Donald Trump învingea, fără mare efort, balaurul democrat care dorise să îl demită, tratativele comerciale cu China aveau succes, pacea în Orientul Mijlociu se desena în ultime detalii, iar alegerile de la finalul anului se anunțau ca fiind o excursie la munte. În anumite sfere înalte ale politicii externe a Statelor Unite, analiștii, mai tineri sau mai bătrâni, formând secta închisă a strategilor noului secol american, rutinații culoarelor lungi și reci de la Departamentul de Stat sau Casei Albe erau fericiți. Criza covid-19 din Wuhan părea că oprește, exact ca într-un gigantic accident feroviar, drumul mătăsii chinezești.
Ceea ce unii considerau ca fiind o expansiune de tip Alexandru Macedon, o cucerire fără opreliști a lumii, de către economia capitalistă de stat chineză, implicit a puterii militare și sociale a ultimului mare stat comunist, părea atunci, la începutul anului, că se transformă într-o bulă geopolitică gigantică care începe să se spargă. Donald Trump își construia, deja, prin mesaje liniștitoare și condescendente, imaginea de pater familias, care din generozitatea americană, ușor ironică dar carnasieră în esență, va avea grijă și de fratele asiatic, pierdut printre ruinele fumegînd ale războiului cu noul coronavirus.
Pentru sinologii de renume, devenise clar un singur lucru: carnavalul permanent al creșterii economice chineze (acel coșmar statistic care de peste 30 de ani nu se mai termina) s-a oprit brusc. 50 de milioane de oameni, o provincie aproape de mărimea Franței și un oraș, care, singur, depășea ca număr de locuitori pe cel al multor orașe occidentale, fuseseră închise cu cheia. Niciun analist nu își mai putea imagina cum economia chineză ar mai avea vreo șansă să reziste în fața expansiunii financiare americane create de administrația Trump. Căștigurile de pe Down Street anunțau era unei bunăstări întinse pe decenii, mai mult, mândra forță militară americană fiind completată cu o nouă armată a spațiului, dorindu-se a fi aplicația cotidiană a technologiei și inovației civilizației americane.
Fără îndoială, toți cei din elitele americane care priveau viitorul, vedeau diamantul Koh-i-Noor cum strălucea pe coroana de la Washington. Din sertarele de science fiction apăreau proiectele minelor de pe Lună, turismul pe Marte, frontierele umile ale planetei Pamânt ne mai fiind de ajuns pentru visul american. Un miliardar excentric, dar promotor de vîrf al noii superiorități, aflat cu mintea între Disney și Star Trek, își lansase, pe cheltuială proprie, bolidul de lux în spațiu. Ambasadorii puterii americane erau considerați viceregi în țările unde erau trimiși, dacă nu cumva localnicii îi încoronau de-a dreptul guvernatori, cu puteri executive pe măsură. Zicerile americane ale și celui mai necunoscut activist american deveneau biblii și altar.
Ca urmare a opiniei că virusul nu va trece oceanele, sau dacă o va face, puterea americană îl va distruge imediat cu laserul din ochii lui Superman, printre analiștii americani se conturase clar concluzia că orizontul politic al Partidului Comunist Chinez putea fi calculat doar în ani, sfărșitul dominației acestuia asupra Chinei fiind deja prezis cu mai exactă sau nu precizie. Chernobîl-ul chinez era epidemia de covid, iar Gorbaciov din secolul trecut era președintele Xi de astăzi. Practic, nimeni și nimic nu mai putea învinge victoria noului secol american.
Au trecut lunile iar șampania a fost uitată. Pe măsură ce China a început să recupereze și virusul a migrat în Occident în lunile martie și aprilie, jubileul s-a transformat în disperare. Nu numai că virusul nu a pus la pământ China, dar reducerea semnificativă a epidemiei locale și revigorarea morală au făcut din poporul chinez un victorios. Modelele logaritmice își pierduseră orice valoare. Spaima ideologilor și creatorilor de mesaj devenise panică absolută. Noul narativ al marșului cel lung chinez, al marelui război popular cu pandemia promova adevărul că pandemia ajutase de fapt China să iasă triumfătoare în cadrul proiectului geopolitic în curs de desfășurare cu Statele Unite.
