Respectivele drepturi fuseseră suspendate ca răspuns cu caracter sancționatoriu la anexarea / „recuperarea” Crimeii de către Federația rusă și implicarea Moscovei în conflictele secesioniste din estul Ucrainei.
Potrivit discursului oficial, Consiliul Europei este gardianul democrației, legalității (statului de drept) și drepturilor omului în statele membre. Gestul făcut nu poate fi interpretat în alt fel decât în sensul în care acest gardian a acceptat că desprinderea Crimeii de Ucraina și integrarea sa în Federația rusă este un act legitim sau în cel mai rău caz acceptabil în ordinea internațională. Aceasta înseamnă că fie modificarea de frontieră în cauză a fost conformă Actului final de la Helsinki, fie că Actul final este caduc.
Nu trebuie să fii un mare specialist în dreptul internațional pentru a conchide că ipoteza din urmă este cea confirmată de o demonstrație corectă.
Într-adevăr, Actul final de la Helsinki prevedea că modificările de frontieră și transferurile de teritoriu se pot realiza numai prin acordul statelor direct implicate. Această prevedere a fost încălcată deja în Kosovo, iar din Cutia Pandorei astfel deschisă de NATO și UE, au ieșit apoi Abhazia și acum, iată, Crimeia. Pentru prima oară, însă, o organizație care îi include pe toți actorii europeni – occidentali și orientali, deopotrivă – admite, fie și numai implicit, că actul Final de la Helsinki, cheia de boltă a ordinii mondiale bipolare, dispărută la începutul anilor 1990 fără ca dreptul internațional născut întru structurarea și disciplinarea ei să fi fost adaptat noilor realități, și-a pierdut relevanța și forța.
Cum de a fost posibil ca asta să se întâmple? Ce a făcut ca membrii Consiliului Europei să recunoască de fapt anaxarea Crimeii?
Să observăm mai întâi că trei sunt țările care domină din punct de vedere politic Consiliul Europei și anume: Germania, Franța și Marea Britanie.
Între primele două, de la bruderschaft-ul („frăție” / „înfrățire”) dintre de Gaulle și Adenauer, tradiția spune că s-a născut o „relație specială” care a făcut din tandemul franco-german „motorul” UE. Conținutul acestei relații s-a modificat însă odată cu trecerea timpului, pe măsură ce Germania a renunțat la a mai fi europeană pentru a face ca Europa să fie germană. Astfel s-a ajuns ca relația Merkel-Macron să fie o pastișă a relației Hitler-Mussolini.
După câțiva președinți francezi care au cedat Germaniei conducerea politică a tandemului, Emmanuel Macron încearcă o recuparare a terenului forțând o federalizare europeană care depășește chiar și visele imperiale germane. Amândouă și fiecare au nevoie de un sprijin rusesc pentru a domina continentul dar, mai ales, amândouă doresc plecarea SUA din Europa, respectiv încetarea rolului SUA de actor european.
În ceea ce privește Marea Britanie, relația sa specială tradițională este cu SUA. Și totuși, din câte se pare, Londra, expertă a echilibrului puterilor, mai ales sub presiunea Brexitului, a ales, cel puțin pentru moment, să privească spre uscat și să se întoarcă cu spatele spre Atlantic. Ceea ce, în logica perfidului Albion, redeschide interesul pentru Rusia. Alături de ruși britanicii au mai multe șanse să îi domolească pe germani.
Asta dacă nu cumva, așa cum o sugerează recenta și fastuoasa vizită de stat a Președintelui Trump la Londra (unde a refuzat să se întâlnească cu reprezentanții stângii pro-UE), ambele state înțeleg să își unească dinnou forțele cu Rusia, pentru a stăvili ascensiunea celui de la patrulea Reich.
Să fie oare restabilirea statutului Rusiei în Consiliul Europei și rezultatul acestor calcule? Probabil că da. Oricum, Rusia revine în Europa.
Jocul dublu al Germaniei în relația cu Rusia este deja clasic.
Încă din zorii celui de al doilea Reich, cancelarul Otto von Bismarck atrăgea atenția că Germania trebuie să evite un război pe două fronturi, cu Franța în vest și Rusia în est. La Congresul de la Berlin (1878), în calitatea autoasumată de „honnest broker” („intermediar onest”), Bismarck a deschis Rusiei porțile Europei, ferecate de Napoleon al III-lea la Congresul de la Paris (1856), împingându-o însă spre Balcani, unde ar fi urmat să se bată cap în cap cu Imperiul Otoman și cel Habsburgic.
