Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Administrație nouă, priorități vechi în SUA. Șase probleme printre care: Rusia, Ucraina și Balcanii de Vest
Strategica
Data publicării:
După o convorbire telefonică între Președintele Joe Biden și cancelarul german Angela Merkel, Casa Albă a anunțat că cele șase probleme de politică externă pe care intenționează să le rezolve cu prioritate sunt: Rusia, China, Afganistan, Iran, ... Ucraina și Balcanii de Vest, respectiv Kosovo. 
Facebook: President Joe Biden @POTUS · Oficial guvernamental - Facebook
Facebook: President Joe Biden @POTUS · Oficial guvernamental - Facebook

Primele patru priorități sunt logice și așteptate, fiind impuse cu puterea datului obiectiv. Ultimele două, însă, sugerează tentația irezistibilă a echipei Președintelui Biden, formată din veterani ai fostelor administrații democrate, de a reveni la „locul crimei” pentru a șterge urma acesteia, finalizând operațiuni începute în deceniile trecute, dar abandonate înainte de a fi ajuns la concluzie.


ALBANIZAREA BALCANILOR ȘI STRATEGIA DE  ÎNVĂLUIRE A RUSIEI

 

În anii 1990, pe când URSS abia se dezintegrase iar NATO și UE nu se extinseseră încă în fostul spațiu sovietic, Germania și SUA, urmate de aliații lor vest-europeni, au văzut dezmembrarea Iugoslaviei ca numitor comun al intereselor lor geopolitice în Europa ordinii mondiale post-bipolare.

Iugoslavia, Polonia și România (cu Cehoslovacia era mai ușor) reprezentau trei puteri locale care excludeau atât controlul german asupra Mittel Europei, cât și capacitatea Berlinului de a realiza eventuale tranzacții teritoriale cu Moscova, în logica vechiului Pact Ribbentrop-Molotov. În plus, cu lumea serbo-centrică a slavilor de sud, lumea germanică mai avea de reglat câteva conturi istorice.

Cum Polonia era greu de atins, cu atât mai mult cu cât se bucura de o fermă susținere americană (în acest scop adoptase și modelul neo-liberal american, îmbrățișând entuziast teoria „terapiei de șoc” a lui Jeffrey Sachs), iar România dovedise capacitatea de a rezista secesionismului (după testul de la Târgu Mureș din martie 1990), ceea ce avea să intre curând în limbajul geopoliticii sub denumirea „Balcanii de Vest”, devenea ținta prioritară a pulverizării statelor Europei centrale și orientale.

Dacă dispariția Iugoslaviei putea servi strategiei berlineze vizând un dualism ruso-german în proiectarea arhitecturii de securitate est-europene, aceasta răspundea și dorinței SUA de a-și crea un drum de-a curmezișul peninsulei balcanice, până la Marea Neagră, pentru ca traversându-o și extinzându-și prezența și influența în Caucaz, cu deschidere spre Marea Caspică și Asia Centrală, să învăluie Rusia pe flancul sudic. Acest drum trebuia pavat prin albanizarea Balcanilor, respectiv prin inventarea și susținerea dreptului la autodeterminare internațională al minorităților albaneze din Iugoslavia.

Rusia post-sovietică a anilor 1990, dominată de spiritul lui Gorceacov, mai degrabă decât de cel al lui Molotov, a reacționat susținând, într-un fel de contrapartidă, Armenia, în conflictul său cu Azerbaidjanul, legat de secesiunea provinciei Nagorno-Karabah, precum și autodeterminarea provinciilor georgiene Abhazia, Osetia de Sud și Abjaria. Tot atunci, supravegherea gurilor Dunării și ținerea sub presiune a Ucrainei au fost realizate prin amorsarea conflictului transnistrean și obținerea statutului de autonomie a Crimeii.

Așa s-a ajuns la o remiză geopolitică, toate crizele, deschise în contextul arătat, devenind cronice odată cu abandonarea interesului pentru ele, consecutiv deplasării vectorilor strategici americani spre sud; drumul către aceeași destinație – Asia Centrală – urma a trece acum, nu prin Balcani, ci prin Orientul Mijlociu, spre a ajunge și la Golful Persic. 

