În timp ce guvernul german injectează sume istorice în reînarmare și repoziționează Bundeswehr-ul ca pilon al apărării NATO în Europa, un nou sondaj de opinie publică dezvăluie o discrepanță fundamentală între ambițiile strategice ale Berlinului și voința societății de a le susține prin sacrificiu personal. O majoritate covârșitoare de 59% dintre germani afirmă că „probabil nu” sau „în niciun caz” nu ar apăra țara cu arma în mână în cazul unui atac, o cifră care pune sub semnul întrebării viabilitatea pe termen lung a politicii de descurajare a Germaniei.

Ministerul rus al Apărării a anunțat închiderea spațiului aerian situat deasupra terenului de antrenament Kapustin Yar din regiunea Astrakhan, menționând acest lucru într-o notificare pentru echipajele de zbor (NOtice To Air Missions - NOTAM). Interdicția de zbor va fi în vigoare de luni, 04 august, până vineri, 08 august.

Pe măsură ce Rusia și Belarusul se pregătesc pentru exercițiile militare Zapad-2025, o întrebare domină cancelariile occidentale și cartierele generale ale NATO: este acesta un teatru de operațiuni menit să intimideze sau preludiul unei noi agresiuni? Răspunsul Alianței a fost rapid și vizibil: pe 4 august, cinci avioane de luptă Eurofighter Typhoon ale Germaniei au aterizat la baza aeriană Mazowiecki din Polonia. Această desfășurare, prima de acest fel a avioanelor de luptă Luftwaffe pe teritoriul polonez, reprezintă un semnal clar de descurajare și solidaritate, subliniind miza strategică a ceea ce se petrece la granița estică a NATO.

Utilizând un instrument considerat frecvent o unealtă de influență a Beijingului, Australia a orchestrat cea mai de succes campanie de recrutare militară din ultimii 15 ani. În mod paradoxal, platforma TikTok a fost transformată în motorul principal care alimentează revitalizarea Forțelor de Apărare Australiene (ADF), permițându-le să-și consolideze efectivele ca răspuns direct la un climat geopolitic tot mai volatil.

Analiștii militari de la publicația ucraineană Deep State au prezentat raportul pentru iulie privind avansul trupelor ruse în Ucraina.

Ambasadorul rus în România, Vladimir Lipaev, într-un interviu acordat recent presei din Federația Rusă, a expus „ca la carte” toate narativele propagandei ruse, acuzând că România „își trădează propriile interese” și susține „regimul criminal de la Kiev” (!). Un răspuns la obiect ce merită adus în atenția publică vine din partea Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale.

Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că a efectuat un atac nocturn cu drone pe 4 august asupra aerodromului militar Saky din Crimeea ocupată de Rusia, susținând că a distrus sau avariat cinci avioane de luptă și a lovit un depozit de muniții de aviație. Operațiunea subliniază capacitatea tot mai mare a Kievului de a lovi ținte strategice adânc în teritoriul controlat de ruși.

Pe măsură ce interesul unor state cheie din Orientul Mijlociu, precum Arabia Saudită, Qatar și Turcia, pentru achiziționarea avionului american de vânătoare F-35 crește, Israelul se confruntă cu o dilemă strategică ce îi amenință superioritatea calitativă militară (Qualitative Military Edge - QME), un pilon al securității sale naționale. Oficialii israelieni din domeniul apărării monitorizează atent nu doar eventualele vânzări de F-35, ci și dezvoltarea avionului de generația a șasea, F-47, considerând că viitorul dominației aeriene în regiune depinde de următoarea mișcare a Ierusalimului.

„Până când Putin nu va fi convins de inevitabilitatea înfrângerii, războiul nu se va opri”, a declarat fostul comandant NATO, generalul în retragere Wesley Clark. Dictatorul rus Vladimir Putin va continua să lupte atâta timp cât crede că poate câștiga. Comunitatea internațională trebuie să-i transmită lui Putin un semnal clar și decisiv că Rusia nu va reuși și va fi forțată să părăsească Ucraina.

