Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Administrație nouă, priorități vechi în SUA. Șase probleme printre care: Rusia, Ucraina și Balcanii de Vest
31 ian 2021, 12:12
După o convorbire telefonică între Președintele Joe Biden și cancelarul german Angela Merkel, Casa Albă a anunțat că cele șase probleme de politică externă pe care intenționează să le rezolve cu prioritate sunt: Rusia, China, Afganistan, Iran, ... Ucraina și Balcanii de Vest, respectiv Kosovo. 
Facebook: President Joe Biden @POTUS  · Oficial guvernamental - Facebook

Primele patru priorități sunt logice și așteptate, fiind impuse cu puterea datului obiectiv. Ultimele două, însă, sugerează tentația irezistibilă a echipei Președintelui Biden, formată din veterani ai fostelor administrații democrate, de a reveni la „locul crimei” pentru a șterge urma acesteia, finalizând operațiuni începute în deceniile trecute, dar abandonate înainte de a fi ajuns la concluzie.


ALBANIZAREA BALCANILOR ȘI STRATEGIA DE  ÎNVĂLUIRE A RUSIEI

 

În anii 1990, pe când URSS abia se dezintegrase iar NATO și UE nu se extinseseră încă în fostul spațiu sovietic, Germania și SUA, urmate de aliații lor vest-europeni, au văzut dezmembrarea Iugoslaviei ca numitor comun al intereselor lor geopolitice în Europa ordinii mondiale post-bipolare.

Iugoslavia, Polonia și România (cu Cehoslovacia era mai ușor) reprezentau trei puteri locale care excludeau atât controlul german asupra Mittel Europei, cât și capacitatea Berlinului de a realiza eventuale tranzacții teritoriale cu Moscova, în logica vechiului Pact Ribbentrop-Molotov. În plus, cu lumea serbo-centrică a slavilor de sud, lumea germanică mai avea de reglat câteva conturi istorice.

G Ad:

Cum Polonia era greu de atins, cu atât mai mult cu cât se bucura de o fermă susținere americană (în acest scop adoptase și modelul neo-liberal american, îmbrățișând entuziast teoria „terapiei de șoc” a lui Jeffrey Sachs), iar România dovedise capacitatea de a rezista secesionismului (după testul de la Târgu Mureș din martie 1990), ceea ce avea să intre curând în limbajul geopoliticii sub denumirea „Balcanii de Vest”, devenea ținta prioritară a pulverizării statelor Europei centrale și orientale.

Dacă dispariția Iugoslaviei putea servi strategiei berlineze vizând un dualism ruso-german în proiectarea arhitecturii de securitate est-europene, aceasta răspundea și dorinței SUA de a-și crea un drum de-a curmezișul peninsulei balcanice, până la Marea Neagră, pentru ca traversându-o și extinzându-și prezența și influența în Caucaz, cu deschidere spre Marea Caspică și Asia Centrală, să învăluie Rusia pe flancul sudic. Acest drum trebuia pavat prin albanizarea Balcanilor, respectiv prin inventarea și susținerea dreptului la autodeterminare internațională al minorităților albaneze din Iugoslavia.

Rusia post-sovietică a anilor 1990, dominată de spiritul lui Gorceacov, mai degrabă decât de cel al lui Molotov, a reacționat susținând, într-un fel de contrapartidă, Armenia, în conflictul său cu Azerbaidjanul, legat de secesiunea provinciei Nagorno-Karabah, precum și autodeterminarea provinciilor georgiene Abhazia, Osetia de Sud și Abjaria. Tot atunci, supravegherea gurilor Dunării și ținerea sub presiune a Ucrainei au fost realizate prin amorsarea conflictului transnistrean și obținerea statutului de autonomie a Crimeii.

Așa s-a ajuns la o remiză geopolitică, toate crizele, deschise în contextul arătat, devenind cronice odată cu abandonarea interesului pentru ele, consecutiv deplasării vectorilor strategici americani spre sud; drumul către aceeași destinație – Asia Centrală – urma a trece acum, nu prin Balcani, ci prin Orientul Mijlociu, spre a ajunge și la Golful Persic. 