Despre toate acestea am scris la vremea respectivă, când imaginea era mai puțin clară. Timpul a confirmat analiza de atunci.

 


UCRAINA: PIONUL CENTRAL PE TABLA DE ȘAH AMERICANO-RUSĂ

 

Strategia SUA referitoare la Ucraina (în special cea concepută de administrațiile democrate) a fost sintetizată de observația lui Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru securitate națională al Președintelui Jimmy Carter, care afirma că „fără Ucraina, Rusia va înceta să mai fie un imperiu eurasiatic”. Cu alte cuvinte, pentru a nu permite Rusiei să recapete puteri imperiale, legăturile dintre ea și Ucraina (cele economice, politice și militare) trebuiau rupte, chiar dacă asta implica dificila depășire a tradițiilor etno-culturale comune. Din această teorie, asociată cu doctrina neoconservatoare, și-au tras sevele revoluțiile portocalii de pe Maidanul kievean.

Dacă în Balcanii de Vest geopolitica americană și cea germană au rămas compatibile, în Ucraina, contrar aparențelor, ele sunt profund divergente. Această divergență a fost exprimată succint de fostul și actualul asistent al Secretarului de Stat american, Victoria Nuland, prin celebra și scandaloasa formulă „F...ck EU!” („La dracu cu UE!”).

Interesul Germaniei este acela de a avea în Ucraina o piață pentru exporturile sale iar nu un membru al Europei germane (adică al actualei UE). În asemenea condiții, Berlinul este gata să împartă influența politică asupra Ucrainei într-o zonă vestică (preponderent rurală și naționalistă), „pro-europeană”, și una estică (industrializată și cosmopolită), pro-rusă. Restul este discurs ipocrit pentru consumul public. Nici susținerea oficială pentru integrarea europeană a Ucrainei nici cea pentru sancționarea internațională a Rusiei nu sunt sincere.

Privind Ucraina din perspectivă geo-strategică, SUA vede în orice partaj teritorial o slăbire inadmisibilă a ceea ce, în tradiția ultimelor decenii, își dorește să fie un avanpost euro-atlantic solid situat în centrul frontului de luptă americano-rus.

Pe de altă parte, menținerea intransigenței americane în chestiunea ucraineană servește Germaniei care, printr-o politică la două capete, reușește să consolideze o antantă cordială ruso-germană (a se vedea afacerea gazoductelor baltice) indispensabilă pentru a asigura dominația Berlinului asupra Bruxellesului (adică a UE). Aceasta este, însă, în detrimentul intereselor americane care își află acum sediul central în regiunea Asia-Pacific sau în cea indo-pacifică, promovarea lor impunând cooperarea iar nu confruntarea cu Rusia.

Administrația Trump părea că înțelege aceste lucruri și de aceea încerca o apropiere de Moscova. Ceea ce i-a atras implicarea în scandaluri, artificial amorsate prin acuze dovedite a nu fi tocmai întemeiate, privind presupuse conivențe tainice cu „demonul de la Kremlin”, Președintele Putin. Iată, însă că administrația Biden / Harris repune pe masă mărul ucrainean al discordiei ruso-americane, desigur, spre deliciul cancelarului Merkel. 

Enigma ucraineană este complicată de implicarea factorului „corupție” – deopotrivă economico-financiară și politică. Indiciile privind prezența administrațiilor americane pretrumpiste, ai căror reprezentanți de frunte se regăsesc și în administrația inaugurată în ianuarie 2021, în acțiuni ilegale pe teritoriul Ucrainei și în legătură cu clanurile politice și economice ucrainene, sunt destul de consistente pentru a fi sesizate chiar și de sub preșurile mediatice cu care au fost acoperite. Pentru a scăpa de o atare ghiulea legată de piciorul administrației Biden / Harris, aceasta trebuie să revină la Kiev sub flamura statului de drept, convingându-i pe toți americano / democrato-scepticii că nu îmbogățirea fără justă cauză a fost urmărită de politica ucraineană a Americii, ci supremația legii în raporturile cu oligarhismul ucrainean și salvgardarea independenței Ucrainei în raporturile cu imperialismul rus. America luptă – chipurile – pentru integritatea morală și teritorială a Ucrainei, deopotrivă, fără vreun interes personal (colectiv sau individual).