Pilonul chinez al relansării marelui joc geopolitic dintre SUA și China, aparent târziu dar eficient pentru reacțiile pe care le va genera, au fost formate dintr-un triunghi ideologic. Acesta a cuprins apariția și dezvoltarea legendei americane a originii virusului, eficiența modelului chinez în lupta cu pandemia și campania mondială de ajutor COVID de la Beijing, așa numită diplomație a măștilor. Unghiul strâmt naționalist al Chinei s-a unit fericit cu debandada publică care pare a fi cuprins SUA, atunci când primele victime ale virusului au început să apară.
Donald Trump, surprins exact când dorea să declanșeze ofensiva finală de dinaintea realegerii sale, va replica devastator. Timpul însă nu are răbdare cu cel căruia îî dăduse șansa de a devenii un mare președinte. După ce arogant arăta cu degetul ba la China, ba la Europa pentru problemele create de pandemie, astăzi când vorbim, exact aceleși lipsuri au existat ca și la ceilalți, exact aceleași greșeli le-a făcut administratia sa ca și ceilalți. Devenind țara cu cel mai mare număr de decese ca urmare a infecției cu Covid, parcurgând matematic aceleași etape de infectare, de la spitale la casele de bătrâni, SUA s-au văzut obligate să recunoască că nu sunt mai eficiente decît China în rezolvarea situației.
Ba mai mult, ura împotriva celei mai nevoiașe categorii sociale, devenind și cea mai vulnerabilă la pandemie, cea a celor fără adăpost, care se numără în milioane pe teritoriul american, a provocat o maree de rasism, de xenofobie și de intransgență socială. Fenomen neîntâlnit în alte state europene sau asiatice, narativul mincinos al infectării naționale prin existența celor fără adăpost sau imigranților ilegali a proiectat o imagine atroce, negativă, contrară viziunii serafice a noului vis american. Astfel că furia a cuprins întreaga elită americană. Noul secol american putea fi deraiat simplu, printr-un eveniment natural creat de un virus acelular.
Pentru China, propaganda post pandemie a fost și este clară: „războiul poporului” împotriva COVID-19 a fost câștigat iar virtuțile modelului politic chinez au fost răzbunate. În plus, superioritatea națională a fost nu numai recuperată dar și reconfirmată.
Cu toate acestea, în ciuda celor mai bune eforturi ale războinicilor ideologici de la Beijing și Washington, adevărul, deloc plăcut, este că atât China cât și Statele Unite sunt susceptibile de a ieși din această criză semnificativ diminuate. Nici o nouă Pax Sinolică, duduind economic și nici dominanta Pax Americana, revopsită în turism spațial, nu se vor ridica, singure din ruinele pandemiei. Mai degrabă, ambele super puteri vor fi slăbite, atât acasă, cât și în străinătate. Și rezultatul va fi o continuă tendință, lentă, dar constantă, către o formă de anarhie internațională, care poate să spulbere domeniile altădată considerate intangibile, de la securitate internațională, la comerț până la gestionarea viitoarelor crize pandemice. Practic, fără să direcționeze nimeni traficul, diverse forme de naționalism local iau locul ordinii și cooperării. Natura haotică a răspunsurilor naționale și globale la expansiunea pandemiei constituie un avertisment asupra a ceea ce s-ar putea dezvolta pe o scară și mai largă.
La fel ca în cazul altor puncte de inflexiune istorică, trei factori vor contura viitorul ordinii globale postpandemice: schimbările în puterea reală militară și economică a celor două super puteri, modul în care aceste schimbări sunt percepute în întreaga lume și ce strategii vor desfășura Washington și Beijing pentru a promova percepția corectă a viziunii lor asupra lumii. În baza acestor trei seturi de decizii, China și Statele Unite au motive să se îngrijoreze cu privire la influența lor globală în lumea post-pandemică. Iar lumea chiar poate începe să tremure.
