În februarie 2024, Uniunea Europeană a făcut un pas pe care îl evita de decenii: a tratat industria de apărare ca pe o prioritate economică, nu doar de securitate. Regulamentul de instituire a Programului pentru Industria Europeană de Apărare (EDIP), adoptat sub presiunea războiului din Ucraina, marchează o schimbare de paradigmă. Textul oficial vorbește despre „consolidarea competitivității, rezilienței și pregătirii bazei tehnologice și industriale de apărare europene (EDTIB)” și cere ca Uniunea să poată „produce întregul spectru de capabilități militare” (Art. 4, EDIP).
Aceasta nu este doar o decizie tehnocrată. Este o mutație strategică. După decenii în care apărarea era lăsată statelor membre și alianței NATO, Bruxelles-ul devine un actor industrial și financiar direct în domeniul armamentului. Dincolo de simbolismul politic, EDIP introduce reguli noi, fonduri comune și criterii de eligibilitate care pot schimba radical geografia economică a apărării europene.
Pentru state ca România, acest nou cadru poate fi fie o șansă istorică de convergență, fie o nouă confirmare a decalajului structural dintre centru și periferie.
Bugetul programului este, aparent, modest: 1,2 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027, la care se adaugă 300 de milioane de euro pentru instrumentul de sprijin al Ucrainei. Dar efectul de pârghie este considerabil, deoarece statele membre pot adăuga resurse naționale, fonduri de coeziune sau bani din Mecanismul de Redresare și Reziliență (Art. 6 și Art. 14a).
Articolul 12 definește esența noului model: „acțiuni comune de achiziții publice” derulate de grupuri de state membre, printr-un agent de achiziții comun, precum Agenția Europeană de Apărare (AEA) sau Organizația pentru Cooperare în Domeniul Armamentului (OCCAR). Uniunea contribuie cu până la 15% din valoarea contractului comun, procent ce poate urca la 25% dacă sunt îndeplinite condiții precum complexitatea ridicată, participarea mai multor state și implicarea unei structuri europene de achiziții (PAED).
Aceste articole par tehnice, dar efectul lor este politic și economic. Ele mută centrul de greutate al deciziei industriale. Achizițiile nu vor mai fi doar naționale, iar beneficiile economice ale contractelor vor depinde de integrarea într-o rețea europeană de furnizori. În plus, Articolul 13 deschide finanțarea pentru „acțiuni de consolidare industrială”, cu rate de cofinanțare de până la 35% din costurile eligibile, crescând până la 50% pentru proiecte care implică IMM-uri și rețele transfrontaliere. În limbajul european, aceasta înseamnă „integrare industrială”. În limbaj economic, înseamnă relocare, achiziții și parteneriate forțate pentru statele periferice care nu dețin lanțuri complete de producție.
România pornește dintr-o poziție ambiguă. Industria națională de apărare există, dar este fragmentată, cu un nivel tehnologic scăzut și o dependență masivă de importuri. Firmele de stat, grupate în jurul ROMARM, produc în principal muniție de calibru mic, pulberi și componente mecanice. Firmele private, precum Aerostar sau Pro Optica, au nișe competitive, dar nu masă critică. Conform EDIP, aceste companii pot deveni eligibile doar dacă respectă două condiții majore: origine industrială europeană și conținut european minim de 65%. Articolul 11(8a) stabilește explicit că „costul componentelor originare din afara Uniunii și țărilor asociate nu trebuie să depășească 35% din costul estimat al componentelor produsului finit”, iar „componentele supuse restricțiilor impuse de țări neasociate trebuie eliminate”.
Pentru România, acest articol este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, impune eliminarea dependențelor critice (de exemplu, microcomponentele din Asia sau sistemele optoelectronice non-UE). Pe de altă parte, obligă industria locală să regândească lanțurile de aprovizionare într-un timp scurt și fără alternative interne evidente.
De exemplu, majoritatea muniției produse în România folosește materiale de la furnizori extra-UE. Or, sub EDIP, aceste intrări devin neeligibile. În lipsa unei capacități interne de substituție, companiile riscă să fie excluse din consorțiile europene.