Despre toate acestea am scris la vremea respectivă, când imaginea era mai puțin clară. Timpul a confirmat analiza de atunci.

 


UCRAINA: PIONUL CENTRAL PE TABLA DE ȘAH AMERICANO-RUSĂ

 

Strategia SUA referitoare la Ucraina (în special cea concepută de administrațiile democrate) a fost sintetizată de observația lui Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru securitate națională al Președintelui Jimmy Carter, care afirma că „fără Ucraina, Rusia va înceta să mai fie un imperiu eurasiatic”. Cu alte cuvinte, pentru a nu permite Rusiei să recapete puteri imperiale, legăturile dintre ea și Ucraina (cele economice, politice și militare) trebuiau rupte, chiar dacă asta implica dificila depășire a tradițiilor etno-culturale comune. Din această teorie, asociată cu doctrina neoconservatoare, și-au tras sevele revoluțiile portocalii de pe Maidanul kievean.

Dacă în Balcanii de Vest geopolitica americană și cea germană au rămas compatibile, în Ucraina, contrar aparențelor, ele sunt profund divergente. Această divergență a fost exprimată succint de fostul și actualul asistent al Secretarului de Stat american, Victoria Nuland, prin celebra și scandaloasa formulă „F...ck EU!” („La dracu cu UE!”).

Interesul Germaniei este acela de a avea în Ucraina o piață pentru exporturile sale iar nu un membru al Europei germane (adică al actualei UE). În asemenea condiții, Berlinul este gata să împartă influența politică asupra Ucrainei într-o zonă vestică (preponderent rurală și naționalistă), „pro-europeană”, și una estică (industrializată și cosmopolită), pro-rusă. Restul este discurs ipocrit pentru consumul public. Nici susținerea oficială pentru integrarea europeană a Ucrainei nici cea pentru sancționarea internațională a Rusiei nu sunt sincere.

Privind Ucraina din perspectivă geo-strategică, SUA vede în orice partaj teritorial o slăbire inadmisibilă a ceea ce, în tradiția ultimelor decenii, își dorește să fie un avanpost euro-atlantic solid situat în centrul frontului de luptă americano-rus.

Pe de altă parte, menținerea intransigenței americane în chestiunea ucraineană servește Germaniei care, printr-o politică la două capete, reușește să consolideze o antantă cordială ruso-germană (a se vedea afacerea gazoductelor baltice) indispensabilă pentru a asigura dominația Berlinului asupra Bruxellesului (adică a UE). Aceasta este, însă, în detrimentul intereselor americane care își află acum sediul central în regiunea Asia-Pacific sau în cea indo-pacifică, promovarea lor impunând cooperarea iar nu confruntarea cu Rusia.

Administrația Trump părea că înțelege aceste lucruri și de aceea încerca o apropiere de Moscova. Ceea ce i-a atras implicarea în scandaluri, artificial amorsate prin acuze dovedite a nu fi tocmai întemeiate, privind presupuse conivențe tainice cu „demonul de la Kremlin”, Președintele Putin. Iată, însă că administrația Biden / Harris repune pe masă mărul ucrainean al discordiei ruso-americane, desigur, spre deliciul cancelarului Merkel. 

Enigma ucraineană este complicată de implicarea factorului „corupție” – deopotrivă economico-financiară și politică. Indiciile privind prezența administrațiilor americane pretrumpiste, ai căror reprezentanți de frunte se regăsesc și în administrația inaugurată în ianuarie 2021, în acțiuni ilegale pe teritoriul Ucrainei și în legătură cu clanurile politice și economice ucrainene, sunt destul de consistente pentru a fi sesizate chiar și de sub preșurile mediatice cu care au fost acoperite. Pentru a scăpa de o atare ghiulea legată de piciorul administrației Biden / Harris, aceasta trebuie să revină la Kiev sub flamura statului de drept, convingându-i pe toți americano / democrato-scepticii că nu îmbogățirea fără justă cauză a fost urmărită de politica ucraineană a Americii, ci supremația legii în raporturile cu oligarhismul ucrainean și salvgardarea independenței Ucrainei în raporturile cu imperialismul rus. America luptă – chipurile – pentru integritatea morală și teritorială a Ucrainei, deopotrivă, fără vreun interes personal (colectiv sau individual).