Spre deosebire de ceea ce elita chineză doreșeste să proecteze în afara țării, structura de putere politică și economică națională a Chinei a fost lovită grav de către această criză, pe mai multe niveluri.
Prejudiciul economic creat de către pandemie este masiv pentru ambele țări. În ciuda datelor economice publicate de China, nici cel mai mare ajutor financiar intern pentru repornirea producției și consumului în a doua jumătate a anului 2020 nu va compensa pierderile economice din primul și al doilea trimestru. Atriția economică drastică a principalilor parteneri comerciali internaționali ai Chinei va împiedica și mai mult planurile de redresare economică interne, având în vedere că, înainte de criză, comerțul exterior al economiei a reprezentat 38% din PIB.
Toți analiștii economici sugerează ca pentru anul 2020 creșterea economică chineză va fi probabil în jurul valorii de unu - cea mai slabă performanță de la Revoluția Culturală, în urmă cu cinci decenii. Rata datoriei-PIB a Chinei se ridică deja la aproximativ 310%, acționând ca o influență negativă asupra celorlalte priorități chineze de investiții cum ar fi educație, tehnologie, apărare și ajutor extern.
Toată această prăbușire economică apare exact în ajunul sărbătoririi centenarului Partidului Comunist Chinez din 2021. Ideologic și propagandistic, pandemia nu putea apărea într-un moment mai prost, deoarece anulează orice dialog coerent și pozitiv despre enormele salturi de dezvoltare pe care China comunistă le-a făcut în ultimile decenii de deschidere post Mao. Președintele Xi practic, în loc să celebreze superioritatea netă a sistemului comunist cu caracteristici chineze, se vede obligat să reducă totul la numărul de vieți salvate în perioada pandemiei. Mai mult, acesta a angajat China într-un pariu monumetal, acela de a dubla PIB-ul Chinei pe parcursul unui deceniu. Pandemia face acum imposibil acest lucru, iar esența propagandei comuniste chineze era reprezentată tocmai de această dictatură de dezvoltare, unică în lume.
Pe un alt plan, dar la fel de important, criza coronavirusului a provocat o disensiune politică semnificativă în interiorul Partidului Comunist Chinez, mai ales în rândul mandarinilor capitalismului chinez, așa numiții princelings, fii și ficele celor aflați, acum decenii, în cercul restrâns al puterii create de către fondatorul Chinei populare, Mao ZeDong.
În luna aprilie, enunțând critici acerbe cu privire la stilul de conducere extrem de centralizat al președintelui Xi Jinping, acești prinți ai puterii comuniste de la Beijing au emis o serie de comentarii semioficiale care și-au găsit, în mod misterios, expunere în domeniul public. Blocarea draconică impusă de către Xi a unei jumătăți de țară timp de luni întregi pentru a suprima virusul a fost salutată pe scară largă, dar nu a fost neapărat acceptată de cei cărora profitul le pare mai important decât sănătatea publică. Analiza de tip leninistă aplicată ca soluție la oprirea pandemiei, pe care președintele Xi a îmbrățișat-o, aplicând-o autoritar, a venit, pentru prima oară în istoria comunistă a Chinei, în conflict deschis cu generația capitalistă chineză.
Ca atare, pe măsură ce țara se redeschidea încet la finalul a trei luni de blocaj total, dezbaterea internă s-a dezlănțuit asupra numărului precis de morți și a celor infectați, asupra riscurilor efectelor unui al doilea val, preconizat să apară ori în vară ori în toamnă (calculul diferă nu din motive științifice sau în baza opiniilor medicilor, care așa cum s-a văzut peste tot în lume, nu există în dialog, ci din motive date doar de ciclul financiar și bancar chinezesc, decalat ca timp de economia occidentală). Pas cu pas, discuția a migrat spre jumătatea lunii aprilie spre direcția viitoare a politicii economice și externe a colosului chinez.
Din interiorul marilor mecanisme economice chineze, rolul conducător al Partidului Comunist este pus din ce în ce mai serios in discuție. Crăpăturile în marele zid provocate de către revoltele din Hong Kong par a se adânci, de data aceasta în China continentală. Jocul devine cu atât mai critic, cu cât Beijing semnalizează lumii deschiderea diplomației măștilor.
