Abia în 1982, după s-a realizat faptul că boala nu era doar izolată la aceste patru grupuri, autoritățile sanitare americane au introdus termenul oficial de SIDA. Așa cum au definit-o mai mulți oameni de știință SIDA a devenit „prima pandemie postmodernă”. În paralel cu apariția primei pandemii a apărut, desigur și prima infodemie, adică prima mare explozie de informații, dezinformări și minciuni de-a dreptul, care au fermentat toxic pentru ani buni.
Un drum anevoios începea pentru toată lumea, pentru a înțelege, rectifica și apoi anula imensul rezervor de fals creat de apariția și expansiunea flagelului. Fundalul internațional al pandemiei SIDA s-a caracterizat, la momentul respectiv, prin războiul politic incandescent dintre Uniunea Sovietică și Vestul occidental.
În acea perioada sovieticii se confruntau cu mai multe crize profunde simultan: războiul din Afganistan, mișcarea anticomunistă din Polonia, crizele periodice tehnologice și mai ales destabilizarea demografică și religioasă din interiorul URSS. Cu toate acestea, întrucât sovieticii erau prea slabi din punct de vedere economic pentru a contesta SUA în planul tehnologic și militar, au devenit deosebit de activi în domeniul războiului politic încercând să discrediteze SUA pe plan internațional. Astfel s-a născut operațiunea SIDA, una dintre cele mai eficient organizate campanii de propagandă neagră, prin construcția unui eșafodaj de falsuri, care a reprezentat, pentru decenii, fondul unui dialog al surzilor. Cei care au suferit au fost exact victimile pandemiei, care de altfel au murit în număr imens, destinul lor fiind permanent invalidat de imaginea discriminatorie a celor 4H.
Pandemia SIDA a prezentat o fereastră de oportunitate pentru războiul politic al sovieticilor împotriva SUA. Pentru cei care nu cunosc mecanismul construit de KGB, trebuie rememorat exact momentul declanșării războiul propagandistic. În vara anului 1983, agenții KGB au plantat un articol despre SIDA într-un obscur ziar indian în limba engleză, The Patriot.
Articolul a fost prezentat ca fiind scris de către un om de știință american care a susținut că SIDA a fost rezultatul experimentelor Pentagonului menite să creeze noi arme biologice. Desigur că pentru moment, având în vedere și impotența editorială, operațiunea KGB nu a obținut nicio tracțiune mai ales că SIDA nu reprezenta o problemă serioasă în India, iar presa sovietică nu a reușit amplifice campania de dezinformare prin preluarea respectivului articol.
În 1985, KGB a reînceput campania – de data aceasta cu ajutorul serviciilor de informații ale Germaniei de Est sub denumirea „Operațiunea Infekție”. Proiectul a început să producă efectul dorit. Pe măsură ce campania a început să dea semne de succes, mașina de propagandă sovietică a intrat în overdrive și a promovat povestea SIDA folosind toate mijloacele tehnologice disponibile.
Până la sfârșitul anului 1987, povestea apăruse în mass-media din 80 de țări, fiind publicată chiar și de către editori rutinați și media consacrată, cum ar fi Daily Telegraph. Falsul produs de această campanie a fost atât de mare, încât, eu însumi, aflat în Occident la începutul anilor 2000, aveam să ma trezesc exact în fața elementelor lui, folosite ca argumente, în timpul unor discutții cu reprezentanți ai unei puteri revoluționare din Orientul Mijlociu. La aproape 40 de ani de la declanșarea celei mai complexe operațiuni de dezinformare sovietice, după decenii de la descoperirea tratamentului eficace împotriva maladiei, găseam încă oameni repsonsabili, cu putere politică sau financiară care promovau inocent dar cu convingere falsul sovietic. Operațiunea KGB s-a încheiat oficial în 1988 - din cauza îmbunătățirii relațiilor sovietico-americane - dar a lăsat un efect de durată asupra întregii lumi, deoarece povestea falsă despre SIDA a continuat să aibă o viață proprie, viralizată astăzi prin media electronică.
