Articolul vorbește despre necesitatea ca țările occidentale să intervină, deoarece Rusia folosește tot ce este posibil, de la religia poporului până la corupția politicienilor pentru a-și spori influența în această regiune geopolitică importantă.
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la începutul războaielor din fosta Iugoslavie, cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial. Deși statele balcanice s-au îndreptat către guvernarea democratică și integrarea cu NATO și Uniunea Europeană imediat după războaie, neglijența continuă din partea Occidentului a contribuit la un regres dramatic în ultimii ani. Acum, președintele rus Vladimir Putin profită de ocazie și folosește țările din fosta Iugoslavie drept următorul câmp de luptă pentru a slăbi NATO și Uniunea Europeană.
Pentru mulți din Occident, strategia lui Putin este confuză. Acești analiști văd Balcanii ca o zonă geopolitică înapoiată; nu înțeleg ce va câștiga Rusia intervenind în regiune. După cum a declarat directorul Centrului Carnegie din Moscova, "Balcanii nu sunt un câmp de luptă major în confruntarea Rusia-Vest".
Rusia vede în regiune punctul slab al Europei: influența sa crescândă acolo amenință să îi permită desfășurarea de mijloace militare strategice în apropierea unei baze majore a SUA și promite că îi va oferi acces la Marea Adriatică. Cel mai mare obiectiv al lui Putin este de a transforma echilibrul de putere din Europa în avantajul Moscovei, iar Balcanii fac parte din această strategie. Moscova a lansat operații de informații pentru a stârni tensiunile etnice și a încuraja protestele, a consolidat tranzacțiile cu arme, s-a infiltrat în infrastructura energetică critică și a exploatat legăturile religioase și culturale de lungă durată dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă în avantajul său în regiune.
Eforturile Rusiei au fost ajutate în mare măsură de răspunsul slab al UE. În ciuda multor ani și miliarde de euro cheltuiți pentru pregătirea Balcanilor pentru integrarea în UE, efortul a stagnat. UE nu s-a extins de la aderarea Croației în 2013 și, în ciuda promisiunilor de aderare a celor șase din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia - discuțiile cu privire la toate scopurile practice sunt înghețate. Afectată de diverse provocări precum Brexit, pandemia COVID-19, ascensiunea grupurilor de extremă dreapta și criza migranților din Europa, extinderea pare să fie într-o așteptare nedeterminată. Acest eșec a făcut din Balcani o țintă evidentă pentru Putin.
În timpul ultimei crize din Balcani din anii 1990, Rusia a fost prea slabă pentru a interveni militar. În schimb, s-a limitat la o misiune de menținere a păcii post-Kosovo, din care a decis să se retragă în 2003. Dar nu ar trebui să existe nicio îndoială că, chiar și atunci, guvernul rus a văzut extinderea NATO către Europa de Est ca o amenințare semnificativă la adresa securității naționale. Acum, cu economia și armata relativ mai puternice, Kremlinul vede o oportunitate de a stopa progresul NATO prin țintirea fostelor state iugoslave. Europa de Vest dormea la volan ultima dată când a izbucnit războiul în Balcani - riscul este prea mare pentru ca de data aceasta să ignore regiunea.
Corupția endemică din Balcani a scos la iveală fisurile pe care Moscova le-a exploatat pentru a-și promova obiectivele. Pe măsură ce fostele state iugoslave au trecut de la socialism la economiile de piață liberă după anii 1990, cleptocrația și privatizarea ilegală au prins rădăcini. Potrivit Freedom House, țările din Balcanii de Vest se îndreaptă spre "parțial libere". Putin folosește corupția pentru a injecta pene economice, etnice și religioase în societățile balcanice prin coruperea liderilor regionali.
Serbia acționează ca un jucător cheie în acțiunea Kremlinului pentru Balcani. Atât guvernul, cât și biserica mențin o loialitate față de Moscova, care este susținută de secole de legături religioase și culturale comune - precum și izolarea reciprocă a Serbiei și Rusiei de puterile occidentale contemporane. Guvernul sârb a cerut crearea unei "lumi sârbe" – o paralelă balcanică la "lumea rusă" a lui Putin – menită să unească toți sârbii într-un cadru cultural comun. Președintele sârb Aleksandar Vucic are interese strategice mai imediate în intervenția Rusiei, în timp ce haosul în regiune îi va permite să se desfășoare ca forță pentru stabilitate înaintea campaniei sale de realegere din 2022. Pentru a se asigura că alegerile au loc în favoarea lor, Serbia și Rusia s-au angajat recent să lucreze împreună pentru a combate protestele de masă și "revoluțiile de culoare" care vin din Occident.
