Articolul vorbește despre necesitatea ca țările occidentale să intervină, deoarece Rusia folosește tot ce este posibil, de la religia poporului până la corupția politicienilor pentru a-și spori influența în această regiune geopolitică importantă.
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la începutul războaielor din fosta Iugoslavie, cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial. Deși statele balcanice s-au îndreptat către guvernarea democratică și integrarea cu NATO și Uniunea Europeană imediat după războaie, neglijența continuă din partea Occidentului a contribuit la un regres dramatic în ultimii ani. Acum, președintele rus Vladimir Putin profită de ocazie și folosește țările din fosta Iugoslavie drept următorul câmp de luptă pentru a slăbi NATO și Uniunea Europeană.
Pentru mulți din Occident, strategia lui Putin este confuză. Acești analiști văd Balcanii ca o zonă geopolitică înapoiată; nu înțeleg ce va câștiga Rusia intervenind în regiune. După cum a declarat directorul Centrului Carnegie din Moscova, "Balcanii nu sunt un câmp de luptă major în confruntarea Rusia-Vest".
Rusia vede în regiune punctul slab al Europei: influența sa crescândă acolo amenință să îi permită desfășurarea de mijloace militare strategice în apropierea unei baze majore a SUA și promite că îi va oferi acces la Marea Adriatică. Cel mai mare obiectiv al lui Putin este de a transforma echilibrul de putere din Europa în avantajul Moscovei, iar Balcanii fac parte din această strategie. Moscova a lansat operații de informații pentru a stârni tensiunile etnice și a încuraja protestele, a consolidat tranzacțiile cu arme, s-a infiltrat în infrastructura energetică critică și a exploatat legăturile religioase și culturale de lungă durată dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă în avantajul său în regiune.
Eforturile Rusiei au fost ajutate în mare măsură de răspunsul slab al UE. În ciuda multor ani și miliarde de euro cheltuiți pentru pregătirea Balcanilor pentru integrarea în UE, efortul a stagnat. UE nu s-a extins de la aderarea Croației în 2013 și, în ciuda promisiunilor de aderare a celor șase din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia - discuțiile cu privire la toate scopurile practice sunt înghețate. Afectată de diverse provocări precum Brexit, pandemia COVID-19, ascensiunea grupurilor de extremă dreapta și criza migranților din Europa, extinderea pare să fie într-o așteptare nedeterminată. Acest eșec a făcut din Balcani o țintă evidentă pentru Putin.
În timpul ultimei crize din Balcani din anii 1990, Rusia a fost prea slabă pentru a interveni militar. În schimb, s-a limitat la o misiune de menținere a păcii post-Kosovo, din care a decis să se retragă în 2003. Dar nu ar trebui să existe nicio îndoială că, chiar și atunci, guvernul rus a văzut extinderea NATO către Europa de Est ca o amenințare semnificativă la adresa securității naționale. Acum, cu economia și armata relativ mai puternice, Kremlinul vede o oportunitate de a stopa progresul NATO prin țintirea fostelor state iugoslave. Europa de Vest dormea la volan ultima dată când a izbucnit războiul în Balcani - riscul este prea mare pentru ca de data aceasta să ignore regiunea.
Corupția endemică din Balcani a scos la iveală fisurile pe care Moscova le-a exploatat pentru a-și promova obiectivele. Pe măsură ce fostele state iugoslave au trecut de la socialism la economiile de piață liberă după anii 1990, cleptocrația și privatizarea ilegală au prins rădăcini. Potrivit Freedom House, țările din Balcanii de Vest se îndreaptă spre "parțial libere". Putin folosește corupția pentru a injecta pene economice, etnice și religioase în societățile balcanice prin coruperea liderilor regionali.
Serbia acționează ca un jucător cheie în acțiunea Kremlinului pentru Balcani. Atât guvernul, cât și biserica mențin o loialitate față de Moscova, care este susținută de secole de legături religioase și culturale comune - precum și izolarea reciprocă a Serbiei și Rusiei de puterile occidentale contemporane. Guvernul sârb a cerut crearea unei "lumi sârbe" – o paralelă balcanică la "lumea rusă" a lui Putin – menită să unească toți sârbii într-un cadru cultural comun. Președintele sârb Aleksandar Vucic are interese strategice mai imediate în intervenția Rusiei, în timp ce haosul în regiune îi va permite să se desfășoare ca forță pentru stabilitate înaintea campaniei sale de realegere din 2022. Pentru a se asigura că alegerile au loc în favoarea lor, Serbia și Rusia s-au angajat recent să lucreze împreună pentru a combate protestele de masă și "revoluțiile de culoare" care vin din Occident.
