Respectivele drepturi fuseseră suspendate ca răspuns cu caracter sancționatoriu la anexarea / „recuperarea” Crimeii de către Federația rusă și implicarea Moscovei în conflictele secesioniste din estul Ucrainei.
Potrivit discursului oficial, Consiliul Europei este gardianul democrației, legalității (statului de drept) și drepturilor omului în statele membre. Gestul făcut nu poate fi interpretat în alt fel decât în sensul în care acest gardian a acceptat că desprinderea Crimeii de Ucraina și integrarea sa în Federația rusă este un act legitim sau în cel mai rău caz acceptabil în ordinea internațională. Aceasta înseamnă că fie modificarea de frontieră în cauză a fost conformă Actului final de la Helsinki, fie că Actul final este caduc.
Nu trebuie să fii un mare specialist în dreptul internațional pentru a conchide că ipoteza din urmă este cea confirmată de o demonstrație corectă.
Într-adevăr, Actul final de la Helsinki prevedea că modificările de frontieră și transferurile de teritoriu se pot realiza numai prin acordul statelor direct implicate. Această prevedere a fost încălcată deja în Kosovo, iar din Cutia Pandorei astfel deschisă de NATO și UE, au ieșit apoi Abhazia și acum, iată, Crimeia. Pentru prima oară, însă, o organizație care îi include pe toți actorii europeni – occidentali și orientali, deopotrivă – admite, fie și numai implicit, că actul Final de la Helsinki, cheia de boltă a ordinii mondiale bipolare, dispărută la începutul anilor 1990 fără ca dreptul internațional născut întru structurarea și disciplinarea ei să fi fost adaptat noilor realități, și-a pierdut relevanța și forța.
Cum de a fost posibil ca asta să se întâmple? Ce a făcut ca membrii Consiliului Europei să recunoască de fapt anaxarea Crimeii?
Să observăm mai întâi că trei sunt țările care domină din punct de vedere politic Consiliul Europei și anume: Germania, Franța și Marea Britanie.
Între primele două, de la bruderschaft-ul („frăție” / „înfrățire”) dintre de Gaulle și Adenauer, tradiția spune că s-a născut o „relație specială” care a făcut din tandemul franco-german „motorul” UE. Conținutul acestei relații s-a modificat însă odată cu trecerea timpului, pe măsură ce Germania a renunțat la a mai fi europeană pentru a face ca Europa să fie germană. Astfel s-a ajuns ca relația Merkel-Macron să fie o pastișă a relației Hitler-Mussolini.
După câțiva președinți francezi care au cedat Germaniei conducerea politică a tandemului, Emmanuel Macron încearcă o recuparare a terenului forțând o federalizare europeană care depășește chiar și visele imperiale germane. Amândouă și fiecare au nevoie de un sprijin rusesc pentru a domina continentul dar, mai ales, amândouă doresc plecarea SUA din Europa, respectiv încetarea rolului SUA de actor european.
În ceea ce privește Marea Britanie, relația sa specială tradițională este cu SUA. Și totuși, din câte se pare, Londra, expertă a echilibrului puterilor, mai ales sub presiunea Brexitului, a ales, cel puțin pentru moment, să privească spre uscat și să se întoarcă cu spatele spre Atlantic. Ceea ce, în logica perfidului Albion, redeschide interesul pentru Rusia. Alături de ruși britanicii au mai multe șanse să îi domolească pe germani.
Asta dacă nu cumva, așa cum o sugerează recenta și fastuoasa vizită de stat a Președintelui Trump la Londra (unde a refuzat să se întâlnească cu reprezentanții stângii pro-UE), ambele state înțeleg să își unească dinnou forțele cu Rusia, pentru a stăvili ascensiunea celui de la patrulea Reich.
Să fie oare restabilirea statutului Rusiei în Consiliul Europei și rezultatul acestor calcule? Probabil că da. Oricum, Rusia revine în Europa.
Jocul dublu al Germaniei în relația cu Rusia este deja clasic.
Încă din zorii celui de al doilea Reich, cancelarul Otto von Bismarck atrăgea atenția că Germania trebuie să evite un război pe două fronturi, cu Franța în vest și Rusia în est. La Congresul de la Berlin (1878), în calitatea autoasumată de „honnest broker” („intermediar onest”), Bismarck a deschis Rusiei porțile Europei, ferecate de Napoleon al III-lea la Congresul de la Paris (1856), împingându-o însă spre Balcani, unde ar fi urmat să se bată cap în cap cu Imperiul Otoman și cel Habsburgic.
Pactul Ribentropp–Molotov a fost tocmai expresia acestei concepții strategice, după care tentația expansiunii spre est (Drang nah Osten) a împins Germania spre dezastrul militar, urmat de cel geo-politic.
