Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
România în fața unei noi ordini industriale de apărare. Lecțiile EDIP pentru o țară periferică
Strategica
Data actualizării:
Data publicării:
Ieri am participat la un vot important pentru securitatea europeană in cadrul unui acord provizoriu un REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării Președinția Consiliului și negociatorii din Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu privind Programul european pentru industria de apărare (European Defence Industry Programme – EDIP, n.r.), un program de finanțare dedicat apărării, în valoare de 1,5 miliarde EUR pentru perioada 2025-2027.  Toți participanții la vot au apreciat  că este începutul unei noi ere in legislația europeană privind apărarea. Chiar este primul pas, au spus multi colegi, pentru o Europă sigură si suverană. Dacă în anul trecut țările din Europa au cumpărat 79% din armament și muniție dinafara Europei, regulile de guvernață pentru viitor, prin EDIP și alte instrumente vor reduce această dependență periculoasă.
Trageri reale efectuate de Armata României. Sursă foto: MApN
EXCLUSIV
Trageri reale efectuate de Armata României. Sursă foto: MApN

Europa își militarizează industria – dar cine prinde primul val

 

În februarie 2024, Uniunea Europeană a făcut un pas pe care îl evita de decenii: a tratat industria de apărare ca pe o prioritate economică, nu doar de securitate. Regulamentul de instituire a Programului pentru Industria Europeană de Apărare (EDIP), adoptat sub presiunea războiului din Ucraina, marchează o schimbare de paradigmă. Textul oficial vorbește despre „consolidarea competitivității, rezilienței și pregătirii bazei tehnologice și industriale de apărare europene (EDTIB)” și cere ca Uniunea să poată „produce întregul spectru de capabilități militare” (Art. 4, EDIP).

Aceasta nu este doar o decizie tehnocrată. Este o mutație strategică. După decenii în care apărarea era lăsată statelor membre și alianței NATO, Bruxelles-ul devine un actor industrial și financiar direct în domeniul armamentului. Dincolo de simbolismul politic, EDIP introduce reguli noi, fonduri comune și criterii de eligibilitate care pot schimba radical geografia economică a apărării europene.

Pentru state ca România, acest nou cadru poate fi fie o șansă istorică de convergență, fie o nouă confirmare a decalajului structural dintre centru și periferie.

 

Ce aduce EDIP concret și cum schimbă regulile jocului

 

2. -imagine fara descriere- (trageri-noapte-1-capu-midia-azur_02711100.jpg)

Bugetul programului este, aparent, modest: 1,2 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027, la care se adaugă 300 de milioane de euro pentru instrumentul de sprijin al Ucrainei. Dar efectul de pârghie este considerabil, deoarece statele membre pot adăuga resurse naționale, fonduri de coeziune sau bani din Mecanismul de Redresare și Reziliență (Art. 6 și Art. 14a).

Articolul 12 definește esența noului model: „acțiuni comune de achiziții publice” derulate de grupuri de state membre, printr-un agent de achiziții comun, precum Agenția Europeană de Apărare (AEA) sau Organizația pentru Cooperare în Domeniul Armamentului (OCCAR). Uniunea contribuie cu până la 15% din valoarea contractului comun, procent ce poate urca la 25% dacă sunt îndeplinite condiții precum complexitatea ridicată, participarea mai multor state și implicarea unei structuri europene de achiziții (PAED).

Aceste articole par tehnice, dar efectul lor este politic și economic. Ele mută centrul de greutate al deciziei industriale. Achizițiile nu vor mai fi doar naționale, iar beneficiile economice ale contractelor vor depinde de integrarea într-o rețea europeană de furnizori. În plus, Articolul 13 deschide finanțarea pentru „acțiuni de consolidare industrială”, cu rate de cofinanțare de până la 35% din costurile eligibile, crescând până la 50% pentru proiecte care implică IMM-uri și rețele transfrontaliere. În limbajul european, aceasta înseamnă „integrare industrială”. În limbaj economic, înseamnă relocare, achiziții și parteneriate forțate pentru statele periferice care nu dețin lanțuri complete de producție.

