Fără îndoială politica externă este unul dintre domeniile cel mai puternic impactate de președintele Erdogan și partidul său de guvernare AKP, care au transformat Orientul Mijlociu într-una dintre zonele strategice prioritare de acțiune.
Prezentă așadar în conflictele din Siria sau Libia, Turcia încearcă să construiască o strategie favorabilă în regiune, creând un arc de acțiune ce leagă Mediterană de Marea Roșie, motiv pentru care implicarea sa în războiul din Yemen nu avea a întârzia. Pe fondul relațiilor tensionate cu Arabia Saudită, Egipt sau Emiratele Arabe Unite, Turcia a fost acuzată în ultimii ani că acționează prin proxy în Yemen, acolo unde ar urmări controlul regiunii Shabwa, care găzduiește încă resurse petroliere, sprijinind astfel, în detrimentul statelor arabe mai-sus menționate, rebelii Houthi.
Un rol important al fundamentării acestor acuze îl constituie relația Ankarei cu fostul ministru yemenit al Transporturilor, Saleh al-Jabwani, acuzat de terorism și constituirea unor grupări jihadiste pe teritoriul Yemenului.
Frăția Musulmană din Yemen, constituită în partidul Al-Islah, a reprezentat însă un punct comun de interes al saudiților și turcilor. Dacă relația Ankarei cu Frăția este bine cunoscută sub conducerea AKP, saudiții au menținut un climat rezervat de cooperare cu Al-Islah, găzduind o mare parte din liderii și membrii săi.
Faptul că lui Majeed Al-Zindani, unul dintre cei mai proeminenți conducători ai Al-Islah, i s-a permis în noiembrie 2020 să părăsească Mecca pentru a ajunge la Istanbul, deși presa arabă susținea că acesta se află chiar în arest la domiciliu, a fost privit atât ca un succes politic al Frăției Musulmane cât și ca un punct de apropiere între Ankara și Riad.
Poziția comună a celor două state privind situația din Yemen a fost apoi evidențiată în momentul în care Turcia a felicitat, în decembrie 2020, noul guvern yemenit, ales sub conducerea lui Maeen Abdul Malik, pe baza celebrului Acord de la Riad, pentru ca imediat Ankara să condamne cu fermitate atacul terorist de la finalul anului trecut, atac ce viza aeronava în care se afla executivul yemenit.
Mai apoi, Summitul G20, găzduit de către saudiți, a oferit posibilitatea dialogului la nivel bilateral, oportunitate fructificată de altfel și prin intermediul unei conversații tele fonice între Erdogan și Regele Salman.
Noua administrație Biden a generat schimbarea de paradigmă
Această schimbare de paradigmă se datorează sosirii la Casa Albă a noii administrații Biden ce ridică semne de întrebare despre modul în care Statele Unite se vor poziționa în dosarele geopolitice ale Orientului Mijlociu. Embargoul asupra achiziționării de arme impus saudiților, reevaluarea dosarului nuclear iranian, publicarea unor informații privind asasinarea jurnalistului Khemal Kashorgi sau retragerea catalogării Houthi drept grupare teroristă sunt subiecte aflate pe masa decidenților americani, subiecte care cresc nemulțumirile la Riad și în celelalte monarhii aliate.
În tot acest context, presa din Orientul Mijlociu a început să relateze că Turcia sprijină voalat Arabia Saudită în conflictul din Yemen, apelând la actori proxy prin transferarea unor luptători ai milițiilor ce activează în Siria, procedeu folosit de altfel de către Turcia și în Nagorno-Karabah, la finalul anului trecut. Relevante în acest sens sunt și înregistrările audio publicate de către jurnaliști, care, spre exemplu, arată cum liderii miliției Sultan Murad fac apel la luptătorii care doresc să fie transferați în Yemen, în timp ce presa de la Ankara, controlată de către guvern, legitimează prezența militară turcă în țara din sudul Peninsulei Arabe.
Poziția Turciei se datorează și evaluării situației geopolitice regionale, acolo unde marginalizarea sa de către statele arabe sau Israel nu a produs efecte pozitive. Implicarea sub această formă arată că Ankara este dispusă să adopte o politică mult mai pragmatică, oferind totodată posibilitatea unei ieșiri rezonabile a saudiților dintr-un război în care le-au fost mai degrabă scoase în evidență vulnerabilitățile decât capacitatea operativă militară. Mai apoi, atât saudiții cât și turcii se așteaptă la o serie de critici venite din partea SUA în contextul discuțiilor privind respectarea drepturilor omului, motiv pentru care, crearea unui front comun ar fi o soluție mult mai benefică pentru ambii actori.
Nu în ultimul rând, Turcia ar oferi un semnal Iranului, arătând încă odată că este din ce în ce mai nemulțumită de politicile acestuia din Siria și Irak.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News