Șeful spionajului militar ucrainean (GUR) a prezentat patru scenarii posibile de evoluție a situației din Ucraina într-o eventuală perioadă postbelică care ar putea începe chiar din 2025.

DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 1 august 2025, de la ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.

Alocările bugetare fără precedent în istoria UE, anunțate recent de Comisia Europeană, încep destul de rapid să-și facă simțite efectele.

Prezentarea celor mai noi sisteme de rachete turcești în cadrul expoziției internaționale de apărare IDEF-2025 de la Istanbul a atras atenția comunității militare internaționale, mai ales experților militari din Rusia care s-au oprit asupra noii rachete balistice hipersonice a Turciei, Tayfun. Și de aici, multe scenarii, inclusiv cum ar face față Rusia într-un ipotetic conflict cu Turcia?

O analiză recentă a mai multor imagini din satelit, realizată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), dezvăluie că Beijingul a construit în Marea Chinei de Sud o rețea de 27 de baze militare pe insule artificiale. Aceste avanposturi, construite pe o suprafață totală de aproximativ 3.200 de hectare, au transformat o zonă disputată într-o fortăreață militarizată, iar cea mai importantă realizare a Chinei este că unele dintre aceste baze sunt acum complet capabile să găzduiască și să opereze bombardiere cu capacitate nucleară.

Europa injectează în sfârșit sume uriașe în domeniul apararii, dar banii nu rezolvă problema fundamentală: cine va coordona acest efort masiv pentru a evita risipa și a asigura interoperabilitatea? În timp ce dezbaterile se concentrează pe UE sau pe structurile înalte ale NATO, un candidat neașteptat, dar poate cel mai potrivit, se profilează pentru acest rol: Comandamentul European al Statelor Unite (EUCOM).

Pe coridoarele de la Pentagon și de la sediul NATO din Bruxelles, o întrebare domină discuțiile strategice: cât de mult este dispusă administrația Trump să reducă amprenta militară a Americii în Europa? Speculațiile s-au transformat într-o așteptare tensionată, în timp ce aliații europeni anticipează o reevaluare fundamentală a posturii de forță americane, cu implicații directe pentru securitatea continentală într-un moment de maximă vulnerabilitate.

Într-un avertisment direct care subliniază o vulnerabilitate majoră în postura de apărare a Europei, Comisarul European pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas, a declarat că rețeaua de transport a continentului este periculos de nepregătită pentru cerințele unui conflict de mare intensitate. Potrivit acestuia, podurile, tunelurile și căile ferate actuale, proiectate pentru uz civil, s-ar prăbuși sub greutatea unui efort militar modern, paralizând orice încercare de a mobiliza rapid forțele NATO pentru a contracara o agresiune rusă.

Într-o zi care a evidențiat tensiunea dintre realitatea militară pe termen lung și presiunea politică pe termen scurt, generalul american în retragere David Petraeus a avertizat luni că un armistițiu în Ucraina este improbabil până când ajutorul occidental nu va permite Kievului să schimbe fundamental dinamica de pe câmpul de luptă. Evaluarea sa sobră a venit în aceeași zi în care președintele Donald Trump a redus drastic termenul limită de 50 de zile impus Rusiei pentru a accepta o încetare a focului, semnalând o nerăbdare tot mai mare la Casa Albă pentru încheierea conflictului din Ucraina.

Într-una dintre cele mai clare și sfidătoare declarații de până acum, Coreea de Nord a anunțat oficial că orice negociere viitoare cu Statele Unite nu va duce niciodată la denuclearizare, cerând Washingtonului să accepte ceea ce Phenianul numește "realitatea" unui stat nord-coreean înarmat nuclear. Mesajul, transmis marți de influenta soră a liderului Kim Jong Un, Kim Yo Jong, ucide efectiv orice speranță de a reînvia un acord nuclear fără o schimbare fundamentală a politicii americane.