Rusia răspunde loialității sârbe printr-un sprijin generos pentru armata sârbă. Din 2018, bugetul de apărare al Serbiei aproape s-a dublat și conduce toate țările balcanice în ceea ce privește cheltuielile legate de apărare. În ciuda amenințărilor cu sancțiunile SUA împotriva Serbiei, Moscova a trimis un sistem de rachete S-400 în Serbia în 2019 pentru un exercițiu militar. Kremlinul a plusat și mai mult în acest an, când a permis Serbiei să-și procure sisteme de apărare aeriană Pantsir-S1M. Serbia găzduiește, de asemenea, un "centru umanitar" condus de ruși, care servește drept centru de colectare a informațiilor, situat lângă tabăra Bondsteel - baza principală a NATO din Kosovo.
Moscova a amenințat în mod deschis țările balcanice care au căutat să-și consolideze legăturile de securitate cu Occidentul. Ea a încercat să zădărnicească un referendum din 2018 privind apartenența la NATO a Macedoniei de Nord, iar ambasadorul acesteia a declarat țara "o țintă legitimă" dacă tensiunile dintre NATO și Rusia ar escalada (țara a devenit membră în 2020). În Muntenegru, Moscova a susținut o lovitură de stat în 2016, cu puțin timp înainte de oferta sa de succes de a adera la NATO.
Rusia este conștientă de faptul că religia din Balcani a fost întotdeauna importantă în stimularea conflictelor. În Muntenegru, Kremlinul promovează politici pro-ruse prin Biserica Ortodoxă Sârbă, care a denigrat conceptul de identități naționale distincte muntenegrene și sârbe și a intervenit în politică în numele Moscovei. Lucrând prin intermediul bisericii, Rusia a organizat proteste în masă anul trecut și a înlocuit un guvern necooperant cu conducere pro-rusă.
Cele mai “explozive” din Balcani sunt Kosovo și Bosnia și Herțegovina. Deși populația Kosovo este mai mult de 90 la sută de etnie albaneză, sârbii văd țara ca pe o patrie ancestrală, care conține unele dintre cele mai sfinte locuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. La fel cum un război civil a izbucnit din tensiunile dintre diferitele grupuri religioase și etnice la începutul anilor 1990, Kremlinul folosește acum Biserica Ortodoxă pentru a destabiliza țara și regiunea în general. Biserica Ortodoxă Rusă a intensificat disputele repetate cu privire la siturile religioase, cel mai recent exprimându-și îngrijorarea cu privire la „soarta altarelor creștine din Kosovo” în urma tensiunilor tot mai mari dintre Kosovo și Serbia.
Moscova a precizat, de asemenea, că recunoașterea diplomatică de către Națiunile Unite a independenței Kosovo față de Serbia va fi imposibilă fără aprobarea Rusiei. Putin citează adesea Kosovo pentru a justifica anexarea Crimeei de către Rusia, argumentând că recunoașterea secesiunii țării de Serbia de către țările occidentale a creat un precedent care legitimează declarațiile unilaterale de independență a altor teritorii.
Bruxelles-ul nu a reușit să facă progrese în direcția recunoașterii Kosovo de către Serbia, la fel cum „Acordul de la Washington” al președintelui american Donald Trump din 2020 nu a reușit să facă progrese substanțiale în problemele cheie ale disputelor. KFOR, forța de menținere a păcii NATO cu sediul în Kosovo, a luptat în mod similar pentru a menține stabilitatea. În septembrie, granița Kosovo-Serbia a fost scena unor proteste față de interdicția de intrare în Kosovo a vehiculelor cu plăcuțe de înmatriculare sârbe. Acest lucru a dus la o blocadă și un spectacol aerian din partea sârbilor și la desfășurarea Forțelor de Poliție din Kosovo. În mod previzibil, Rusia a urmat exemplul batjocorind KFOR și îndemnând UE să medieze în mod inadecvat tensiunile existente între cele două țări.