Pactul Ribentropp–Molotov a fost tocmai expresia acestei concepții strategice, după care tentația expansiunii spre est (Drang nah Osten) a împins Germania spre dezastrul militar, urmat de cel geo-politic.
Izbucnirea Războiului Rece a confirmat profeția lui Hitler potrivit căreia, confruntați cu puterea și ascensiunea Rusiei, aliații occidentali vor face apel la Germania pentru a stăvili împreună valul rusesc. Chiar și în aceste condiții, deviza sub care s-a născut NATO a fost „America in. Russia out. Germany down.” Ceee ce se traduce astfel: „America să fie prezentă în Europa ca putere europeană și garant al securității acesteia. Rusia să fie ținută în afara Europei, fără aptitudinea de a-i influența ideologia și deciziile politice. Germania să fie păstrată în starea de a nu mai putea să provoace un alt război mondial.” Cu precizarea că în această formulă prin Europa se înțelegea de fapt spațiul euro-atlantic sau regiunea geografică a Atlanticului de Nord (Europa occidentală, inclusiv RFG și Italia, plus America de Nord minus Mexicul).
Cu al său Ostpolitik, cancelarul Willy Brandt a început să erodeze acest edificiu geopolitic, văzând, desigur, în apropierea de Rusia (sovietică), ca și în apropierea acesteia de Europa occidentală, o cale pentru a scăpa de cea de a treia componentă a sloganului amintit, care preconiza ținerea Germaniei la pământ. Când, în fine, Zidul de la Berlin a căzut, de la statutul Germaniei europene, adoptat și păstrat oficial începând cu Konrad Adenauer și până la Helmuth Kohl, s-a revenit la proiectul Europei germane, conceput chiar în zilele celui de al Doilea Război Mondial de Joseph Goebbels, Hjalmar Schacht și alții. Pas cu pas filosofia inițială a NATO s-a schimbat fiind sintetizată acum în formula berlineză (merkeliană) „America out. Germany in. Russia down.” (America afară – din Europa. Germania înăuntru – în sistemul de putere european. Rusia jos – la pământ.)
Angela Merkel a înțeles că nu poate scoate SUA din Europa și nu poate domina continentul european fără sprijinul Rusiei, și, în același timp, că nu poate ține Rusia în neputință fără ajutorul SUA. Tot cancelarul Merkel a constatat că puterea Europei germane depinde de resursele energetice rusești (petrol și gaz). La fel de importante pentru occidentul european azi, precum altădată au fost cărbunele și oțelul. Cu cât le obține mai ieftin, cu atât mai bine pentru Germania și cu atât mai rău pentru Rusia. Iată de ce Rusia trebuie supusă sancțiunilor internaționale. Sancțiuni care nu au nici o eficiență fără implicarea SUA.
Se înțelege acum de ce Berlinul a incitat constant Washingtonul cuplului „democrat” Obama-Clinton să se arate intransigent față de regimul „democrației iliberale” („suverane” sau „controlate”, cum i s-a mai spus) a lui Vladimir Putin, diabolizat la nivel mondial (în același fel și cu aceleași mijloace cu care, la scară redusă, au fost diabolizați Adrian Năstase și apoi Liviu Dragnea în România), în timp ce nemții construiau împreună cu rușii gazoducte prin Marea Baltică, pe trasee care să evite tranzitarea teritoriilor celor mai fideli parteneri ai Americii din regiune – Polonia și statele baltice. De asemenea se înțelege de ce a fost declanșată campania de calomniere a Președintelui SUA și pusă la punct înscenarea privind presupusa conivență dintre Donald Trump și trimișii Kremlinului, pentru influențarea rezultatului alegerilor prezidențiale americane.
Pe cine putea speria normalizarea relațiilor americano-ruse, anunțată de Președintele Trump?
Pe cei care, prin tot feluri de embargouri aplicate Rusiei de SUA sau cu contribuția indispensabilă a SUA, o obligau pe aceasta să își vândă resursele naturale în cantități tot mai mari, la prețuri tot mai mici; cu atât mai mult cu cât ea trebuia să își finanțeze industria militară spre a fi capabilă să răspundă extinderii NATO până la granițele sale. Nu ne convine asta, dar oricine ar fi făcut la fel.
De asemenea, îi deranja pe cei care vedeau într-o antantă americano-rusă calea către o nouă ordine mondială, concepută fără participarea lor, precum și către o nouă formă de încercuire menită să îngrădească exprimarea veleităților lor hegemonice. Așa cum s-a întâmplat cu Antanta franco-anglo-rusă înaintea Primului Război Mondial, în raport cu Puterile Centrale, dominate și atunci tot de Germania imperială.
