Jocul cu această nominalizare a început undeva acum peste doi ani, în apartamentul luxos din New York al unui apropiat al familiei Trump. Într-o seară de primăvară rece, la masa rânduită cum se cuvine, Adrian Zuckerman va fi confirmat dorința sa de a accepta nominalizarea sa pentru ambasada din București. Apropiat de și cunoscut de un membru influent al generației tinere Trump, Zuckerman nu își va fi imaginat niciodată că nominalizarea sa va crea atât de mult discomfort în zonele democrate și în special cele clintoniste, care, după înfrângerea netă la alegerile prezidențiale, vedeau cum bucăți importante din spațiul lor de influență erau recucerite nu de republicanii clasici (cu care se puteau înțelege), dar de zeloții ireductibili din cercul omului de afaceri Trump.
Devenit președinte, în primele sale săptămâni, acesta ordonase ambasadorilor SUA, numiți politic, să demisioneze. Pentru ambasadorul american la București, provenit pe filiera vechiului și controversatului Gittenstein (activist democrat si Obamist de renume) a fost o șansă incredibilă. Klemm nu numai că nu era numit politic dar zăcuse decenii ca birocrat pe la resursele umane din Departamentul de Stat, fiind numit la finalul mandatului Gittenstein pentru că nimeni nu dorise această funcție. Se cunoșteau deja coterii bănoase ale lui Gittenstein la București și Chișinău (ele continuă la fel de profitabil și astăzi) ca cineva (cu logică elementară și fără agende ascunse) să dorească să devină ambasador într-o capitală unde clica lui Clinton anulase rezultatele legale ale unui referendum, reinstalându-l pe Băsescu ilegal în funcția de președinte. Numai intervenția omului lui Hillary Clinton, unul Gordon, va face ca voința poporului român să fie atăt de vizibil ignorată, iar ca ambasador atunci activa, nimeni altul decât Gittenstein împreună cu clica globalistă din ambasadă.
Ca urmare, la alegerea luI Trump, în toate țările europene unde clica lui Clinton iritase până la revoltă națiunile (celebrul ambasador al SUA din Albania a fost și mai slab și obraznic decît Gittenstein din Romania, iar despre asistentii de secretari de stat cu nume asiatice, care se comportau ca niște vechili pe moșie nici nu mai trebuie sa amintim), guvernele și oamenii politici au dorit o schimbare de paradigmă. Greșeala lui Trump a fost că a numit un corporatist ca secretar de stat, care de la bun început a menținut ambasadorii detestați, parcă dorind să transmită tuturor că politica obamistă de distrugere a elitelor locale va continua în țări ca România. Pentru România, această politică a fost religios urmată de către Klemm, care nu numai că nu a recunoscut greșelile lui Gittenstein, dar le-a și accentuat, intervențiile sale în politica internă fiind notorii, culminând cu așezarea SUA sub tutela ambasadei Germaniei când era vorba să cheme la ordine guvernul României, sub acuzațiii care dintre care mai rocambolești. Imposibilitatea noii administrații Trump de a schimba ambasadorii funcționari (nu cei numiți politici) a dus la un dezastru diplomatic cum rar s-a întâlnit, astăzi practic, politica trumpistă fiind vizibil și fără jenă boicotată de către armate de ambasadori sindicalizați, crescuți în umbra birocrației progresiste din cadrul Departamentului de Stat. Aceste armate de diplomați sunt subordonate intereselor globaliste rămase de pe timpul erei Obama.