În Bosnia și Herțegovina, acordul de pace de la Dayton care a pus capăt războiului în 1995 este în criză. Țara continuă să nu facă progrese în privința diviziunilor dintre comunitățile sale bosniace, sârbe și croate, iar Rusia a exploatat aceste diviziuni în avantajul său. În martie, Rusia a amenințat cu represalii dacă Bosnia se alătură NATO. Între timp, membrul sârb bosniac al președinției tripartite Milorad Dodik a amenințat că Republica Srpska, una dintre cele două entități care alcătuiesc țara, se va separa de Bosnia. În decembrie, Adunarea Națională a Republicii Srpska a votat în favoarea lansării unei proceduri pentru retragerea sârbilor bosniaci din instituțiile la nivel de stat, inclusiv din armata bosniacă, serviciile de securitate, sistemul fiscal și sistemul judiciar. Pe lângă Republica Srpska, Kremlinul i-a sprijinit pe naționaliștii croați bosniaci pentru a face eforturi pentru crearea unei alte entități în Bosnia și Herțegovina. Cel mai important reprezentant internațional al Bosniei, Christian Schmidt, a tras un semnal de alarmă în noiembrie, spunând că "perspectiva unei noi secesiuni și conflicte este foarte reală".
Este timpul ca puterile occidentale să se trezească la amenințarea pe care o reprezenta pentru interesele lor intervenția Rusiei în Balcani. Și au mai multe opțiuni la dispoziție.
NATO trebuie să se reorienteze asupra regiunii și să acorde prioritate reducerii tensiunilor. Trebuie să-și trimită echipa de asistență antihibridă în Balcani, așa cum a făcut în Muntenegru în 2019, pentru a combate campaniile rusești de dezinformare și alte operațiuni de informații. Membrii NATO ar trebui să organizeze, de asemenea, o "coaliție de voluntari" care să se opună intervenției ruse în Bosnia, desfășurând misiuni de menținere a păcii în zone strategice, precum districtul Brcko din nord-est, pentru a preveni ca zonele pe cale de dispariție să scape de sub control. Această forță ar putea completa forța de menținere a păcii condusă de UE (EUFOR), care are sarcina de a menține pacea și securitatea în Bosnia - dar al cărei mandat ar trebui extins la Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia și China au drept de veto. Președintele american Joe Biden a semnat, de asemenea, un ordin executiv pentru a-i sancționa pe cei care amenință stabilitatea Balcanilor de Vest în iunie.
Nu se poate aștepta ca toți membrii NATO să sprijine Balcanii, deoarece Ungaria și alte câteva țări europene ai Alianței sunt reprezentanți ai Rusiei în organizație. Pe de altă parte, Marea Britanie pare să fi înțeles gravitatea crizei. Aceasta a promis că va menține "stabilitatea în Balcanii de Vest" și a avertizat Rusia să nu facă o "greșeală strategică" în regiune. Londra trebuie să depună eforturi pentru a transforma aceste cuvinte în acțiune, conducând o coaliție pregătită să lupte împotriva intervenției ruse în regiune.
Mai presus de toate, NATO trebuie să accelereze aderarea Bosniei și Kosovo la alianță. O astfel de mișcare ar crește costurile Kremlinului pentru operațiunile sale în Balcani. Rusia s-a opus cu fermitate extinderii NATO și acum, pe măsură ce criza din Ucraina continuă, a cerut o garanție obligatorie din punct de vedere juridic că NATO va înceta activitatea militară în Europa de Est. Integrarea Bosniei și Kosovo ar transmite mesajul că Balcanii nu vor fi lăsați în fața Moscovei și că Putin nu va determina viitorul NATO.