Prin urmare, cui a profitat scandalul în care a fost implicat Președintele Trump și care a blocat dialogul la nivel înalt (singurul eficient între două republici prezidențiale) între SUA și Rusia timp de doi ani? Evident, Germaniei. Nu poate fi nici un dubiu.
De îndată ce acest scandal s-a încheiat, cuplul franco-german a restabilit drepturile Rusiei în Consiliul Europei ca nu cumva să rămână în afara jocului, ca urmare a reluării dialogului dintre Moscova și Washington. Lucru ce a implicat recunoșaterea caducității arhitecturii de securitate în Europa, convenite în 1975 la Helsinki, de către vest-europeni în favoarea Rusiei. Pentru prima oară, fie și numai tacit, Occidentul european și Rusia s-au pus de acord asupra acestui aspect. După împărțirea unilaterală a Iugoslaviei a venit sacrificiul cvasiconsensual al Ucrainei. Era de mult evident că Berlinul păstrează Ucraina ca pe o carte de schimb.
Bipolarismul și-a dat duhul. Unipolarismul a implodat. Se revine la concertul națiunilor în cadrul globalismului multipolar.
Proaspăt scăpat cu bine din ancheta subsecventă denunțului calomnios al unui fost agent de informații britanic, prin care, dacă este să ne ghidăm după modul de operare, mai mult ca sigur au acționat serviciile germane, Președintele Trump a aterizat la Londra cu doar câteva zile înainte ca premierul britanic Theresa May, răpusă de eșecul aterizării line a Brexitului, să elibereze locul unui nou guvern. De ce a făcut-o? De ce protocolul Regatului (încă) Unit a acceptat vizita în asemenea condiții, după ce descinderea precedentă a locatarului Casei Albe a avut loc într-o admosferă tensionată, plină de schimburi de amabilități acide? De ce nu s-a așteptat formarea noului guvern astfel încât șeful administrației americane să se întâlnească cu un șef al executivului britanic care să nu fie demisionar?
Răspunsul este simplu. Donald Trump a vrut să influențeze pasul următor al politicii britanice, atât din perspectivă europeană, cât și transatlantică. În acest sens a reluat o propunere anterior refuzată la Londra: un acord economico-comercial amplu anglo-american contra unei desprinderi brutale, totale și definitive a Marii Britanii de UE.
Pentru ca alternativa să fie și mai clară, Președintele SUA a precizat că este gata să conlucreze cu orice viitor guvern britanic, cu excepția unuia laburist, considerat a fi neomarxist și eurofederalist. De aceea, cu totul nediplomatic, a și refuzat orice întlnire cu liderul Partidului laburist, Jeremy Corbyn. Ori Marea Britanie acceptă să fie portavionul geopolitic al Americii în apele teritoriale ale Europei germane, și atunci SUA o vor alimenta cu combustibilul necesar, ori renunță la suveranitate prin integrare în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană reînviat, ori se dezintegrează în siajul unei relații ambigui cu cele două maluri ale Atlanticului. Washington dixit!
Care ar fi însă rostul acestei adevărate confederații transatlantice anglo-americane? Categoric este vorba de formarea unui bloc menit să contrabalanseze blocul german sau germano-francez. Un asemenea bloc va fi suficient de puternic pentru a motiva Rusia să ajungă la o înțelegere cu el, preferându-o pe aceasta unui nou pact ruso-german, în timp ce, pentru a-și atinge obiectivele strategice, va avea nevoie el însuși de o înțelegere cu Rusia. O înțelegere devenită acum posibilă după ce enigma amestecului rusesc în alegerile prezidențiale americane a fost elucidată: nu Rusia a decis soarta alegerilor din SUA, ci Germania a blocat timp de doi ani efectele acestor alegeri, respectiv opțiunile administrației legitime a SUA, prin pactizarea cu „statul subteran” ilegitim american. Nu se știe cât și cum Rusia a influențat politica SUA, amestecându-se în afacerile interne americane (la urma urmelor toate marile puteri procedează la fel), dar este cert că Germania a făcut-o și încă eficient, încălcând toate liniile roșii trasate pe timpul Războiului Rece și la încetarea acestuia.
Astfel, prin reinventarea relației speciale dintre SUA și Marea Britanie se are în vedere atât garantarea unei noi ordini europene, dar și stăvilirea influenței chineze în Europa, ca premisă a integrării Chinei (și a altora, precum Iranul, India sau Pakistanul) într-o ordine mondială multipolară în care, chiar dacă nu va mai fi șeriful global, America să fie dinnou atât de măreață încât să poată candida cu succes la primul loc între egali.