Izbucnirea Războiului Rece a confirmat profeția lui Hitler potrivit căreia, confruntați cu puterea și ascensiunea Rusiei, aliații occidentali vor face apel la Germania pentru a stăvili împreună valul rusesc. Chiar și în aceste condiții, deviza sub care s-a născut NATO a fost „America in. Russia out. Germany down.” Ceee ce se traduce astfel: „America să fie prezentă în Europa ca putere europeană și garant al securității acesteia. Rusia să fie ținută în afara Europei, fără aptitudinea de a-i influența ideologia și deciziile politice. Germania să fie păstrată în starea de a nu mai putea să provoace un alt război mondial.” Cu precizarea că în această formulă prin Europa se înțelegea de fapt spațiul euro-atlantic sau regiunea geografică a Atlanticului de Nord (Europa occidentală, inclusiv RFG și Italia, plus America de Nord minus Mexicul).
Cu al său Ostpolitik, cancelarul Willy Brandt a început să erodeze acest edificiu geopolitic, văzând, desigur, în apropierea de Rusia (sovietică), ca și în apropierea acesteia de Europa occidentală, o cale pentru a scăpa de cea de a treia componentă a sloganului amintit, care preconiza ținerea Germaniei la pământ. Când, în fine, Zidul de la Berlin a căzut, de la statutul Germaniei europene, adoptat și păstrat oficial începând cu Konrad Adenauer și până la Helmuth Kohl, s-a revenit la proiectul Europei germane, conceput chiar în zilele celui de al Doilea Război Mondial de Joseph Goebbels, Hjalmar Schacht și alții. Pas cu pas filosofia inițială a NATO s-a schimbat fiind sintetizată acum în formula berlineză (merkeliană) „America out. Germany in. Russia down.” (America afară – din Europa. Germania înăuntru – în sistemul de putere european. Rusia jos – la pământ.)
Angela Merkel a înțeles că nu poate scoate SUA din Europa și nu poate domina continentul european fără sprijinul Rusiei, și, în același timp, că nu poate ține Rusia în neputință fără ajutorul SUA. Tot cancelarul Merkel a constatat că puterea Europei germane depinde de resursele energetice rusești (petrol și gaz). La fel de importante pentru occidentul european azi, precum altădată au fost cărbunele și oțelul. Cu cât le obține mai ieftin, cu atât mai bine pentru Germania și cu atât mai rău pentru Rusia. Iată de ce Rusia trebuie supusă sancțiunilor internaționale. Sancțiuni care nu au nici o eficiență fără implicarea SUA.
Se înțelege acum de ce Berlinul a incitat constant Washingtonul cuplului „democrat” Obama-Clinton să se arate intransigent față de regimul „democrației iliberale” („suverane” sau „controlate”, cum i s-a mai spus) a lui Vladimir Putin, diabolizat la nivel mondial (în același fel și cu aceleași mijloace cu care, la scară redusă, au fost diabolizați Adrian Năstase și apoi Liviu Dragnea în România), în timp ce nemții construiau împreună cu rușii gazoducte prin Marea Baltică, pe trasee care să evite tranzitarea teritoriilor celor mai fideli parteneri ai Americii din regiune – Polonia și statele baltice. De asemenea se înțelege de ce a fost declanșată campania de calomniere a Președintelui SUA și pusă la punct înscenarea privind presupusa conivență dintre Donald Trump și trimișii Kremlinului, pentru influențarea rezultatului alegerilor prezidențiale americane.
Pe cine putea speria normalizarea relațiilor americano-ruse, anunțată de Președintele Trump?
Pe cei care, prin tot feluri de embargouri aplicate Rusiei de SUA sau cu contribuția indispensabilă a SUA, o obligau pe aceasta să își vândă resursele naturale în cantități tot mai mari, la prețuri tot mai mici; cu atât mai mult cu cât ea trebuia să își finanțeze industria militară spre a fi capabilă să răspundă extinderii NATO până la granițele sale. Nu ne convine asta, dar oricine ar fi făcut la fel.
De asemenea, îi deranja pe cei care vedeau într-o antantă americano-rusă calea către o nouă ordine mondială, concepută fără participarea lor, precum și către o nouă formă de încercuire menită să îngrădească exprimarea veleităților lor hegemonice. Așa cum s-a întâmplat cu Antanta franco-anglo-rusă înaintea Primului Război Mondial, în raport cu Puterile Centrale, dominate și atunci tot de Germania imperială.
Prin urmare, cui a profitat scandalul în care a fost implicat Președintele Trump și care a blocat dialogul la nivel înalt (singurul eficient între două republici prezidențiale) între SUA și Rusia timp de doi ani? Evident, Germaniei. Nu poate fi nici un dubiu.