 

România între șansa de convergență și riscul marginalizării

 

România pornește dintr-o poziție ambiguă. Industria națională de apărare există, dar este fragmentată, cu un nivel tehnologic scăzut și o dependență masivă de importuri. Firmele de stat, grupate în jurul ROMARM, produc în principal muniție de calibru mic, pulberi și componente mecanice. Firmele private, precum Aerostar sau Pro Optica, au nișe competitive, dar nu masă critică. Conform EDIP, aceste companii pot deveni eligibile doar dacă respectă două condiții majore: origine industrială europeană și conținut european minim de 65%. Articolul 11(8a) stabilește explicit că „costul componentelor originare din afara Uniunii și țărilor asociate nu trebuie să depășească 35% din costul estimat al componentelor produsului finit”, iar „componentele supuse restricțiilor impuse de țări neasociate trebuie eliminate”.

Pentru România, acest articol este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, impune eliminarea dependențelor critice (de exemplu, microcomponentele din Asia sau sistemele optoelectronice non-UE). Pe de altă parte, obligă industria locală să regândească lanțurile de aprovizionare într-un timp scurt și fără alternative interne evidente.

De exemplu, majoritatea muniției produse în România folosește materiale de la furnizori extra-UE. Or, sub EDIP, aceste intrări devin neeligibile. În lipsa unei capacități interne de substituție, companiile riscă să fie excluse din consorțiile europene.

Aici apare tensiunea de fond: EDIP sprijină „integrarea”, dar o face prin standarde înalte și criterii de excludere care favorizează statele cu lanțuri industriale mature. Pentru România, accesul la proiecte depinde de abilitatea de a construi parteneriate credibile cu Franța, Germania, Italia sau Polonia, care deja își alocă poziții privilegiate în noile rețele.

 

Reguli, condiții și capcane ale „conținutului european”

 

3. Fabrică de... (fabrica-armament-industrie-romarm_34294900.jpg)

Articolul 11(8b) precizează că „beneficiarii finanțării Uniunii sau contractanții trebuie să aibă capacitatea de a decide fără restricții impuse de țări terțe neasociate sau de entități din astfel de țări”. Cu alte cuvinte, controlul corporativ și proprietatea contează.

Acest criteriu, menit să asigure securitatea tehnologică, ridică probleme serioase pentru companiile din Europa de Est care au acționari majoritari din afara UE. România are mai multe exemple: Mecanica Cugir (care colaborează cu firme din Israel), UTI (cu parteneriate extra-europene), dar și filiale americane care produc în domeniul apărării. Sub EDIP, aceste entități pot fi excluse de la finanțare, deoarece controlul extern este incompatibil cu regulile de securitate industrială ale Uniunii.

Textul este clar: „Beneficiarii finanțării Uniunii nu vor fi supuși controlului unei țări terțe neasociate” (Art. 10, alin. 2).

Această prevedere tensionează compatibilitatea cu realitatea NATO. România este profund integrată în sistemele americane, dar EDIP restricționează cooperarea cu entități non-UE, inclusiv SUA, în proiectele finanțate european. Este o linie de fractură între logica politică a Alianței și logica economică a Uniunii.

Pentru București, dilema devine strategică: cum să rămână aliat NATO, dar și participant eficient într-un cadru european care prioritizează „autonomia strategică”?

În absența unei politici clare, România riscă să rateze ambele.

 

Instrumentele financiare și dilema cofinanțării

 

Pe hârtie, EDIP pare generos. În practică, finanțarea reală depinde de capacitatea națională de cofinanțare și de calitatea proiectelor depuse.

Articolul 13 definește „acțiunile de consolidare industrială”, incluzând „achiziționarea de mașini-unelte necesare, modernizarea, extinderea și automatizarea capacităților de producție”, precum și „testarea și certificarea produselor”. Aceste acțiuni pot fi finanțate „până la 35% din costurile eligibile, crescând până la 50% dacă majoritatea beneficiarilor sunt IMM-uri sau întreprinderi cu capitalizare medie”.

Mai mult, Articolul 14a oferă flexibilitate statelor membre: „resursele alocate statelor membre pot fi utilizate pentru a finanța până la 100% din costurile eligibile, inclusiv din fondurile de redresare și reziliență (MRR)”.

Aceasta înseamnă că România poate, teoretic, finanța complet proiecte industriale eligibile din resurse proprii, fără a aplica principiul DNSH („do no significant harm”). Cu alte cuvinte, pot fi folosiți bani din PNRR pentru proiecte de apărare fără condiționările verzi impuse altor sectoare.