Rusia răspunde loialității sârbe printr-un sprijin generos pentru armata sârbă. Din 2018, bugetul de apărare al Serbiei aproape s-a dublat și conduce toate țările balcanice în ceea ce privește cheltuielile legate de apărare. În ciuda amenințărilor cu sancțiunile SUA împotriva Serbiei, Moscova a trimis un sistem de rachete S-400 în Serbia în 2019 pentru un exercițiu militar. Kremlinul a plusat și mai mult în acest an, când a permis Serbiei să-și procure sisteme de apărare aeriană Pantsir-S1M. Serbia găzduiește, de asemenea, un "centru umanitar" condus de ruși, care servește drept centru de colectare a informațiilor, situat lângă tabăra Bondsteel - baza principală a NATO din Kosovo.
Moscova a amenințat în mod deschis țările balcanice care au căutat să-și consolideze legăturile de securitate cu Occidentul. Ea a încercat să zădărnicească un referendum din 2018 privind apartenența la NATO a Macedoniei de Nord, iar ambasadorul acesteia a declarat țara "o țintă legitimă" dacă tensiunile dintre NATO și Rusia ar escalada (țara a devenit membră în 2020). În Muntenegru, Moscova a susținut o lovitură de stat în 2016, cu puțin timp înainte de oferta sa de succes de a adera la NATO.
Rusia este conștientă de faptul că religia din Balcani a fost întotdeauna importantă în stimularea conflictelor. În Muntenegru, Kremlinul promovează politici pro-ruse prin Biserica Ortodoxă Sârbă, care a denigrat conceptul de identități naționale distincte muntenegrene și sârbe și a intervenit în politică în numele Moscovei. Lucrând prin intermediul bisericii, Rusia a organizat proteste în masă anul trecut și a înlocuit un guvern necooperant cu conducere pro-rusă.
Cele mai “explozive” din Balcani sunt Kosovo și Bosnia și Herțegovina. Deși populația Kosovo este mai mult de 90 la sută de etnie albaneză, sârbii văd țara ca pe o patrie ancestrală, care conține unele dintre cele mai sfinte locuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. La fel cum un război civil a izbucnit din tensiunile dintre diferitele grupuri religioase și etnice la începutul anilor 1990, Kremlinul folosește acum Biserica Ortodoxă pentru a destabiliza țara și regiunea în general. Biserica Ortodoxă Rusă a intensificat disputele repetate cu privire la siturile religioase, cel mai recent exprimându-și îngrijorarea cu privire la „soarta altarelor creștine din Kosovo” în urma tensiunilor tot mai mari dintre Kosovo și Serbia.
Moscova a precizat, de asemenea, că recunoașterea diplomatică de către Națiunile Unite a independenței Kosovo față de Serbia va fi imposibilă fără aprobarea Rusiei. Putin citează adesea Kosovo pentru a justifica anexarea Crimeei de către Rusia, argumentând că recunoașterea secesiunii țării de Serbia de către țările occidentale a creat un precedent care legitimează declarațiile unilaterale de independență a altor teritorii.
Bruxelles-ul nu a reușit să facă progrese în direcția recunoașterii Kosovo de către Serbia, la fel cum „Acordul de la Washington” al președintelui american Donald Trump din 2020 nu a reușit să facă progrese substanțiale în problemele cheie ale disputelor. KFOR, forța de menținere a păcii NATO cu sediul în Kosovo, a luptat în mod similar pentru a menține stabilitatea. În septembrie, granița Kosovo-Serbia a fost scena unor proteste față de interdicția de intrare în Kosovo a vehiculelor cu plăcuțe de înmatriculare sârbe. Acest lucru a dus la o blocadă și un spectacol aerian din partea sârbilor și la desfășurarea Forțelor de Poliție din Kosovo. În mod previzibil, Rusia a urmat exemplul batjocorind KFOR și îndemnând UE să medieze în mod inadecvat tensiunile existente între cele două țări.
În Bosnia și Herțegovina, acordul de pace de la Dayton care a pus capăt războiului în 1995 este în criză. Țara continuă să nu facă progrese în privința diviziunilor dintre comunitățile sale bosniace, sârbe și croate, iar Rusia a exploatat aceste diviziuni în avantajul său. În martie, Rusia a amenințat cu represalii dacă Bosnia se alătură NATO. Între timp, membrul sârb bosniac al președinției tripartite Milorad Dodik a amenințat că Republica Srpska, una dintre cele două entități care alcătuiesc țara, se va separa de Bosnia. În decembrie, Adunarea Națională a Republicii Srpska a votat în favoarea lansării unei proceduri pentru retragerea sârbilor bosniaci din instituțiile la nivel de stat, inclusiv din armata bosniacă, serviciile de securitate, sistemul fiscal și sistemul judiciar. Pe lângă Republica Srpska, Kremlinul i-a sprijinit pe naționaliștii croați bosniaci pentru a face eforturi pentru crearea unei alte entități în Bosnia și Herțegovina. Cel mai important reprezentant internațional al Bosniei, Christian Schmidt, a tras un semnal de alarmă în noiembrie, spunând că "perspectiva unei noi secesiuni și conflicte este foarte reală".