De îndată ce acest scandal s-a încheiat, cuplul franco-german a restabilit drepturile Rusiei în Consiliul Europei ca nu cumva să rămână în afara jocului, ca urmare a reluării dialogului dintre Moscova și Washington. Lucru ce a implicat recunoșaterea caducității arhitecturii de securitate în Europa, convenite în 1975 la Helsinki, de către vest-europeni în favoarea Rusiei. Pentru prima oară, fie și numai tacit, Occidentul european și Rusia s-au pus de acord asupra acestui aspect. După împărțirea unilaterală a Iugoslaviei a venit sacrificiul cvasiconsensual al Ucrainei. Era de mult evident că Berlinul păstrează Ucraina ca pe o carte de schimb.
Bipolarismul și-a dat duhul. Unipolarismul a implodat. Se revine la concertul națiunilor în cadrul globalismului multipolar.
Proaspăt scăpat cu bine din ancheta subsecventă denunțului calomnios al unui fost agent de informații britanic, prin care, dacă este să ne ghidăm după modul de operare, mai mult ca sigur au acționat serviciile germane, Președintele Trump a aterizat la Londra cu doar câteva zile înainte ca premierul britanic Theresa May, răpusă de eșecul aterizării line a Brexitului, să elibereze locul unui nou guvern. De ce a făcut-o? De ce protocolul Regatului (încă) Unit a acceptat vizita în asemenea condiții, după ce descinderea precedentă a locatarului Casei Albe a avut loc într-o admosferă tensionată, plină de schimburi de amabilități acide? De ce nu s-a așteptat formarea noului guvern astfel încât șeful administrației americane să se întâlnească cu un șef al executivului britanic care să nu fie demisionar?
Răspunsul este simplu. Donald Trump a vrut să influențeze pasul următor al politicii britanice, atât din perspectivă europeană, cât și transatlantică. În acest sens a reluat o propunere anterior refuzată la Londra: un acord economico-comercial amplu anglo-american contra unei desprinderi brutale, totale și definitive a Marii Britanii de UE.
Pentru ca alternativa să fie și mai clară, Președintele SUA a precizat că este gata să conlucreze cu orice viitor guvern britanic, cu excepția unuia laburist, considerat a fi neomarxist și eurofederalist. De aceea, cu totul nediplomatic, a și refuzat orice întlnire cu liderul Partidului laburist, Jeremy Corbyn. Ori Marea Britanie acceptă să fie portavionul geopolitic al Americii în apele teritoriale ale Europei germane, și atunci SUA o vor alimenta cu combustibilul necesar, ori renunță la suveranitate prin integrare în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană reînviat, ori se dezintegrează în siajul unei relații ambigui cu cele două maluri ale Atlanticului. Washington dixit!
Care ar fi însă rostul acestei adevărate confederații transatlantice anglo-americane? Categoric este vorba de formarea unui bloc menit să contrabalanseze blocul german sau germano-francez. Un asemenea bloc va fi suficient de puternic pentru a motiva Rusia să ajungă la o înțelegere cu el, preferându-o pe aceasta unui nou pact ruso-german, în timp ce, pentru a-și atinge obiectivele strategice, va avea nevoie el însuși de o înțelegere cu Rusia. O înțelegere devenită acum posibilă după ce enigma amestecului rusesc în alegerile prezidențiale americane a fost elucidată: nu Rusia a decis soarta alegerilor din SUA, ci Germania a blocat timp de doi ani efectele acestor alegeri, respectiv opțiunile administrației legitime a SUA, prin pactizarea cu „statul subteran” ilegitim american. Nu se știe cât și cum Rusia a influențat politica SUA, amestecându-se în afacerile interne americane (la urma urmelor toate marile puteri procedează la fel), dar este cert că Germania a făcut-o și încă eficient, încălcând toate liniile roșii trasate pe timpul Războiului Rece și la încetarea acestuia.
Astfel, prin reinventarea relației speciale dintre SUA și Marea Britanie se are în vedere atât garantarea unei noi ordini europene, dar și stăvilirea influenței chineze în Europa, ca premisă a integrării Chinei (și a altora, precum Iranul, India sau Pakistanul) într-o ordine mondială multipolară în care, chiar dacă nu va mai fi șeriful global, America să fie dinnou atât de măreață încât să poată candida cu succes la primul loc între egali.
Nu este de mirare că în aceste condiții presa germană a relatat la unison, în termenii cei mai depreciativi vizita Președintelui SUA la Londra, mergând până acolo încât să acuze America de brutalități generatoare de numeroase victime colaterale în rândul civililor, săvârșite în al Doilea Război Mondial, pe teritoriul prietenului special al Berlinului, Franța (petenista de ieri, macronista de astăzi), care l-ar fi lăsat perplex până și pe mult mai „umanul” Adolf Hitler (sic!). Că armatele aliate au comis excese în ultimul război mondial este un lucru de care s-a mai vorbit. Acuza că atrocitățile anglo-americane au fost mai severe decât cele naziste, venită chiar din presa germană este, însă, fără precedent. Ea arată nu doar nivelul la care au ajuns tensiunile între SUA și Germania, ci și siguranța de sine la care a ajuns Berlinul și care îi dă avânt în revizuirea concluziilor precedentei conflagrații mondiale.