Adrian Zuckerman devenea, prin forța lucrurilor, un nume nou în acest complex bizantin de influențe, de războaie subterane și lovituri sub centură. Pentru România era nevoie de o schimbare, după deceniul Basescu și dictatul a doi ambasadori americani care au promovat globalismul împotriva politicilor americane și au decorat executanții români ai programului de decimare a elitei economce, politice și culturale românești. Iată insă că acest lucru pare a nu se întâmpla. Blocat permanet de către democratul Menendez, senator de New Jersey, nominalizatul născut în România nu a realizat niciodată că forțele care se opun așezării relațiilor dintre SUA și România pe un făgaș normal sunt mult mai ample, mult mai abile și mult mai bine finanțate. Refuzul anunțat Miercuri de către Menendez confirmă că România se află, alături de Albania, Macedonia și Polonia (ca să dăm exemplele cele mai apropiate geografic, dar țintele sunt mult mai multe pe harta globului) în mijlocul unui război pe viață și pe moarte dus între administrația Trump și stânga neo-marxistă americană, globalistă prin definiție și anti națională prin obiective. Refuzul permanent, boicotul vizibil și reacționar al democraților a culminat, in cazul lui Zuckerman, cu un atac de tip #metoo.
Nu numai că nu au avut nimic să îi reproșeze, dar nefiind produs al niciuneia dintre școlile de gândire neo-marxiste din Departamentul de Stat, Zuckerman trebuia eliminat din joc. Astfel, acesta a fost acuzat de o veche poveste (ingredientele sunt identice cu oricare scandal #metoo din ultimii ani) cu tentă sexuală. În timpul în care era partener al unei firme din New York secretara sa l-a acuzat de avansuri sexuale inadecvate. Compromisul obținut în interiorul firmei, pentru a fi închis scandalul, a fost secretizat pentru mulți ani.
După nominalizarea lui Zuckerman, printr-o coincidență bizară, afacerea a fost publicată de un site obscur în SUA, fiind de altfel singurul subiect vreodată prezentat al acelei publicații on-line. Preluat imediat de către presa de tip haștag din România (folosind principiul spălarii de bani, preluând din cont online în cont online, pentru ca nimeni să nu poată răspunde legal pentru încălcarea legii de protecție a informației), scandalul a fost semnalul pe care activiștii români globaliști bine stipendiați de forțele americane neo-marxiste (din întreg spectrul, nu ne referim aici numai la celebrul Soros și fundațiile lui) l-au primit pentru a opune o rezistență acerbă la această nominalizare.
Scriam acum două luni, atunci când Adrian Zuckerman a fost pentru prima dată audiat într-un subcomitet senatorial, că senatorul Menedez i-a întins o cursă mortală nominalizatului. În timpul audierii, acesta l-a anunțat că el are întrebări suplimentare cu privire la scandalul sexual de care aflase din presă. Conform orthodoxiei #metoo, anunțul lui Menendez era de fapt un avertisment dat lui Zuckerman că nu a scăpat de acele acuzații și că ele vor fi folosite pentru a bloca confirmarea nominalizării sale. Nu numai că nu a contat faptul că legi federale fuseseră incălcate prin publicarea acestui vechi dosar și nici faptul că acuzatul nu s-a putu apăra. A contat doar că s-a creat pretextul ca nominalizarea lui Trump să fie blocată. Așa cum am văzut și în România, conform liniilor generale ale neo-marxismului modern, odată acuzat ești și vinovat. Metodologia kmerilor roșii a devenit în SUA element nu numai de identificare a dușmanului de clasă ci și tehnică de executare a acestuia. #Metoo face parte tocmai din arsenalul acestei perioade contemporane de execuții publice din spațiul american, iar Adrian Zuckerman nu a scăpat de spectacolul grotesc al jacobinismului moral modern. Lucru care s-a și întâmplat, iată, prin refuzul lui Menendez de a promova nominalizarea spre audierea finală din cadrul comisiei de relații externe a senatului american.
Conform strategiei globaliste de menținere a României în zona de discomfort diplomatic accentuat, politică externă pe care atât Clinton cât și Kerry au promovat-o, Dumnezeu știe din ce rațiuni, nominalizarea acestui nou ambasador, care indicase a avea o altă agendă decât activiștii diplomatici din Washington, pare a fi compromisă. Administrația Trump nu a reușit deci străpungerea acestei vaste rețele de diplomați care pare a o slăbi zilnic. România se află, în continuare, într-o zonă de labilitate a mesajului american, stabilizarea relației dintre cele două țări fiind un obiectiv din ce în ce mai îndepărtat. Pentru interesele SUA, anunțul lui Menendez reprezintă mai mult decăt o înfrîngere. Reprezintă o confirmare a puterii nebănuite a rețelelor neo-marxiste reacționare și a reprezentanților acestora. Pentru că și (improbabil!) confirmată nominalizarea, într-un târziu, poziția lui Zuckerman va fi slabită și lipsită de vigoarea necesară susținerii politicii lui Trump în România și regiune. Și acest lucru nu face bine României, care are nevoie de un ambasador american aliat al normalității la București și nu unul care să aplaude arestările spectacol de la șase dimineața.