Germania, din vârful buzelor, și China, în adâncul cugetului, nu pot decât susține o asemenea angajare, până la urmă solitară, a SUA, de natură a-i absorbi resursele pe un teren aflat în afara sferei lor de interese. O angajare realizată în spirit partizan, iar nu național, și justificată de utopiile neoconservatoare, iar nu de realismul politic, care, în condițiile date, este sortită eșecului.


NODUL KOSOVAR ÎN FOARFECA AMERICANO-GERMANĂ

 

Dintre prioritățile politicii externe anunțate de administrația Biden, de departe cea asupra căreia se poate stabili o cooperare între Washington și Berlin este cea care vizează Balcanii de Vest; respectiv închiderea problemei kosovare prin recunoașterea internațională a statului Kosovo.

Miza nu este imensă (ca să nu spun că nu mai este reală / actuală) nici pentru SUA nici pentru Germania. Tăierea nodului kosovar îi oferă, însă, Președintelui Biden posibilitatea de a arăta un exemplu de succes al politicii promise de el privind resuscitarea alianței transatlantice, iar cancelarului Merkel, aflat în ultimul său an de guvernare, șansa de a lăsa o moștenire geopolitică mai puțin controversată, precum și de a ascunde refuzul ofertei americane referitoare la revenirea Americii la rolul de „lider al lumii libere”, sub fardul unei cooperări geopolitice minimale. Prin conlucrarea dintre „imperiul necesar” (SUA) cu „imperiul prietenos” (Europa germană) în ruinele Balcanilor de Vest se stabilește noua paradigmă a alianței euro-atlantice caracterizată de subsidiaritate (se apelează la ea doar dacă altfel nu se poate) și de accesorialitate (este destinată prioritar implementării strategiilor periferice).

Pe această linie, Casa Albă se zice a fi conceput trei alternative – toate proaste, potrivit experților – pentru a se ajunge la recunoașterea Kosovo: 1. Acordarea unor compensații economice în folosul Serbiei, în contextul integrării ei în UE (evident că nici nu se pune problema ca UE să plătească pentru fanteziile americane, mai cu seamă atunci când ele vin prea târziu și oferă prea puțin); 2. Crearea unor regiuni autonome administrate de sârbi în Kosovo, cu compensare prin crearea unor regiuni similare administrate de albanezi în Serbia (evident că nimeni nu poate agrea constituirea de state în state, aptă doar a face dintr-o pace iluzorie o serie nesfârșită de punți de la un război la altul); 3. Realizarea unor schimburi de teritorii între Kosovo și Serbia, în așa fel încât sârbii kosovari să redevină cetățeni sârbi, iar albanezii sârbi să devină cetățeni kosovari (soluție „reîncălzită” în speranța nu prea inteligentă că ceea ce a eșuat în trecut va reuși acum).

Dacă asemenea idei nu au cum fi digerate la Berlin sau la Bruxelles, ceea ce a obținut, însă, acordul liderilor american și german a fost teza că pentru a face din Kosovo un membru deplin al comunității internaționale – evitându-se soluția unei Albanii Mari (contemplată, în forma unei confederații albano-kosovare, în anumite cercuri politice de la Priștina) care riscă să arunce iarăși în aer butoiul de pulbere sud-est european, mai ales în condițiile escaladării neo-otomanismului în Turcia – este imperios necesar ca toate statele membre ale UE să îl recunoască. Și aici intră în scenă România (alături de Spania, Slovacia, Grecia și Cipru).