Am povestit acest episod pentru că astăzi, pe fondul tensiunilor neîntrerupte dintre puterile democratice și autoritare globale și regionale, pandemia Covid-19 oferă un sol fertil pentru dezinformare, propagandă și teorii ale conspirației. Pentru moment două elemente puse în oglindă mă fac să mă gândesc că riscul unui nou fals, de data aceasta la nivelul celular al societăților prin care se propagă, devine evident și astfel important de analizat.
Primul gest cu adevărat grav este cel făcut de un purtător de cuvânt al Miniterului de Externe Chinez. După dezastrul de la începutul pandemiei, când autoritățile chineze, în special cele locale, au refuzat să recunoască problema, în mijlocul lunii februarie 2020, un diplomat chinez a lansat prin contul său Twiter o bizară teorie. Conform acelui diplomat virusul Covid-19 ar fi fost adus de către soldații americani care participasera in toamna lui 2019 la o olimpiada militară organizată tocmai..ghiciți unde?..în Wuhan, locul originar al pandemiei.
Ca în orice construcție a dezinformării, s-a folosit un raport scris de un medic rezident, nici astăzi confirmat de către spitalul emitent, prin care se vorbește de aducerea la camera de gardă a doi sportivi militari americani, parte a delegației la olimpiadă, care ar fi prezentat simptomele unei pneumonii deosebit agresive și necunoscute. Folosirea unui document obscur, fără a avea alături întreg dosarul medical, precum și testele medicale documentate, nu este o tehnică nouă de dezinformare. Ceea ce a fost nou a fost rangul deosebit de înalt al oficialului care a declanșat operațiunea. Mai mult alegerea Twiter ca platformă de transmie a informației, dată fiind transmisia cu viteza luminii a acesteia, a creat ambientul necesar propagării falsului.
În paralel, la Casa Albă se celebrau două victorii fundamentale pentru adminsitrația Trump. Inchiderea celebrului proces de destituire cu rezultatul favorabil pe care îl știm cu toții, precum și vizita de stat în India, a aceluiași Trump, eveniment care se dorea crucial pentru recalibrarea relațiilor cu China. Având în vedere că Trump tocmai încheiase un nou tratat comercial cu China, ca urmare a războiului economic pe care acesta îl declanșase împotriva a ceea ce el considera ca fiind practicile comerciale neloiale chineze, vizita la new Dehli presupunea un balet diplomatic și politic de mare finețe.
În avionul care îl aducea de la New Dehli, durata zborului este de 18 ore, Donald Trump este sunat de către secretarul de stat pentru sănatate Azar, care îi comunică date alarmante despre riscul masiv pe care îl reprezintă o epidemie cu Covid-19 în SUA, mai ales că fuseseră confirmate primele cazuri. Mai mult, la aceeași conferință, secretarul trezoreriei Munchic avertizează că economia americană, piatra de temelie a întregului eșafodaj al politicii trumpiene și marca de aur a jocului global american privind China, risca să cunoască o cădere masivă tocmai datorită virusului.
Astfel, atunci cînd președintele american aterizează la Washington norii negrii ai furtunii se vedeau deja la orizont. Briefingul din dimineața următoare nu l-a făcut mai fericit pe președinte, Departamentul de Stat informându-l că o serie de ambasadori și diplomați de rang înalt chinezi din Europa și SUA începuseră să preia mesajul Twiter al purtătorului de cuvânt al MAE chinez. Trump are o reacție furibundă la aflarea informației, mai ales că fiind om de media și avînd experiența concretă a puterii tehnologiei electronice, realizează războiul în care este atras. Imediat ia decizia de a lăsa pe vicepreședintelui său, Pence să conducă Covid-19 Task Force, iar el scrie primul Tweeter în care apare sintagma de virus chinez.
Puse în oglindă cele două gesturi creionează deja imensul război propagandistic care are loc astăzi cu privire la virusul care a declanșat drama italiană, a pus la pământ Franța, i-a închis pe români în case și a blocat economic și social continente întregi.