Pentru vizita lui Iohannis la Washinton, peste numai cîteva zile, tocmai astăzi nemțește indiferend și rece la leșinul unui soldat american sub soarele ucigător de la Constanța, refuzul din Senat poate însemna mai mult rău decît bine. Căci nici Klemm și nici Maior nu pot să îi substanțieze relația cu SUA, mai ales cu administrația actuală din Casa Albă. Politica de temporizare, pe care elita franco-germană a impus-o sateliților săi politici, prin care se îngheață orice proiect important în speranța că alegerile americane de anul viitor vor produce un alt președinte decît Trump, nu poate acoperi valul crescând de frustrare a zonei central și est europene la permanenta creștere a deficitului de securitate (din ce în ce mai vizibil) pe care relațiile speciale dintre Berlin și Moscova îl provoacă. Mai mult, atunci cînd te oferi să participi la crearea unei armate europene care să aibă ca obiectiv declarat oficial de către președintele Macron: lupta cu China, Rusia și....SUA, devii automat o sursă de îndoială.
O simplă întrebare de la Washington cu privire la contradicția flagrantă dintre apartenența la NATO, furnizor unic de securitate pentru România și participarea la o forță militară europeană centrată net pe blocarea intereselor americane din vechiul continent, poate provoca o destabilizare periculoasă pentru viitorul dialogului bilateral dintre cele două țări. O întrebare la care activiștii globaliști din ambasadele celor două țări încă nu au dat un răspuns care să îl calmeze pe Trump și echipa sa. Până una alta, SUA sunt plătitori neți pentru securitatea Europei. Jocul cu dânsa în două luntrii nu produce nici echilibru și nici viitor ferm.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
Ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, a sugerat în cadrul reuniunii de miercuri (05.11.2025) a Consiliului de Securitate al Rusiei că Moscova ar trebui să înceapă imediat pregătirile pentru reluarea testelor nucleare, care ar putea avea loc în arhipelagul Novaia Zemlya din Oceanul Arctic, ca răspuns la acțiunile Statelor Unite.
Războiul, înainte de toate, este informație. Așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne. Într-un perioadă critică a istoriei, marcată de încercările Rusiei, Chinei și aliaților lor de a face o nouă ordine mondială, una bazată pe forță și nu pe reguli, una dintre cele mai puternice capabilități de informații ale lumii libere se confruntă cu incertitudini care ar putea efecte negative pe termen lung. Publicația Nextgov/FCW trage un semnal de alarmă privind stabilitatea NSA (National Security Agency), într-un articol din 4 noiembrie.
Statele Unite au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Racheta Minuteman III a fost lansată de la Baza Aeriană Vanderberg din California. Testul, denumit GT 254, a evaluat fiabilitatea, disponibilitatea operațională și precizia sistemului, care reprezintă fundamentul apărării naționale a Americii, a anunțat Forța Spațială a Statelor Unite (USSF) pe site-ul bazei Vanderberg.
Arabia Saudită s-ar afla în negocieri avansate pentru a deveni prima țară arabă care achiziționează avioane americane de vânătoare F-35, cea mai modernă aeronavă de luptă din lume. Lucru care se pare că stă în pixul lui Donald Trump, președintele SUA folosind avioanele F-35 ca aparat diplomatic. Iar achiziția de către saudiți a avioanelor de generația a 5-a ar reprezenta un punct de cotitură în Orient.
Atlantic Council Romania a organizat azi o dezbatere care a avut temă centrală securitatea de la Marea Neagră și relațiile bilaterale între România și SUA, principalul pilon de securitate. În cadrul evenimentului au fost prezenți mai mulți experți, din ambele țări, dar și factori de decizie politică și militară.