Așadar, asupra României urmează să se facă presiuni pentru recunoașterea Kosovo și pentru a vota la Bruxelles în favoarea eventualei sancționări a Serbiei (vecine și ortodoxe), în cazul previzibilului refuz al Belgradului de a accepta vreuna dintre cele trei „soluții” americane. (Cu instinctul său de animal politic, anterior, Președintele Traian Băsescu a știut să reziste unor asemenea cereri, spre a nu-și pune națiunea în cap și a evita complicații în Transilvania.) Acestora li se vor adăuga vechile presiuni pentru susținerea Ucrainei (inclusiv în ceea ce privește politicile sale anti-minoritare) în conflictul său cu Rusia și participarea la războiul (fie el ideologic fie comercial fie ambele) dintre SUA și China. Cum va ieși diplomația dâmbovițeană din această încercuire nici nu mai are rost să speculăm. Să constatăm doar că lațul se strânge, iar ulciorul nu poate merge la infinit singur la apă.

Speranța cu privire la evitarea unui nou cataclism geopolitic în Balcani și la Gurile Dunării se găsește altundeva decât în capitalele statelor direct implicate. Pe de o parte, fiind vorba despre o colaborare euro-americană mai mult cu caracter coregrafic, protagoniștii nu își vor da prea mult silința să insiste, dacă vor întâmpina o minimă rezistență din partea actorilor locali. Pe de altă parte, în timp ce anul 2021 îi va impune doamnei Merkel concentrarea atenției asupra succesiunii interne (în septembrie vor avea loc, în Germania, alegeri parlamentare, în condițiile în care partidele curentului democratic principal nu se simt deloc bine, iar cele de extremă stângă și dreaptă sunt în creștere), el îi va cere domnului Biden concentrarea atenției asupra fracturilor interne (provocate, printre altele, de lupta dintre covidocrație și democrație, dintre globalism și suveranism, dintre integrarea și segregarea rasială, dintre progresismul neo-marxist și conservatorismul neo-fascist, dintre corectitudinea culturală și identitatea națională). Cu atâtea pe cap, este probabil ca atât Angela Merkel cât și Joe Biden să uite atât de Balcanii de Vest cât și de Europa de Est.

Ceea ce nu va face, însă, viața statelor de aici mai ușoară. Din nefericire, popoarele lor au dovedit că pot să moară pentru libertate, dar nu știu să trăiască în libertate.