Germania, din vârful buzelor, și China, în adâncul cugetului, nu pot decât susține o asemenea angajare, până la urmă solitară, a SUA, de natură a-i absorbi resursele pe un teren aflat în afara sferei lor de interese. O angajare realizată în spirit partizan, iar nu național, și justificată de utopiile neoconservatoare, iar nu de realismul politic, care, în condițiile date, este sortită eșecului.


NODUL KOSOVAR ÎN FOARFECA AMERICANO-GERMANĂ

 

Dintre prioritățile politicii externe anunțate de administrația Biden, de departe cea asupra căreia se poate stabili o cooperare între Washington și Berlin este cea care vizează Balcanii de Vest; respectiv închiderea problemei kosovare prin recunoașterea internațională a statului Kosovo.

Miza nu este imensă (ca să nu spun că nu mai este reală / actuală) nici pentru SUA nici pentru Germania. Tăierea nodului kosovar îi oferă, însă, Președintelui Biden posibilitatea de a arăta un exemplu de succes al politicii promise de el privind resuscitarea alianței transatlantice, iar cancelarului Merkel, aflat în ultimul său an de guvernare, șansa de a lăsa o moștenire geopolitică mai puțin controversată, precum și de a ascunde refuzul ofertei americane referitoare la revenirea Americii la rolul de „lider al lumii libere”, sub fardul unei cooperări geopolitice minimale. Prin conlucrarea dintre „imperiul necesar” (SUA) cu „imperiul prietenos” (Europa germană) în ruinele Balcanilor de Vest se stabilește noua paradigmă a alianței euro-atlantice caracterizată de subsidiaritate (se apelează la ea doar dacă altfel nu se poate) și de accesorialitate (este destinată prioritar implementării strategiilor periferice).

Pe această linie, Casa Albă se zice a fi conceput trei alternative – toate proaste, potrivit experților – pentru a se ajunge la recunoașterea Kosovo: 1. Acordarea unor compensații economice în folosul Serbiei, în contextul integrării ei în UE (evident că nici nu se pune problema ca UE să plătească pentru fanteziile americane, mai cu seamă atunci când ele vin prea târziu și oferă prea puțin); 2. Crearea unor regiuni autonome administrate de sârbi în Kosovo, cu compensare prin crearea unor regiuni similare administrate de albanezi în Serbia (evident că nimeni nu poate agrea constituirea de state în state, aptă doar a face dintr-o pace iluzorie o serie nesfârșită de punți de la un război la altul); 3. Realizarea unor schimburi de teritorii între Kosovo și Serbia, în așa fel încât sârbii kosovari să redevină cetățeni sârbi, iar albanezii sârbi să devină cetățeni kosovari (soluție „reîncălzită” în speranța nu prea inteligentă că ceea ce a eșuat în trecut va reuși acum).

Dacă asemenea idei nu au cum fi digerate la Berlin sau la Bruxelles, ceea ce a obținut, însă, acordul liderilor american și german a fost teza că pentru a face din Kosovo un membru deplin al comunității internaționale – evitându-se soluția unei Albanii Mari (contemplată, în forma unei confederații albano-kosovare, în anumite cercuri politice de la Priștina) care riscă să arunce iarăși în aer butoiul de pulbere sud-est european, mai ales în condițiile escaladării neo-otomanismului în Turcia – este imperios necesar ca toate statele membre ale UE să îl recunoască. Și aici intră în scenă România (alături de Spania, Slovacia, Grecia și Cipru).

