Dar acest episod nu ar fi totul, el s-ar înscrie doar în cadrul tensiunii enorme pe care administrația Trump o cunoaște din momentul declanșării procesului de destituire a președintelui, dacă, o ziaristă de la cunoscutul post de televiziune Fox News nu ar fi intrat în posesia unei scrisori.

https://pbs.twimg.com/media/EHBmdVLW4AIk3IT.jpg

Mesajul către Erdogan arată că Donald Trump se află într-un proces politic al întoarcerii imposibile.

Fenomen politic cunoscut ca reprezentând stadiu de deconstrucție al unui mesaj politic în pline condiții de stress exogen, imposibila întoarcere a lui Trump s-a consumat prin limbajul scrisorii adresate președintelui Erdogan.

Scrisoarea, în primul rând este ireverențioasă ca ton și extrem de direct imperialistă. Am studiat arhivele multor instituții americane, în special din timpul războiului rece, deci pot să scriu că un asemenea limbaj imperialist am observat doar la leaderii sovietici de tip Nikita Khrushchev. Așa cum solicitările lui Biden în Ucraina au fost imperialism curat, scrisoarea președintelui SUA către președintele Turciei, o țară aliată NATO și de peste 70 de ani, partener curajos și loial în multe secvențe de politică americană în regiune, reprezintă o adevărată palmă dată lui Erdogan. Datată 9 Octombrie, 2019, scrisoarea este un ordin clar dat Turciei și președintelui său pentru a se înțelege cu kurzii și pentru a găsii soluții umane la criza pe care operațiunea sa militară tocmai a declanșat-o.

O greșeală politică

Scrisoarea face însă greșeala subsidiară de a recunoaște că SUA și al său președinte nu au nici o soluție să oprească invazia turcă. O greșeală politică care confirmă practic ceea ce mulți au suspicionat ca fiind o înțelegere nescrisă, subînțeleasă dintre cei doi leaderi cu privire la Siria. Tonul scrisorii ucide orice șansă a dialogului.

Așa cum ți-am demonstrat câte ceva în cazul pastorului Brunson (eliberat din custodia turcă după presiunea lui Trump), pot să distrug economia Turciei, îl amenință americanul. Mai mult îi reamintește că a lucrat din greu pentru a rezolva anumite probleme pe care lumea le-ar avea cu Erdogan, practic ordonându-i să accepte o mediere cu un general kurd. Finalul scrisorii însă, dovedește o fundamentală eroare de limbaj care va face ca soluțiile diplomatice să fie extrem de greu de găsit. Nu face pe durul, nu fi prost, îi scrie Trump lui Erdogan. Enervarea lui Trump este apoplectică și dovedește că limitele sale de bunăvoință au fost atinse. Acest limbaj însa, va face imposibilă orice diplomație și strategie americană. Dacă Erdogan renunță la invazie și discută cu kurzii, poporul său îl va considera vinovat și îl va acuza că a cedat amenințărilor americane. Dacă Trump nu duce la bun sfârșit amenințarea cu distrugerea economiei turce, prin impunerea de sancțiuni devastatoare (unde va intra într-un conflict enorm cu puterile europene, Rusia, China, iritând partenerii arabi din Orientul Apropiat), democrații îl vor acuza că numai vorbele sunt de el.

Prin această scrisoare, de un imperialism absolut, criza provocată de invazia turcă poate exploda printr-o degradare ireveresibilă a relațiile americano-turce. Și să nu uităm că SUA mai au încă vectori nucleari pe teritoriul turc.

Pentru Erdogan, amenințarea că va fi pedepsit economic de SUA nu reprezintă o noutate. Europa a făcut-o deseori fără ca el să își schimbe cu adevărat politicile. Turcia va fi confruntată militar de jucătorii regionali: armata siriană, luptători kurzi și Rusia. Strategiile sale expansioniste, de a ocupa nordul Siriei și de a declanșa inginerii demografice prin mutarea a milioane de refugiați sirieni, astăzi aflați pe teritoriul țării sale, nu vor fi oprite. Erdogan își joacă rolul său în istoria turcă modernă. Neootomanismul pe care el însuși l-a declanșat încă de când era primar la Istanbul și apoi prim ministru nu va fi oprit de nimeni și nimic. Scrisoarea trumpiană poate crea o și mai substanțială revigorare a amintirilor despre măreția sultanilor. Oricine va încerca să negocieze criza, fie Europa, fie Rusia vor avea de a face cu un stat care, rezistând amenințărilor americane, poate refuza orice condiție impusă din exterior. Scrisoarea lui Trump este un dezastru diplomatic și strategic inimaginabil pentru SUA în relațiile sale cu Turcia și regiunea afectată.

Amenințarea renașterii califatului

Pentru Trump riscul ca mișcările turce să revigoreze operațiunile jihadiste, să producă eliberarea celebrilor mercenari DAESH europeni și renașterea amenințării califatului, devine o problemă de politică internă extrem de serioasă și se poate transforma într-un coșmar electoral. De unde și explozia sa de mânie în fața delegației democrate, sosite tocmai să îl întrebe dacă are un plan real de acțiune pentru Turcia. Trump a făcut o greșeală uriașă atunci când a scris o asemenea scrisoare. Dar în primul rând a eșuat în calcului său strategic atunci când, anunțând retragerea trupelor sale din Siria, practic a dat undă verde invaziei militare turcești. O astfel de eroare va fi exploatată de oricine, incluzând de către aliații săi. Însă pierderea de încredere în capacitățile sale de strateg reprezintă, fără îndoială, cea mai gravă lovitură. Scrisoarea aceasta exprimă de fapt lipsa de soluții prezidențiale. Reprezintă punctul mort la care s-a ajuns. Amenințările furibunde cu distrugerea economică a unei națiuni de mărimea Turciei exprimă tocmai sărăcie de soluții și de concepte politice.

Cuvintele sale, scrise la nervi nu vor face decât să provoace un sentiment masiv anti american în Turcia, poporul raliindu-se fundamental raisului său. Iar în SUA vor da muniție democraților de a spune ca președintele este un iresponsabil și un pericol real la adresa stabilității intereselor strategice ale SUA în lume. Deconstruția mitului negociatorului genial tocmai s-a produs. Imposibila întoarcere este, pentru Trump, o realitate. Exemplul edificator este aproape geografic, dar mai ales geo-politic: Iranul cunoaște cele mai dure sancțiuni economice din istoria regiunii. Nici măcar blocada anti britanică ordonată de Napoleon în 1806 nu a fost mai drastică. Totuși Teheranul nu a cedat absolut nimic în ultimii doi ani de blocadă americană. După nimicirea economică a Turciei, ce urmează? Există ceva mai mult decât o bombă atomică? Soluțiile reale nu mai sunt la îndemâna lui

Trump. Le-a dat prea ușor pentru o clipă de mânie imperială, când el este de fapt doar produsul unui echilibru democratic american aflat în declin și profund virusat.

Atenție deci la Giuliani și poveștile lui! Să nu ne trezim și noi loviți de vreun fulger scăpat din Biroul Oval.