Nu este de mirare că în aceste condiții presa germană a relatat la unison, în termenii cei mai depreciativi vizita Președintelui SUA la Londra, mergând până acolo încât să acuze America de brutalități generatoare de numeroase victime colaterale în rândul civililor, săvârșite în al Doilea Război Mondial, pe teritoriul prietenului special al Berlinului, Franța (petenista de ieri, macronista de astăzi), care l-ar fi lăsat perplex până și pe mult mai „umanul” Adolf Hitler (sic!). Că armatele aliate au comis excese în ultimul război mondial este un lucru de care s-a mai vorbit. Acuza că atrocitățile anglo-americane au fost mai severe decât cele naziste, venită chiar din presa germană este, însă, fără precedent. Ea arată nu doar nivelul la care au ajuns tensiunile între SUA și Germania, ci și siguranța de sine la care a ajuns Berlinul și care îi dă avânt în revizuirea concluziilor precedentei conflagrații mondiale.
Elogiul adus recent de cancelarul Angela Merkel, la Sibiu, succesorilor Grupului Etnic German, precum și intervențiile brutale pentru lichidarea prin asasinat moral a unor lideri politici români incomozi (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în perioada interbelică), documentate de serviciile de informații americane, nu fac decât să confirme recăderea politicii germane pe panta revizionismului.
Ceea ce impune revenirea SUA în Europa, ca și cooperarea americano-rusă pentru a salvgarda pacea continentului în cadrul unei ordini mondiale inevitabil multipolare, preferabil cu geometrie variabilă și în mod necesar simetrică.
Cum și dacă se va ajunge la acestea, vom vedea. Suntem însă obligați să luăm toate măsurile pentru ca istoria secolului XX să nu se repete. Românii nu trebuie să se lase seduși de speranța că, la fel ca în trecut, în cele din urmă, excesul de noroc va compensa deficitul de viziune strategică. Speranța nu este o politică, iar norocul este un aliat nestatornic.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Ucraina care pică în 7 zile și un NATO care nu va reacționa la agresiunea Ucrainei au fost pariurile greșite puse de Putin înainte de invazia din 24 februarie 2022.
Rusia reprezintă o "amenințare cronică" pentru Statele Unite, iar gravitatea situației în cadrul războiului din Ucraina nu poate fi supraestimată, deoarece Ucraina este "aproape complet" dependentă de ajutorul extern pentru a-și continua lupta. Dacă Statele Unite își retrag sprijinul, Ucraina ar putea pierde.
De multe ori, discursurile politicienilor sunt doar vorbe, dar uneori sunt cu adevărat importante și indică schimbările radicale care vor avea loc. Și se pare că șeful diplomației europene, Josep Borrell, a ținut unul dintre aceste discursuri importante la Forumul Europa din 9 aprilie 2024. Întregul său discurs a fost despre securitatea globală și noile sale realități, deoarece agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei a distrus distrus stabilitatea internaţională și a forțat țările europene să se trezească din letargie.
Numărul de militari americani și din alte state NATO occidentale, care vor fi staționați în Europa de Est, ar putea crește în următorii ani, pe măsură ce amenințările rusești continuă și ele să crească.
Baloanele destinate misiunilor de cercetare, supraveghere și recunoaștere (ISR) oferă o serie de avantaje distincte față de sistemele ISR tradiționale bazate pe sateliți și avioane. Acestea sunt relativ ieftine, au o amprentă radar diminuată, ceea ce le face mai greu de detectat și pot sta perioade îndelungate deasupra unei zone țintă, oferind ceea ce este cunoscut sub numele de „persistență” în culegerea de informații.
Guvernul elvețian a aprobat participarea țării la Inițiativa European Sky Shield (ESSI), cum este cunoscut proiectul comun conceput pentru crearea unui sistem unificat de apărare antiaeriană și antirachetă în rândul statelor europene membre ale NATO.
Războiul din Ucraina ar putea lua sfârșit atunci când liderul Camerei Reprezentanților va supune la vot problema ajutorului pentru Ucraina. Acest lucru a fost declarat de președintele american Joe Biden în timpul unei conferințe de presă comune cu premierul japonez Fumio Kishida la Casa Albă.
Guvernul german a raportat despre transferul unui alt lot de ajutor militar către Ucraina.
