Vânătoarea de gülenisti, cetățeni turci acuzați ca sunt suporteri ai unuia dintre cei mai puternici oponenți ai regimului actual de la Ankara continuă în toată Europa, atât prin cereri de extrădare, cât și prin inițiative care nu sunt transparente sau legale. În cazul conflictelor sau a crizelor din cadrul unui sistem de alianțe, una dintre cele mai utilizate metafore este cea a „cutremurului politic”.
Acest lucru pare să se fi întâmplat la un moment dat între mișcarea condusă de imamul Fetullah Gülen și liderul Akp, Recep Tayyp Erdoğan. După o convergență a intereselor și strategiilor pentru o perioadă lungă de timp, ruptura dintre cele două forțe a fost suficient de clară și de senzațională pentru a fi dusă la includerea mișcării Hizmet pe lista organizațiilor teroriste din Republica Turcă de azi, împreună cu Pkk, Daesh sau Dhkc-p.
Cu toate acestea, dacă acest cutremur politic (și social) și-a avut epicentrul în Turcia în 2013, fiind pretextul celei mai mari operațiuni anticorupție din Turcia ultimelor cinci decenii, tentativa de lovitură de stat din 2016, pentru care Gülen și ai lui sunt acuzați oficial a dus la o înăsprire fără precedent a politicii lui Erdogan, culminând cu ofensive succesive de epurare a structurilor statale turce. Flosirea acestui moment pentru a construi și întări puterea președintelui Erdogan nu mai are dubiu. Iar acest proces devine din ce în ce mai mult un punct de tensionare a relațiilor internaționale ale Turciei cu multe dintre țările lumii. De aceea poate mai puțin cunoscute sunt efectele acestor politici în afara teritoriului turc, unde ecoul șocurilor devine din ce în ce mai puțin puternic.
Hasan Baris este un cetățean turc cu domiciliul în Chișinău (Republica Moldova) de peste douăzeci de ani și acum director al liceului inspirat de Gülen, „Orizont”. Despre situația cu care se confruntă, acesta declara: „La început, am sperat sincer că Erdoğan ar putea fi un bun aliat pentru dezvoltarea țării noastre, el a promis democrația și respectarea drepturilor omului și am fi sprijinit orice partid care și-a stabilit aceste două obiective. Credem în educație: am vrut să formăm o nouă generație de cetățeni competenți, capabili să facă față provocărilor din prezent și să treacă turcă spre modernitate. Dar, la un moment dat, liderul AKP a schimbat total cursul și au început persecuțiile".
În iunie 2019, Republica Moldova a primit o sentință severă a Curții Europene a Drepturilor Omului: în octombrie 2018, în fața a șapte cetățeni turci, toți angajați în școlile Orizont (există cinci sucursale în țară), au fost „luați” și duși la Turcia. Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a unei operațiuni comune a serviciilor de informații moldovenești și cele turce. În fața Curții Europene guvernul Chișinău a susținut că nu a cunoscut amploarea fenomenului și nici nu a luat în calcul ramificațiile legale ale unor astfel de extrădări făcute la presiunea Turciei. Și totuși, într-o țară atât de apropiată, fizic și filosofic, de Uniunea Europeană, Turcia practic a răpit cetățeni sub acuzații false sau niciodată bine documentate.
„Ambasada a fost cea care a condus răpirile”, continuă Hasan Baris. "Aveau o listă de optsprezece persoane care urmau să fie arestate, în mare parte profesori sau directori ai școlilor noastre, dar și oameni de afaceri turci care, la momentul operațiunilor se aflau în străinătate. Eu însumi am fost oprit de către serviciile secrete moldovenești, atunci când mă aflam în mașină cu împreună cu directorul de atunci al liceului Orizont din Ceadir-Lunga (orașul regiunii Turcofone Gagauzia). În timp operațiunii încercau să ne liniștească: „Este un control normal”, „Nu vă faceți griji, nu vă extrădăm” etc. Însă, în final, colegul meu, pe care îl cunosc de douăzeci de ani și cu care m-am mutat aici în Moldova, participând la fondarea școlilor din Orizont, se află în închisoare în Turcia. Eu am fost eliberat după ce serviciile secrete - prin diverse apeluri și verificări – au constatat că numele meu nu este pe lista lor.”
Ambasadele și consulatele turcești, susținute de agenții precum Tika (Agenția de Cooperare și Coordonare Turcă) și Diyanet (Direcția pentru Religii), întocmesc profilurile adversarilor politici și ale criticilor guvernamentali aflați în străinătate", spune Abdullah Bozkurt, jurnalist și ex-corespondent pentru ziarul fondat de liderul mișcării Hizmet Fetullah Gülen Zamanul de azi. La câteva luni după tentativa de lovitură de stat din 2016, el a fost forțat să fugă în Suedia, unde este acum director al Centrului pentru libertate din Stockholm, un centru de monitorizare a activității represive a regimului Erdoğan.