Dar aici intervine un paradox: România nu are încă un mecanism administrativ de cofinanțare pentru proiecte militare. Nici Ministerul Economiei, nici cel al Apărării nu dispun de o celulă specializată care să poată conecta resursele europene, fondurile naționale și nevoile industriale. În absența acestui mecanism, prevederile EDIP rămân oportunități teoretice.

 

Cum poate reacționa România: un plan în trei direcții

 

4. Foto: MApN... (militari_39500900.jpg)

Pentru a transforma EDIP din text legislativ în avantaj strategic, România trebuie să acționeze simultan în trei direcții: instituțională, industrială și diplomatică.

 

a) Direcția instituțională – Crearea unei Celule EDIP interministeriale

 

Programul european impune o coordonare strânsă între economie, apărare, finanțe și externe. Un articol central (Art. 24) prevede înființarea „Structurilor pentru Programele Europene de Armament (PAED)”, cu personalitate juridică și capacitate de achiziție comună. România ar trebui să fie membru fondator într-un asemenea PAED, cel puțin pentru domenii unde are volum intern de achiziție: muniție, vehicule blindate ușoare, comunicații tactice.

Fără această structură, participarea la achizițiile comune va fi simbolică, iar deciziile reale vor fi luate de statele care operează PAED-urile (Franța, Germania, Italia).

 

b) Direcția industrială – Reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare

 

Articolul 11(8a) și (8b) fac imposibilă menținerea unor lanțuri de furnizori non-UE peste pragul de 35%. Guvernul ar trebui să identifice rapid 10–15 furnizori critici care depășesc acest prag și să inițieze transferuri tehnologice sau joint ventures în interiorul UE. În paralel, companiile românești trebuie sprijinite să obțină certificări UE și NATO pentru componentele de apărare – condiție explicită de eligibilitate în Articolul 13e privind „testarea și certificarea produselor de apărare”.c) Direcția diplomatică – Alinierea NATO–UE fără fracturi
Cea mai dificilă parte este compatibilitatea politică. EDIP subliniază că „activitățile relevante desfășurate de NATO, cum ar fi Procesul de planificare a apărării, vor fi luate în considerare”(Art. 6). Dar în practică, instrumentul este construit pentru a reduce dependența de SUA și de furnizori externi. România, profund integrată în lanțul logistic american, trebuie să evite un conflict de priorități: dacă UE finanțează doar proiecte cu conținut european, iar NATO cumpără echipamente americane, industria românească riscă să nu servească pe deplin niciuna dintre părți.

O soluție pragmatică ar fi specializarea. România ar trebui să se concentreze pe domenii unde există sinergii NATO–UE: muniție, mentenanță, comunicații și logistică. Este ceea ce documentul numește „acțiuni de consolidare care aduc beneficii întregii Uniuni prin creșterea capacităților de producție și reducerea dependențelor strategice” (Art. 15).

 

Timpul scurt al strategiei lungi

 

EDIP este o construcție politică ambițioasă, dar cu timp scurt de implementare. Programul expiră în 2027, iar angajamentele pot fi prelungite până în 2033 doar pentru acțiunile deja începute. Fereastra de oportunitate este de doi ani, practic 2025–2026, pentru definirea proiectelor și a consorțiilor.

Pentru România, această perioadă echivalează cu un examen strategic. Va rămâne un beneficiar marginal al contractelor europene sau va reuși să intre în rețelele de producție integrate?

Totul depinde de capacitatea de reacție. În timp ce statele mari și-au creat deja echipe EDIP la nivel guvernamental și consorții de industrie, România încă discută cine coordonează – Ministerul Economiei sau Apărării.

La final, merită amintită o formulare din preambulul Regulamentului: „Securitatea regională și globală necesită o schimbare radicală în amploarea și viteza cu care statele membre își consolidează capacitățile de apărare” (Considerent 3).

Aceasta este, de fapt, esența EDIP. Nu bani mai mulți, ci decizii mai rapide. Nu compensații, ci alianțe industriale. Nu autonomie declarativă, ci capacitate reală de producție.

Pentru România, lecția este simplă: nu există „industrie națională de apărare” în afara Europei. Dar nici Europa nu va aștepta o industrie care nu se modernizează.

EDIP pune condițiile pe masă. De acum, timpul lucrează împotriva celor care nu le înțeleg.

 

Zece măsuri pentru integrarea României în EDIP (2025–2027)

 

5. FOTO: MApN... (gepard-13_77817600.jpg)

România are doi ani pentru a trece de la potențial la capacitate.