Declarația președintelui Franţei, Emmanuel Macron, potrivit căreia nu poate fi exclus niciun scenariu în Ucraina, inclusiv desfășurarea de trupe NATO pe teritoriul ucrainean, a eliminat tăcerea asupra discuțiilor publice pe această temă. În ciuda faptului că Casa Albă și principalii lideri europeni au exclus această posibilitate, analiștii și comentatorii occidentali consideră, la fel că ministrul polonez de externe Radek Sikorski, că "prezența forțelor NATO în Ucraina nu este de neconceput".
Ucraina poate câștiga acest război împotriva Rusiei, a declarat marți, 9 aprilie, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, în timpul unei audieri în Senatul SUA. Potrivit lui Austin, acest lucru înseamnă că Ucraina poate rămâne o țară suverană, independentă și democratică, care are capacitatea de "a-și apăra teritoriul suveran și de a descuraja o agresiune".
Războiul turc împotriva facțiunilor kurde din Siria și Irak a devenit un punct central al discursului lui Erdogan pentru a acoperi eșecul său și declinul popularității partidului aflat la guvernare.
Trupele rusești din Ucraina continuă să obțină terminale Starlink prin lanțuri de aprovizionare obscure și intermediari, în timp ce SpaceX nu a oprit accesul la aceste dispozitive, a relatat Wall Street Journal pe 9 aprilie. Șeful Serviciului ucrainean de informații militare Kirilo Budanov a declarat în februarie pentru Wall Street Journal că forțele rusești folosesc mii de terminale Starlink în Ucraina, reluând afirmații anterioare ale serviciilor de informații militare și ale mass-media.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Matthew Miller, a confirmat pe 8 aprilie că Washingtonul și-a exprimat îngrijorarea față de aliații săi cu privire la sprijinul pe care China il acorda Rusiei în contextul războiului pe scară largă împotriva Ucrainei.
Statele Unite au anunțat că intenționează să amplaseze lansatoare de rachete terestre în regiunea Indo-Pacific, capabile să lanseze rachete SM-6 și Tomahawk. Această informație a fost confirmată într-un interviu cu generalul Charles Flynn, comandantul general al Armatei SUA din Pacific, publicat de agenția de presă sud-coreeană Yonhap la 7 aprilie 2024. Desfășurarea are ca scop să abordeze amenințările de securitate tot mai mari din regiune.
Comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul-colonel Oleksandr Sîrski a anunțat în dimineața de sâmbătă că situația a devenit extrem de dificilă în partea centrală a frontului.
România a sărbătorit recent 20 de ani de la integrarea istorică în cea mai puternică alianță militară defensivă din istorie - NATO. O integrare care a avut loc în urma unei adevărate bătălii diplomatice și politice pentru a atinge acest deziderat.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 aprilie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Excelența Sa Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA în România, semnează un editorial pentru DefenseRomania în contextul alegerii viitorului secretar general al NATO, între președintele român Klaus Iohannis și premierul olandez Mark Rutte.
DefenseRomania va difuza o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat va fi Excelența Sa Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României la Kiev.
Relaţiile cu Rusia sunt la cel mai jos nivel din istoria Republicii Moldova şi atât timp cât barbaria continuă în Ucraina, nu există premise de îmbunătăţire a acestor relaţii, a declarat ministrul de externe moldovean, Mihai Popşoi, care este şi vicepremier, într-o emisiune la postul public de televiziune TRM, informează marţi portalul IPN.
Coreea de Nord a lansat marţi o rachetă balistică cu rază intermediară de acţiune, a anunţat armata sud-coreeană, relatează Agerpres.
În timpul vizitei sale în China, ministrul francez de externe Stéphane Sejourne a declarat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost unul dintre subiectele discuțiilor cu omologul său chinez la Beijing. Vizita oficialului francez este văzută ca parte a pregătirilor pentru preconizata vizită de stat a președintelui chinez Xi Jinping în Franța în luna mai, după ce președintele francez Emmanuel Macron a vizitat China în aprilie 2023.
Forțele Armate Ucrainene ar putea fi nevoite în curând să se retragă și mai mult dacă ajutorul militar american va continua să întârzie, a declarat președintele Volodimir Zelenski, în timp ce a cerut Washingtonului să furnizeze mai multe rachete cu rază lungă de acțiune pentru că militarii ucraineni să poată lovi aerodromurile ruseşti din Peninsula Crimeea. Într-un interviu acordat Washington Post, Zelenski a declarat că armata ucraineană nu a putut să planifice operațiuni de contraofensivă, deoarece nu știe dacă va avea armele necesare pentru a le pune în practică.