Așa cum a fost la începutul războaielor iugoslave sau în ajunul primului război mondial, poate fi dificil să convingi lumea de importanța Balcanilor. În anii 1990, țările europene nu au reușit să răspundă suficient de rapid la criză, iar Statele Unite au fost nevoite să intervină. De data aceasta, însă, Statele Unite sunt cele care s-au întors din interior și este puțin probabil să intervină. Deci, este probabil ca povara să rămână asupra UE. Nimic mai puțin decât stabilitatea Europei și vitalitatea continuă a UE și a alianței NATO sunt în linie.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
La peste trei ani de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, statele NATO, și în special Uniunea Europeană, se confruntă cu mari probleme logistice: în ciuda miliardelor de euro alocate și a declarațiilor despre „unitate” și „viteză de reacție”, mecanismul logistic vital pentru apărarea Flancului Estic se mișcă la viteza unei melc.
Compania de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.10.2025, că Întreprinderea de aviație V.P. Chkalov (NAZ) din Novosibirsk, a fabricat și predat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Sub asaltul tăcut al dronelor, Europa a intrat într-o nouă fază de alertă de securitate, săptămâna trecută marcată de haos aerian și suspiciuni de spionaj militar. Seria de incidente cu drone de la Aeroportul din Munchen s-a încheiat sâmbătă dimineața cu reluarea anevoioasă a zborurilor, dar nu înainte de a bloca aproximativ 11.500 de pasageri și de a provoca zeci de anulări.
România trăiește un paradox, adică încă unul dintre nenumăratele paradoxuri și ciudățenii. Avem unul dintre cele mai dinamice sectoare IT din regiune, cu centre de excelență care exportă competență și inovație, dar acest avantaj nu reușește să difuzeze în restul economiei. Raportul DESI/Digital Decade Country Report 2024 arată o realitate îngrijorătoare: competențele digitale de bază rămân la doar 27,7% din populație (față de 55,6% media UE), iar ponderea specialiștilor TIC este de 2,6% din forța de muncă (aproape jumătate din media europeană - 4,8%) . În același timp, doar 19% dintre IMM-uri adoptă tehnologii digitale avansate, comparativ cu 55% în UE.
George Scutaru, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și actual CEO al think tank-ului New Strategy Center, a avertizat că orice reducere a prezenței militare americane în Europa, în special pe Flancul Estic, ar fi o greșeală strategică gravă. Acesta prezintă trei argumente geopolitice solide pentru care România e norocoasă să aibă un as în mânecă în ceea ce privește prezența trupelor americane.
Președintele rus Vladimir Putin, un simbol al dictaturii de zi, a lansat un avertisment direct, isteric și tăios către elitele conducătoare ale Europei, acuzându-le că „stârnesc isteria” unui presupus „război cu rușii” și promițând un răspuns „rapid” și „foarte convingător” la ceea ce a numit „escaladarea militarizării Europei”. Declarațiile, făcute în cadrul discursului său anual de la Clubul de Discuții Valdai din Soci, subliniază o adâncire a prăpastiei dintre Moscova și Occident, cu Ucraina ca epicentru al celei mai mari confruntări de la Criza Rachetelor din Cuba din 1962.
De la „artizanul păcii” la facilitatorul de atacuri la mare distanță, retorica lui Donald Trump față de conflictul din Ucraina ar putea să i-a o turnură neașteptată și extrem de riscantă? Decizia recentă de a autoriza agențiile de informații și Pentagonul să sprijine Ucraina cu date pentru identificarea țintelor din sectorul energetic pe teritoriul rusesc nu este o simplă speculație, ci un semnal clar și al unei noi etape de escaladare. Este o mișcare strategică menită să pună presiune reală pe Kremlin sau doar o reacție de moment, alimentată de frustrarea președintelui american față de încăpățânarea lui Vladimir Putin?
Cine credea că luptele aeriene de tip dogfight sunt de domeniul trecutului s-ar putea înșela foarte mult. La intersecția spațiului rusesc cu cel al NATO se vor vedea tot mai des abilitățile piloților puse la încercare.
Forțele speciale finlandeze au preluat controlul asupra tancului petrolier rusesc Eagle S după ce acesta, în mod deliberat sau nu, a târât ancora și a secționat un cablu electric crucial subacvatic. A fost prima dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial când Finlanda a sechestrat o navă străină. Acest incident petrecut în decembrie anul trecut nu a fost un eveniment izolat, ci vârful de aisberg al unei agresiuni mult mai ample.