În fața unei Rusii reconfigurate ca amenințare pe termen lung, Europa se pregătește să treacă printr-o adevărată etapă de fortificare. Este vorba despre crearea unei arhitecturi de securitate în care fiecare națiune își reevaluează rolul și contribuția. Continentul a înțeles (în cea mai mare parte a sa) că nu mai poate funcționa ca un mozaic de națiuni protejate de o umbrelă externă, ci trebuie să devină un sistem organic, capabil să genereze, să susțină și să își proiecteze forța militară.
Potrivit unor surse ucrainene și rusești, conducerea armatei ruse testează noi tactici pentru atacurile cu rachete efectuate asupra Ucrainei.
Cea de-a patra ediție a Forumului Euro-Atlantic pentru Reziliență (EARF25), organizată de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), va reuni, în perioada 6-7 noiembrie 2025, la Palatul Parlamentului, lideri guvernamentali, experți militari, reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor internaționale, într-un amplu exercițiu de reflecție strategică privind viitorul rezilienței în spațiul euro-atlantic.
Declarația recentă a lui Alexei Juravliov, prim-vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat a Rusiei, cu privire la posibila livrare a sistemelor de rachete Oreshnik și Kalibr către Venezuela, nu trebuie tratată sub nicio formă ca un simplu anunţ militare. Astfel de mesaje se înscriu perfect în ceea ce cunoaştem deja că fiind o operațiune de război informațional. Într-un context de tensiuni maxime între Washington și Caracas, Moscova intervine nu doar ca partener militar, ci ca principal amplificator al instabilității, fabricând o narațiune menită să testeze determinarea SUA.
„Partea care învață cel mai repede câștigă”. Comandantul Forțelor Aeriene Suedeze, general-maiorul Jonas Wikman, trage un semnal de alarmă cu privire la decalajul de adaptare dintre Alianța Nord-Atlantică și provocările pe care le aduce războiul modern.
Dronele sunt tehnologii emergente care și-au dovedit utilitatea în războiul din Ucraina, dar e oare înțelept să pariezi doar pe drone? Tot în baza lecțiilor din Ucraina vedem că tehnica grea, tancurile și sistemele de artilerie, rămân esențiale chiar și în războiul modern. Acest lucru a fost arătat și într-o demonstrație de forță de către Armata Franței.
Operația ucraineană de curățire și contrainfiltrare, desfășurată în zona orașului cheie Pokrovsk, a intrat în ziua a cincea. Capul de pod stabilit de militarii Direcției de Informații Militare (GUR) a Ucrainei a rezistat, permițând altor unități GUR să străpungă liniile rusești pentru a face joncțiunea cu trupele din capul de pod. GUR a prezentat, în dimineața de 4 noiembrie, o actualizare a acțiunilor sale din Pokrovsk.
Serviciul de Informații Militare (GUR) al Ucrainei au confirmat o operațiune de succes în noaptea de 1-2 noiembrie 2025, care a distrus elemente importante ale apărării aeriene rusești aflate în Crimeea. Ținta principală: un post de comandă al unui batalion S-400 „Triumf” și radarul său, o lovitură care continuă campania sistematică a Kievului de a „orbi” și fragmenta rețeaua de apărare a peninsulei.
Armata Republicii Cehe este deja clară în ceea ce privește numărul de militari pe care dorește să îi recruteze anul viitor. Și este unul dintre cele mai ambițioase obiective stabilite vreodată. Potrivit Ministerului Apărării, în mod ideal, peste 2.200 de noi soldați noi ar trebui să intre în rândul forțelor armate. Cu toate acestea, pe termen lung, oficialii apărării au vorbit despre baza armatei. Obiectivul de recrutare pentru 2025 a fost îndeplinit, iar cel pentru anul viitor este mai mare.
Hotărârea recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care obligă Rusia să plătească Georgiei despăgubiri de 253 de milioane de euro pentru acțiunile sale din 2008, oferă o perspectivă sumbră și, totodată, un model juridic crucial pentru viitorul Ucrainei.