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Turcia a „deconectat” sistemul de producție rusă S-400 din rețeaua sa de radare. De la început ar fi putut fi o simplă eroare a echipei de proiectare
Avertisment din partea celor trei state membre NATO care se învecinează cu Rusia: Europa nu este pregătită de o confruntare fără ajutorul SUA
Cinci scenarii ale războiului din Ucraina, iar renunțarea la teritorii e doar în unul, cel mai „umanist”. Un pont: Nu pariați niciodată împotriva SUA
SUA pregătesc războiul viitorului: Coordonarea trupelor de la sol se va face din spațiu de către „armata de mici sateliți” aflată pe orbite
Avioane britanice Eurofighter Typhoon, dislocate la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu din România. Foto: Royal Air Force
EXCLUSIV
O ofensivă a SUA de la Kogălniceanu în teritoriile Rusiei nu e posibilă nici într-un scenariu de Spielberg. Georgescu e la al doilea delir major în doar câteva zile
O navă din „flota din umbră” a Rusiei a rămas în offside și în întuneric, la propriu. Nava a eșuat lângă coasta Germaniei
Trei ani de război sunt suficienți. Elita politică din Rusia începe să dea semne de oboseală: Starea dominantă de spirit este dezamăgirea.
Eșecurile înregistrate cu brigada ucraineană antrenată în Franța își au rădăcinile în trecutul sovietic al Forțelor Armate ale Ucrainei
Gen. (r.) Dănilă: Renunțarea la Războiul Întregului Popor a dus România în cea mai puternică alianță militară din istorie. Alternativa „morții pentru țară”
Rusia, gata să profite de contextul tensionat cu privire la situația Groenlandei, iar Europa este prudentă în legătură cu declarațiile lui Trump
„Supraviețuirea Ucrainei este în joc”. Lloyd Austin îndeamnă să nu se oprească „coaliția istorică” de la Ramstein
Izolarea Kaliningradului, motiv de război total. Rusia amenință un stat Aliat cu „eliberarea” în cazul în care îi este tăiat accesul la Kaliningrad
Așa arată războiului modern: Ucraina a distrus cu drone navale MAGURA V5 sisteme de apărare antiaeriană rusești Pantsir-S1 (Foto/Video)
Rusia încearcă să se repoziţioneze după căderea regimului Assad din Siria: Libia, luată în calcul pentru desfăşurarea mai multor sisteme S-400
„Agresiune din partea unui stat răuvoitor”. Finlanda prezintă rapoarte cu privire la investigarea unui sabotaj în Marea Baltică
Sub presiunea sancțiunilor internaționale, Serbia a renunțat la o parte dintre contractele militare încheiate anterior cu Rusia
SUA vor anunța un ajutor de 500 de milioane de dolari pentru Ucraina: Până la plecarea lui Joe Biden din funcție, aproximativ 80-90% din toate echipamentele promise Kievului vor fi livrate
Simple declaraţii sau un angajament direct? Trump refuză să excludă utilizarea forței militare pentru a prelua controlul Groenlandei și Canalului Panama
Israelul trebuie să se pregătească pentru o posibilă „confruntare directă cu Turcia”: Erdogan a avertizat ca este împotriva oricărei împărțiri a Siriei
U.S. Air Force a primit toate bombele nucleare B61-12 comandate: Tot procesul a durat 17 ani și a costat 9 miliarde de dolari
Ofensiva de la Kurshchina, prin ochii generalului Ben Hodges: Ne arată că Ucraina nu va pierde, că Rusia este mult mai slabă decât acum un an
Ucrainenii au paralizat Brigada 810 Infanterie Marină a Rusiei, a cărui PC a fost lovit chiar pe teritoriul rus. Sunt încă multe semne de întrebare asupra noii ofensive din Kursk
Noua axă a stabilității europene trece prin Polonia, dar nu și prin România. Radu Carp: Țările cu cap compas clar, Rusia agresor și Ucraina victimă, culeg roadele
Armata rusă are o listă de ținte din Japonia și Coreea. Planurile sunt foarte detaliate
Baze permanente SUA în Europa, scenariu ideal pentru România. Prezența militară rotațională costă în plus Pentagonul sute de milioane de dolari
Lavrov, nemulțumit de semnalele date de administrația Trump. Moscova nu dorește trupe europene de menținere a păcii în Ucraina
Sabotajele din Baltica, avanpremieră pentru proiectele României din Marea Neagră? NATO intensifică patrulele, iar UE promite ”măsuri mai puternice”
NATO consideră real riscul unui atac neconvențional al Rusiei asupra Alianței, care să provoace pierderi „substanțiale”
Sistemul polonez de apărare antiaeriană Wisla atinge gradul de pregătire operațională: Niciun sistem modern nu poate funcționa fără personal bine pregătit, iar noi avem astfel de oameni
Summit NATO 2025. Conducerea Alianței se arată mai unită și determinată chiar înainte de instalarea lui Trump la Casa Albă