Elogiul adus recent de cancelarul Angela Merkel, la Sibiu, succesorilor Grupului Etnic German, precum și intervențiile brutale pentru lichidarea prin asasinat moral a unor lideri politici români incomozi (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în perioada interbelică), documentate de serviciile de informații americane, nu fac decât să confirme recăderea politicii germane pe panta revizionismului.
Ceea ce impune revenirea SUA în Europa, ca și cooperarea americano-rusă pentru a salvgarda pacea continentului în cadrul unei ordini mondiale inevitabil multipolare, preferabil cu geometrie variabilă și în mod necesar simetrică.
Cum și dacă se va ajunge la acestea, vom vedea. Suntem însă obligați să luăm toate măsurile pentru ca istoria secolului XX să nu se repete. Românii nu trebuie să se lase seduși de speranța că, la fel ca în trecut, în cele din urmă, excesul de noroc va compensa deficitul de viziune strategică. Speranța nu este o politică, iar norocul este un aliat nestatornic.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Din când în când este bine să ne reamintim de eroii noștri, să le privim faptele cu atenție și să le înțelegem semnificațiile și ecoul în timp. Unii dintre ei au activat în „Careul de Aşi”, porecla dată celei mai renumite unități a Marinei Regale Române din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Negociatorii ruşi la discuţiile de pace de la Istanbul au cerut Ucrainei să-şi retragă trupele din toate regiunile ucrainene revendicate de Moscova înainte ca Rusia să fie de acord cu o încetare a focului, a declarat sâmbătă pentru Reuters un înalt oficial ucrainean familiarizat cu discuţiile.
În topul succeselor militare realizate de Ucraina în cei peste trei ani de război declanșat de Federația Rusă se numără cu siguranță cel pe mare. Azi, Flota rusă de la Marea Neagră e ținută, la propriu, în șah și împinsă, departe de linia frontului. Fără nicio navă de suprafață sau fără submarine, ucrainenii au reușit să scufunde zeci de nave mai mari sau mai mici ruse, folosindu-se de drone sau rachete. Inclusiv „mândria” Flotei ruse de la Marea Neagră, crucișătorul Moskva, a fost scufundat. Dar în 2022, în primele etape ale invaziei pe scară largă, lucrurile stăteau diferit. Ucrainenii povestesc cum rușii au ajuns în zona României, dar dezvăluie și câte nave ruse de luptă mai sunt azi în Crimeea ocupată.
Statele Unite se confruntă cu o probabilitate tot mai mare a unui conflict militar major cu China în următorii ani, un scenariu care, spre deosebire de angajamentele externe recente, ar putea avea repercusiuni directe și disruptive pe teritoriul american. Aceasta este avertizarea tot mai apăsată transmisă de oficiali militari de rang înalt, pe măsură ce tensiunile legate de Taiwan continuă să escaladeze, iar Beijingul își accelerează pregătirile militare.
Statele Unite ale Americii vor începe discuții cu aliații europeni privind o posibilă reducere a numărului de trupe americane staționate pe continent, a anunțat vineri ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker. Aceste discuții sunt planificate să demareze "mai târziu în acest an", după summitul NATO din iunie de la Haga, a precizat Whitaker.
Rapoarte apărute în luna mai 2025 indică o intensificare semnificativă a desfășurărilor de trupe rusești și o expansiune rapidă a infrastructurii militare de-a lungul graniței cu Finlanda. Această activitate, confirmată de imagini satelitare și surse de informații occidentale, stârnește îngrijorări majore în rândul NATO și al statelor vecine, semnalând o potențială schimbare strategică în regiune ce amintește periculos de mult de preludiul invaziei din Ucraina din 2022.
Boris Johnson, fostul prim-ministru al Marii Britanii, a lansat critici dure la adresa politicienilor occidentali din perioada mandatului președintelui Joe Biden, afirmând că le-a lipsit "curajul" de a sprijini pe deplin Ucraina în timpul războiul de agresiune declanşat de Rusia. Comentariile sale vin într-un moment crucial, marcat de propuneri recente de negocieri de pace și de incertitudini legate de viitorul sprijin occidental.
Ca o dovadă a performanțelor remarcabile obținute în lupta pentru apărarea spațiului aerian național, un sistem de apărare antiaeriană IRIS-T, operat de o unitate a Comandamentului Aerian Vest din cadrul Forțelor Aeriene Ucrainene, poartă acum cu mândrie însemnele cu siluetele țintelor inamice doborâte. Pe lansatorul acestui sistem modern, ucrainenii au pictat 32 de siluete reprezentând rachete de croazieră doborâte și o siluetă distinctă a unei drone de atac, fiecare marcaj simbolizând o "distrugere" confirmată în timpul atacurilor aeriene rusești.