Rusia și-a intensificat atacurile aeriene cu rachete și drone cu rază lungă de acțiune asupra Ucrainei în septembrie. Acest lucru a fost scris astăzi (01.10.2025) de agenția AFP, care a analizat date prezentate de Forțele Aeriene ucrainene.
Rusia, țara care și-a construit identitatea geopolitică pe domeniul energetic, pe langa cel militar, se află acum în fața unei umilințe istorice: a fost nevoită să recunoască oficial că nu mai poate face față cererii interne de combustibil.
Pe fondul escaladării conflictului din Ucraina, liniștea spațiului aerian al Uniunii Europene a fost spartă de o serie îngrijorătoare de incursiuni cu drone, multe dintre ele purtând, se pare, amprenta Rusiei. Incidentele din ultimele săptămâni au semănat incertitudine, scoțând la iveală breșe în apărarea statelor membre și punând la încercare reziliența și unitatea blocului comunitar. Europa, spun experții, se confruntă cu o nouă formă de război hibrid, unde incertitudinea este arma supremă.
Situația din America Latină s-a deteriorat brusc, ajungând într-o fază de maximă volatilitate, după ce Comandamentul Apărării Aeriene al Armatei Venezuelei a mutat vizibil sisteme de rachete sol-aer Buk-M2E în inima regiunii capitale.
China nu vede războiul ruso-ucrainean ca pe o simplă oportunitate politică, ci mai degrabă ca pe o lecție militară care a forțat o adaptare dinamică și urgentă a planurilor de dezvoltare ale Armatei Populare de Eliberare (PLA).
Un grup de analiști cehi a tras un semnal de alarmă care rezonează periculos de mult cu experiența recentă a României: o rețea de aproape 300 de conturi anonime pe Tik-Tok răspândește intens narațiunile pro-ruse și sprijină partidele radicale, mizând pe un electorat care ar putea decide viitorul geopolitic al țării.
O premieră absolută în acest război și un nou semnal de alarmă pentru aviația rusă: Forțele de Sisteme fără Pilot ale Ucrainei (USF) au reușit, cu ajutorul unei drone FPV obișnuite, să distrugă în zbor un elicopter rusesc de transport Mi-8. Succesul, confirmat de Batalionul 1 SBS "Prădătorii Înălțimilor", arată o nouă dimensiune la care a ajuns războiului tehnologic de pe frontul din Ucraina.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat sâmbătă o informație crucială, dar învăluită în delicatețe diplomatică: un sistem de apărare aeriană Patriot de fabricație americană, provenit din Israel printr-o schemă complexă negociată de Washington, este deja operațional în Ucraina de o lună. Analiștii văd în acest transfer nu doar o consolidare a apărării Kievului, ci și o fisură majoră în neutralitatea Israelului, forțată de alianța tot mai strânsă dintre Rusia și inamicul regional de moarte al Ierusalimului, Iranul.
Stephen Kotkin, unul dintre cei mai fini experți ai politicii rusești și europene, nu oferă o simplă analiză geopolitică într-un recent interviul acordat Engelsberg Ideas, ci ne prezintă o imagine care arată decadența morală și paralizia strategică a statelor occidentale. Profesorul Kotkin spune că Europa, un conglomerat de societăți bogate și pacifiste, este, în esență, terorizată de o capcană psihologică pe care singura şi-a întins-o.
Duminica aceasta, Republica Moldova, o mică națiune cu o inimă mare, dar vulnerabilă, se află în fața celui mai important scrutin parlamentar din istoria sa modernă. Alegerile nu sunt o simplă competiție politică internă, ci un veritabil referendum geopolitic, un duel decisiv între Vest și Est, între un viitor european și o regresie în „zona gri” a influenței ruse.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord intenționează să continue să își sporească vigilența în regiunea Mării Baltice, în urma recentelor incidente cu drone din Danemarca. Alianța va desfășura cel puțin o fregată antiaeriană în zonă și își va consolida, de asemenea, platformele de supraveghere și recunoaștere. Alianța a transmis acest lucru într-o declarație citată de Reuters.