Este timpul ca puterile occidentale să se trezească la amenințarea pe care o reprezenta pentru interesele lor intervenția Rusiei în Balcani. Și au mai multe opțiuni la dispoziție.
NATO trebuie să se reorienteze asupra regiunii și să acorde prioritate reducerii tensiunilor. Trebuie să-și trimită echipa de asistență antihibridă în Balcani, așa cum a făcut în Muntenegru în 2019, pentru a combate campaniile rusești de dezinformare și alte operațiuni de informații. Membrii NATO ar trebui să organizeze, de asemenea, o "coaliție de voluntari" care să se opună intervenției ruse în Bosnia, desfășurând misiuni de menținere a păcii în zone strategice, precum districtul Brcko din nord-est, pentru a preveni ca zonele pe cale de dispariție să scape de sub control. Această forță ar putea completa forța de menținere a păcii condusă de UE (EUFOR), care are sarcina de a menține pacea și securitatea în Bosnia - dar al cărei mandat ar trebui extins la Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia și China au drept de veto. Președintele american Joe Biden a semnat, de asemenea, un ordin executiv pentru a-i sancționa pe cei care amenință stabilitatea Balcanilor de Vest în iunie.
Nu se poate aștepta ca toți membrii NATO să sprijine Balcanii, deoarece Ungaria și alte câteva țări europene ai Alianței sunt reprezentanți ai Rusiei în organizație. Pe de altă parte, Marea Britanie pare să fi înțeles gravitatea crizei. Aceasta a promis că va menține "stabilitatea în Balcanii de Vest" și a avertizat Rusia să nu facă o "greșeală strategică" în regiune. Londra trebuie să depună eforturi pentru a transforma aceste cuvinte în acțiune, conducând o coaliție pregătită să lupte împotriva intervenției ruse în regiune.
Mai presus de toate, NATO trebuie să accelereze aderarea Bosniei și Kosovo la alianță. O astfel de mișcare ar crește costurile Kremlinului pentru operațiunile sale în Balcani. Rusia s-a opus cu fermitate extinderii NATO și acum, pe măsură ce criza din Ucraina continuă, a cerut o garanție obligatorie din punct de vedere juridic că NATO va înceta activitatea militară în Europa de Est. Integrarea Bosniei și Kosovo ar transmite mesajul că Balcanii nu vor fi lăsați în fața Moscovei și că Putin nu va determina viitorul NATO.
Așa cum a fost la începutul războaielor iugoslave sau în ajunul primului război mondial, poate fi dificil să convingi lumea de importanța Balcanilor. În anii 1990, țările europene nu au reușit să răspundă suficient de rapid la criză, iar Statele Unite au fost nevoite să intervină. De data aceasta, însă, Statele Unite sunt cele care s-au întors din interior și este puțin probabil să intervină. Deci, este probabil ca povara să rămână asupra UE. Nimic mai puțin decât stabilitatea Europei și vitalitatea continuă a UE și a alianței NATO sunt în linie.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
Ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, a sugerat în cadrul reuniunii de miercuri (05.11.2025) a Consiliului de Securitate al Rusiei că Moscova ar trebui să înceapă imediat pregătirile pentru reluarea testelor nucleare, care ar putea avea loc în arhipelagul Novaia Zemlya din Oceanul Arctic, ca răspuns la acțiunile Statelor Unite.
Războiul, înainte de toate, este informație. Așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne. Într-un perioadă critică a istoriei, marcată de încercările Rusiei, Chinei și aliaților lor de a face o nouă ordine mondială, una bazată pe forță și nu pe reguli, una dintre cele mai puternice capabilități de informații ale lumii libere se confruntă cu incertitudini care ar putea efecte negative pe termen lung. Publicația Nextgov/FCW trage un semnal de alarmă privind stabilitatea NSA (National Security Agency), într-un articol din 4 noiembrie.
Statele Unite au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Racheta Minuteman III a fost lansată de la Baza Aeriană Vanderberg din California. Testul, denumit GT 254, a evaluat fiabilitatea, disponibilitatea operațională și precizia sistemului, care reprezintă fundamentul apărării naționale a Americii, a anunțat Forța Spațială a Statelor Unite (USSF) pe site-ul bazei Vanderberg.