Cele două sintagme, virusul american și virusul chinez vor însămânța prin puterea celor doi emitenți, cu suportul electronic al transmisie fulger, una dintre cele mai cuprinzătoare și tot odată dramatice încleștări ale lumii contemporane. Abia la 3 săptămîni de la primul tweeter trumpian, China se înclină și încetează a mai promova teoria originii americane a virusului. Mai mult, o discuție dintre cei doi leaderi, Trump și Xi va reuși să introducă un armistițiu, doar localizat la exact durata crizei.
În tot acest timp, senatori și membri ai Congresului american au început, public și fără nicio reținere sa ceară condamnarea Chinei și plata unor despăgubiri financiare absolut faraonice. Mai mult, o comapnie de avocați renumită a deschis proces pentru despăgubiri, fără însă a prezenta nici cea mai mică dovadă de vinovăție. Nici când, nici măcar după cel de-al doilea război mondial, sumele cerute nu s-au ridicat la nivelul astronomic ca cele de astăzi.
Problema fundamentală este că greșeala chineză, transformată în contraatac american a produs o mutație politică fundamentală. SUA tratează această pandemie ca fapt de război iar în orice conflagrație trebuie să existe un vinovat, adică un învins. Eroarea imensă de analiză pe care analiștii chinezi au făcut-o este să desconsidere capacitatea de propaganda a președintelui american, oricare ar fi acela.
Mai mult, în cazul lui Trump, falsul chinez propagat cu privire la originea virusului i-a oferit șansa nesperată de a construi un narativ funadmentalist, de tip 9/11, războinic și asimetric. Ca atare, dacă pe timpul Razboiul Rece, propaganda sovietică despre SIDA s-a terminat ca urmare a încălzirii relațiilor dintre cele două puteri antagonice, SUA și URSS, ceea ce se întâmplă acum este exact inversul. Cele două puteri antagonice sunt efectiv în mijlocul unei lupte economice fundamentale, care va definii destinul pentru un secol al fiecarui combatant. Criza medicală covid-19 nu face decăt să ofere muniție masivă combatanților, iar războiul rece care se va instaura după ce perioada de armistițiu va fi încheiat va fi nimicitor.
Alături de cei doi actori principali ai conflictului, alți doi actori, par a cunoaște o traiectorie conflictuală. UE și Rusia, exprimă poziții economice și politice la fel de importante pentru națiunile pe care le înglobează. Nu este de altfel de loc surprinzător faptul că Rusia este una dintre puterile care încearcă să utilizeze pandemia pentru a își promova obiectivele politice, în special cele privind unitatea transatlantică.
Observăm că una dintre legendele majore răspândite de mass-media rusă urmărește, în mod previzibil, linia de dezinformare KGB folosită în cazul apariției SIDA și privește originea Covid-19: virusul a fost creat fie de SUA, NATO, fie de elite globale fără nume.
Printre miriadele de tentacule ale dezinformării orchestrate de către mass-media rusă controlată de stat și pro-Kremlin putem să dăm exemplul unei ediții de limbă letonă a unui site finanțat de către Rusia care sugerează că Covid-19 ar fi putut fi creat în Letonia pentru a limita libertatea oamenilor și pentru a justifica o recesiune economică. Efectul direct al acestor falsuri localizate s-a văzut și atunci când, în plină pandemie mondială, serviciile de securitate ucrainene au distrus o rețea controlată din Rusia implicată în promovarea ideii de răsturnare a guvernului ucrainean, din cauza răspunsului său presupus inadecvat la pandemie.
Poveștile de dezinformare legate de Covid identificate ca provenind din mass-media rusească sunt uneori pur și simplu traduceri în limba rusă a celor publicate în altă țări și în alte limbi. Lipsa de origine a falsului pune cea mai mare problemă, pentru că se poate realiza o reală contra ofensivă. Pe de altă parte, unele narațiuni - în special cele bazate pe fundamentalismul religios și care leagă pandemia de homosexualitate sau cele care leagă măsurile medicale luate împotriva răspîndirii virusului ca fiind planuri ale unei elite secrete, necunoscute dar omniprezente și omniputernice - au surse multiple și provin din imensele rezervoare de ură, de interes meschin sau pură ignoranță, localizate la nivel de comunități umane. Atunci când in Arabia Saudită ai mii de morți ca urmare a bolii, iar propaganda islamistă susține că virusul nu atacă decît infideli, ai imaginea exactă a matricei destructive spre care umanitatea se îndreaptă.