Aici apare tensiunea de fond: EDIP sprijină „integrarea”, dar o face prin standarde înalte și criterii de excludere care favorizează statele cu lanțuri industriale mature. Pentru România, accesul la proiecte depinde de abilitatea de a construi parteneriate credibile cu Franța, Germania, Italia sau Polonia, care deja își alocă poziții privilegiate în noile rețele.
Articolul 11(8b) precizează că „beneficiarii finanțării Uniunii sau contractanții trebuie să aibă capacitatea de a decide fără restricții impuse de țări terțe neasociate sau de entități din astfel de țări”. Cu alte cuvinte, controlul corporativ și proprietatea contează.
Acest criteriu, menit să asigure securitatea tehnologică, ridică probleme serioase pentru companiile din Europa de Est care au acționari majoritari din afara UE. România are mai multe exemple: Mecanica Cugir (care colaborează cu firme din Israel), UTI (cu parteneriate extra-europene), dar și filiale americane care produc în domeniul apărării. Sub EDIP, aceste entități pot fi excluse de la finanțare, deoarece controlul extern este incompatibil cu regulile de securitate industrială ale Uniunii.
Textul este clar: „Beneficiarii finanțării Uniunii nu vor fi supuși controlului unei țări terțe neasociate” (Art. 10, alin. 2).
Această prevedere tensionează compatibilitatea cu realitatea NATO. România este profund integrată în sistemele americane, dar EDIP restricționează cooperarea cu entități non-UE, inclusiv SUA, în proiectele finanțate european. Este o linie de fractură între logica politică a Alianței și logica economică a Uniunii.
Pentru București, dilema devine strategică: cum să rămână aliat NATO, dar și participant eficient într-un cadru european care prioritizează „autonomia strategică”?
În absența unei politici clare, România riscă să rateze ambele.
Pe hârtie, EDIP pare generos. În practică, finanțarea reală depinde de capacitatea națională de cofinanțare și de calitatea proiectelor depuse.
Articolul 13 definește „acțiunile de consolidare industrială”, incluzând „achiziționarea de mașini-unelte necesare, modernizarea, extinderea și automatizarea capacităților de producție”, precum și „testarea și certificarea produselor”. Aceste acțiuni pot fi finanțate „până la 35% din costurile eligibile, crescând până la 50% dacă majoritatea beneficiarilor sunt IMM-uri sau întreprinderi cu capitalizare medie”.
Mai mult, Articolul 14a oferă flexibilitate statelor membre: „resursele alocate statelor membre pot fi utilizate pentru a finanța până la 100% din costurile eligibile, inclusiv din fondurile de redresare și reziliență (MRR)”.
Aceasta înseamnă că România poate, teoretic, finanța complet proiecte industriale eligibile din resurse proprii, fără a aplica principiul DNSH („do no significant harm”). Cu alte cuvinte, pot fi folosiți bani din PNRR pentru proiecte de apărare fără condiționările verzi impuse altor sectoare.
Dar aici intervine un paradox: România nu are încă un mecanism administrativ de cofinanțare pentru proiecte militare. Nici Ministerul Economiei, nici cel al Apărării nu dispun de o celulă specializată care să poată conecta resursele europene, fondurile naționale și nevoile industriale. În absența acestui mecanism, prevederile EDIP rămân oportunități teoretice.
Pentru a transforma EDIP din text legislativ în avantaj strategic, România trebuie să acționeze simultan în trei direcții: instituțională, industrială și diplomatică.
Programul european impune o coordonare strânsă între economie, apărare, finanțe și externe. Un articol central (Art. 24) prevede înființarea „Structurilor pentru Programele Europene de Armament (PAED)”, cu personalitate juridică și capacitate de achiziție comună. România ar trebui să fie membru fondator într-un asemenea PAED, cel puțin pentru domenii unde are volum intern de achiziție: muniție, vehicule blindate ușoare, comunicații tactice.
Fără această structură, participarea la achizițiile comune va fi simbolică, iar deciziile reale vor fi luate de statele care operează PAED-urile (Franța, Germania, Italia).