Exact atunci, leadershipul politic de la Beijing decide să răspunde ferm la mesajele vehiculate de către noua generație capitalistă. Fiind proiectat politic, nu pentru exterior, ci pentru interior mesajul este operaționalizat de către un înalt diplomat chinez prin lansarea legendei originii americane a virusului.
Designul acestei legende a fost creat pentru a provoca o aliniere imediată la nivelul armatei chineze, asigurându-i loialitatea, căci locul de aparției a virusului este indicat ca fiind jocurile internaționale militare (o universiadă militară) organizate periodic în diverse locuri ale lumii, anul trecut în toamnă ele avînd loc în Wuhan, exact epicentrul pandemiei. Armata chineză a fost astfel notificată de către leaderii politici chinezi să nu se imerseze în dialogul declanșat de către noii prinți, cerându-i-se să asigure doar stabilitatea terenului de luptă. O lovitură de imagine și, desigur, de percepție, care va provoca, pe plan internațional, cea mai gravă criză a relațiilor sino-americane din ultimii 40 de ani.
(va urma)
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după un summit istoric în Alaska, care nu a adus niciun armistițiu, președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au purtat o convorbire telefonică. Un dialog-cheie care a decurs pe două paliere: inițial, o discuție bilaterală, urmată de o conferință telefonică extinsă cu lideri europeni.
Într-o reacție rapidă și tranșantă, ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky, a dinamitat retorica propagandei ruse, calificând drept „absurdități” declarațiile președintelui Vladimir Putin de după summitul din Alaska cu Donald Trump. Declarațiile sale au punctat o realitate crudă și dureroasă, pe care Kremlinul încearcă din răsputeri să o estompeze: conflictul nu are la bază decât ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lumea a privit cu sufletul la gură spre Alaska. Pentru puțin peste cinci ore, președintele american Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit față în față la o bază militară din Anchorage. Așteptările erau uriașe, alimentate de declarațiile optimiste ale lui Trump, care promisese o încetare a focului. Finalul a fost însă abrupt și, cel puțin pentru Ucraina, fără niciun rezultat concret.
Un summit crucial se desfășoară astăzi în Alaska, unde președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin. Agenda oficială, axată pe posibila încheiere a războiului din Ucraina, este deja umbrită de o strategie elaborată a Kremlinului: distragerea atenției. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia va folosi summitul nu pentru a discuta pacea, ci pentru a încerca să obțină un ajutor economic vital.
SUA blochează un important canal financiar ilegal, prin care Rusia se conecta internațional. Valoarea tranzacțiilor prin el depășise 100 de miliarde de dolari. Administrația americană, înainte cu o zi de summitul Trump – Putin din Alaska, trimite Moscovei un avertisment privind ceea ce va face în continuare dacă Rusia nu acceptă pacea în războiul din Ucraina.
Europa se pregătește pentru o nouă realitate. După ani de zile de investiții timide în apărare, liderii europeni par să fi înțeles că o Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă. Semnalul cel mai clar al acestei schimbări de paradigmă vine nu de la o nouă flotă de tancuri, ci dintr-un proiect aparent banal: redeschiderea unei căi ferate vechi de 170 de ani.
Summitul programat în Alaska, între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, a fost prezentat de unii experti internaționali drept o șansă istorică pentru pace. Realitatea, însă, este departe de a fi atât de optimistă. Conform analizei detaliate a The Institute for the Study of War (ISW) și a declarațiilor oficialilor ruși, Kremlinul nu vine la această întâlnire pentru a negocia, ci pentru a impune condițiile unei capitulări totale a Ucrainei.
Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, propune o extindere majoră a prezenței NATO în Marea Neagră, o zonă care a devenit un teatru de război crucial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Într-un interviu acordat agenției Reuters, oficialul a declarat că grupul de lucru comun format din România, Bulgaria și Turcia, creat inițial pentru a elimina minele navale, ar trebui să evolueze într-un proiect de patrulare. Scopul este clar: protejarea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale de potențialele atacuri ruse.
