Am fost la granița cu Libanul unde Hezbollah pregătea invadarea Israelului chiar sub ochii trupelor aliate. Cum sunt umilite „Căștile albastre” și folosite ca scuturi umane
În 2022, așadar nu cu mult timp înainte de începerea conflictului în regiune, într-o vizită organizată de Europe Israel Press Association (EIPA) la granița de nord a Israelului cu Libanul, am avut ocazia să văd cu ochii mei dimensiunea eșecului ONU și ce avea să ducă la intervenția militară terestră a IDF în sudul Libanului pentru contracararea amenințării inevitabile a grupării teroriste Hezbollah.
Punct al grupării teroriste Hezbollah, în imediata apropiere a unei baze ONU în zona „demilitarizată” din sudul Libanului, unde UNIFIL ar fi trebuit să implementeze Rezoluția 1701. Foto: Alma Center
Vizita a avut o dimensiune mai amplă și a inclus și Fâșia Gaza, în zonele de intrare controlate de IDF. Am văzut aici cu ochii mei ceea ce aveau să devină azi atât de celebrele tuneluri ale Hamas. Când cineva din IDF a afirmat „Cum se sapă în Gaza nu se sapă nicăieri în lume” am crezut că e o exagerare. Uriașa rețea de tuneluri și infrastructură teroristă pe care le vedem azi îmi confirmă că acel soldat din IDF nu doar că nu a exagerat, dar probabil nu era nici măcar el conștient de dimensiunea rețelei.
Revenind în sudul Libanului, căci și aici gruparea șiită Hezbollah folosește și sapă intens tuneluri, pe care le-a folosit și în timpul atacului din 2006, trebuie aduse câteva clarificări.
Zona ar trebuie să fie, cel puțin teoretic, sub supraveghere ONU. Pe scurt, după războiul din 2006, declanșat de infiltrările peste frontieră și atacul asupra unui blindat IDF sfârșit cu moartea a trei soldați și răpirea altor doi - uciși și ei ulterior -, în zonă au fost dislocate trupe ONU de menținere a păcii. E vorba de așa-zisele Căști Albastre.
Numărul lor a crescut treptat. Azi ONU are în regiune 10.000 de Căşti Albastre pentru Liban (UNIFIL), într-o misiune de menținere a păcii care teoretic trebuie să implementeze Rezoluţia nr. 1701/2006 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind situaţia din Orientul Mijlociu. Teoretic. Căci practic așa cum vom vedea situația e total diferită.
Așadar, zona de la graniță ar fi trebuit să fie demilitarizată. La o primă vedere așa pare. Prin binoclu am observat fără probleme clădiri ale Organizației Națiunilor Unite, steagul ONU, dar și mașini ale Organizației care tranzitează zona.
Și totuși, lucrurile stau total diferit.
Sarit Zehavi, locotenet-colonel în rezervă în IDF, fondator și președinte al think tank-ului Alma Research and Education Center, liderul unui grup de experți ce locuiesc în zonă și monitorizează zilnic ceea ce se întâmplă la granița „demilitarizată” dintre Liban și Israel, a prezentat rapoarte ce arată dimensiunea uriașă a eșecului Căștilor Albastre.
Hezbollah, cu ochii pe noi. La propriu
În timpul petrecut la frontieră cei de la Alma Center ne-au prezentat clădirile „civile” din zona de pe partea libaneză, exact în regiunea în care Căștile Albastre UNIFIL ar fi trebuit să implementeze Rezoluția 1701. Privite prin binoclu, ele erau încă de atunci o mărturie a faptului că războiul putea izbucni din nou în orice moment. Una din clădiri atrăgea atenția prin prisma faptului că pe ea se puteau sesiza multe antene. Experții de la Alma au spus-o cât se poate de clar: Clădirea e un sediu al Hezbollah. Interesant e că pe toată durata timpului cât am stat în zonă, o femeie „întindea” constant rufele pe balcon. Și, ca o bună gospodină într-o zonă demilitarizată, ne privea și ea, atent, la rândul ei, printr-un binoclu.
Sediu Hezbollah, într-o clădire civilă, în zona demilitarizată de la granița Israelului cu Libanul. O membră a grupării privea, de asemenea, spre noi, cu un binoclu. Sursă foto: DefenseRomania
Zona e plină de baze ONU pe lângă puncte ridicate de Hezbollah și portrete ale liderului suprem șiit iranian Ali Khamenei.
Portretul lui Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, în fața unei clădiri a ONU, în zona demilitarizată de pe partea libaneză a graniței demilitarizată dintre Israel și Liban. Sursă foto: DefenseRomania
UNIFIL și Forțelor Armate Libaneze și-au aruncat de-a lungul ultimelor aproape două decenii pisica moartă în curtea celuilalt, în baza unor lacune de interpretare ale Rezoluției 1701 a ONU care ar fi trebui implementată pentru demilitarizarea graniței. UNIFIL susține de fapt că implementarea rezoluției trebuie făcută de Forțele Armate Libaneze iar Căștile Albastre doar oferă suport în acest sens. Cert e că nici UNIFIL și nici Forțele Armate Libaneze, tot mai penetrate de gruparea teroristă Hezbollah, nu au pus în aplicare prevederile Rezoluției.
Astfel s-a ajuns ca mulți soldați occidentali din Căștile Albastre să fie, la propriu, agresați de membri Hezbollah, în ceea ce trebuia să fie zona demilitarizată.
Azi ce face Israelul în sudul Libanului e de fapt să implementeze Rezoluția 1701 a ONU. Intervenția în Liban e echivalentă cu eșecul ONU. Dimensiunea acestui eșec e imensă și e suficient să ne aruncăm privirea spre materialele prezentate de IDF și rapoartele care arată că Hezbollah pregătea un atac de amploare în nordul Israelului, pe modelul Hamas 7 Octombrie. Tuneluri, motociclete, armament de asalt, stații de emisie, etc. Toate au fost identificate, în număr uriaș la frontiera „demilitarizată”.
Singura întrebare e de ce ONU se încăpățânează azi să mențină Căștile Albastre pe „linia albastră” trasată în 2006 și pe care nu au putut implementa prevederile propriei Rezoluții 1701?
Căci s-a ajuns ca soldații UNIFIL să devină scuturi umane ale Hezbollah în fața IDF.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News