Recent, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Parisul nu exclude să-și trimită trupele în Ucraina. Această idee a fost parțial susținută de alte țări europene. Senatorul francez Cedric Perrin a adăugat că decizia de a trimite trupe ar trebui luată în consultare cu țările NATO.
Având în vedere că toate țările nordice fac acum parte din NATO, statele trebuie să găsească o modalitate de a adapta și de a integra măsurile și inițiativele de securitate naționale și regionale cu cerințele alianței, ceea ce ar putea necesita modificări ale structurilor de comandă existente, au declarat oficialii. În martie 2023, comandanții forțelor aeriene suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze au semnat o declarație care prevedea crearea unei forțe aeriene nordice comune pentru a proteja spațiile aeriene pe care le au în comun.
Pe fondul atacurilor rusești asupra sistemului energetic ucrainean, Casa Albă a cerut din nou Camerei Reprezentanților a SUA să aprobe acordarea de asistență Ucrainei, care ar urma să ofere Kievului noi sisteme de apărare antiaeriană, a precizat Adrienne Watson, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, conform European Pravda.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că rachetele ATACMS cu rază lungă de acțiune vor ajuta Ucraina să lovească bazele aeriene din Crimeea, ocupată temporar, de unde Rusia lansează rachete ghidate cu precizie. Zelenski a făcut aceste precizări într-un interviu acordat editorialistului David Ignatius de la Washington Post.
În timp ce România alocă 2.5% din PIB doar pe hârtie, Polonia sau balticii nu își mai fac iluzii; știu că dacă vor să reziste unui atac rusesc (hibrid și/sau convențional) trebuie să investească mai mult în creșterea capacităților de apărare.
Europenii au tot mai puțină încredere în capacitatea Ucrainei de a-și recâștiga teritoriile, dar mulți dintre ei cred că Rusia a atacat Ucraina pe nedrept și că ucrainenii ar trebui să fie sprijiniți din punct de vedere militar și uman. Aceasta este concluzia experților care au analizat opinia publică din principalele țări europene înainte de alegerile pentru Parlamentul European din iunie.
Astăzi, se împlinesc 20 de ani de când România a depus oficial instrumentele de aderare la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, act istoric prin care țara noastră s-a integrat în familia euro-atlantică şi a evoluat împreună cu celelalte state membre ale NATO. Sunt 20 de ani în care România a primit cele mai solide garanții de securitate, datorită apartenenței la cea mai puternică alianță politico-militară din lume, şi a devenit mai puternică şi mai vizibilă în plan euro-atlantic.
Ucraina nu se mai confruntă doar cu Rusia, ci și cu alianța pe care Moscova a adunat-o pentru a-i susține războiul, potrivit unui editorialist al ziarului britanic The Telegraph. Acesta subliniază că Rusia ar putea cu greu să își continue ofensiva fără ajutorul unui "grup pestriț de prieteni autocrați" - rachete din Coreea de Nord, drone din Iran și o cantitate uriașă de asistență tehnică din partea Chinei.
Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, într-un interviu acordat Digi 24, a anunțat că Rusia a lansat un război hibrid total împotriva Alianței, iar acest lucru se resimte. România e și ea vizată, fiind o țară pivot pentru NATO, fapt pentru care rușii nu vor rata nicio secundă ocazia de a influența direcția ei.
Ministerul rus al Apărării a anunțat, pe 03.05.2024, că două bombardiere strategice Tu-95MS aparținând Aviației cu rază lungă de acțiune din cadrul Forțelor Aerocosmice au efectuat un zbor planificat în spațiul aerian situat deasupra apelor neutre ale Mării Bering, în apropiere de Alaska.
Războiul din Ucraina s-a schimbat, iar acum o tactică de luptă diferită domină linia frontului. Schimbarea se datorează utilizării masive a dronelor de ambele părți, spune generalul Oleksandr Pavliuk, comandantul Forțelor Terestre ale Ucrainei, într-un interviu acordat publicației The Times.
Pentru prima dată de la finalul lunii martie 2022, de când frontul a cunoscut o relativă stabilizare iar luptele au fost localizate în estul și sudul Ucrainei, spionajul militar ucrainean (GUR) emite o nouă ipoteză de lucru. Ucraina nu va putea învinge Rusia pe câmpul de luptă și chiar dacă trupele sale ar putea ajunge la frontierele din 1991 este puțin probabil să pună capăt războiului. Este noua prognoză a GUR cu privire la evoluția războiului ruso-ucrainean.