Arabia Saudită s-ar afla în negocieri avansate pentru a deveni prima țară arabă care achiziționează avioane americane de vânătoare F-35, cea mai modernă aeronavă de luptă din lume. Lucru care se pare că stă în pixul lui Donald Trump, președintele SUA folosind avioanele F-35 ca aparat diplomatic. Iar achiziția de către saudiți a avioanelor de generația a 5-a ar reprezenta un punct de cotitură în Orient.
Atlantic Council Romania a organizat azi o dezbatere care a avut temă centrală securitatea de la Marea Neagră și relațiile bilaterale între România și SUA, principalul pilon de securitate. În cadrul evenimentului au fost prezenți mai mulți experți, din ambele țări, dar și factori de decizie politică și militară.
În fața unei Rusii reconfigurate ca amenințare pe termen lung, Europa se pregătește să treacă printr-o adevărată etapă de fortificare. Este vorba despre crearea unei arhitecturi de securitate în care fiecare națiune își reevaluează rolul și contribuția. Continentul a înțeles (în cea mai mare parte a sa) că nu mai poate funcționa ca un mozaic de națiuni protejate de o umbrelă externă, ci trebuie să devină un sistem organic, capabil să genereze, să susțină și să își proiecteze forța militară.
Potrivit unor surse ucrainene și rusești, conducerea armatei ruse testează noi tactici pentru atacurile cu rachete efectuate asupra Ucrainei.
Cea de-a patra ediție a Forumului Euro-Atlantic pentru Reziliență (EARF25), organizată de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), va reuni, în perioada 6-7 noiembrie 2025, la Palatul Parlamentului, lideri guvernamentali, experți militari, reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor internaționale, într-un amplu exercițiu de reflecție strategică privind viitorul rezilienței în spațiul euro-atlantic.
Declarația recentă a lui Alexei Juravliov, prim-vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat a Rusiei, cu privire la posibila livrare a sistemelor de rachete Oreshnik și Kalibr către Venezuela, nu trebuie tratată sub nicio formă ca un simplu anunţ militare. Astfel de mesaje se înscriu perfect în ceea ce cunoaştem deja că fiind o operațiune de război informațional. Într-un context de tensiuni maxime între Washington și Caracas, Moscova intervine nu doar ca partener militar, ci ca principal amplificator al instabilității, fabricând o narațiune menită să testeze determinarea SUA.
„Partea care învață cel mai repede câștigă”. Comandantul Forțelor Aeriene Suedeze, general-maiorul Jonas Wikman, trage un semnal de alarmă cu privire la decalajul de adaptare dintre Alianța Nord-Atlantică și provocările pe care le aduce războiul modern.
Dronele sunt tehnologii emergente care și-au dovedit utilitatea în războiul din Ucraina, dar e oare înțelept să pariezi doar pe drone? Tot în baza lecțiilor din Ucraina vedem că tehnica grea, tancurile și sistemele de artilerie, rămân esențiale chiar și în războiul modern. Acest lucru a fost arătat și într-o demonstrație de forță de către Armata Franței.
Operația ucraineană de curățire și contrainfiltrare, desfășurată în zona orașului cheie Pokrovsk, a intrat în ziua a cincea. Capul de pod stabilit de militarii Direcției de Informații Militare (GUR) a Ucrainei a rezistat, permițând altor unități GUR să străpungă liniile rusești pentru a face joncțiunea cu trupele din capul de pod. GUR a prezentat, în dimineața de 4 noiembrie, o actualizare a acțiunilor sale din Pokrovsk.
Serviciul de Informații Militare (GUR) al Ucrainei au confirmat o operațiune de succes în noaptea de 1-2 noiembrie 2025, care a distrus elemente importante ale apărării aeriene rusești aflate în Crimeea. Ținta principală: un post de comandă al unui batalion S-400 „Triumf” și radarul său, o lovitură care continuă campania sistematică a Kievului de a „orbi” și fragmenta rețeaua de apărare a peninsulei.
Armata Republicii Cehe este deja clară în ceea ce privește numărul de militari pe care dorește să îi recruteze anul viitor. Și este unul dintre cele mai ambițioase obiective stabilite vreodată. Potrivit Ministerului Apărării, în mod ideal, peste 2.200 de noi soldați noi ar trebui să intre în rândul forțelor armate. Cu toate acestea, pe termen lung, oficialii apărării au vorbit despre baza armatei. Obiectivul de recrutare pentru 2025 a fost îndeplinit, iar cel pentru anul viitor este mai mare.