Surse militare rusești au informat, pe 14.08.2025, că Forțele Armate ale Federației Ruse intenționează să testeze în Ucraina o versiune mini a rachetei Oreshnik, respectiv sistemul de rachete Svirel. Potrivit acestora, mai multe instalații de lansare au fost transferate deja la frontiera cu Ucraina.
Elveția, celebră pentru neutralitatea sa, se confruntă acum cu un paradox: cel mai bun avion de luptă pentru apărarea sa aeriană, F-35, vine cu o factură în creștere și o incertitudine politică tot mai mare. Și de vină e, se pare, ar fi politica tarifară impusă de Donald Trump.
Războiul hibrid al Rusiei nu este un concept abstract, ci o realitate concretă, iar Norvegia simte acum din plin consecințele sale. Declarațiile șefului serviciului de informații norvegian, Nils Andreas Stensones, conform cărora Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, confirmă temerile tot mai mari din Europa. Este un semnal de alarmă pentru o regiune care, decenii la rând, a crezut că pacea este un dat.
În miez de august, Alaska devine, pentru o scurtă perioadă, epicentrul politic al lumii. Aici, președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin, într-un summit care, la prima vedere, pare un exercițiu de diplomație. Dar, în umbra acestei întâlniri, se ascunde o realitate geopolitică dură și plină de incertitudine: soarta Ucrainei.
În capitala germană, la scurt timp după o teleconferință tensionată și plină de implicații strategice, liderii europeni s-au văzut confruntați cu o ecuație politică neașteptată. De la discuțiile lor online, de miercuri, cu Președintele american Donald Trump, a reieșit o schiță a unei păci post-conflict în Ucraina, o schiță care ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri.
Trupele ruse și belaruse vor exersa planificarea loviturilor cu arme nucleare și rachete Oreshnik la exercițiile Vest-2025 (Zapad) din septembrie. Ministrul belarus al Apărării, Viktor Khrenin, a declarat acest lucru astăzi (miercuri 13.08.2025) după discuțiile cu președintele Alexander Lukașenko, a informat agenția de stat belarusă Belta.
DefenseRomania a discutat cu corespondentul de război Radu Hossu despre „cimitirul de tancuri” rusești din Ucraina și noua strategie aplicată de ocupant care a pierdut în Ucraina, în iunie, doar 22 de tancuri. Însă acest lucru substituie cu greu pierderile colosale din ultimii trei ani și jumătate iar predicția potrivit căreia Polonia va depăși Federația Rusă rămâne pe masă. Cel puțin la nivel calitativ, Forțele Terestre ale Poloniei vor avea un avantaj în fața Rusiei. Un uriaș cu picioare de lut, însă nucleare.
Într-un gest cu o simbolistică istorică profundă, Președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni vineri la Baza Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Alegerea locației nu este întâmplătoare, iar summit-ul reînvie importanța strategică a unei regiuni situate la granița fragilă dintre Est și Vest.
O fantomă a unei erori diplomatice bântuie cancelariile europene în aceste zile, iar numele ei este München 1938. Avertismentul, rostit răspicat și fără echivoc de ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, aruncă o serie de întrebări asupra modului în care s-ar putea desfăşura summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Comparația cu acordul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei și a deschis calea expansiunii lui Hitler nu este o simplă figură de stil, ci o teamă profundă, viscerală, că istoria este pe cale să se repete sub forma unei noi tranzacții cinice, de data aceasta pe seama Ucrainei.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Rusia pare să fie pe punctul de a efectua un nou test al controversatei sale rachete de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik (cod NATO: SSC-X-9 Skyfall), de la poligonul Pankovo din arhipelagul arctic Novaia Zemlia.
Cabinetului de securitate din guvernul israelian a aprobat planul pentru preluarea militară treptată a întregii Fâșii Gaza, o decizie esențială și riscantă luată inclusiv împotriva recomandărilor armatei israeliene.