Pentagonul, prin intermediul Defense Innovation Unit (DIU), încearcă să recreeze condițiile grele de război electronic de pe frontul din Ucraina pentru a testa noua generație de drone americane. Însă un exercițiu recent în Alaska a scos la iveală o realitate inconfortabilă pentru Armata SUA: eforturile sunt subminate de echipamente de contramăsuri vechi de zeci de ani, poligoane de testare inadecvate și o birocrație complexă care împiedică testarea agilă, specifică conflictelor moderne.

Deși recunoaște că NATO poate captura ușor Kaliningradul, Rusia joacă rolul de „terorist kamikaze” și spune că e suficient un Iskander cu focos nuclear pentru „a controla situația”.

Cuvintele generalului Christopher T. Donahue, comandantul Armatei SUA pentru Europa și Africa (USAREUR-AF), despre planurile NATO pentru ocuparea orașului Kaliningrad, au rezonat puternic în Rusia. Oficialul american declara că planurile regionale ale NATO sunt elaborate de ceva vreme, inclusiv cel pentru capturarea  Kaliningradului.

Rusia visează de mai bine de trei ani să facă ceea ce Israelul a reușit în Războiul de 12 Zile împotriva Iranului: Dominația aeriană. În ciuda faptului că aviația militară rusă e superioară celei ucrainene, atât din perspectivă tehnologică, dar mai ales din perspectivă numerică, Forțele Aeropsațiale Ruse nu au reușit sub nicio formă să domine spațiul aerian ucrainean. Cum s-a ajuns aici?

Ucraina a inițiat suspendarea participării sale la Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa (CFE), o mișcare strategică ce semnalează o ruptură definitivă cu arhitectura de securitate post-Război Rece. Anunțul, făcut de Ministerul Afacerilor Externe, plasează Kievul pe o traiectorie de adaptare a politicii sale de apărare la realitățile dure ale conflictului cu Rusia, eliberându-se de constrângerile legale menite să prevină un război de anvergură care, pentru Ucraina, este deja o realitate.

 Viena, cunoscută și acceptată tacit ca principalul “nod de penetrare” al Rusiei în geopolitica europeană - datorită poziției sale neutre, a deschiderii economice cu Moscova, rolului diplomatic european și a marii densități a rețelelor de spionaj ruse prezente, menite să valorifice toate acestea - se apropie tot mai mult de un moment de cotitură în modul cum se raportează la acțiunile Kremlinului. 

Orologiul strategic al Europei a fost setat la un nou termen limită, unul alarmant de apropiat: 2027. Noul Comandant Suprem al Forțelor Aliate în Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich, a confirmat direct prim-ministrului polonez Donald Tusk evaluările serviciilor de informații americane care indică faptul că Rusia ar putea atinge capacitatea operațională pentru o confruntare militară cu NATO în mai puțin de doi ani.

În fața unei Rusii care își accelerează producția de rachete balistice la un nivel alarmant, strategia defensivă a Europei se dovedește a fi periculos de inadecvată. În timp ce Moscova are capacitatea de a produce anual până la 1.000 de rachete balistice avansate, calculele reci arată că întregul continent european poate spera să intercepteze mai puțin de o treime din acest număr, creând un decalaj strategic ce subminează fundamental descurajarea convențională.

Ca răspuns direct la lecțiile învățate din Ucraina și la nevoia critică de interoperabilitate pe flancul estic al NATO, Armata SUA presează agresiv pentru o „platformă de lansare comună”, capabilă să tragă atât muniții ofensive, cât și defensive, provenite de la orice națiune aliată. Obiectivul, potrivit unui general de top al Armatei SUA în Europa, este un sistem unic, menit să depășească obstacolele birocratice de utilizare și să faciliteze accesul la rezervele de muniție ale alianței.