Articolul 11(8a) și (8b) fac imposibilă menținerea unor lanțuri de furnizori non-UE peste pragul de 35%. Guvernul ar trebui să identifice rapid 10–15 furnizori critici care depășesc acest prag și să inițieze transferuri tehnologice sau joint ventures în interiorul UE. În paralel, companiile românești trebuie sprijinite să obțină certificări UE și NATO pentru componentele de apărare – condiție explicită de eligibilitate în Articolul 13e privind „testarea și certificarea produselor de apărare”.c) Direcția diplomatică – Alinierea NATO–UE fără fracturi
Cea mai dificilă parte este compatibilitatea politică. EDIP subliniază că „activitățile relevante desfășurate de NATO, cum ar fi Procesul de planificare a apărării, vor fi luate în considerare”(Art. 6). Dar în practică, instrumentul este construit pentru a reduce dependența de SUA și de furnizori externi. România, profund integrată în lanțul logistic american, trebuie să evite un conflict de priorități: dacă UE finanțează doar proiecte cu conținut european, iar NATO cumpără echipamente americane, industria românească riscă să nu servească pe deplin niciuna dintre părți.
O soluție pragmatică ar fi specializarea. România ar trebui să se concentreze pe domenii unde există sinergii NATO–UE: muniție, mentenanță, comunicații și logistică. Este ceea ce documentul numește „acțiuni de consolidare care aduc beneficii întregii Uniuni prin creșterea capacităților de producție și reducerea dependențelor strategice” (Art. 15).
EDIP este o construcție politică ambițioasă, dar cu timp scurt de implementare. Programul expiră în 2027, iar angajamentele pot fi prelungite până în 2033 doar pentru acțiunile deja începute. Fereastra de oportunitate este de doi ani, practic 2025–2026, pentru definirea proiectelor și a consorțiilor.
Pentru România, această perioadă echivalează cu un examen strategic. Va rămâne un beneficiar marginal al contractelor europene sau va reuși să intre în rețelele de producție integrate?
Totul depinde de capacitatea de reacție. În timp ce statele mari și-au creat deja echipe EDIP la nivel guvernamental și consorții de industrie, România încă discută cine coordonează – Ministerul Economiei sau Apărării.
La final, merită amintită o formulare din preambulul Regulamentului: „Securitatea regională și globală necesită o schimbare radicală în amploarea și viteza cu care statele membre își consolidează capacitățile de apărare” (Considerent 3).
Aceasta este, de fapt, esența EDIP. Nu bani mai mulți, ci decizii mai rapide. Nu compensații, ci alianțe industriale. Nu autonomie declarativă, ci capacitate reală de producție.
Pentru România, lecția este simplă: nu există „industrie națională de apărare” în afara Europei. Dar nici Europa nu va aștepta o industrie care nu se modernizează.
EDIP pune condițiile pe masă. De acum, timpul lucrează împotriva celor care nu le înțeleg.
România are doi ani pentru a trece de la potențial la capacitate.
EDIP nu aduce doar bani, ci reguli. Cine se aliniază rapid intră în lanțurile industriale europene. Cine rămâne izolat, devine simplu importator de securitate
1. Înființarea Celulei EDIP Interministeriale (Q1 2025). Format permanent între Ministerul Economiei, Apărării, Finanțelor și MAE. Mandat: coordonarea aplicațiilor naționale la programele EDIP și la acțiunile de achiziții comune prevăzute în Articolul 12
2.Adoptarea unei Hotărâri de Guvern pentru participarea României la un Program European de Armament (PAED). România trebuie să devină stat cofondator al unui PAED axat pe muniție și mentenanță. Articolul 24 din EDIP permite acest statut, oferind acces direct la contracte interguvernamentale și cofinanțare de până la 25%.
3. Lista națională a furnizorilor strategici de apărare. Evaluarea lanțurilor de aprovizionare pentru identificarea entităților cu dependență non-UE peste pragul de 35% (Art. 11(8a)).
Scop: reconfigurarea surselor critice și inițierea de parteneriate intra-UE.
4. Crearea unui „Consorțiu Industrial Românesc pentru Muniție și Pulberi” (2025). Reunirea companiilor ROMARM, Nitrochimica, Electromecanica Ploiești si alti producatori cu parteneri din Polonia sau Cehia. Eligibilitate directă pentru acțiuni de consolidare industrială (Art. 13), cu finanțare UE de până la 50%
5.Certificare rapidă NATO–UE pentru linii industriale. Implementarea unui program național de certificare a produselor de apărare (Art. 13e). Priorități: muniție, pulberi, senzori, microelectronică. Finanțare eligibilă integral sub EDIP.