Așadar, asupra României urmează să se facă presiuni pentru recunoașterea Kosovo și pentru a vota la Bruxelles în favoarea eventualei sancționări a Serbiei (vecine și ortodoxe), în cazul previzibilului refuz al Belgradului de a accepta vreuna dintre cele trei „soluții” americane. (Cu instinctul său de animal politic, anterior, Președintele Traian Băsescu a știut să reziste unor asemenea cereri, spre a nu-și pune națiunea în cap și a evita complicații în Transilvania.) Acestora li se vor adăuga vechile presiuni pentru susținerea Ucrainei (inclusiv în ceea ce privește politicile sale anti-minoritare) în conflictul său cu Rusia și participarea la războiul (fie el ideologic fie comercial fie ambele) dintre SUA și China. Cum va ieși diplomația dâmbovițeană din această încercuire nici nu mai are rost să speculăm. Să constatăm doar că lațul se strânge, iar ulciorul nu poate merge la infinit singur la apă.

Speranța cu privire la evitarea unui nou cataclism geopolitic în Balcani și la Gurile Dunării se găsește altundeva decât în capitalele statelor direct implicate. Pe de o parte, fiind vorba despre o colaborare euro-americană mai mult cu caracter coregrafic, protagoniștii nu își vor da prea mult silința să insiste, dacă vor întâmpina o minimă rezistență din partea actorilor locali. Pe de altă parte, în timp ce anul 2021 îi va impune doamnei Merkel concentrarea atenției asupra succesiunii interne (în septembrie vor avea loc, în Germania, alegeri parlamentare, în condițiile în care partidele curentului democratic principal nu se simt deloc bine, iar cele de extremă stângă și dreaptă sunt în creștere), el îi va cere domnului Biden concentrarea atenției asupra fracturilor interne (provocate, printre altele, de lupta dintre covidocrație și democrație, dintre globalism și suveranism, dintre integrarea și segregarea rasială, dintre progresismul neo-marxist și conservatorismul neo-fascist, dintre corectitudinea culturală și identitatea națională). Cu atâtea pe cap, este probabil ca atât Angela Merkel cât și Joe Biden să uite atât de Balcanii de Vest cât și de Europa de Est.