Cu doar o zi înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie, ceața incertitudinii se adâncește deasupra scenei politice de la Chișinău. Acest scrutin nu este doar o confruntare locală, ci reprezintă o miză crucială pentru viitorul pro-european al Republicii Moldova, dar și o amenințare geopolitică directă la adresa Ucrainei, o țintă pe care Kremlinul o vizează acum printr-o campanie hibridă complexă și deosebit de bine finanțată.
Regimul politic rus s-a schimbat fundamental din februarie 2022, când a început invazia Ucrainei, potrivit analiștilor cehi intervievați de agenția CTK. După cum au precizat aceștia, în prezent este mai agresiv, represiv și mai militarizat decât înainte de invadarea Ucrainei, dar în același timp se caracterizează și printr-o anumită fragilitate și dependență de rezultatul războiului.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a adus în discuție, în cadrul unei întâlniri cu Donald Trump la New York, în marja Adunării Generale a ONU, o solicitare crucială: furnizarea de rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă de acțiune. Această cerere, confirmată ulterior de Zelenski însuși, marchează o nouă etapă în eforturile Kievului de a obține armament capabil să schimbe radical dinamica războiului și să forțeze Rusia la negocieri.
Declarat de către Minsk ca un simplu act de „asigurare a propriei securități”, anunțul oficial al desfășurării sistemului rusesc de rachete balistice cu rază medie de acțiune Oreshnik (cunoscut și sub numele de Kedr) pe teritoriul Belarusului nu este nimic altceva decât un nou episod, deosebit de îngrijorător, în escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Occident. Prin vocea ministrului său de Externe, Maksim Rîjenkov, Minskul pretinde că nu face decât să răspundă unei presiuni externe, deși această mutare încalcă spiritul tratatelor internaționale și ridică un serios semn de întrebare cu privire la intențiile reale ale celor două state aliate.
Poliția Națională a Republicii Moldova, în cooperare cu Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), Serviciul de Informații și Securitate (SIS) și cu sprijinul trupelor speciale BPDS „Fulger”, a desfășurat o amplă operațiune, vizând destructurarea unor grupuri implicate în pregătirea dezordinilor în masă și destabilizării situației interne. Potrivit comunicatului oficial, aceste acțiuni erau finanțate din exterior și aveau ramificații politice și criminale, inclusiv conexiuni directe cu Federația Rusă. Amintim în acest sens declarațiile fostului președinte Igor Dodon, liderul Blocului Patriotic - bloc electoral pro-rus - care a anunțat deja proteste în Moldova începând din 29 septembrie, imediat după alegerile parlamentare din acest weekend.
În ajunul alegerilor parlamentare cruciale din 28 septembrie, care vor decide parcursul pro-european sau reîntoarcerea în sfera de influență a Moscovei, Republica Moldova a devenit ținta unui val masiv și coordonat de propagandă orchestrată de Rusia și de apropiații săi.
Într-o Europă obsedată de reînarmare, cea mai nouă „armă” defensivă ar putea fi, paradoxal, una naturală: mlaștina. Războiului din Ucraina a readus în discuţie importantă nebănuită pe care o pot juca zone mlăştinoase de a bloca tancurile rusești. Acum, NATO și Uniunea Europeană analizează un concept de „dublă întrebuințare” (dual use): restaurarea turbăriilor pentru a crea obstacole naturale insurmontabile pe Flancul Estic, îndeplinind în același timp obiectivele climatice stricte ale Bruxelles-ului.
Ce mai recent analiză a secretarului general al NATO, Mark Rutte, nu lasă loc de interpretări: securitatea euro-atlantică este subminată activ de o coaliție de puteri revizioniste. Discursul său rostit în fața cadeților de la prestigioasa Academie Militară americană West Point definește, fără perdea, nouă paradigmă a amenințării și trasează liniile de forță ale strategiei Alianței.
După ce o serie de incursiuni cu drone au închis marile aeroporturi din Copenhaga și Oslo, totul după ce România și Polonia au fost ţinta unor incursiuni cu drone, Europa se confruntă cu o nouă fază a agresiunii ruse. Premierul Mette Frederiksen avertizează că asistăm la un război hibrid menit să testeze, să intimideze și să spargă coeziunea NATO.