De la bordul Air Force One, președintele Donald Trump a transmis duminică nu doar un refuz militar, ci o sentință geostrategică. Întrebat dacă va furniza Ucrainei rachete Tomahawk, capabile să lovească Moscova, răspunsul său a fost de o nonșalanță care îngheţa sângele în vene aliaților Americii: „Nu, nu prea...”.
Dezbaterea privind descurajarea nucleară în cadrul NATO se învârte, în ultimii ani, în jurul a două mari teme, lăsând în umbră cea mai presantă problemă internă a Alianței. Pe de o parte, agresiunea Rusiei în Ucraina a veni cu întrebarea dacă arsenalul nuclear aliat, în principal armele americane din Europa, trebuie modernizat sau consolidat. Pe de altă parte, încă din mandatul lui Donald Trump, persistă îndoiala dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere și ce s-ar întâmpla dacă Washingtonul și-ar retrage umbrela nucleară.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
Președintele american Donald Trump a declarat că Federația Rusă a fost de acord cu unele concesii într-un plan de pace menit să pună capăt războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, a relatat Reuters, adăugând că Trump nu mai insistă asupra termenului limită inițial de joi pentru ca Ucraina să accepte planul de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Realitatea dură a războiului de uzură din Ucraina a impus treptat o schimbare radicală de design a vehiculelor militare occidentale, forțând trecerea de la platforme optimizate aerodinamic la vehicule blindate adaptate pentru a supraviețui pe un câmp de luptă săturat de amenințări.
Președintele Volodimir Zelenski va vizita SUA în următoarele zile pentru a finaliza un acord de pace cu președintele Donald Trump privind încheierea războiului Ucrainei cu Rusia. Ucraina ar fi ajuns astfel la un acord pe planul de pace propus de SUA, pentru care s-a negociat intens în ultimele zile.
Elbit spune că turela UT30 MK2, care poate fi integrată pe mai multe tipuri de MLI-uri e deja fabricată în proporție de 50% în România, deocamdată, pentru clienți externi.
Armata suedeză a înaintat guvernului un raport strategic prin care recomandă imperativ achiziționarea unor sisteme de rachete cu o rază de acțiune extinsă, de până la 2.000 de kilometri. Această capacitate ofensivă ar permite forțelor suedeze să angajeze ținte militare și elemente de infrastructură critică situate adânc în teritoriul Federației Ruse, inclusiv în zona metropolitană a Moscovei, redefinind astfel parametrii de descurajare pe flancul nordic al Alianței Nord-Atlantice.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a făcut declarații de presă, marți dimineață, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, precizând că rămășițele unei drone au fost identificate în județul Vaslui, iar avioanele Eurofighter germane și F-16 ale României au încercat angajarea ei, dar nu au mai doborât-o din cauza riscului asupra populației.
Moscova a respins planul prezentat de liderii europeni drept contrapropunere la documentul iniţial american privind Ucraina, apreciind că acesta este „la prima vedere complet neconstructiv şi nu ni se potriveşte”, a declarat consilierul prezidenţial rus Yuri Ushakov pe 24 noiembrie 2025.
Avioane Eurofighter Typhoon aliate au interceptat în premieră în ultimii cinci ani un Tupolev Tu-134A-4 al Forțelor Aerospațiale Ruse. Tu-134A-4, supranumit și „Perla Neagră”, e o prezență rară și a fost interceptat la finalul săptămânii trecute de avioane Eurofighter italiene aflate în misiune de Poliție Aeriană în statele baltice.
În urma atacului masiv asupra Ucrainei, în noaptea de luni spre marți, sistemele de supraveghere a spațiului aerian din dotarea Armatei Naționale a R. Moldova au detectat, în dimineața zilei de 25 noiembrie, șase drone care traversau neautorizat spațiul aerian național, anunță Ministerul Apărării.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Radarele Ministerului Apărării Naționale au detectat o țintă care se îndrepta spre spațiul aerian național, în dimineața de 25 noiembrie, în proximitatea județului Tulcea, fiind ridicate în aer, la ora 06.28, două aeronave germane Eurofighter Typhoon, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, pentru monitorizarea situației.