Unități ale Gărzii Naționale Ucrainene primesc acum tancuri Leopard de fabricație germană, parte a unei revizuiri tactice majore în modul în care Ucraina își desfășoară forțele blindate. Această schimbare strategică, raportată de publicația Forbes, vine după ce Ucraina a pierdut peste 1.000 de tancuri în fața atacurilor rusești cu drone, forțând liderii militari să regândească complet războiul cu tancuri pentru un câmp de luptă dominat de aeronave fără pilot.
Când Rusia a anexat Crimeea în 2014, a confiscat o mare parte din marina militară a Ucrainei, paralizând forțele navale ale Kievului. Zece ani mai târziu, din cenușa acestei lovituri strategice a răsărit o inovație remarcabilă: dronele maritime, arme cu un raport cost-eficiență de 200 la 1, care au reușit nu doar să alunge flota lui Putin din apele Peninsula Crimeea, ci s-au îndreptat chiar și împotriva forțelor aeriene rusești.
Franţa este "pregătită să deschidă" o discuţie privind desfăşurarea de avioane franceze înarmate cu "bombe" nucleare în alte ţări europene. Este ceea ce fac americanii fac în ceea ce privește umbrela atomică din perspectiva aviației militare. Dar cât de real este acest scenariu? Amintim că avioanele franceze Mirage 2000N și Rafale în standardul F5, cel mai modern standar al Rafale aflat în dezvoltare, integrează bombe nucleare.
Serviciul de informații al Apărării (GUR) din Ucraina a publicat imagini care confirmă utilizarea inovatoare a sistemelor sale de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-200 pentru atacuri împotriva forțelor rusești. Înregistrarea video, făcută publică azi, prezintă procesul complex de pregătire a acestor rachete pentru lansare, incluzând încărcarea lor pe platforma de lansare, culminând cu secvența de lansare propriu-zisă.
În contextul alegerilor prezidenţiale din România, importanța strategică a țării noastre pentru SUA și NATO devine tot mai evidentă. Experţii subliniază că viitorul mediului de securitate din Marea Neagră se va decide în România, un aliat al SUA aflat în primă linie în fața agresiunii ruse. În ultimii ani, baza aeriană Mihail Kogălniceanu a devenit un hub esențial pentru operațiunile SUA și NATO, protejând libertatea de navigație și infrastructura critică.
NATO trebuie să implementeze schimbări drastice la nivelul capabilităților sale de război electronic (EW) dacă dorește să învingă Rusia într-un viitor posibil conflict, avertizează un reprezentant al Alianței. Acesta a subliniat incertitudinea privind accesul pe viitor la sistemele militare americane. Bas Nieuwenhuijse, președintele departamentului maritim EW al NATO, a declarat în cadrul unei conferințe organizate la Roma că, deși o victorie este posibilă, aceasta necesită o schimbare fundamentală în modul în care NATO operează într-un mediul de luptă bazat pe război electronic și în ceea ce privește capabilitățile EW maritime.
La 6 mai 2025, secretarul Armatei SUA, Daniel Driscoll, a anunțat o schimbare semnificativă în desfășurarea operațională a tancurilor de luptă principale M1 Abrams, recunoscând natura evolutivă a războiului modern. Inspirându-se din lecțiile conflictului din Ucraina, Driscoll a subliniat necesitatea ca tancurile să se adapteze la amenințarea crescândă reprezentată de dronele ieftine. Această pivotare strategică subliniază angajamentul Armatei de a-și păstra capacitățile blindate, abordând în același timp provocările emergente de pe câmpul de luptă.
Cu o lună înainte de summitul de la Haga, Președintele Comitetului Militar al NATO declarat că nu are nicio indicație că Statele Unite își vor retrage forțele dedicate planurilor de apărare ale alianței și le vor muta în zona indo-pacifică.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, a lansat un avertisment tranșant către aliații occidentali ai Ucrainei: modelul de război al NATO este depășit și necesită o revizuire radicală pentru a se adapta la realitățile dinamice ale câmpului de luptă modern. În cadrul Conferinței de Apărare de la Londra, desfășurată la King's College London, Zalujnîi a subliniat necesitatea unei transformări profunde a tacticilor, organizarii, doctrinelor, instruirii și bugetelor militare ale Alianței Nord-Atlantice.
Un articol recent publicat în revista Spectator, semnat de mai mulţi experţi militari, aduce în prim-plan necesitatea ca Regatul Unit să ia în considerare extinderea arsenalului său nuclear ca răspuns la amenințările emergente din partea Rusiei și Chinei. Autorii subliniază riscul in crestere reprezentat de armele nucleare non-strategice, care pot fi utilizate în scenarii tactice de mică amploare, spre deosebire de loviturile strategice de anvergură.