Ministrul britanic de Externe, David Cameron, a promis o asistență militară anuală de 3 miliarde de lire sterline (3,74 miliarde de dolari) pentru Ucraina, adăugând că aceasta va continua "atât timp cât va fi nevoie". Oficialul britanic a dat asigurări că Londra nu are niciun fel de reținere cu privire la posibilitatea ca armamentul furnizat să fie utilizat pe teritoriul rusesc.
"Teama paranoică" a președintelui rus Vladimir Putin față de presupusa intenție a Occidentului de a "limita puterea Rusiei" l-a determinat pe acesta să cheltuiască sume record pentru militarizare. Acest lucru a fost precizat de directorul US National Intelligence, Avril Haines, în timpul unei audieri în Congresul SUA la 2 mai.
UE și NATO au condamnat "campania cibernetică malițioasă" a Rusiei împotriva Germaniei și Cehiei în declarații publice din 3 mai. La începutul zilei, Germania a dat vina pe hackerii susținuți de Rusia pentru un atac cibernetic împotriva unor membri ai Partidului Social-Democrat german (SPD) de anul trecut și a promis că va răspunde.
Bătrânele avioane Panavia Tornado, din dotarea Forțelor Aeriene Germane (Luftwaffe) urmează să fie retrase din serviciu până în 2030. Vorbim de 90 de avioane, dar se pare că, în mod total contrar pragmatismului german, Berlinul nu are niciun plan pentru Luftwaffe după retragerea avioanelor.
DefenseRomania a participat la un media trip în Statele Unite ale Americii unde a purtat discuții cu mai mulți reprezentanți ai Lockheed Martin, inclusiv despre perspectiva privind înzestrarea Armatei României cu avioane de luptă de generația a 5-a de tip F-35 Lightning II.
Ministerul Apărării din Taiwan a raportat vineri că a detectat o activitate considerabilă din partea Chinei în apropierea insulei în ultimele 24 de ore.
Forțele ucrainene au reluat campania de lovire a căilor de comunicații rusești prin care se trimit trupe și provizii spre trupele de pe front. În noaptea de 1 spre 2 mai, UAV-uri explozive ucrainene au lovit substații electrice de tracțiune și transformare care deservesc calea ferată în regiunile rusești Oryol (Orel) și Kursk.
Luni de bombardamente necruțătoare ale artileriei rusești au devastat Chasiv Yar, un oraș strategic din estul Ucrainei. Această informație a fost furnizată de agenția cehă ČTK, pe 02.05.2024, fiind preluată de la agenția AP, care a publicat imagini de la drone, în care se poate vedea un loc aproape pustiu, unde practic nu există nicio clădire neavariată.
Statele Unite consideră că războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei este puțin probabil să se încheie în viitorul apropiat, potrivit directorului National Intelligence al Statelor Unite, Avril Haines.
More than 5,000 troops and 320 means of equipment from seven allied and partner states will participate over 5-24 May in SWIFT RESPONSE 24/ DEFENDER 24 Multinational Exercise conducted in Romania by the U.S. Army Europe and Africa (USAREUR-AF). Romania’s participation consists of 2,300 soldiers and 220 means of equipment.
Săptămâna trecută, U.S. Army a prezentat varianta M2A4E1 a IFV-ului Bradley. Această ultimă versiune reprezintă un salt semnificativ înainte atât în ceea ce privește modernizarea, cât și nivelul de protecţie de care dispune acest blindat. M2A4E1 Bradley se remarcă drept cea mai avansată versiune de până acum, dispunând de o serie de îmbunătățiri
Statele membre ale NATO s-au declarat joi "profund preocupate de activităţile rău intenţionate" ale Rusiei "întreprinse recent pe teritoriul Alianţei" şi care "constituie o ameninţare la adresa securităţii lor", informează Agerpres, care citeaz[ AFP.
Într-un interviu acordat RBC-Ucraina, generalul american Ben Hodges a discutat despre posibila evoluție a evenimentelor de pe frontul ucrainean, despre asistența acordată Ucrainei de către Occident și despre cum s-ar putea încheia războiul.
Președintele francez Emmanuel Macron a reiterat posibilitatea trimiterii trupelor occidentale pe teren în Ucraina, sugerând într-un interviu publicat joi de The Economist că acest lucru ar trebui luat în considerare dacă Rusia ar reuși să spargă linia frontului și autoritățile de la Kiev ar solicita ajutorul.