Aliații Kievului discută despre cum să umple golul în furnizarea de informații de cercetare către Ucraina dacă Statele Unite refuză să mai transfere aceste date, a declarat, pe 23.11.2025, pentru Politico, șeful interimar al programului de inovare DIANA (Defense Innovation Accelerator for the North Atlantic) al NATO, James Appathurai.
În cursul nopții de 25.11.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au lansat un nou atac combinat de amploare asupra Ucrainei, folosind rachete și drone kamikaze. Valul principal al loviturilor a acoperit Kievul, dar a vizat și alte regiuni ucrainene.
Pentru a ocoli sistemele de război electronic rusești, Forțele Armate ale Ucrainei extind gama de frecvență pentru controlul și conducerea dronelor. La rândul lor, trupele ruse adaptează mijloacele de război electronic pentru a face față modernizării UAV-urilor ucrainene.
Marina Regală a Marii Britanii (Royal Navy) a raportat interceptarea și monitorizarea a două nave militare rusești care au tranzitat Canalul Mânecii, un eveniment ce survine pe fondul unei creșteri semnificative a activității navale a Federației Ruse în proximitatea apelor teritoriale britanice. Incidentul recent, coroborat cu acțiuni agresive ale navelor de spionaj rusești împotriva aviației britanice, subliniază volatilitatea tot mai mare din flancul nordic al NATO.
Potrivit unor surse de pe rețelele de socializare, cele trei bombardiere strategice de tip B-52H Stratofortress aparținând Forțelor Aeriene ale SUA au părăsit Baza Aeriană Morón din Spania și au revenit în Lousiana, la Baza Aeriană Barksdale.
Capacitatea Rusiei de a susține un război de uzură prelungit în Ucraina se confruntă cu noi semne de întrebare, pe măsură ce imagini recente din satelit indică o epuizare aproape totală a vehiculelor blindate din depozitele sale cele mai îndepărtate.
Programul de modernizare a Forțelor Aeriene Germane a trecut de la stadiul de planificare la execuția industrială concretă în această săptămână, odată cu intrarea oficială a primului avion de luptă F-35A Lightning II în faza de asamblare finală la uzina Lockheed Martin. Evenimentul reprezintă semnalul tranziției definitive a Germaniei de la stat utilizator al unor platforme aeriene moștenite din perioada Războiul Rece către o postură de descurajare credibilă, de generația a cincea, în inima Europei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Federația Rusă a anunțat oficial stadiul dezvoltării noului avion de vânătoare Su-75 Checkmate, prezentat pentru prima dată în 2021.
Presa chineză a ridicat întrebări cu privire la motivul pentru care cooperarea privind avionul de vânătoare J-10C a stagnat atât de repede, mai ales după apariția sa notabilă în Egipt. Anul trecut, șapte aeronave J-10C, împreună cu avionul de transport greu Y-20, au participat la primul exercițiu aerian comun dintre cele două țări.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Tensiunile aeriene de pe Flancul Estic al NATO au atins un nou vârf în noaptea de 23 spre 24 noiembrie, forțele aeriene aliate și române executând ieșiri succesive de interceptare și monitorizare. Federația Rusă a reluat campania agresivă de lovituri cu drone asupra infrastructurii critice ucrainene din porturile dunărene, la o distanță critică față de teritoriul României.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Elbit propune și livrează drona tactică Watchkeeper X pentru Armata României, primele sisteme urmând să ajungă la trupe în următoarele luni.
Tot mai multe țări investesc în nave dedicate operării dronelor aeriene, navale și submarine, considerând că viitorul războiului naval va depinde în mod decisiv de aceste platforme.
Cel mai recent plan de pace menit să pună capăt războiului din Ucraina a fost creat de Statele Unite, a precizat secretarul de stat american Marco Rubio, contrazicând astfel afirmațiile făcute de doi senatori americani, care au spus că planul ar fi fost primit, transmit agențiile Agerpres, DPA și AFP.