EDIP nu aduce doar bani, ci reguli. Cine se aliniază rapid intră în lanțurile industriale europene. Cine rămâne izolat, devine simplu importator de securitate

I. Guvern și coordonare strategică

1. Înființarea Celulei EDIP Interministeriale (Q1 2025). Format permanent între Ministerul Economiei, Apărării, Finanțelor și MAE. Mandat: coordonarea aplicațiilor naționale la programele EDIP și la acțiunile de achiziții comune prevăzute în Articolul 12

2.Adoptarea unei Hotărâri de Guvern pentru participarea României la un Program European de Armament (PAED). România trebuie să devină stat cofondator al unui PAED axat pe muniție și mentenanță. Articolul 24 din EDIP permite acest statut, oferind acces direct la contracte interguvernamentale și cofinanțare de până la 25%.

3. Lista națională a furnizorilor strategici de apărare. Evaluarea lanțurilor de aprovizionare pentru identificarea entităților cu dependență non-UE peste pragul de 35% (Art. 11(8a)).

Scop: reconfigurarea surselor critice și inițierea de parteneriate intra-UE.

 

II. Industrie și capacitate tehnologică

 

4. Crearea unui „Consorțiu Industrial Românesc pentru Muniție și Pulberi” (2025). Reunirea companiilor ROMARM, Nitrochimica, Electromecanica Ploiești si alti producatori cu parteneri din Polonia sau Cehia. Eligibilitate directă pentru acțiuni de consolidare industrială (Art. 13), cu finanțare UE de până la 50%

5.Certificare rapidă NATO–UE pentru linii industriale. Implementarea unui program național de certificare a produselor de apărare (Art. 13e). Priorități: muniție, pulberi, senzori, microelectronică. Finanțare eligibilă integral sub EDIP.

6. Parteneriate tehnologice cu companii din statele fondatoare ale EDIP. Ministerul Economiei să negocieze transferuri de tehnologie și joint ventures pentru echipamente compatibile cu standardele EDIP și NATO (Art. 15).

7. Crearea unui Centru Național de Testare și Recondiționare a Muniției. Finanțabil prin acțiuni de consolidare industrială(Art. 13). Poate deveni furnizor regional în cadrul rețelei de rezerve industriale europene.

 

III. Finanțare și instrumente de sprijin

 

8. Alocarea unui plafon din PNRR pentru proiecte EDIP. Aplicarea Art. 14a, care permite folosirea fondurilor de redresare pentru finanțarea integrală a proiectelor de apărare. Estimare: 200 milioane euro în 2025–2027.

9. Crearea unei linii FAST România. Participare la Fondul pentru Accelerarea Transformării Lanțurilor de Aprovizionare în Domeniul Apărării (FAST)(Art. 19). Rol: finanțare prin datorie și equity pentru automatizare și extinderea IMM-urilor din domeniu.

10. Instituirea unei platforme publice „Catalogul Producătorilor Români de Apărare”. În oglindă cu Catalogul European de Vânzări Militare(Art. 21f). Scop: vizibilitate, trasabilitate și promovarea produselor eligibile pentru achiziții comune.

 