Imagini din satelit recent realizate au scos la iveală o intensificare semnificativă a activității militare rusești în apropierea graniței de est a Finlandei. Analizele indică o creștere a numărului de cazărmi pentru trupe, desfășurarea de aeronave și construcția de infrastructură în baze militare cheie din regiune. Imaginile, obținute de postul public de televiziune suedez SVT de la compania Planet Labs, surprind activitate rusă în patru locații distincte: Kamenka, situată pe istmul Karelia, Petrozavodsk, Severomorsk-2 și Olenya. Aceste descoperiri sugerează că Rusia își consolidează prezența militară în zonă ca răspuns la aderarea Finlandei și Suediei la NATO.
Apelul Ucrainei și Occidentului pentru un armistițiu de 30 de zile a fost respins de Moscova care propune, în schimb, negocieri fără condiții.
Într-o vizită cu miză uriașă în Orientul Mijlociu, Donald Trump încearcă să obțină promisiuni de investiții în valoare de peste 2 trilioane de dolari din partea liderilor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
Polonia urmează un program de înzestrare bazat pe un plan bine definit care o va propulsa în topul forțelor terestre europene în următorul deceniu. Dar cu suflarea imperialismului rus în ceafă, Polonia are norocul și unor vecini regionali puternici.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 9 mai 2023, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
La optzeci de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, moștenirea sângeroasă a conflictului continuă să modeleze politica internațională, alimentând tensiuni și conflicte în diverse regiuni ale lumii. După cum subliniază istoricul Antony Beevor într-un articol recent publicat in revista Foreign Affairs, "istoria rareori este ordonată", iar "lucrurile neterminate dintr-o perioadă persistă în următoarea".
E.S. domnul Ihor Prokopchuk, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România, într-un editorial opinie semnat pentru DefenseRomania, vorbește despre contribuția Ucrainei la victoria împotriva Germaniei naziste, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la victoria celui de-al Doilea Război Mondial. Excelența Sa subliniază și faptul că azi Ucraina și ucrainenii „se află din nou în fruntea unei confruntări geopolitice între forțele revanșarde și lumea liberă”. Ucraina rezistă azi eroic „rașizmului, care întruchipează neoimperialismul, combină caracteristicile fascismului și bolșevismului, revanșardismului și xenofobiei”.
Într-o demonstrație uimitoare de inovație și pricepere tactică, Ucraina ar realizat o premieră mondială prin utilizarea unor nave de suprafață fără echipaj (USV) echipate cu rachete pentru a doborî două avioane de luptă rusești avansate Su-30 Flanker deasupra Mării Negre la începutul lunii mai 2025. Aceste doborâri fără precedent marchează un salt major în ceea ce privește capacitățile antiaeriene ale Ucrainei și indică o schimbare revoluționară la nivelul doctrinelor de război naval și aerian.
În timp ce Rusia arată reticență față de planul de pace al SUA privind răboiul ruso-ucrainean, Washingtonul începe să schimbe tonul față de Moscova, demonstrând încă o dată puternica versatilitate a politicii externe americane în epoca Trump.
Un îndemn corect sau un calcul greşit? Josep Borrell, fost Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, scrie într-o analiză politică ca după opt decenii de parteneriat strâns, europenii se adaptează cu dificultate la actualul președinte al SUA, Donald Trump, care se comportă ca un autocrat rus.
Andrii Yermak, șeful Biroului Președintelui ucrainean, a declarat într-un interviu acordat publicației germane Die Zeit că Ucraina este pregătită să se așeze la masa negocierilor de pace cu Rusia, dar numai după implementarea unei încetări complete a focului. Declarațiile sale, publicate și pe canalul său Telegram, subliniază poziția fermă a Kievului în contextul conflictului prelungit.
Partidul Republican sau GOP (Grand Old Party) se confruntă cu o lipsă de direcție clară în politica externă, în ciuda aparentei confruntări între intervenționiști și adepții reținerii. În realitate, problema majoră este lipsa unei politici externe coerente și atractive pentru alegătorii indeciși, în special pentru cei care l-au susținut pe Trump în statele-cheie (swing states) și care l-au trimis de fapt pentru a doua oară la Casa Albă.
Testele, efectuate la mijlocul lunii mai, sunt evaluate ca fiind extrem de reușite. „Racheta balistică a acoperit aproape 300 km și a distrus un post de comandă rusesc.”
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a făcut un nou în modernizarea parcului auto al Armatei României, achiziționând 24 de autovehicule tactice blindate VAMTAC ST5 BN2 de la producătorul spaniol Uro Vehículos Especiales S.A. (UROVESA). Contractul, în valoare de aproape 10 milioane de euro plus TVA, a fost atribuit direct, prin negociere, de către compania de stat Romtehnica.
