Relația Rusia - Sudan. Sau cum extinde Moscova războiul pe orizontală
Recent, Departamentul de Stat al SUA a impus noi sancțiuni împotriva unui șef al Forțelor Armate sudaneze, Mirghani Idris Suleiman, responsabil cu achiziționarea de arme.
Armata sudaneză continuă să acorde prioritate achiziției de arme – inclusiv de drone din Iran și Rusia – pentru a le folosi împotriva grupului paramilitar independent intitulat Forțele de Sprijin Rapid, într-un război civil de 18 luni purtat pentru a prelua control guvernamental.
Conflictul a dus la strămutări în masă și la o insecuritate alimentară acută. Peste 11 milioane de persoane au fost strămutate forțat, iar foamea extinsă care afectează 21 de milioane de oameni este considerată a fi „cea mai mare foamete modernă”, potrivit experților afiliați Națiunilor Unite.
Însă războiul civil din Sudan reprezintă o oportunitate pentru Rusia în promovarea intereselor în regiune, iar portul sudanez vizat este „un port pentru pentru schimbul de arme cu Rusia”, care nu va face decât să intensifice conflictul în continuare, după cum și-a justificat sancțiunile Departamentul de Stat american.
Moscova a căutat o bază navală de-a lungul coastei sudaneze la Marea Roșie din 2017. În timpul verii, ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, a remarcat că discuțiile privind o potențială bază navală rusă sunt încă în desfășurare, deși nu s-au ajuns la niciun acord ferm în acest moment.
O bază navală în Sudan ar oferi Rusiei trei avantaje semnificative: o linie de aprovizionare sigură, facilitarea proiecției forței și beneficii practice.
Line sigură de aprovizionare cu armament
Baza navală ar permite crearea unei linii sigure de aprovizionare de către Rusia cu arme și echipamente în Sudan și în regiune, facilitând sprijinul pentru Africa Corps (fostul Grup Wagner) și pentru alți câțiva parteneri din Africa, în contextul în care o mare parte din acest trafic se realizează în prezent prin portul libian Tobruk.
Supusă unor sancțiuni internaționale severe, Rusia are prea puține opțiuni pentru a-și susține prin comerț și cooperare economia de război activată pentru invadarea Ucrainei. Însă, exploatarea crizelor interne din întreaga lume permite statului rus să-și extindă influența.
„Federația Rusă și Putin sunt din ce în ce mai izolați din cauza războiului lor premeditat, neprovocat și nejustificat împotriva Ucrainei”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA. „În cazul în care autoritățile sudaneze ar alege să permită Rusiei să înființeze o facilitate logistică, aceasta s-ar dovedi împotriva intereselor pe termen lung ale Sudanului și aspirațiilor poporului sudanez de a pune capăt războiului.”
La începutul lui aprilie 2024, navele de marfă rusești au livrat 6.000 de tone de echipamente în sudul Libiei, cu sprijinul comandantului forțelor armate libiene, generalul Khalifa Haftar. Livrările au inclus camionete ușoare și grele, camioane de transport și artilerie antiaeriană.
Cu o infrastructură militară suplimentară în Sahelul de Est, rușii vor dispersa mai ușor fluxul de echipamente și mărfuri în întreaga lume pentru a sprijini alte regimuri și a-și asigura propriile interese.
Proiecția forței
În al doilea rând, prezența facilității ar întări capacitatea Rusiei de a-și proiecta puterea în Marea Mediterană și în Oceanul Indian de Vest, completând rolul celeilalte baze din portul sirian Tartus. Acest lucru ar putea duce la creșterea diplomației navale cu statele din Golful Arab, Iran, India și partenerii din Africa de Est.
Acest tip de prezență militară servește și ca o formă de descurajare strategică, demonstrând capacitatea Rusiei de a se mobiliza în apropierea principalelor teatre de război, cum ar fi cele din Marea Roșie și Orientul Mijlociu mai larg.
Așa cum forțele armate americane sprijină apărarea antiaeriană israeliană pe uscat, pe mare și din aer, proximitatea Rusiei ar încuraja atacurile grupării Houthi menite să perturbe navigația spre occident și ar întări poziția Iranului în cazul în care conflictul regional escaladează.
Beneficii practice
Nu în ultimul rând, baza ar putea servi ca un avanpost de colectare de informații pentru monitorizarea transporturilor comerciale și militare, ar putea fi folosită pentru a perturba traficul maritim în Marea Roșie, dacă este necesar, și, în mod indirect, ar putea oferi Rusiei o pârghie cu care să acționeze asupra Arabiei Saudite în viitoarele negocieri ale politicilor petroliere.
Până acum, Human Rights Watch a identificat mai multe tipuri de echipamente militare direcționate către Sudan, printre care drone de atac, drone bruiaj, rachete ghidate antitanc, lansatoare multiple de rachete montate pe camioane și muniții de mortieră.
Toate acestea sunt produse de companii înregistrate în China, Iran, Rusia, Serbia și Emiratele Arabe Unite, însă în prezent nu se poate stabili modul în care părțile în conflict au achiziționat echipamentele.
În mod esențial, acest lucru demonstrează modul în care unele regimuri își asigură interesele pe scena mondială, propunând inclusiv o narațiune convingătoare care încearcă să răstoarne actuala ordine globală.
„Suntem siguri că o nouă ordine mondială multipolară... va fi mai justă și mai democratică. Și nu există nicio îndoială că Africa, împreună cu Asia, Orientul Mijlociu și America Latină își vor lua locul demn în ea și, în cele din urmă, se vor elibera de moștenirea amară a colonialismului și neocolonialismului, respingând practicile sale moderne”, declara președintele rus Vladimir Putin într-un articol din 2023 înainte de Summitul Rusia-Africa.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