Oleksandr Levchenko, diplomat și expert în geopolitică, fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania un editorial despre „războiul minților” și confruntarea cognitivă și psihologică pe care statul agresor Federația Rusă o poartă împotriva regiunii noastre și a Europei, pe lângă componenta militară a conflictului pe care Rusia l-a dezlănțuit în Ucraina.
Într-o declarație fermă din 7 august 2025, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskîi, a subliniat că un final favorabil al războiului pentru Ucraina nu poate fi atins printr-o postură pur defensivă, confirmând că la nivelul conducerii militare există planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarația vine într-un moment crucial, pe fondul unor presiuni internaționale pentru acțiune și al unor manevre diplomatice de înalt nivel care ar putea redefini conflictul.
O operațiune specială a forțelor ucrainene, desfășurată în colaborare cu o celulă de rezistență din regiunea Krasnodar a Rusiei, a neutralizat o instalație critică a uneia dintre cele mai mari rafinării private din regiune, Rafinăria de Petrol Ilsky A.A. Shamara. Atacul, care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, a vizat inima tehnologică a complexului, punând în pericol funcționarea întregii unități.
Rusia a desfășurat duminică noapte cel mai masiv atac aerian de la începutul invaziei sale, folosind peste 800 de drone și lovind pentru prima dată o clădire guvernamentală din Kiev. Asaltul, care a durat 11 ore sub sirenele de raid aerian, a lăsat în urmă cel puțin doi morți în capitală, inclusiv un bebeluș, a confirmat biroul de presă al primarului Kievului.
Mândria aviației americane, avionul de vânătoare F-35, se confruntă cu o asa-zisă furtună perfectă de probleme, dezvăluite într-un raport critic al Government Accountability Office (GAO), organismul de control al Congresului SUA. Sub titlul „Actions Needed to Address Late Deliveries and Improve Future Development”, raportul arată că programul F-35 „continuă să promită prea mult și să livreze prea puțin”, în ciuda rolului său crucial pentru securitatea națională.
Sub privirile perplexe ale aliaților și ale „șoimilor” din ambele partide, Pentagonul pare să pregătească o schimbare fundamentală de direcție strategică, una care ar putea reconfigura nu doar politica americană, ci și echilibrul global de putere. Un proiect al noii Strategii Naționale de Apărare, un document menit să ghideze acțiunile militare americane, propune un viraj spectaculos de abordare: de la angajamentul de a contracara China la o concentrare aproape exclusivă pe apărarea teritoriului Statelor Unite și a Emisferei de Vest.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR), Kirilo Budanov, a spus cu voce tare un lucru pe care mulți îl gândeau în șoaptă: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare. Nu e o simplă ipoteză, ci o „amenințare serioasă”, o amenințare care, în ciuda costurilor umane imense, este perfect realistă.
După ani de eșecuri și frustrări, programul de realitate augmentată al Armatei SUA, cunoscut inițial sub numele de Integrated Visual Augmentation System (IVAS), renaște sub o nouă denumire, Soldier-Borne Mission Command (SBMC), și cu o nouă abordare. Pentagonul renunță la vechiul parteneriat cu Microsoft și se orientează către două companii-cheie, Anduril și startup-ul Rivet, ambele având misiunea de a dezvolta viitoarele display-uri optice care ar putea revoluționa lupta pe câmpul de bătălie.
În mijlocul unei piețe europene de apărare aflată în efervescență, Boeing a lansat o nouă ofensivă pentru a-și consolida poziția în Polonia. Sub lumina reflectoarelor de la expoziția MSPO 2025, gigantul american a venit cu un pachet de oferte care depășește simpla vânzare de avioane.
Rusia a lansat sute de drone de atac și rachete spre orașele ucrainene în noaptea de 06 spre 07 septembrie, lovind mai multe clădiri rezidențiale din Kiev, au raportat oficialii ucraineni, citați de kyivindependent.com.
Statele Unite trebuie să devină mai reziliente în fața amenințărilor la adresa propriei securităţi, în contextul în care angajamentele militare globale pun o presiune imensă pe capacitatea de apărare a națiunii, a avertizat generalul în retragere Glen D. VanHerck, fost comandant al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD).