6. Parteneriate tehnologice cu companii din statele fondatoare ale EDIP. Ministerul Economiei să negocieze transferuri de tehnologie și joint ventures pentru echipamente compatibile cu standardele EDIP și NATO (Art. 15).
7. Crearea unui Centru Național de Testare și Recondiționare a Muniției. Finanțabil prin acțiuni de consolidare industrială(Art. 13). Poate deveni furnizor regional în cadrul rețelei de rezerve industriale europene.
8. Alocarea unui plafon din PNRR pentru proiecte EDIP. Aplicarea Art. 14a, care permite folosirea fondurilor de redresare pentru finanțarea integrală a proiectelor de apărare. Estimare: 200 milioane euro în 2025–2027.
9. Crearea unei linii FAST România. Participare la Fondul pentru Accelerarea Transformării Lanțurilor de Aprovizionare în Domeniul Apărării (FAST)(Art. 19). Rol: finanțare prin datorie și equity pentru automatizare și extinderea IMM-urilor din domeniu.
10. Instituirea unei platforme publice „Catalogul Producătorilor Români de Apărare”. În oglindă cu Catalogul European de Vânzări Militare(Art. 21f). Scop: vizibilitate, trasabilitate și promovarea produselor eligibile pentru achiziții comune.
Vasile Dîncu
Europarlamentar
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House a organizat, joi, 20 noiembrie 2025, alături de partenerii săi, Universitatea Ovidius Constanța și Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europe, Conferința internațională “EU’s Strategic Approach to the Black Sea region – Goals, Instruments, Challenges to Democracy / Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre – obiective, instrumente, provocări la adresa democrației”. Evenimentul a reprezentat cea de-a 9-a ediție a Conferințelor Mării Negre, organizate în mod tradițional de Asociația „Casa Mării Negre / Black Sea House” la Constanța, și a fost declarată de către experții participanți drept cea mai reușită din întreaga serie, prin obiective, prezență și rezultate.
Președintele Nicușor Dan a transmis referiri cu privire la Strategia Națională de Apărare a Țării, aflată în dezbatere publică.
Un război de uzură ca acesta se termină doar când una din părți e epuizată și se retrage.
Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA) avertizează companiile aeriene americane asupra riscurilor de survol în spațiul aerian al Venezuelei, pe fondul intensificării activității militare din regiune. Într-o notificare transmisă vineri, FAA a precizat existența unei „situații potențial periculoase” pentru aeronavele care zboară la orice altitudine deasupra țării sud-americane, în contextul „înrăutățirii situației de securitate” și al creșterii tensiunilor militare. Concomitent armada americană din Caraibe e impresionantă, portavionul USS Gerald R. Ford, cea mai modernă navă de luptă din lume, fiind în Caraibe „pe poziții”.
După luni de speculații și retorică electorală, planul administrației Trump pentru încheierea războiului din Ucraina a aterizat pe masa președintelui Volodimir Zelenski. Nu este doar o propunere diplomatică, ci un ultimatum al realpolitik-ului american, livrat direct de emisarul Dan Driscoll: o foaie de parcurs în 28 de puncte care redesenează harta Europei de Est.
Atacul efectuat de Ucraina pe 15 decembrie cu ajutorul dronelor subacvatice asupra Bazei Navale Novorossisk a Flotei ruse din Marea Neagră a demonstrat lipsa totală de pregătire pentru protecția zonei de apă împotriva unei astfel de lovituri. Acest lucru a fost afirmat pe 16 decembrie de expertul militar rus, Vladislav Shurygin, într-un mesaj video postat pe blogul său.
Marea Britanie a făcut pasul decisiv pentru a acoperi una dintre cele mai mari lacune din arsenalul său ofensiv terestru. Pe 9 decembrie, Ministerul britanic al Apărării (MoD) a publicat pe platforma guvernamentală BidStats notificarea oficială pentru demararea Proiectului NIGHTFALL, o inițiativă accelerată de dezvoltare a unei rachete balistice tactice cu o rază de acțiune de până la 600 de kilometri.
Primul avion de luptă F-35 al Finlandei a fost prezentat marți în Statele Unite. Noile aeronave vor înlocui avioanele de vânătoare F-18 Hornet, care sunt deja învechite.