Pericolul medical pe care îl prezintă Covid-19 devine unul mult mai mic (cu înțelegerea exactă a dramei umane pe care o traversează lumea) dacă înțelegem adevăratul risc pe care propaganda, globală sau localizată, o reprezintă pentru lumea care va exista după pandemie. Nu numai criza economică devastatoare ne va arunca în haos ci și propaganda neagră, nemiloasă aruncată asupra unei lumi care încă nu înțelege cum un dușman acelular, primitiv și venit din regnul animal a putut îndolia toate națiunile acestei planete.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Oficiali militari britanici de rang înalt, inclusiv foști șefi NATO și ai Apărării, au lansat un apel direct către Guvernul de la Londra pentru a iniția discuții cu Germania privind dezvoltarea unei strategii comune de descurajare nucleară.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, a avertizat că Moscova acumulează arme nucleare și submarine de atac în apropierea Cercului Arctic, în pregătirea unui război cu NATO, potrivit publicației The Telegraph. El a declarat că au fost detectate activități de construcție în Peninsula Kola din Rusia, unde rușii își au Flota Nordică și au desfășurat o parte din arsenalul lor nuclear.
Un grup de bombardiere chineze H-6K a survolat recent împrejurimile Taiwanului pentru a exersa "exerciţii de luptă", a relatat duminică seara media de stat chineză, făcând publice aceste exerciţii cu doar câteva zile înainte de întâlnirea dintre preşedinţii SUA şi Chinei, preconizată să se desfăşoare în Coreea de Sud, remarcă agențiile Agerpres și Reuters. Ministerul Apărării taiwanez a calificat aceste informaţii drept o manevră propagandistică.
Statele Unite aduc în apropiere de Venezuela tot mai multe nave de război. Cu doar 11 portavioane în serviciu activ, decizia SUA de a trimite cel mai nou și puternic dintre ele într-o zonă sensibilă indică o schimbare de priorități și o dorință clară de proiecție a forței americane.
Ieri am participat la un vot important pentru securitatea europeană in cadrul unui acord provizoriu un REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării Președinția Consiliului și negociatorii din Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu privind Programul european pentru industria de apărare (European Defence Industry Programme – EDIP, n.r.), un program de finanțare dedicat apărării, în valoare de 1,5 miliarde EUR pentru perioada 2025-2027. Toți participanții la vot au apreciat că este începutul unei noi ere in legislația europeană privind apărarea. Chiar este primul pas, au spus multi colegi, pentru o Europă sigură si suverană. Dacă în anul trecut țările din Europa au cumpărat 79% din armament și muniție dinafara Europei, regulile de guvernață pentru viitor, prin EDIP și alte instrumente vor reduce această dependență periculoasă.
Lordul McConnell de Glenscordale, membru în Casa Lorzilor din Parlamentul Marii Britanii, a explicat, în cadrul Aspen-GMF Forum Bucharest, la ce trebuie să ne aşteptăm în viitorii ani. Urmează o nouă eră de instabilitate globală? Iată ce i-a spus Vladimir Putin în 2003, când SUA a atacat Irak.
Generalul-maior Dorin Toma, comandantul Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO (MND-SE), a transmis, în cadrul unui interviu acordat Europa Liberă România, un mesaj ferm de încredere și descurajare, asigurând publicul că forțele aliate sunt pregătite să apere fiecare centimetru pătrat al teritoriului. Declarația vine în contextul exercițiului de amploare „Dacian Fall” - o masivă dislocare de trupe care testează planurile de apărare regională și capacitatea de răspuns a Alianței Nord-Atlantice pe Flancul Estic, inclusiv în România și Bulgaria.
