Analiză Militară | Polonia își schimbă radical prioritățile: Pune pe pauză unele achizitii militare pentru a rezolva o problemă critică de instruire
Armata poloneză, aflată în plin proces de reînarmare, unul dintre cele mai ambițioase din istoria recentă a NATO, apasă pe frână într-o direcție și accelerează puternic în alta. Într-o mișcare ce semnalează o maturizare a strategiei sale de achiziții, Varșovia a decis să înghețe planurile de a cumpăra elicoptere S-70 Black Hawk, de fabricație americană, pentru a se concentra pe trei domenii devenite subit critice: elicopterele de instruire, cele de luptă antisubmarin (ASW) pentru marină și cele de transport greu.
Sisteme Poprad poloneze, foto: Pit-Radwar S.A.
Decizia, anunțată vineri de generalul Wieslaw Kukula, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Poloneze, nu este un capriciu, ci o consecință directă a propriului succes. Polonia a cumpărat atât de multe elicoptere avansate – 96 de formidabile AH-64 Apache și 32 de aparate multirol AW149 – încât și-a dat seama că are o problemă fundamentală: nu are cum să-și pregătească piloții suficient de repede pentru a le pilota.
Logica este implacabilă și a fost detaliată de generalul-maior Cezary Wisniewski, adjunctul comandantului general al forțelor armate. Vechile elicoptere de școală, PZL Swidnik SW-4 și vetustele Mi-2 Hoplite de concepție sovietică, sunt pur și simplu depășite. Ele nu pot pregăti un pilot pentru saltul uriaș către cabinele digitale, pline de ecrane (glass cockpit), ale unui Apache sau AW149.
„Prin urmare, prioritatea numărul unu pentru Comandamentul General al Forțelor Armate este achiziționarea unui elicopter de instruire și de luptă și implementarea lui în procesul nostru de pregătire cât mai curând posibil”, a declarat Wisniewski pentru Breaking Defense.
Această problemă a lanțului de pregătire este o durere de cap clasică pentru orice forță armată care se modernizează rapid. Academia Forțelor Aeriene de la Deblin produce anual 30-40 de piloți de elicopter, un număr deja crescut la 50. Dar numai programul Apache va necesita, conform estimărilor, aproape 400 de membri de echipaj. Fără un nou elicopter de antrenament avansat, piloții polonezi ar rămâne la sol, în timp ce cele mai noi aparate ale lor ar sta nefolosite în hangare.
Polonia are nevoie urgentă de elicoptere de luptă antisubmarin
O a doua problemă presantă se află pe litoralul Mării Baltice. Noile fregate poloneze din clasa Miecznik sunt în construcție, dar elicopterele navale actuale, SH-2G Super Seasprite, sunt incompatibile cu aceste nave moderne.

Polonia are nevoie urgentă de elicoptere de luptă antisubmarin pentru a-și proteja infrastructura critică – inclusiv gazoductele de pe fundul mării – și pentru a vâna submarine și nave de suprafață inamice. Nevoia este estimată la patru până la opt elicoptere noi.
Înghețarea achiziției de Black Hawk este, așadar, mai puțin o respingere a platformei americane și mai mult o recunoaștere pragmatică a faptului că o armată modernă este un sistem complex. Nu poți doar să cumperi tancuri, avioane și elicoptere de atac; trebuie să investești și în elementele mai puțin spectaculoase, dar esențiale: instruire, logistică și mentenanță. Lecțiile dure din Ucraina, unde logistica și capacitatea de a susține operațiunile au făcut adesea diferența, par să fi fost bine înțelese la Varșovia.
Această decizie declanșează o competiție industrială acerbă pe teritoriul Poloniei pentru contractul de 24 de elicoptere de instruire. Doi giganți europeni s-au aliniat deja la start. Airbus Helicopters propune modelul H145M, un aparat militar testat în luptă, și a semnat un memorandum cu Babcock și CAE pentru a oferi un pachet complet, de la aeronave la simulatoare de zbor.
Replica vine de la Leonardo, care contraatacă cu modelul AW109M Trekker. Italienii au însă un avantaj strategic major: dețin uzina poloneză PZL Swidnik, unde deja se produc componente pentru AW109 și unde ar putea fi asamblate complet elicopterele destinate forțelor armate poloneze.

Ironia face ca și Black Hawk-ul, acum pus pe pauză, să fie produs tot în Polonia, la uzina PZL Mielec, deținută de producătorul american Lockheed Martin. Astfel, decizia Varșoviei nu este doar o reorientare strategică, ci și un arbitraj într-o dispută industrială internă între două companii poloneze deținute de giganți străini.
În final, mișcarea Poloniei este un semn de maturitate. În loc să continue o cursă a înarmării axată exclusiv pe platforme de luptă, oficialii militari fac un pas în spate pentru a se asigura că fundația sistemului lor militar – piloții și marinarii bine pregătiți – este suficient de solidă pentru a susține structura impresionantă pe care o construiesc deasupra.
Black Hawk-ul ar putea reveni în planurile viitoare, dar, pentru moment, problemele de la școala de zbor și de pe puntea fregatelor au prioritate absolută.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News