Într-un mesaj postat pe contul de pe rețeaua de socializare Telegram, Forțele Aeriene ale Ucrainei au informat, pe 07.06.2025, că armata ucraineană a doborât un avion de vânătoare rusesc de tip Su-35 în regiunea Kursk.
Preşedintele parlamentului rus, Viaceslav Volodin, a avertizat sâmbătă cu privire la o escaladare a tensiunilor dintre ţara sa şi Germania într-un mesaj adresat parlamentarilor de la Berlin, informează Agerpres și DPA.
Megan Mobbs, fiica reprezentantului special al lui Trump, Keith Kellogg, a comentat bombardamentul masiv din 6 iunie 2025 efectuat de trupele rusești asupra Ucrainei.
Indiferent cât de impresionant va fi AbramsX, probabil că nu va merita niciodată costul programului, într-o eră a războiului cu drone avansate și arme antitanc de ultimă generație. Cel puțin asta e concluzia unor experți militari americani. Nu înseamnă desigur că e însă poziția corectă, dar există argumente pro și contra în ceea ce privește viitorul armei tanc.
Fostul ministru de Externe și actual consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, Cristian Diaconescu, a lansat un avertisment ferm cu privire la implicațiile regionale ale războiului din Ucraina, subliniind că prăbușirea Kievului ar putea deschide calea unor amenințări directe la adresa Republicii Moldova și chiar a României.
Unii legiuitori americani nu înţeleg amploarea campaniei de reînarmare a Rusiei, a declarat vineri cancelarul german Friedrich Merz, la o zi după ce a purtat discuţii cu preşedintele SUA, Donald Trump, la Casa Albă, relatează Agerpres și Reuters.
Elon Musk, cel mai bogat om din lume, a finanțat o mare parte din campania prezidențială a lui Donald Trump din 2024. Trump l-a numit pe Musk la conducerea efortului de reducere a personalului federal și de diminuare a cheltuielilor, dar ulterior relațiile dintre cei doi s-au răcit iar Musk a părăsit administrația. Trump i-a oferit o ieșire decentă și onorantă, lăudându-l pentru munca depusă, dar ulterior Musk a avut câteva ieșiri uluitoare la adresa lui Trump, atacuri greu de imaginat acum câteva luni.
Atacul cu drone asupra aerodromurilor militare rusești din weekend a demonstrat capacitatea Ucrainei de a lovi adânc în adâncimea Rusiei, potrivit unui oficial anonim al NATO. “El a arătat că Rusia este vulnerabilă, chiar dacă președintele Putin crede că va câștiga războiul”, a declarat sursa reporterilor la Bruxelles. Aceasta a numit operațiunea un punct de cotitură în război și a subliniat faptul că dronele în valoare de 400 de dolari fiecare au provocat pagube totale de șapte miliarde de dolari. Oficialii NATO se așteaptă ca Rusia să se răzbune și să intensifice atacurile, în special asupra infrastructurii critice a Ucrainei.
Pentru prima dată în România, Institutul American de Diplomație și Drepturile Omului (USIDHR) aduce la București unul dintre cele mai apreciate programe de certificare diplomatică.
La doar trei luni după anunțul privind semnarea primului contract de export pentru avioanele Su-57E (E, de la varianta pentru export), rușii anunță nu doar că prima unitate va fi livrată anul acesta, ci și că avionul va începe să fie operat în 2025.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
![Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].](https://media.defenseromania.ro/image/202309/w322h220/rusia-productie-tancuri_71995000.jpg "Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].")
Războiul dintre Rusia și Ucraina a escaladat dramatic în ultimele săptămâni. Cu toate acestea, politica occidentală rămâne ancorată în presupunerea periculos de greșită că economia Rusiei se va prăbuși sub costul uluitor al militarizării, al creșterii economice anemice și al scăderii prețurilor petrolului. Președintele Vladimir Putin nu are nicio intenție de a demilitariza economia, chiar dacă luptele din Ucraina s-ar încheia. Kremlinul își propune să-și facă mașina de război mai mare și mai bună, fiind gata să sacrifice calitatea vieții rușilor obișnuiți pe parcurs și este puțin probabil să întâmpine o rezistență semnificativă.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
„Astăzi am pus bazele unor contacte personale și politic foarte bune și fructuoase”, a declarat cancelarul Germaniei după întâlnirea președintele SUA."Today I laid the foundations for some very good and fruitful personal and political contacts," Germany's chancellor said after the US President.
În cursul nopții de 06.06.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au executat un atac masiv asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Loviturile au vizat, în special, obiective aparținând armatei și serviciilor speciale ucrainene, dar și facilități energetice. Au fost întrebuințate diverse mijloace de distrugere, între care drone, rachete de croazieră și rachete balistice.