Amiralul (r.) Mark Montgomery, cel care a fost comandantul timp de zece ani a Carrier Strike Group 5 în Indo-Pacific, grup de luptă din care face parte portavionul american USS George Washington, a comparat modul în care acționează China pentru a pune presiune asupra Tawanului și războiul la scară largă pe care Rusia îl poartă în Ucraina.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 16.12.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 au efectuat un zbor planificat în spațiul aerian situat deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
La aproape patru ani de când Rusia a readus războiul în Europa, generând odată cu invadarea Ucrainei cea mai mare criză de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial, statele europene se află într-un moment în care își recalibrează paradigma privind apărare și înarmarea în contextul în care scenariul unui război de mare intensitate declanșat de Rusia nu mai e unul SF. În ciuda fondurilor masive alocate pentru înzestrare de europeni, există cel puțin patru mari probleme într-un scenariu ipotetic al unui conflict.
Chiar dacă se va ajunge la pace în Ucraina, Rusia va rămâne o amenințare permanentă, a declarat, marți, președintele Nicușor Dan, la Helsinki, la conferința de presă comună cu liderii UE de pe Flancul Estic.
Președintele american Donald Trump a semnat luni un ordin executiv care desemnează drogul sintetic fentanil drept „armă de distrugere în masă”, deschizând calea administrației Trump pentru a continua represiunea împotriva cartelurilor de droguri din America Latină. Pentagonul a declarat, de asemenea, că opt persoane au fost ucise în alte trei atacuri asupra ambarcațiunilor aparținând unor presupuși contrabandiști.
SUA au recunoscut rolul României ca partener-cheie pentru asigurarea securităţii energetice, conform declaraţiei comune transmise după Dialogul Strategic România - SUA.
Luxemburgul participă substanțial la apărarea Europei, deși micul stat din Europa de Vest are o populație de doar 650 de mii de locuitori. Capacitatea financiară a Regatului Luxemburgului îi permite, însă, o implicare inclusive în domeniul achizițiilor de tehnică militară.
Pe măsură ce Varșovia integrează ultimul lot din cele 212 obuziere din primul contract, atenția gigantului sud-coreean Hanwha Aerospace se mută spre sud, unde primele blindate destinate României se află deja pe linia de asamblare. Mai mult, așa cum a afirmat recent președintele și CEO-ul Hanwha Aerospace, Son Jae-il într-un interviu acordat în exclusivitate DefenseRomania, din luna ianuarie începe construcția fabricii K9 din țara noastră.
Congresul Statelor Unite a transmis săptămâna aceasta un mesaj fără echivoc Pentagonului prin aprobarea Legii de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2026: modernizarea nu se mai poate face pe seama capacității actuale de luptă.
Lockheed Martin a finalizat producția tuturor aeronavelor F-16 Block 70 pentru flotele inițiale ale Bulgariei și Slovaciei, echipând ambele forțe aeriene cu avioane F-16 avansate, pregătite pentru operațiuni NATO și aliate.
Rusia a respins marți în mod categoric desfășurarea în Ucraina de trupe din state membre NATO, așa cum a propus luni, la Berlin, Coaliția de Voință.
Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a solicitat Parlamentului aprobarea prealabilă pentru semnarea Acordului-cadru de instruire a piloţilor pe avioanele F-16.
Avioanele de luptă turcești au interceptat și doborât un vehicul aerian fără pilot (UAV) descris ca fiind „scăpat de sub control”, care se apropia de spațiul aerian al țării dinspre Marea Neagră, a confirmat Ministerul Apărării de la Ankara.
Kievul a făcut pași importanți în ceea ce și-a dorit foarte mult și anume garanții puternice de securitate din partea SUA și a unor țări din Europa. Ele ar urma să fie de nivelul articolului 5 din Tratatul NATO, potrivit președintelui Zelenski. Congresul american ar urma să voteze garanții de nivelul Articolului 5 al Tratatului NATO.
