Adevăruri incomode: fostul secretar de stat Pompeo - SUA nu au făcut suficient pentru a opri războiul în 2014
Fostul secretar de stat american, Mike Pompeo, consideră că Statele Unite nu au făcut suficient pentru a opri războiul Rusiei și a restabili pacea în Ucraina în 2014. Pompeo, care a condus diplomația americană între 2018 și 2021 în timpul primului mandat al lui Donald Trump, a făcut declarații pe acest subiect în timpul celei de-a doua ediții (31 mai) a Forumului de Securitate a Mării Negre de la Odessa”.
US Army, prezentă la o paradă militară în Polonia. Sursă foto: Ministerul Apărării de la Varșovia
Potrivit lui Pompeo, în pofida tuturor eforturilor, reprezentanții SUA nu au reușit să dejoace planurile liderului Kremlinului, Vladimir Putin, și să prevină o invazie rusă la scară largă în 2022.
„Regret că nu s-a făcut mai mult în 2014, că nu s-a făcut mai mult în 2022, că am pierdut puterea de descurajare. Și acum sarcina noastră este să readucem totul la stabilitate. Am fost implicat în negocierile de la Minsk (...) am stat deja la acea masă (negocieri, - ed.), și nu a existat niciun «ciocan», nu au existat pârghii de influență”, - a spus fostul secretar de stat american.
Pompeo a recunoscut că atunci era o „altă perioadă” și că agresiunea Rusiei „nu era atât de masivă”, dar a remarcat: „dacă vă uitați la documentele care au fost discutate în timpul negocierilor de la Minsk, sunt sigur - sunt aproape identice cu ceea ce se discută acum”.
„Și acest lucru ar trebui să ne amintească tuturor: când Putin își lasă armele jos pentru o clipă - nu te poți întoarce la gazul rusesc. Când își lasă armele jos - nu poți trăi ca înainte”, a subliniat Pompeo.
De asemenea, el a dat asigurări că Statele Unite nu își pot permite să abandoneze Ucraina în lupta împotriva agresiunii rusești.
„În ceea ce privește întrebarea mai profundă dacă Ucraina este considerată un «pion», nu cred. Nu cred că există cineva care se gândește: «Vom sacrifica și vom obține pacea»”, a spus el.
Pompeo a remarcat că mulți membri ai Partidului Republican „și-au exprimat opinii care contrazic interesele naționale profunde ale Americii pe această temă”.
Dacă SUA vor renunța să sprijine Ucraina, acest lucru îi „va bântui pe toți care cred în demnitatea umană”.
„Dar cred că toți înțeleg, de asemenea, că, în cele din urmă, Statele Unite nu pot pur și simplu să renunțe la asta. Acesta nu este un caz în care poți spune: «Mult noroc, ești pe cont propriu». Acest lucru ne va bântui pe toți - pe cei care cred în demnitatea umană fundamentală, în drepturile de proprietate, în toate semnele suveranității națiunilor. „Și cred că, în cele din urmă, aceste valori vor prevala”, este încrezător Pompeo.
Când Pompeo era secretar de stat al SUA, „Declarația Crimeii” a fost adoptată și făcută publică pe 25 iulie 2018, la 10 zile după întâlnirea oficială dintre Trump (în timpul primului său mandat prezidențial) și Putin de la Helsinki.
Documentul afirma că „Rusia, prin invadarea Ucrainei și încercarea de a anexa Crimeea în 2014, a încercat să submineze principiul internațional fundamental la care aderă statele democratice: nicio țară nu poate schimba granițele alteia prin forță”.
Pe de altă parte, când Trump a revenit la putere în 2025, au apărut în mod repetat declarații controversate cu privire la Crimeea.
În special, în aprilie, mass-media a scris că administrația Trump a înmânat Ucrainei la Paris un document de o pagină, care a fost prezentat ca o „propunere finală” pentru o soluționare pașnică. Printre altele, s-a susținut că SUA erau gata să recunoască controlul rusesc asupra Crimeei ucrainene.
Președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina nu recunoaște ocupația rusă a Crimeei, iar Trump a criticat declarația, spunând că „Crimeea a fost pierdută cu mulți ani în urmă” și că cuvintele lui Zelenski „dăunează negocierilor de pace”, potrivit publicației ucrainene Adevărul European.
Nota autorului: SUA, precum și NATO în ansamblul ei, au avut multe oportunități de a descuraja Rusia în tendințele ei de refacere a marelui ei imperiu postbelic din secolul 20, când din 1945 și până în 1990 a controlat un vast teritoriu, de la mijlocul Europei și până la Pacific, și o populație de aproximativ 400 de milioane de locuitori.
Prima oportunitate a apărut după războiul din Georgia din 2008 când NATO, în urma agresiunii militare ruse asupra Georgiei a fost descurajată să primească națiunea din Caucazul de Sud în NATO. Atunci, țările NATO nu au înțeles că trebuie urgent să-și mărească bugetele apărării pentru a face Rusia să renunțe la planurile ei și pentru a proteja națiunile care doreau să fie libere.
Reacțiile NATO și UE au fost interpretate de Rusia ca fiind slabe, iar Moscova, văzând că i se permite, a continuat cu o politică de intimidare prin forță a Occidentului. Inclusiv Declarația Crimeii din 2018 a primei administrații Trump a fost văzută ca o măsură slabă din categoria soft-power.
Dar, din respectiva declarație, Rusia a înțeles că singura cale de a dobândi recunoașterea internațională a anexării Crimeei este doar cea a războiului. În 2019, forțele armate ruse au exersat pentru prima dată planul de invazie a Ucrainei. Invazia, planificată foarte probabil pentru 2020, a fost amânată din cauza pandemiei COVID-19. Deci, prima administrație Trump a consolidat decizia Rusiei de a invada Ucraina și nu este deloc străină de acest război.
Declarația Crimeii din 2018 a fost, practic, punctul de neîntoarcere a conducerii de la Moscova din planul său de a ocupa Ucraina. Pentru că Rusia a înțeles că Occidentul nu îi va recunoaște niciodată pretențiile asupra Crimeei, dar și pentru că a văzut un Occident slab care nu-și apără principiile decât cu simple declarații.
NATO poate ar fi trebuit, atunci, să anunțe că urmează să primească rapid Ucraina în rândul alianței nord-atlantice și că-și dublează cheltuielile pentru apărare.
În 2022, 2023 și 2024, SUA, dar și celelalte țări din NATO, au eșuat din nou în a duce măsurile de sancționare a invaziei rusești la nivelul lor maxim posibil, demonstrând că nu înțeleg că Rusia va da înapoi doar dacă vede o forță net superioară. Un agresor, prin natura sa, renunță la planurile lui viitoare de agresiune doar dacă i se contrapune decisiv cineva.
Iar, NATO în ansamblul ei nu s-a arătat suficient de hotărâtă, explicația fiind una singură, și anume șantajul rusesc cu amenințarea nucleară și un nou război mondial. Dar, pe acest pricipiu al fricii - pentru că în esența lui, șantajul rusesc este un principiu al fricii - NATO poate fi intimidată în viitor să renunțe și la țările din flancul estic membre ale alianței nord-atlantice, iar SUA să renunțe la a proteja inclusiv națiunile libere din Pacificul de Vest.
Deocamdată, lumea a văzut doar liniile roșii ale Rusiei. Oare lumea liberă nu are și ea linii roșii sau a ajuns să tremure de frica armelor nucleare sau a spectrului celui de-al treilea război mondial?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