Un nou capitol în comerțul maritim global a fost deschis pe 24 septembrie, odată cu plecarea navei portcontainer Istanbul Bridge din portul Ningbo-Zhoushan, China, cu destinația Felixstowe, Marea Britanie. Această călătorie a marcat inaugurarea primei rute containerizate trans-arctice din Asia către Europa, utilizând Ruta Maritimă Nordică (RMN), controlată de Rusia.
Teheranul pare să ignore presiunile internaționale. La mai puțin de un an de la un raid aerian israelian, Iranul a demarat reconstrucția complexului Taleghan-2, o facilitate cu un trecut mai mult decât interesant, asociat cu programul iranian de dezvoltare a armelor nucleare. Imaginile din satelit confirmă că iranienii lucrează intens aici, generând noi temeri legate de ambițiile nucleare ale regimului de la Teheran.
Administrația Președintelui Donald Trump a operat miercuri o schimbare de macaz majoră în abordarea sa față de războiul dintre Rusia și Ucraina, impunând, pentru prima dată de la preluarea mandatului, sancțiuni economice dure împotriva Moscovei.
Declarațiile recente ale șefului Statului Major al Apărării din Franța, generalul Fabien Mandon, în fața Comisiei de Apărare a Adunării Naționale, nu sunt simple exerciții de retorică militară, ci semnale strategice cu o greutate considerabilă.
Serviciul de presă al Kremlinului a anunțat că, miercuri (22.10.2025), sub conducerea președintelui rus, Vladimir Putin, a fost efectuat un antrenament planificat al Forțelor Nucleare Strategice, cu participarea componentelor terestră, maritimă și aeriană.
Efortul Rusiei de a susține campania militară din Ucraina se lovește tot mai mult de obstacole interne majore, generate nu doar de costurile umane, ci și de presiunile economice crescânde și de o opoziție socială mai amplă decât cea recunoscută oficial. Aceste dificultăți, care afectează direct logistica și capacitatea de recrutare, semnalează o fisură în strategia Kremlinului de a distribui povara războiului.
Camera Deputaților a adoptat proiectul care instituie serviciul militar voluntar în termen. Tinerii între 18 și 35 de ani, vizați de programul de patru luni de zile, vor primi la final echivalentul a trei salarii medii brute și vor intra în rezerva operațională. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a subliniat că inițiativa este o necesitate vitală, nu o obligație reintrodusă.
Forțele ucrainene au executat, la 21 octombrie 2025, un atac cu rachete de mare amploare împotriva unui obiectiv strategic din interiorul Federației Ruse: Uzina Chimică din Briansk. Acțiunea, descrisă de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei ca fiind un atac masiv combinat, subliniază o schimbare de paradigmă în capacitatea Kievului de a viza infrastructura militară cheie a Moscovei.
Distrugerea celui mai nou sistem radar rusesc, conceput special pentru a contracara flota tot mai extinsă de drone a Kievului, nu este doar o victorie tactică, ci și o lovitură simbolică aplicată încercărilor Rusiei de a-și asigura superioritatea aeriană și tehnologică în Crimeea.
Noua ofensivă a Uniunii Europene împotriva mașinăriei de război a Rusiei se profilează ca un exercițiu complex de inginerie juridică maritimă și coordonare diplomatică la scară continentală. Propunerea Comisiei, transmisă prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de a consolida autoritatea de a inspecta și aborda petrolierele care alcătuiesc așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, nu este doar o măsură de securitate, ci o recunoaștere implicită a limitelor sancțiunilor aplicate până acum.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Rusia pare să se pregătească pentru intensificarea atacurilor pe distanțe lungi împotriva Ucrainei. Extinderea bazei aeriene Engels-2, un nod vital pentru bombardierele strategice, semnalează o intenție clară de a crește capacitatea de lansare a unor noi serii de atacuri Serviciile de informații ucrainene trag un semnal de alarmă: Kievul are nevoie urgentă de capacități de lovire în adâncime pentru a contracara amenințarea direct de la sursă.