La capătul a 13 ani de pierderi, de datorii gigantice și, mai nou, de insolvență, Romaero București (RORX), un nume strategic al industriei de apărare românești, reușește o performanță spectaculoasă: un profit de 2,5 milioane de lei în primul semestru al anului 2025. O schimbare de macaz monumentală, având în vedere că în aceeași perioadă a anului trecut compania se scufunda în pierderi de aproape 25 de milioane de lei.
Ankara se pregătește să intre într-o nouă eră a apărării, marcând un moment istoric pentru industria militară turcă. Producția de serie a tancului principal de luptă Altay, considerat de oficialii turci o „realizare a unui vis de 100 de ani”, a demarat oficial la noua fabrică BMC din capitală.
Polonia își consolidează rapid capabilitățile de apărare, mizând pe o combinație de achiziții americane de înaltă tehnologie și investiții masive în propria industrie de apărare. La expoziția MSPO 2025 din Kielce, s-au semnat contracte de miliarde de zloți, menite să asigure interoperabilitatea cu NATO și să reducă, în același timp, dependența de alte națiuni.
Statele și Ucraina ar negocia în acest moment un acord cu o valoare de 100 de miliarde de dolari. Nu este un simplu contract de achiziție, ci un troc strategic în care armele americane de ultimă generație ar putea fi plătite cu drepturi de proprietate intelectuală asupra inovațiilor tehnologice ucrainene.
În contextul unei competiții acerbe pentru supremația pe piața globală a dronelor, președintele american Donald Trump a decis să schimbe regulile jocului. Totul se vrea a fi o mutare strategică, menită să ofere companiilor americane un avantaj decisiv în fața concurenței venite din China și Turcia.
Extinderea capacităților de producție ale companiei românești Automecanica SA din Mediaș, unde vor fi produse blindatele 4x4 Cobra II ale Armatei României vizează revitalizarea industriei prin crearea unui hub național industrial în zona de apărare, capabil să susțină dezvoltarea de tehnică militară la standarde NATO, inclusiv cu obiectivul ca în viitor industria de apărare din România să „iasă” și pe piața externă. În acest sens Automecanica Mediaș e implicată într-un proces de achiziție a companiei Popeci Utilaj Greu.
După o pauză lungă, dronele Bayraktar TB-2 aparținând Forțelor Armate ale Ucrainei au început să execute din nou misiuni de atac împotriva forțelor rusești. Cel mai recent exemplu a venit miercuri (03.09.2025), într-un atac asupra unei ambarcațiuni rusești și a trupelor de pe coasta Mării Negre.
Ucraina este pe punctul de a primi o cantitate mare de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, cu scopul de a contracara invazia rusă prin lovirea țintelor strategice aflate în spatele liniilor de front. Primele livrări de rachete Extended-Range Attack Munition (ERAM) nu deschid doar un nou canal de aprovizionare cu arme cu rază lungă de acțiune, dar reprezintă și un nou model de viteză în achiziția, dezvoltarea și producția în masă a armelor aeriene pentru Pentagon.
Printr-o mișcare surprinzătoare, dar bine calculată, Ministerul francez al Forțelor Armate a anunțat o investiție masivă în sistemul de radar Nostradamus, o tehnologie concepută în anii '90, care a zăcut mult timp într-un con de umbră. Decizia, publicată la 5 septembrie, nu este doar un simplu program de modernizare, ci un semnal clar transmis Europei: Franța își asumă rolul de lider în dezvoltarea unei capacități de detectare timpurie proprie, capabilă să contracareze amenințările balistice și hipersonice care redefinesc peisajul geostrategic.
Discuțiile diplomatice de culise capătă tot mai mult contur, pe măsură ce aliații Ucrainei caută o formulă de securitate viabilă, care să poată fi acceptată atât de Kiev, cât și de Moscova. Un plan complex, detaliat de oficiali americani și ucraineni, sugerează crearea unei zone-tampon demilitarizate în interiorul granițelor Ucrainei, o soluție ce pare a ocoli una dintre cele mai mari obiecții ale Kremlinului: implicarea directă a NATO.