La data de 4 iunie, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au testat cu succes o nouă versiune de 226 de kilograme a armei anti-navă QUICKSINK. Muniția a fost lansată dintr-un bombardier stealth B-2 Spirit deasupra poligonului de testare din Golful Eglin, Florida. QUICKSINK, un program al Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene ale SUA (AFRL), transformă o bombă standard ghidată cu precizie într-o armă anti-navă eficientă. Varianta mai ușoară, de 226 de kilograme, permite aeronavelor de luptă să transporte mai multe muniții per misiune și să angajeze multiple ținte maritime aflate la mare distanță.
Ministerul Britanic al Apărării intenționează să aloce până la 240 de milioane de lire sterline pentru achiziționarea primelor două, dintr-un total de patru, sisteme de arme laser DragonFire, destinate navelor de război ale Marinei Regale. Acest contract, ce se estimează să se deruleze în perioada 3 noiembrie 2025 – 31 martie 2028, cu o opțiune de prelungire până în decembrie 2032, va asigura livrarea a două unități navale.
”Dacă vrei, poți”, suna o reclamă emblematică, una dintre primele astfel de reclame occidentale difuzate în România post Revoluție. Sloganul se aplică și Ucrainei, care se încăpățânează să lovească devastator pe teritoriul Rusiei (exclusiv în zona militară și logistică), chiar și în lipsa unor rachete occidentale cu rază lungă de acțiune.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 6 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a anunțat pe 5 iunie că președintele Donald Trump l-a nominalizat pe generalul-locotenent al Forțelor Aeriene Alexus G. Grynkewich pentru funcția de Comandant Suprem al Forțelor Aliate (SACEUR) ale NATO în Europa, după cum informează site-ul oficial al Departamentului Apărării din SUA. Ocupantul acestui post asigură simultan și funcția de comandant al Comandamentului European (EUCOM) al SUA.
Un schimb de replici fără precedent a izbucnit joi seară între președintele american Donald Trump și miliardarul Elon Musk.
Germania intenționează să achiziționeze din Norvegia rachete de croazieră cu lansare din aer de tip JSM de ultimă generație, a anunțat joi Ministerul norvegian al Apărării, relatează Agerpres și DPA.
Rușii nu au reușit să vândă încă nimănui Su-57, dar tocmai s-au luat pe piața externă la „trântă” cu F-35 Lightning II american. Provocarea rusă? Ca Su-57 să ia fața F-35 într-un contract gigant iar pentru asta rușii plusează.
Administrația președintelui american Donald Trump a retras de la Ucraina detonatoarele speciale de proximitate, utilizate de rachetele ghidate cu laser de calibru 70 mm de tip Advanced Precision Kill Weapon System II (APKWS I). Acestea au fost redirecționate către Orientul Mijlociu.
Armata ucraineană a atacat joi o unitate rusă a Brigăzii 26 Rachete în orașul Klinți din regiunea Bryansk, care se pregătea să atace unul dintre orașele ucrainene, probabil chiar Kievul. Anunțul a fost făcut de Statul Major General ucrainean, care a publicat o înregistrare video a atacului.
SUA cer ca membrii NATO să investească 5% din PIB-ul lor în apărare.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a atacat recent pentru a treia oară Podul Crimeei, utilizând de această dată o incarcatura exploziva subacvatică care a avariat grav stâlpii principali de susținere. Similar primelor doua atacuri, cel de-al treilea se in scrie in seria de eforturi ale Ucrainei de a perturba una dintre cele mai vitale rute logistice militare ale Rusiei.
O descoperire șocantă a stârnit un val de îngrijorare în sud-estul Poloniei: sisteme antiaeriene și muniție, lăsate nesupravegheate într-un hangar din satul Laszki, în regiunea Podkarpacie, aproape de granița cu Ucraina. Incidentul, investigat acum de autoritățile poloneze, a scos la iveală o poveste complexă implicând o companie privată și un transport misterios de armament destinat Ucrainei.
Forțele Armate Române au semnat un contract pentru achiziția unui număr nespecificat de vehicule de desant aerian de tip Enok AB (Airborne), special adaptate pentru roluri de apărare anti-tanc mobilă. Anunțul a fost făcut de producătorul german, ACS Armoured Car Systems GmbH (ACS), în cadrul Forumului Forțelor pentru Operații Speciale din Europa de Sud-Est (SEESOF), ce are loc în prezent în România, la Târgu Mureș. Această achiziție subliniază o direcție strategică către consolidarea capacităților de apărare mobilă, cu o orientare clară către utilizarea de către forțele speciale române.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a publicat pe 4 iunie noi imagini detaliate din cadrul operațiunii „Pânza de Păianjen” (Pavutyna), ce ilustrează lovituri spectaculoase cu drone împotriva unor aeronave strategice rusești aflate in unele dintre cele mai importante baze aeriene.