Vasile Dîncu

Europarlamentar


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Se înmulțesc semnele lovirii iminente a Venezuelei: Portavionul USS Gerald R. Ford e „pe poziții” iar SUA avertizează avioanele de linie privind survolul Venezuelei
„Articolul 5” fără aderare. Marea iluzie de securitate din planul lui Trump: Ce înseamnă, de fapt, protecția Statelor Unite oferită la schimb cu ruperea teritorială a Ucrainei
Harta Ucraina
EXCLUSIV
Munchen 1938, reeditat? Ucraina, „teritorii în schimbul păcii” și riscurile pentru România | Hari Bucur-Marcu, la Obiectiv EuroAtlantic
Plan de Pace sau Dictat? Zelenski a primit un proiect din partea americană. Dacă zvonurile se adeveresc, documentul ar fi o capitulare de facto în schimbul a nimic
„Nu am fost consultați”: UE respinge ideea unui plan de pace american impus fără acordul Ucrainei
Foto: militar ucrainean, operând sistemul Avenger / Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Avertismentul șefului spionajului militar ucrainean: Fereastra de pace se închide în 2026. Ce prevede planul confidențial în 28 de puncte aprobat de Donald Trump
Când corporațiile trasează liniile frontului. Șeful Airbus sparge marele tabu: Europa are nevoie de bomba nucleară tactică pentru a descuraja Rusia
Franța mută imediat pentru a echilibra balanța: F-35 american pentru saudiți, contracarat în regiune cu Rafale în cea mai modernă versiune F5
Arabia Saudită a fost desemnată de către SUA drept aliat major non-NATO. Dar ce presupune acest “statut”?
Capcana „zonei gri”: De ce Rusia testează nervii NATO sub pragul Articolului 5 și de ce „calmul” nu mai e suficient
Moment istoric: SUA au anunțat că vor vinde avioane F-35 Arabiei Saudite, decizie cu impact major în echilibrul de putere din Orient
Un avion de luptă francez de tip Rafale, decolând de una din pistele Bazei Aeriene 86 Borcea, România. Foto: Ambasada Franței în România
EXCLUSIV
Cu Rafale și Gripen la negocieri: Ucraina și avioanele care poate nu vor zbura niciodată, dar pot schimba termenii finali ai războiului rus
Iluzia scutului de oțel și realitatea ,,podurilor de hârtie''. De ce NATO riscă să piardă războiul logistic cu Rusia înainte de a trage primul foc
„Adversarul a început pregătirile”. Când sabotajul rusesc devine preludiul invaziei și necesitatea unui Război Rece 2.0
Șah la rege cu barilul de petrol. Cum încearcă Statele Unite să "înfometeze" mașinăria de război a Rusiei înainte de iarna lui 2025
NATO ezită cu aderarea, UE propune un plan B? Ideea lui Andrius Kubilius: Armata ucraineană, călită în luptă, să apere tot flancul estic
Cum dispare încet, dar sigur mitul „mâinii forte” a liderului de la Kremlin
Atac strategic efectuat de ucraineni la Novorossiysk: Ucraina paralizează exporturile de petrol și distruge o baterie S-400. Analiza imaginilor din satelit
„Portavioane de buzunar” pe Marea Neagră: Ucraina a utilizat dronele Katran, înarmate cu torpile, pentru a anihila radarele rusești
Rusia atacă din nou la Dunăre. Un nou RO-Alert, emis în județul Tulcea, după un atac cu drone în proximitatea României
Rachetele europene care vor putea lovi la peste 1.000 km. Storm Shadow și ATACMS sunt letale, însă au o rază de doar câteva sute de km
Lukoil nu mai forează în perimetrul Trident din Marea Neagră. Sancțiunile SUA pun reflectorul pe autoritățile române: "Nu ne vindem țara" americanilor de la Exxon Vs. blândețea față de Lukoil
Franța ia vălul de pe racheta cu capacitate nucleară ASMPA-R. Lansată din Rafale-M, racheta e acum utilizată oficial de Marina Franceză
Scutul lui Ahile al Greciei, cu sisteme de apărare antiaeriană din Israel, inclusiv sistemul SPYDER ales și de România
SUA se pregătesc să lovească Venezuela: De ce primele ținte pentru F-35 vor fi avioanele Su-30 și care e riscul în ciuda diferenței uriașe de forță militară
Ce a obținut Viktor Orban după vizita la Trump: Zero sancțiuni, la schimb cu arme, LNG și echipamente nucleare din SUA
Crimeea nu e impenetrabilă. Gen. Mîndrescu: Avem ac pentru cojocul sistemului A2/AD. Dar românii ar fi rezistat ca societate precum ucrainenii? Ar fi bine să nu ne mințim
SUA vor apăra Europa de Est de un atac al Rusiei. Rubio clarifică și la ce se referă ”testarea capacităților nucleare” anunțată de Trump
Rușii au finalizat crearea ,,trupelor de sisteme fără pilot''. Oficiali ucraineni afirmă că Rusia a copiat abordările de succes ale Ucrainei în acest domeniu
Surse africane: EAU finanțează "Corpul African" al Rusiei și își asigură un punct de sprijin vital în Republica Centrafricană pentru a susține războiul din Sudan