Un alt oficial european de rang înalt avertizează asupra pericolului în creștere ca NATO să fie atacată de Rusia în următorii câțiva ani. Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, consideră că până în 2030, Rusia vrea să fie pregătită pentru o confruntare la scară largă cu NATO. Kremlinul se îndreaptă deja pe „calea militară”. Brekelmans a ținut pe 25 septembrie un discurs la Forumul European pentru Inovare în Apărare (EDIF) desfășurat la Haga.
Corespondeță din Coreea: DefenseRomania participă în aceste zile, la invitația Hanwha Aerospace, la ADEX 2025, una din cele mai mari expoziții militare din Asia.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Analizând poziția pe care administrația Trump a avut-o față de Ucraina de la începutul mandatului până la recentele evenimente, observăm că obiectivele Washingtonului nu vizează neapărat o pace solidă în sensul clasic, ci mai degrabă o soluție pragmatică rapidă, care să reducă, ideal să elimine, implicarea directă a SUA. Administrația Trump - aflată abia în primul an de mandat - pare să prefere o încetare a focului care să conducă treptat către un conflict înghețat, deși acest deznodământ este mai degrabă o consecință strategică a politicilor sale, decât un obiectiv explicit declarat.
Comisiile reunite pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputatilor și Senat au aprobat propunerile MApN privind programul de achiziții de noi tancuri principale de luptă.
Adio Kalanșnikov? România e aproape de un moment important: bătrânele automate din epoca sovietică, cu care au fost instruite zeci de serii de militari în termen, ar putea deveni istorie.
DefenseRomania a fost singura publicație din țară care a fost invitată la facilitățile de producție din Belgia ai unuia dintre cei mai importanți producători de armament ușor: FN Herstal.
Europa de Vest se adaptează la noile provocări. În urma unei serii de „atacuri” cu drone neidentificate asupra unor ținte strategice din mai multe țări, Germania și Regatul Unit introduc noi reglementări.
Londra a mers cel mai departe, intenționând să acorde serviciilor sale de securitate autoritatea de a trage asupra obiectelor străine din cer.
Avioane de vânătoare NATO au efectuat patru intervenții săptămâna trecută pentru a identifica aeronave rusești care încălcau regulile de zbor și o dată pentru a intercepta o încălcare a spațiului aerian național, a relatat Ministerul lituanian al Apărării Naționale.
O zi istorică pentru Europa. Astăzi a fost adoptată o decizie de oprire completă a importului de gaze din Rusia.
Europa e obligată să contrabalanseze o decizie strategică greșită, luată cu decenii în urmă, care a făcut ca majoritatea statelor să depindă aproape în totalitate de gazele rusești.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a respins luni afirmația președintelui american Donald Trump conform căreia Statele Unite au distrus industria nucleară a Iranului.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Ucraina nu va ceda teritoriile sale pentru a pune capăt războiului cu Rusia și va continua să consolideze cooperarea cu partenerii internaționali în domeniul apărării și energiei, a declarat președintele Volodimir Zelenski.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
România devine o piață tot mai importantă pentru industria de apărare din Turcia, fapt pentru care un număr tot mai mare de companii din Turcia sunt interesate să colaboreze și, inclusiv, să producă aici. Un lucru care se pliază pe strategia Bucureștiului de a revitaliza industria națională de apărare. Iar în acest sens exemplul Otokar cu blindatele 4x4 Cobra II produse la Automecanica Mediaș SRL ar putea fi implementat și de alte companii.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat, în timpul vizitei sale la Washington, că negociază un acord crucial pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei: achiziționarea a 25 de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, fabricate în SUA. Deși livrarea integrală va fi eșalonată pe parcursul mai multor ani din cauza constrângerilor legate de producție, liderul de la Kiev a subliniat că finanțarea principală este deja „pusă la punct”, urmând să provină din utilizarea activelor rusești înghețate.
Submarinul rusesc Novorossiysk, o navă din clasa Improved Kilo, a fost nevoit să se întoarcă șchiopătând acasă în Marea Baltică, după o defecțiune mecanică în Marea Mediterană. În timp ce unele rapoarte au exagerat situația acestuia, incidentul expune prezența în scădere a Marinei Ruse în regiune.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
Mașina de război a Rusiei continuă să funcționeze, iar secretul său, deși nu tocmai ascuns, rămâne o pată neagră pe harta eforturilor internaționale de sancționare. După trei ani și jumătate de conflict, rachetele și dronele care lovesc zilnic orașele ucrainene sunt pline, la propriu, de tehnologie occidentală.
