Viitoarele programe de înzestrare ale Armatei României: Oportunitatea producției naționale și rolul Șantierului Naval Damen Galați
Declaraţiile recente ale ministrului Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, la Șantierul Naval Damen Galați, sună ca o promisiune fermă, dar rămân învăluite într-un pragmatism familiar. „Îmi doresc că viitoarele programe de înzestrare ale Armatei României să fie realizate pe plan intern'' , a spus el, lăsând o urmă de optimism peste o industrie de apărare cu o istorie recentă a proiectelor eșuate și a ambițiilor neîmplinite. Este un refren pe care l-am mai auzit, dar de această dată contextul pare ușor diferit, deși nuanțele rămân la fel de complicate.
Sursa foto: Statul Major al Forțelor Navale, 13 august 2025.
Dorința de a produce echipamente militare în țară nu este doar un simplu moft naționalist, ci o necesitate strategică. Moșteanu a subliniat, într-o conferință de presă organizată la Șantierul Naval Damen Galați, esența acestei idei: reziliență pe termen lung și sustenabilitatea bazei industriale românești. În logica sa, a depinde de importuri, mai ales în fața unei instabilități geopolitice tot mai accentuate, este o vulnerabilitate.
Să produci acasă înseamnă control, securitate a lanțurilor de aprovizionare și, nu în ultimul rând, o injecție masivă de capital și locuri de muncă în economia locală.
Damen Galați: O dovadă a potențialului industrial național
Ministrul a dat exemplul concret al Șantierului Naval Damen Galați, pe care l-a lăudat ca fiind o „forță a industriei navale europene”, cu capacități de proiectare și producție de top, capabil să onoreze comenzi complexe pentru Olanda și Belgia. O dovadă, a spus el, că se poate.

Dar este oare suficient un singur exemplu de succes, chiar și unul atât de elocvent? Realitatea este că industria de apărare românească a avut de suferit în ultimele decenii din cauza lipsei de viziune strategică, a subfinanțării cronice și a managementului defectuos.
Marile proiecte de înzestrare s-au lovit, de multe ori, de birocrație, de interese obscure sau pur și simplu de o incapacitate de a transpune dorințele politice în realitate industrială.
Moșteanu a menționat intenția de a construi pe plan intern două nave de patrulare și mai multe nave secundare. Deși a exprimat o „dorință”, a recunoscut că va fi o „procedură” de licitație, ceea ce ne duce cu gândul la un proces transparent, dar care nu garantează că firma românească, chiar și una performantă precum Damen, va fi câștigătoarea finală. E o nuanță subtilă, dar esențială. Politicienii pot să-și exprime dorințe, însă mecanismele pieței, sub o formă sau alta, rămân cele care dictează.
Un aspect vital al strategiei ministrului îl reprezintă programul european de finanțare SAFE, despre care a spus că reprezintă o oportunitate pe care România trebuie să o fructifice. Fondurile europene ar putea fi pârghia financiară necesară pentru a revitaliza sectoare cheie din industria de apărare, permițând investiții în tehnologie și infrastructură care ar transforma simpla „dorință” în realitate palpabilă.
Marea Neagră: O regiune a provocărilor strategice
Un alt punct atins de ministru, de o importanță strategică majoră, este regiunea Mării Negre. Acesta a subliniat că, dincolo de conflictul curent, zona va rămâne o „mare a provocărilor” pentru mulți ani de acum înainte. Aici, rolul flancului estic al NATO și, implicit, al României, este crucial.

Inițiative precum misiunea de deminare, alături de Turcia și Bulgaria, sunt esențiale pentru asigurarea securității navigației și a perimetrelor energetice. Extinderea acestei misiuni într-una de patrulare permanentă subliniază o nevoie continuă de capabilități navale moderne, iar Moșteanu a lăsat să se înțeleagă că aceste capabilități ar putea fi produse chiar în România.
Discursul ministrului Moșteanu, deși plin de optimism și de o notă de mândrie națională, ridică mai degrabă întrebări decât să ofere certitudini. Se va traduce această dorință sinceră într-o politică publică coerentă, cu fonduri alocate, cu termene clare și cu mecanisme de implementare eficiente?
Va reuși Ministerul Apărării Naționale să navigheze prin apele tulburi ale birocrației și ale intereselor economice pentru a prioritiza, în mod real, producția internă?
Rămâne de văzut dacă viitoarele programe de înzestrare vor fi mai mult decât o listă de dorințe pioase. Testul suprem va veni atunci când se va trece de la declarații la acțiune. Succesul ar demonstra o maturitate strategică a statului român, în timp ce eșecul ar confirma, încă o dată, incapacitatea de a construi, pe termen lung, o industrie de apărare cu adevărat rezilientă.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News