"Numele lor sunt introduse în liste, aproape un fel de" listă neagră", pe baza cărora sunt începute operațiunile secrete represive. Documentele confidențiale pe care am lucrat arată modul în care această activitate de dosar în Turcia duce la investigații și plângeri chiar și fără prezența acuzatului în zonă. Mai mult existența acestui dosar are adesea repercusiuni asupra membrilor familiei celui vizat de o asemenea anchetă secretă și fără fundament. Realitatea este că Turcia folosește metode ilegale deoarece incriminările gheleniștilor se bazează pe elemente artificiale și acuzațiile sunt deseori fabricate.
Practic, dacă aceste dosare ar fi legale din punct de vedere al dreptului internațional, justiția turcă ar putea trece foarte bine prin canalele desemnate, adică prin folosirea pactele bilaterale de extrădare, lucru pe care nu îl face, punând în schimb presiune pe diverși aliați de conjuctură pentru a executa așa zisele extrădări. Astfel de situații ilegale crează și noi incidente judiciare, astfel că din neatenția autorităților judiciare molodvenești, unii dintre cetățenii turci se află în situația paradoxală de a fi reținuți simultan în închisorile turcești și de a beneficia de statutul de refugiat în Moldova. O situație juridică extremă și care nu are corespondent în Uniunea Europeană.
Prin urmare, atitudinea adoptată de autoritățile din diferite țări implicate în încercările de extrădare se dovedește a fi fundamentală în determinarea rezultatelor campaniei represive demarate de regimul Erdoğan. De foarte multe ori Turcia încearcă să-și folosească influența politică și economică în unele zone pentru a finaliza operațiunile de răpire și extrădare sau exploatează relațiile de încredere ale aparatelor de informații respective.
În cazul Moldovei, relația de dependență a devenit din ce în ce mai strânsă în ultimii ani, având în vedere profunzimea investițiilor turcești pe teritoriu (în special prin Tika) și prezența regiunii turcești Gagauzia, care a beneficiat întotdeauna de ajutorul de la Ankara (la scurt timp după arestarea celor șase cetățeni turci, președintele turc a făcut o vizită în acea zonă). În timpul vizitei președintelui Moldovei, Igor Dodon, la Ankara, la sfârșitul lunii decembrie 2020, pentru a discuta legăturile de securitate și economice, Erdoğan nu a mulțumit pentru „colaborarea” legată de extrădarea celor șase profesori. Atitudinea otomanică a sultanului de la Ankara trebuie să atragă atenția asupra modelului de sper putere regională pe care Turcia de astăzi dorește să îl imporime, încălcând fundamental drepturile și libertățile cetățenilor ei și ai ai altor state.
În mod similar, o strategie de pătrundere în domeniul sprijinului financiar a existat de ceva vreme în zona balcanică, atât de mult încât a fost utilizată categoria „neo-otomanismului” pentru a indica influența în creștere a Turciei. În martie 2018, șase cetățeni turci au fost arestați în Kosovo într-o manieră similară cu cea angajată în Moldova, ceea ce a condus, printre altele, la demisia ministrului de Interne, Flamur Sefaj, și a șefului de informații Driton Gashi. Alte episoade de răpiri și extrădări au avut loc în Bulgaria, în Ucraina și la începutul noului an în Albania.
Este de remarcat că în cazul statelor slabe, aflate la granițele UE, regimul Erdoğan își impune cu ușurință dorințele ilegale. Sunt aceleași națiuni afectate de extrădări care au grijă să nu iasă din echilibrul cu Uniunea Europeană dar menținând în același timp relații bune cu Turcia.
În cazul țărilor cu o democrație puternică și un stat de drept, este clar că Turcia nu poate acționa cu impunitate și există reacții. Germania, de exemplu, a lansat câteva investigații împotriva lui Diyanet pentru presupuse activități de hărțuire împotriva cetățenilor turci din zonă. În Elveția, a fost emis un mandat de arestare pentru prima dată pentru doi oficiali ai ambasadei, probabil sub acoperire a serviciilor de informații turcești, acuzați, cu dovezi, că ar fi încercat să răpească un antreprenor afiliat mișcării Gülen care a locuit la Geneva timp de patruzeci de ani. Suedia are un program extrem de bine fundamentat legal și financiar pentru a proteja refugiații turci de furia celor de la Ankara.
Este important de înțeles că jocul turcesc aduce atingere autorității unice europene asupra drepturilor omului și obligativitatea respectării lor de către toate statele semnatare. Ca atare, un front comun și un proces integrat, pan continental de educare a reprezentanților institutțiilor statului, de la nivel judicir până la nivel de agenții de informații, este nu numai de dorit dar obligatoriu de construit.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