Războiul naval a intrat într-o nouă eră odată cu atacul fără precedent revendicat de Serviciul Ucrainean de Informații (SBU), marcând prima lovitură reușită a unei drone subacvatice (UUV - Unmanned Underwater Vehicle) asupra unui submarin militar rusesc. Atacul de ieri asupra submarinului rusesc din clasa Kilo (Proiect 636.3 Varshavyanka) în portul Novorossiysk nu reprezintă doar o pierdere tactică pentru Rusia, ci debutul unei noi capacități de luptă: vectorul de atac submersibil.
Modelul de organizare a marilor companii finlandeze reprezintă o posibilă cale şi pentru Romarm, a afirmat, marţi, pe platforma X, preşedintele Nicuşor Dan.
După o lungă absență din regiune, o dronă americană de cercetare RQ-4B Global Hawk a zburat din nou, pe 15 decembrie 2025, deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
Într-un conflict saturat de tehnologie, comandantul unității ucrainene de robotică a Brigăzii 3 de Asalt avertizează: inovația izolată este inutilă. Adevărata victorie aparține celor care pot transforma "grădina zoologică" de echipamente într-un sistem industrial coerent.
China nu mai caută doar paritatea militară, ci "victoria economică" totală prin rescrierea normelor internaţionale. Pentru a contracara ambiţiile chinezilor, Statele Unite trebuie să orchestreze urgent o bază industrială comună pentru sisteme autonome, fuzionând inovația americană cu capacitatea de producție a aliaţilor săi din Asiei.
Cel mai mare număr de lovituri al dronelor ucrainene a fost, probabil, raportat, pe 14 decembrie. Forțele ucrainene au informat despre atacuri cu succes în adâncimea atât a teritoriului Rusiei cât și în cea a dispozitivului de luptă inamic de pe front. În plus, o nouă abordare a forțelor ucrainene fără pilot începe să producă efecte importante și pe linia întâi.
Liderii principalelor state europene şi ai UE au propus luni ca acestea să conducă 'o forţă multinaţională' în Ucraina şi să susţină în mod 'durabil' armata ucraineană, care să fie limitată la 800.000 de militari, potrivit unei declaraţii transmise guvernul german, informează agențiile Agerpres, Reuters și AFP.
Negociatorii americani au afirmat luni că Statele Unite au oferit Ucrainei garanţii de securitate "foarte puternice", dar totuşi, în opinia lor, acceptabile pentru Rusia.
România și Statele Unite continuă discuțiile la nivel strategic și de coordonare, dovad fiind și ultima vizită în țara noastră a unei delegații din partea Departamentului de Stat al SUA.
Elveția nu va putea achiziționa toate cele 36 de avioane de luptă americane F-35 prevăzute, din cauza costurilor suplimentare prezentate de Statele Unite, au anunțat vineri autoritățile federale de la Berna.
India și Rusia au o relație de lungă durată în domeniul cooperării militare, iar achiziția sistemului de apărare antiaeriană S-400 Triumf, cunoscut în India ca „Sudarshan Chakra”, reprezintă un adevărat pilon al apărării indiene împotriva amenințărilor aeriene venite dinspre vecinii Pakistan și China. India a semnat încă din 2018 un contract de aproximativ 5,4 miliarde de dolari pentru achiziția a cinci regimente de S-400, dintre care trei au fost deja livrate și sunt operaționale, iar restul sunt așteptate în anul sau anii următori.
Președintele Nicușor Dan a declarat că România nu poate neglija rolul de „mare actor global economic” al Chinei iar în acest sens va trebui să ne urmărim interesul, nuanțând însă faptul că relația cu superputerea asiatică nu trebuie să pericliteze aspecte ce țin de securitate.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a dat publicității imagini spectaculoase cu lovirea unui submarin rus din clasa Kilor în portul rus Novorosiisk. Se pare că e vorba de submarinul Varshavyanka.
Guvernul Viktor Orban ar pregăti o „inginerie constituțională”, un set de măsuri menite să crească exponențial puterile Președintelui, în raport cu celelalte instituții ale statului, notează Bloomberg.
După investiții masive în sectorul cibernetic, Israelul a reușit să folosească acestă componentă ca o structură de apărare. IDF a interceptat rachete iraniene în spațiu și, aceeași componentă cyber a fost folosită cu succes și în celebra poveste a pagerelor care au explodat și au neutralizat conducerea militară a grupării teroriste Hezbollah din Liban, în timpul războiului.