Ceea ce nu va face, însă, viața statelor de aici mai ușoară. Din nefericire, popoarele lor au dovedit că pot să moară pentru libertate, dar nu știu să trăiască în libertate.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Get it on App Store
Get it on Google Play
Acceptarea avioanelor de luptă Suhoi-35 și înghețarea recunoașterii Kosovo afectează semnificativ relațiile dintre Cairo și Washington
Tensiunile dintre armata turcă și milițiile kurde din nordul Siriei pot influența decisiv relațiile ruso-turce și implicarea SUA în regiune
EXCLUSIV
Atacurile din Crimeea și punctele cheie de pe Flancul NATO: Polonia și România | Generalul Mircea Mîndrescu, la Obiectiv EuroAtlantic la DefenseRomania
EXCLUSIV
Afluxul de rachete și sisteme S-300 rusești către Ucraina ar putea indica trecerea la o nouă fază a luptelor
Forțele armate israeliene (IDF). Foto: IDF @Official
EXCLUSIV
Cum e atacat Israelul de către Iran direct din Gaza prin proxy. Teheranul pompează zeci de milioane de dolari în susținerea războiului
Trupele germane revin în misiunea EUFOR de menținere a păcii în Bosnia
Obuzier 2A65 Msta-B de 152 mm. Sursă foto: Ministerul Apărării din Rusia
EXCLUSIV
Artileria rusă domină doar numeric în Ucraina. Rezervele sunt „sufocante”, dar slabe calitativ
Franța include Nigerul în noua sa strategie de limitare a influenței ruse în Africa de Vest
Atacarea bazei ruse de la Novofedorivka poate fi doar începutul. Există alte două bază militare ruse la fel de importante pe care armata ucraineană le-ar putea ataca
Sursă foto: MApN
EXCLUSIV
Criza războiului, „winter is coming” în Europa și achiziția de F-16 a României | Nicu Fălcoi, la Obiectiv EuroAtlantic la DefenseRomania
Fost înalt oficial militar rus: “O chinezărie” a făcut ca artileria să redevină “Zeul războiului”
China nu renunţă la unificarea forţată cu Taiwanul: Beijingul îşi retrage promisiunea de a nu trimite trupe pe insulă
Armata de Eliberare a Poporului, în timpul unor exerciții militare. Sursă foto: Ministerul Apărării din China
EXCLUSIV
Cum se pregătește Taiwanul de o posibilă invazie a Chinei. Ion Petrescu: Pe insulă există adăposturi subterane pe care Ucraina nu le are
Suedia, Norvegia și Danemarca își consolidează apărarea împotriva amenințării ruse
Polonezii fac radiografia Armatei române: Avioanele F-16 - capacitate limitată de a apăra singure spațiul aerian al României
Taiwanul va organiza exerciţii militare, simulând apărarea împotriva unei invazii chineze
Pot dronele iraniene schimba cursul războiului rus din Ucraina? Nepotrivirea tehnică majoră riscă atragerea directă a Iranului în conflict
Franța a prezentat „armata de care are nevoie”. Rezerviștii - legătura dintre națiune și armată și agresiva Rusie indiferent de cum se termină războiul din Ucraina
Ion Petrescu: Cu riscul de a provoca zâmbete, rușii au fost inteligenți că au abandonat Insula Șerpilor. Evită mereu contactul cu americanii
Distrugător al Chinei din clasa Renhai (Type 055). Sursă foto: Ministerul Apărării de la Beijing
EXCLUSIV
Manevre militare de amploare în jurul Taiwanului după ce SUA au sfidat China în Pacific | Ion Petrescu, la Obiectiv EuroAtlantic la DefenseRomania
Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse
EXCLUSIV
Taiwanul nu e Donbas. Principiul unei singure Chine și războiul rus de cucerire din Ucraina
Doi congresmeni americani propun desemnarea Taiwanului drept aliat strategic nemembru al NATO
Gerhard Schroeder, un vechi prieten al lui Vladimir Putin, a prezentat Occidentului ''lista de dorințe'' a Rusiei cu privire la Ucraina
SUA nu au cedat. Nancy Pelosi a aterizat în Taiwan în ciuda tuturor amenințărilor Chinei
Rusia amenință SUA că trece un punct fără întoarcere cu consecințe grave și ruperea relațiilor dacă Moscova e declarată „sponsor al terorismului”
China răspunde SUA. Două portavioane chineze au părăsit bazele și ar putea înconjura Taiwanul în nord și sud înaintea vizitei lui Pelosi
Portavioane, nave de luptă și avioane ale SUA se apropie de Taiwan. Pelosi sfidează avertizările Chinei iar presa anunță vizita iminentă
Serbia și Kosovo - pe un butoi de pulbere. Naumescu: Mâna Rusiei, fără îndoială. O scânteie poate arunca totul în aer
De Ziua Marinei ruse, Putin a anunțat o nouă doctrină navală: SUA şi NATO sunt considerate cele mai mari ameninţări de securitate
Viktor Orban continuă seria declaraţiilor controversate la adresa Occidentului: Statele Unite finanţează războiul. Au oferit Ucrainei circa 50 de miliarde de dolari