O întrebare, un avertisment și o doză de realism, asta pare a fi esența demersului prin care Armata SUA încearcă acum să găsească producătorul pentru viitorul tanc, modelul Abrams M1E3. Nu vorbim de un simplu upgrade ceurt de militarii americani, un model care să aibă câteva şuruburi în plus sau o vopsea nouă. Produsul se vrea a fi o mutare strategică a industriei militare, un răspuns la realitățile dure ale unui câmp de luptă modern și, în același timp, o verificare a capacității proprii de a face față unei potențiale conflagrații de mare amploare.
Un anunț șoptit, dar cu un ecou asurzitor, a căzut peste capitalele europene. La o întâlnire discretă la Washington, oficialii Pentagonului le-au comunicat ambasadorilor europeni că asistența militară americană pentru țările de pe flancul estic al NATO, la granița cu Rusia, va fi redusă treptat. O lovitură de teatru, dar una care se joacă de multă vreme, după cum spun mai multe surse oficiale de la Washington. O decizie surprinzătoare doar pentru cei care au refuzat să vadă semnalele transmise pe canale oficiale de mai mult timp.
Industria de apărare ucraineană intenționează să extindă producția de obuziere, unul dintre cele mai răspândite sisteme de artilerie aflate în producție în masă de la începutul invaziei rusești la scară largă.
Două avioane de luptă F-16 ale Forțelor Aeriene Venezuelene au survolat distrugătorul american USS Jason Dunham, într-o mișcare descrisă de Pentagon drept un act „extrem de provocator” și un „spectacol de forță” menit să perturbe operațiunile anti-narcotice ale Statelor Unite în regiune. Incidentul, care a avut loc în apele internaționale din Marea Caraibilor, adâncește o criză deja tensionată între Washington și Caracas, pe fondul acuzațiilor reciproce de agresiune și amenințări.
Forțele armate ucrainene ar fi putut primi avioane de vânătoare MiG-29 din Azerbaidjan. Numărul de aeronave transferate este necunoscut.
O reuniune a „Coaliției de Voință” a avut loc la Paris pe 4 septembrie, unde liderii au convenit să consolideze capacitățile de apărare ale Ucrainei. Peste 20 de țări au promis măsuri concrete.
Armata SUA a semnat cu Lockheed Martin cel mai mare contract din istoria diviziei Missiles and Fire Control a gigantului american. E vorba de un acord multianual de nu mai puțin de 9.8 miliarde de dolari pentru producția a aproape 2.000 de rachete interceptoare Patriot PAC-3 MSE și a echipamentelor auxiliare acestora.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 septembrie 2025, de la ora 11.00, o ediție a podcastului „Obiectiv EuroAtlantic”.
Armata israeliană a anunţat joi că a preluat controlul a 40% din oraşul Gaza, iar Apărarea Civilă locală a raportat 64 de morţi în raidurile israeliene pe teritoriul palestinian devastat de război, informează Agerpres.
În noaptea de 5 septembrie, rușii au atacat o întreprindere pe râul Dnipro în timpul unui atac masiv asupra regiunii Dnipropetrovsk.
SUA vor elimina treptat programele de asistenţă pentru securitate destinate armatelor europene de-a lungul frontierei cu Rusia, în contextul în care Statele Unite fac presiuni asupra continentului european să plătească mai mult pentru propria sa apărare, a relatat joi publicaţia Financial Times, citată de agenţia de presă ucraineană UNN.
Președintele american Donald Trump intenționează să semneze vineri un ordin executiv prin care redenumește Departamentul Apărării în „Departamentul de Război”, a declarat joi un oficial de la Casa Albă.
Europa a început, în sfârșit, să se miște. Și nu oricum, ci cu un avânt care taie respirația, direct pe frontul ucrainean. Nu, nu e vorba de politicieni care se plimbă cu trenul prin Kiev, ci de ceva mult mai concret și mai letal pentru armata lui Putin. Este vorba de vehicule terestre fără pilot (UGV), o armă care, odată trimisă în număr mare, ar putea schimba fundamental dinamica războiului.