Deciziile pe câmpul de luptă, dar și cele din spatele biroului, intră în bucla viteză-AI. Comandantul Armatei a 8-a din Coreea de Sud recunoaște că „eu și Chat am devenit foarte apropiați în ultima vreme” un semnal că viitorul războiului se decide la „viteza mașinii”, nu a omului.
O operațiune internațională, denumită "SIMCARTEL", a scos la iveală o platformă sofisticată de tip "cybercrime-as-a-service" (CaaS) care a permis escrocilor cibernetici să creeze milioane de identități virtuale pentru o gamă largă de fraude, de la phishing la escrocherii cu investiții false. Pierderile înregistrate doar în Austria și Letonia se ridică la peste 5.8 milioane de dolari.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
Patru bombardiere strategice B-1B Lancer, de la Baza Forțelor Aeriene Dyess, Texas, au ajuns, recent, la Baza Aeriană Misawa, Japonia, într-o misiune operativă. Este probabil ca aeronavele să participe la exerciții cu Japonia în următoarele săptămâni, potrivit publicației Air&Space Forces.
Franța a marcat recent un moment istoric pentru ambițiile sale militare și nucleare. La șantierul Naval Group din Cherbourg, a început sudura primei plăci de oțel pentru viitorul portavion de nouă generație (PA-NG). Deși pare un detaliu tehnic, acest act semnalează demararea efectivă a construcției fizice a celei mai mari nave de război realizate vreodată în Europa și confirmă hotărârea Parisului de a-și menține statutul de putere maritimă de prim rang, chiar și într-un context economic și politic intern dificil.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
Agenția de presă rusă Tass a semnalat, pe 19.10.2025, că, în primele trei luni de implementare a programului PURL (Lista de cerințe prioritare pentru Ucraina), care le permite aliaților europeni din cadrul NATO să cumpere arme pentru Kiev din SUA, Ucraina a primit 2,422 de miliarde de dolari, în timp ce nevoile sale pentru această perioadă s-au ridicat la 3-4,5 miliarde.
Olanda devine primul partener european care obține „acces total” la inițiativa americană Collaborative Combat Aircraft (CCA). Este un pas major care cimentează alianța transatlantică în domeniul puterii aeriene, unde dronele autonome vor lupta alături de avioanele cu pilot, sporind semnificativ raza de acțiune și capacitatea de supraviețuire în luptă.
O evaluare dură și necesară a fost adusă în spațiul public, punând sub semnul întrebării direcția strategică a Alianței Nord-Atlantice. Miliarde de dolari cheltuite pe sisteme de armament avansate, dar care au eșuat în a anticipa sau a contracara evoluția accelerată a sistemelor de război electronic (EW) dezvoltat de Rusia, reprezintă o lecție costisitoare pentru NATO.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Deși pare desprins dintr-un film SF, un sistem robotizat care permite lansarea și aterizarea dronelor de luptă cu ajutorul unor vehicule aflate în plină mișcare ar putea schimba radical tactica pe câmpul de luptă. Inovația, dezvoltată de compania americană Target Arm, nu doar că automatizează un proces critic, dar promite să salveze vieți, reducând riscul la care sunt expuse echipajele militare.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Cine ar fi crezut că viitorul războiului naval nu va fi dominat de portavioane și distrugătoare, ci de o barcă mică, autonomă, de doar 5,5 metri, încărcată cu explozibil? Răspunsul se află în Marea Neagră, iar numele inovației ucrainene este MAGURA - acronimul pentru Maritime Autonomous Guard Unmanned Robotic Apparatus.
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
Rusia pare să se pregătească pentru intensificarea atacurilor pe distanțe lungi împotriva Ucrainei. Extinderea bazei aeriene Engels-2, un nod vital pentru bombardierele strategice, semnalează o intenție clară de a crește capacitatea de lansare a unor noi serii de atacuri Serviciile de informații ucrainene trag un semnal de alarmă: Kievul are nevoie urgentă de capacități de lovire în adâncime pentru a contracara amenințarea direct de la sursă.