Autoritățile estoniene intenționează să apeleze la Uniunea Europeană și la NATO în legătură cu bruiajul semnalelor GPS, care ar fi efectuat de Rusia, relatează Bloomberg. Ministrul estonian de Externe, Margus Tsahkna, a declarat că aceasta este o acțiune deliberată care pune în pericol vieți omenești și poate fi considerată un atac hibrid. Oficialul eston a discutat această problemă cu omologii săi din Finlanda, Letonia, Lituania și Suedia, state care au fost, de asemenea, afectate de întreruperi ale semnalului GPS folosit de piloți și căpitani de nave pentru navigație.
România se află în faza finală a licitației privind achiziția de obuziere autopropulsate K9 Thunder sau Tunetul, așa cum promovează obuzierele cei de la Hanwha pe piața românească.
Întrebarea legată de momentul transferului anumitor arme de la țările occidentale către Ucraina este uneori un subiect destul de sensibil, având în vedere schimbarea termenelor. În acest an, Ucraina urmează să primească mult așteptatele avioane de luptă F-16, iar în fiecare lună apare în mass-media și pe rețelele de socializare întrebarea când aceste avioane vor consolida în sfârșit capacitatea de lupta a forțelor aeriene ale Ucrainei. Recent, ambasadorul Danemarcei la Kiev, Ole Egberg Mikkelsen, l-a citat pe prim-ministrul Danemarcei spunând că aeronavele F-16 daneze ar trebui să ajungă în Ucraina în această vară.
Ocupantul rus mută pe frontul din Ucraina, unde forțele armate de ocupație se află în avans pe mai multe direcții.
Direcția Principală de Informații (GUR) din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării a prezentat, pe 01.05.2024, noi detalii despre principalele rachete deținute de militarii ruși, precum și despre ratele de producere a acestora.
Americanii au testat cu succes noua dronă maritimă, denumită sugestiv Manta Ray sau „diavolul de mare”. Denumirea dronei vine de la numele peștelui cu care se aseamănă foarte mult.
În ultimele două săptămâni, asupra Peninsulei Crimeea au fost executate trei atacuri cu rachete ATACMS. În cadrul unui mesaj postat pe canalul său de Telegram, șeful mișcării publice “Suntem împreună cu Rusia” din Regiunea Zaporojie, Vladimir Rogov, a anunțat că, în cursul nopții de 30.04.2024, Forțele Armate ale Ucrainei au executat un nou atac masiv asupra Peninsulei Crimeea.
Statele Unite acuză Rusia că a folosit un agent chimic, cloropicrina, împotriva forțelor ucrainene, încălcând Convenția privind Interzicerea Armelor Chimice (CIAC), conform unui comunicat al Departamentului de Stat dat publicității miercuri, potrivit AFP.
Noul portavion chinez „Fujian”, al treilea și cel mai modern din flota militară a Chinei, își începe miercuri testele pe mare, conform informațiilor furnizate de presa de stat chineză.
Polonia solicită în mod oficial desfășurarea de arme nucleare NATO pe teritoriul său în cadrul programului de partajare a armelor nucleare, invocând necesitatea de a consolida descurajarea împotriva Rusiei după ce Moscova a amplasat arme nucleare tactice în Belarus.
Serviciile britanice de informații consideră că ancheta desfășurată de autoritățile ruse în cazul ministrului adjunct al apărării Timur Ivanov, suspectat de corupție, l-ar putea implica inclusiv pe prim-adjunctul ministrului rus al apărării, Ruslan Tsalikov, care a fost deja interogat de FSB, potrivit unui raport al Ministerului britanic al Apărării din 1 mai.
Noi detalii privind integrarea armelor occidentale pe avioanele din epoca sovietică ale Ucrainei, prezentate de analiştii militari, demonstrează cum unele dintre task-urile a căror rezolvare durează de obicei ani de zile pot fi realizate în doar câteva săptămâni cu o abordare inedită - modernizarea unei aeronave prin utilizarea de tehnologii disponibile pe piaţa liberă.
În următoarele două luni, Forțele Aeriene Israeliene vor scoate din uz mai multe baterii antiaeriene de tip MIM-104 Patriot, potrivit The Times of Israel cu referire la reprezentanții armatei israeliene. Forțele Aeriene Israeliene intenționează să renunțe la vechile sisteme de apărare antirachetă Patriot în următoarele luni și să le înlocuiască cu capacități mai avansate de apărare antiaeriană. În februarie, Forțele Aeriene Israeliene au declarat că se află în proces de dezafectare a mai multor baterii Patriot, cunoscute în țară și sub numele de Yahalom. Personalul care operează aceste sisteme va fi supus unui curs de recalificare pe alte sisteme.