Ştiri Recomandate

Zi grea pentru Rusia: Sisteme Stinger și Igla ucrainene au făcut ravagii în aviația rusă (Video). Cel mai negru bilanț din ultimele 6 luni
Demonstrație de forță americano-britanică (Video). USS Boone, scufundată după ce a fost lovită în premieră și de rachete Paveway IV lansate de un Eurofighter
Rusia a încercat să introducă în România 14 cetățeni ruși sub identitate profesională falsă. Din motive de securitate națională MAE a anulat vizele
Ucraina se declară „șocată” de decizia Israelului de a nu trimite încă sisteme de apărare antiaeriană
Rușii folosesc un avion de cercetare radioelectronică Tu-214R, recent reparat, pentru a găsi facilități militare ucrainene
Revolte în Iran, cel puțin 41 de morți. Președintele Raisi cere măsuri și mai dure, trei ambasadori străini convocați de Teheran
Tancuri sau obuziere sud-coreene pentru Armata română? Discuții privind producerea de armament sud-coreean în România
Teheranul lansează un atac de artilerie în Kurdistanul irakian. Militanții kurzi, acuzați că ar fi la originea revoltelor care au zguduit Iranul
Kadîrov: Nu e nevoie de mobilizare. Rusia poate să pună sub arme 2.5 milioane de luptători care ar „călca în picioare orice armată a NATO”
Militarii ucraineni l-au informat pe președintele Zelenski despre iminența unor atacuri rusești asupra centrelor de luare a deciziilor
Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Numeric Ucraina rămâne superioară Armatei ruse. Gen. Bălăceanu: Introducerea rezerviștilor în luptă, momentul favorabil al lovirii
Lavrov anunță de la tribuna ONU că teritoriile ucrainene anexate vor intra sub doctrina nucleară pentru apărarea teritoriului rus
Foto: Ministerul Apărării din Armenia
EXCLUSIV
Tentativă de invazie în Caucaz. E.S. Sergey Minasyan: Armata azeră a pătruns adânc în teritoriul Armeniei folosind pozițiile din Nagorno-Karabakh
Președintele Iohannis: România, ca parte a NATO, pregătită pentru orice scenariu. Românii să nu intre în panică
Ce se întâmplă după ce, pentru prima dată în istorie, Comisia Europeană a propus înghețarea fondurilor Ungariei
T-90M, cel mai modern tanc rus, ar putea ajunge în SUA unde va fi analizat. Rușii îi acuză de „trădare” pe cei care au permis captura
Ambasadorul iranian în Ucraina, revocat de Kiev din cauza loviturilor dronelor iraniene Shahed-136. Ucrainenii spun că au doborât șase bucăți
Rusia a început mobilizarea în regiunile ucrainene ocupate, chiar dacă pseudo-referendumurile abia au început
Dronele iraniene au ajuns la Odesa. Rușii au folosit drone Shahed-136 pentru a lovi obiective ucrainene
Polonia îşi pregăteşte industria de apărare pentru producţia a peste 800 de tancuri K2 Black Panther
China atenționează SUA că dau „semnale periculoase” în privința Taiwanului iar reglementarea pașnică devine tot mai grea
Vasile Dîncu a invitat companiile coreene din industria de apărare să participe la viitoarele programe de înzestrare ale Armatei României
Armata ucraineană a eliberat de sub controlul trupelor ruse localitatea Iaţkivka din regiunea Doneţk
Document care ar fi putut facilita furnizarea de tancuri și transportoare blindate către Ucraina, respins de mai mulţi deputații germani
Charles Michel cere ca Rusia să fie suspendată din Consiliul de Securitate al ONU
Oficialii de la Kremlin amenință aproape zilnic cu utilizarea de arme nucleare tactice.
EXCLUSIV
Ce s-ar întâmpla dacă Putin ar apăsa butonul nuclear. Gen. Bălăceanu: Consecințele pentru ruși ar fi dezastruoase, inclusiv privind susținerea Chinei
Demonstrație de forță în Atlanticul de Nord – în cadrul manevrelor aeronavale Atlantic Thunder 22 a scufundat o fregată dezafectată
Referendumurile organizate de Rusia în teritoriile ocupate din Ucraina sunt un spectacol propagandistic
Tancurile poloneze, la următorul nivel. Israelienii sunt dispuși să producă sistemul activ de protecţie Trophy în Polonia
SUA a avertizat Rusia, prin canale alternative, cu privire la riscurile utilizării armelor nucleare. Mesajele, trimise constant în ultimele câteva luni
Rusia a anunțat un nou lot de Su-57 care se vor alătura celor 5 avioane. Bonus - industria promite creșterea producției
Forțele Aeriene Române anunță zboruri la joasă înălțime cu aeronave C-130 Hercules şi C-27 J Spartan
Crossuri parteneri
DCBusiness.ro
DCBusiness.ro
DCNews.ro
DCNews.ro
StiriDiaspora.ro
StiriDiaspora.ro
DCMedical.ro
DCMedical.ro
DCBusiness.ro
DCBusiness.ro
DCNews.ro
DCNews.ro
StiriDiaspora.ro
StiriDiaspora.ro
DCMedical.ro
DCMedical.ro