Ştiri Recomandate

EXCLUSIV
Are nevoie România de elicoptere de atac noi sau rămânem la IAR-300? Gen. Tomescu: Pumele noastre sunt mai mari decât autobuzele
Mai multe figuri cheie ale ISIS au fost lichidate în loviturile americane din Somalia
Harta Ucrainei, ciuntită de propaganda Rusă, cu care sunt hrănite ideile naționaliste distructive ale țărilor din estul Europei
EXCLUSIV
Extremism în blană de oaie. Pe principiul statelor inventate, cineva ar putea să nu recunoască Unirea românilor din 1859 și 1918. Unde se oprește toată nebunia?
Ucraina prezintă dovezi că rușii au lovit cămin social din Sudja, Kursk. Rușii neagă și susțin că ucrainenii și-au bombardat propriile poziții
Un nou atac criminal al milițiilor sudaneze, soldat cu zeci de morți și sute de răniți, agravează și mai mult situația critică din țară
Crin Antonescu, discurs de acceptare a susținerii PSD la prezidențiale: Națiunea nu e de stânga sau de dreapta. Identitatea nu e o fantasmă povestită de un fals Mesia
Iranul face paradă cu noua rachetă balistică Etemad, dar şi cu ultima generaţie a sistemului antiaerian Bavar 373, considerat de Teheran mai capabil decât S-400
Sursă foto: Forțele Aeriene Române - ROAF
EXCLUSIV
Cum ar trebui să reacționeze România dacă SUA retrag brigada Stryker de la Kogălniceanu? „Un singur soldat american e azi mai important decât miile de soldați europeni”
Rușii folosesc în Ucraina un nou tip de rachetă balistică: Sistemul Iskander-M folosește rachete cu focos penetrant
Burduja nu se dezice de tranziția verde, dar cere renegocierea planului de eliminare a cărbunelui. Altfel, „ce va face România fără 2.000 MW producţie în bandă din 2026?”
Trump majorează taxele vamale mari pentru Canada, Mexic și China. Țările vizate reacționează
Grecia e foc și pară pe Franța: Turcia primește rachete aer-aer Meteor la „pachet” cu Eurofighter. Avantajul, avioanelor Rafale ale Greciei, anulat?
Pe un scenariu similar cu cel din România, avioane de luptă poloneze și aliate au fost ridicate în aer din cauza atacurilor rusești cu drone și rachete în vestul Ucrainei
Rusia primește o lovitură în Transnistria: Banii europeni, folosiți pentru achiziția de energie pe ambele maluri ale Nistrului. Cu cât s-au scumpit gazele și electricitatea la vecinii moldoveni
Mexicul a intrat într-un conflict economic deschis cu SUA și a anunțat că impune Americii taxe vamale ca răspuns la o măsură similară
Suedezii au anunțat că au trimis primul lor satelit de comunicații militare în spațiu, anul trecut
UE investește peste 1,2 miliarde euro în infrastructura energetică transfrontalieră. România nu are niciun proiect eligibil
Sfârșitul războiului din Ucraina e la o distanță de luni, nu de ani. Reprezentantul special al SUA, Keith Kellogg: Nu va fi ca în Afganistan
Dacă rușii au pus aripi bombelor aeriene sovietice, ucrainenii folosesc altă soluție: FAB-urile de 250 de kilograme sunt lansate de pe drone
Moment istoric pentru estul Mării Mediterane: Navele de luptă rusești au plecat din Siria
Echipa Musk blochează terminalele unor funcționari din aparatul de stat. Departamentul de Justiție va concedia procurori și agenți FBI
Trump anunță turbulențe pentru Europa, care nu scapă de ce îi era frică: SUA vor impune taxe vamale produselor europene
„Situația este în general dificilă”. Rușii atacă puternic în direcția Pokrovsk
Ucraina are „ochi de rechin” în cer. Dronele și artileria ucrainene vor deveni și mai letale, fiind coordonate de noile UAV-uri SHARK-M cu rază de 180 km
Dacă țările BRICS își creează propria monedă, le voi impune tarife 100%, a promis Trump
China furnizează Rusiei materii prime critice pentru producția de microcipuri și senzori folosite inclusiv de dronele Orlan
Trupele nord-coreene au fost retrase din prima linie în Kursk. Care ar putea fi motivul
”Îngrijorări privind securitatea”. Marina SUA interzice utilizarea aplicației chineze DeepSeek. Italia a blocat descărcarea, iar alte state pregătesc măsuri similare
Înainte de „bătălia pentru România”, mașina de luptă a infanteriei ASCOD câștigă un contract important în Europa. Licitația la noi va fi foarte strânsă
Armata rusă
EXCLUSIV
Cum ar putea arăta viitoarea strategie a Occidentului în raport cu Rusia: Aceasta trebui descurajată militar pentru încă 40 de ani, iar Ucraina trebuie consolidată
China își etalează iar puterea militară: Simularea unei blocade a Taiwanului urmărește să descurajeze o intervenție a SUA?
Pentagonul chinez. Chinar ar putea construi un centru de comandă militară de 10 ori mai mare decât Pentagonul american
pixel