Eforturile Armatei Statelor Unite de a-și restructura brigăzile de blindate (Armor Brigade Combat Teams - ABCT) sub egida inițiativei "Transforming in Contact" (TIC) reprezintă mai mult decât o simplă modernizare de tehnica militară. Ele marchează o abordare strategică de a răspunde direct la criza operativă expusă de războiul din Ucraina: prevenirea unei eventuale paralizii operaționale și regândirea principiului manevrabilităţii trupelor pe un câmp de luptă ,,transparent'', aflat sub monitorizarea dronelor.
Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 17 octombrie 2025, în întâmpinarea lui Donald Trump, a scos în evidență tensiunea și complexitatea momentului diplomatic, în care rachetele de croazieră Tomahawk au ocupat, în mod așteptat, centrul scenei. Deși această noua întâlnire are loc la trei ani și jumătate de la invazia rusă, discuția nu s-a axat doar pe sprijinul militar, ci a relevat o profundă divergență de perspectivă strategică între cei doi lideri cu privire la calea optimă de a încheia războiul.
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Războiul din Ucraina este, înainte de toate, o cursă necruțătoare a adaptării. Iar în această cursă, realitatea de pe teren spulberă adesea miturile și marketingul. În timp ce Rusia își perfecționează tacticile, combinând drone-kamikaze cu „nave-mamă” aeriene și folosind cabluri de fibră optică pentru a lovi orașe aflate la 30 km de front, o mare parte din tehnologia occidentală sofisticată, dar „sterilă”, eșuează lamentabil.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Imaginea unei Rusii „mari și puternice”, capabilă să producă mii de tancuri și rachete, este motorul propagandei de stat a Kremlinului. Această imagine este, parțial, o realitate trăită tragic de ucraineni, care înfruntă zilnic bombe ghidate, rachete balistice și drone de atac.
În ciuda declarațiilor optimiste și a acordurilor de cooperare semnate recent, mult-așteptata producție locală a vehiculelor de luptă germane KF41 Lynx în Ucraina este, în realitate, departe de a fi finalizată. O prăpastie uriașă se deschide între intențiile strategice afișate public și realitatea birocratică și financiară: nu există niciun contract semnat și, mai important, nicio finanțare alocată.
În cursul nopții de 08.11.2025, trupele ruse au lansat un nou atac masiv asupra unor obiective din Ucraina, lovind inclusiv teritorii din adâncimea liniei frontului. În acest scop, au fost întrebuințate diverse mijloace de distrugere, inclusiv rachete aerobalistice Kinjal, rachete balistice și de croazieră Iskander, rachete de croazieră Kalibr, dar și bombe de aviație și drone de diferite tipuri.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Ucraina a executat o mișcare de șah pe tabla geopolitică europeană. Într-un acord de care va rămâne în istorie, Kievul și Stockholm-ul au bătut palma pentru producția locală a avioanelor de luptă suedeze Saab JAS 39 Gripen. Astfel, din 2033, Ucraina nu va mai fi doar un importator, ci un producător de componente și ansambluri de mari dimensiuni pentru una dintre cele mai avansate platforme aeriene din Europa.
În timpul întâlnirii pe care a avut-o cu Viktor Orban, vineri seară, Donald Trump, a fost întrebat despre retragerea unei părți a trupelor americane din România.
Nu e niciun secret că nici Avioane Craiova, precum nici ROMAERO - două companii de stat -, nu traversează de decenii cea mai bună perioadă. Avioane Craiova spre exemplu e responsabilă de modernizarea ultimelor avioane de antrenament IAR-99 la standardul Șoim, un program care înregistrează întârzieri record. În tot acest context, întrebarea logică e dacă nu cumva aceste companii ar trebui privatizate? Poate statul retehnologiza cu adevărat industria aeronautică românească?
Kremlinul a încorporat oficial părțile ocupate din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson în Regiunea Militară Sud din Rusia, a informat Centrul pentru Combaterea Dezinformării din Ucraina pe 06 noiembrie.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a fost audiat zilele trecute la Direcția Națională Anticorupție, în calitate de martor în dosarul ce vizează contracte ale C.N. ROMTEHNICA S.A. Aici trebuie subliniat că ROMTEHNICA e compania prin care se desfășoară programele de înzestrare ale Armatei României.