Ştiri Recomandate

Ucraina arată momentul distrugerii „titanului zburător” al Rusiei (VIDEO): Unitatea Alpha a SBU a lovit un elicopter gigant Mi-26
Moment istoric la Marea Neagră: Bulgaria a ridicat drapelul pe prima sa navă de război construită local după un secol
Avioane de vânătoare confundate cu rachete: SUA publică rezultatele anchetei privind pierderea a trei avioane F/A-18 și haosul de pe portavionul Truman
Aliniere periculoasă? Rusia susține că noua strategie de securitate a Statelor Unite îi validează pretențiile geopolitice
Kievul avertizează că Rusia ar putea deschide un nou front în nordul Ucrainei, în timp înaintează și la Pokrovsk
Congresul american “corectează” strategia administrației Trump privind sprijinul aliaților. Reducerea numărului de trupe de la Kogălniceanu rămâne însă aplicată  
Rusia încearcă să revină în Marea Mediterană: O fregată și un submarin urmează să ajungă din nou în pozițiile pierdute după divergențele cu Siria
Raport Norvegia: Europa va plăti dublu dacă Rusia câștigă războiul din Ucraina. Factura se ridică la 1,6 trilioane de euro
În așteptarea mașinilor de luptă: Sub presiunea SUA, decizia României privind MLI devine un test strategic pentru Europa
Tensiuni în Pacific: Portavionul chinez Liaoning a efectuat 100 de decolări și aterizări în apropierea Japoniei, iar aeronavele nipone au fost luate la țintă
Marea Britanie pregătește o rețea hibridă de nave, avioane și drone care să contracareze submarinele rusești
Ucrainenii publică fotografiile "de prezentare" cu drona navală care a speriat Aviația rusă: Magura V7 dotată cu rachete AIM-9 Sidewinder
Israelul anunță că va rămâne în sudul Siriei și solicită crearea unei zone tampon
„Sunt puțin dezamăgit.” Trump crede că Zelenski încă nu a citit propunerea de pace a SUA. Președintele ucrainean este primit luni de aliaţii săi europeni
Cât de aproape este pacea în Ucraina? Adevărul despre „ultimii 10 metri” ai negocierilor
Fabrica de minciuni asistată de AI: Rețeaua rusă „Doppelgänger” inundă Franța cu sute de site-uri de știri false înaintea alegerilor cruciale din 2026
Criză istorică la nivelul industriei militare americane: SUA recunosc oficial că nu mai au capacitatea să construiască două avioane de generația a șasea simultan
Ucraina nu mai irosește rachete de milioane de dolari pe drone. Arma „low-cost” montată surprinzător pe avioanele F-16 (FOTO)
Tensiuni în Europa: Germania evaluează aderarea la programul rival de avioane de luptă GCAP, pe fondul blocajului cu Franța
„Momentul adevărului” pentru europeni: Șeful apărării din UE cere un plan de pace european, independent de cel propus de SUA
Sfârșitul unei ere de tensiuni? Turcia, la un pas de a renunța la sistemele rusești S-400 pentru a reveni în programul F-35
NATO realiniază flancul nordic: Danemarca, Suedia și Finlanda trec în responsabilitatea comandamentului din Statele Unite
Ce înseamnă să fii considerat încă aliat cheie al SUA pe Flancul Estic al NATO: Polonia a reușit să obțină o flotă de 250 de blindate Stryker la prețul simbolic de un dolar
"Resturi" de drone ucrainene au lovit din nou uriașa rafinărie din Riazan. Moscova minimizează pagubele
Șeful Armatei Ucrainei: Rușii sunt superiori la artilerie, dar 60% din lovituri sunt realizate de drone; acolo suntem la paritate
Putin oferă Indiei acces nelimitat la petrolul rusesc; Modi spune că India nu este neutră, ci se află de partea păcii
NATO reacționează în Polonia: Avioane poloneze și elicoptere cehe Mi-171 au decolat, ca răspuns la valul de rachete și drone rusești care a lovit Ucraina
"Sarcofagul" de la Cernobîl nu mai este sigur, anunță ONU. Se impun reparații mai serioase după atacul rusesc din februarie 2025
Una dintre cele mai puternice armate limitează utilizarea Android și pariază pe iPhone-uri
Viitoarele arme de asalt ale României, prin fonduri SAFE. Beretta plusează cu pistoale și automate fabricate aici cu transfer complet de tehnologie
Rachetele Oreshnik din Belarus fac din baza de la Deveselu o țintă principală. Cum va răspunde NATO la amplasarea de rachete rusești la câteva sute de km de capitale europene
Negocierile SUA–Ucraina avansează lent. Witkoff & Co vor să-i convingă pe ucraineni că e cel mai bun Plan de Pace, în timp ce Putin amenință cu scenariul Novorossiya
pixel