Vânătorul de mine M 271 „Căpitan Constantin Dumitrescu”, recent intrat în dotarea Forțelor Navale Române, va contribui semnificativ la asigurarea libertății de navigație în Marea Neagră, într-un context de securitate maritimă tot mai complex, marcat de prezența minelor marine în derivă.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Comisia Europeană a înăsprit oficial vineri regulile privind vizele pentru cetățenii ruși. În special, le-a eliminat dreptul la vize cu mai multe niveluri, ceea ce înseamnă că rușii vor trebui să solicite altele noi de fiecare dată când călătoresc în UE.
Ca parte a unei operațiuni militare care demonstrează o creștere exponențială a capacităților sale de culegere de informații și de atac în adâncimea teritoriului inamic, Ucraina a distrus pe 5 noiembrie un depozit logistic cheie al armatei ruse, amenajat pe teritoriul fostului aeroport internațional din Donețk.
Gunvor, un gigant petrolier rus fondat de oligarhul rus Ghenadi Timcenko, s-a retras dintr-o ofertă de vânzare a gigantului petrolier rus Lukoil, despre care a spus că este vândut după ce SUA au impus sancțiuni. Grupul a anulat tranzacția în valoare de peste 22 de miliarde de dolari după ce Departamentul Trezoreriei SUA l-a etichetat drept „marionetă a Kremlinului”.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavov, a căzut în dizgrație la Kremlin după o conversație telefonică eșuată cu secretarul de stat american Mark Rubio, care a dus la amânarea întâlnirii dintre Vladimir Putin și Donald Trump la Budapesta.
Războiul din Ucraina rescrie fundamental, de aproape patru ani, doctrina militară, iar Germania pare decisă să implementeze rapid lecțiile de pe front. Recent, parlamentarii germani (Bundestag) au aprobat pe 5 noiembrie o propunere de finanțare pentru dezvoltarea și achiziționarea unei noi rachete low-cost, concepută special pentru a intercepta dronele de mici dimensiuni.
Axa Pokrovsk-Mîrnohrad, în regiunea Donețk, a devenit epicentrul celor mai intense asalturi rusești din ultimele 21 de luni. Comandamentul de la Moscova pare obsedat de capturarea acestor orașe, concentrând aici grosul resurselor umane și materiale, inclusiv unități de elită, și acceptând pierderi descrise de analiştii militari ca fiind „catastrofale”.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
Ministrul Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, a reacționat după apariția în spațiul public a unor informații false care îi erau atribuite. Într-o postare pe contul său de Facebook, Ionuț Moșteanu a acuzat mai multe instituții media că au publicat sau au preluat o declarație falsă potrivit căreia ar fi spus că „este o chestiune de timp până când vom vedea război”.
În timp ce atenția publică este distrasă de livrările de tancuri și avioane, în culise are loc adevărata revoluție militară care are la baza utilizarea algoritmilor. Războiul se mută într-un spațiu virtual, un „metavers” militarizat, unde Inteligența Artificială (AI) nu mai este un concept de film S.F, ci motorul principal al pregătirii pentru conflict.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
În perioada 5–6 noiembrie, la București, are loc NATO–Industry Forum 2025 (NIF25), desfășurat sub patronajul Secretarului General al NATO.
DefenseRomania a participat la evenimentele de joi și a avut oportunitatea de a discuta cu amiralul Pierre Vandier, Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare (SACT) al NATO, oficialul NATO responsabil cu inovarea.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Corporația de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.11.2025, că UAC (Corporația întrunită producătoare de avioane) a livrat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Decizia Serbiei, aliat istoic al Rusiei, de a relua exporturile de muniție și armament către Uniunea Europeană, indiferent de destinația finală a acestora, a provocat o reacție agresivă la Moscova. Kremlinul a transmis că Rusia „nu ar fi deloc doritoare” să vadă soldații săi țintiți cu arme fabricate în „frățeasca Serbie”.
Armata azeră este în curs de aliniere la standardele NATO, a declarat președintele Ilham Aliyev în timpul unei întâlniri cu reprezentanții Alianței Nord-Atlantice sosiți la Baku.