Hotărârea recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care obligă Rusia să plătească Georgiei despăgubiri de 253 de milioane de euro pentru acțiunile sale din 2008, oferă o perspectivă sumbră și, totodată, un model juridic crucial pentru viitorul Ucrainei.
De la bordul Air Force One, președintele Donald Trump a transmis duminică nu doar un refuz militar, ci o sentință geostrategică. Întrebat dacă va furniza Ucrainei rachete Tomahawk, capabile să lovească Moscova, răspunsul său a fost de o nonșalanță care îngheţa sângele în vene aliaților Americii: „Nu, nu prea...”.
Dezbaterea privind descurajarea nucleară în cadrul NATO se învârte, în ultimii ani, în jurul a două mari teme, lăsând în umbră cea mai presantă problemă internă a Alianței. Pe de o parte, agresiunea Rusiei în Ucraina a veni cu întrebarea dacă arsenalul nuclear aliat, în principal armele americane din Europa, trebuie modernizat sau consolidat. Pe de altă parte, încă din mandatul lui Donald Trump, persistă îndoiala dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere și ce s-ar întâmpla dacă Washingtonul și-ar retrage umbrela nucleară.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Realitatea dură a războiului de uzură din Ucraina a impus treptat o schimbare radicală de design a vehiculelor militare occidentale, forțând trecerea de la platforme optimizate aerodinamic la vehicule blindate adaptate pentru a supraviețui pe un câmp de luptă săturat de amenințări.
Președintele Volodimir Zelenski va vizita SUA în următoarele zile pentru a finaliza un acord de pace cu președintele Donald Trump privind încheierea războiului Ucrainei cu Rusia. Ucraina ar fi ajuns astfel la un acord pe planul de pace propus de SUA, pentru care s-a negociat intens în ultimele zile.
Elbit spune că turela UT30 MK2, care poate fi integrată pe mai multe tipuri de MLI-uri e deja fabricată în proporție de 50% în România, deocamdată, pentru clienți externi.
Armata suedeză a înaintat guvernului un raport strategic prin care recomandă imperativ achiziționarea unor sisteme de rachete cu o rază de acțiune extinsă, de până la 2.000 de kilometri. Această capacitate ofensivă ar permite forțelor suedeze să angajeze ținte militare și elemente de infrastructură critică situate adânc în teritoriul Federației Ruse, inclusiv în zona metropolitană a Moscovei, redefinind astfel parametrii de descurajare pe flancul nordic al Alianței Nord-Atlantice.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a făcut declarații de presă, marți dimineață, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, precizând că rămășițele unei drone au fost identificate în județul Vaslui, iar avioanele Eurofighter germane și F-16 ale României au încercat angajarea ei, dar nu au mai doborât-o din cauza riscului asupra populației.
Moscova a respins planul prezentat de liderii europeni drept contrapropunere la documentul iniţial american privind Ucraina, apreciind că acesta este „la prima vedere complet neconstructiv şi nu ni se potriveşte”, a declarat consilierul prezidenţial rus Yuri Ushakov pe 24 noiembrie 2025.
Avioane Eurofighter Typhoon aliate au interceptat în premieră în ultimii cinci ani un Tupolev Tu-134A-4 al Forțelor Aerospațiale Ruse. Tu-134A-4, supranumit și „Perla Neagră”, e o prezență rară și a fost interceptat la finalul săptămânii trecute de avioane Eurofighter italiene aflate în misiune de Poliție Aeriană în statele baltice.
În urma atacului masiv asupra Ucrainei, în noaptea de luni spre marți, sistemele de supraveghere a spațiului aerian din dotarea Armatei Naționale a R. Moldova au detectat, în dimineața zilei de 25 noiembrie, șase drone care traversau neautorizat spațiul aerian național, anunță Ministerul Apărării.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Radarele Ministerului Apărării Naționale au detectat o țintă care se îndrepta spre spațiul aerian național, în dimineața de 25 noiembrie, în proximitatea județului Tulcea, fiind ridicate în aer, la ora 06.28, două aeronave germane Eurofighter Typhoon, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, pentru monitorizarea situației.
Aliații Kievului discută despre cum să umple golul în furnizarea de informații de cercetare către Ucraina dacă Statele Unite refuză să mai transfere aceste date, a declarat, pe 23.11.2025, pentru Politico, șeful interimar al programului de inovare DIANA (Defense Innovation Accelerator for the North Atlantic) al NATO, James Appathurai.
În cursul nopții de 25.11.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au lansat un nou atac combinat de amploare asupra Ucrainei, folosind rachete și drone kamikaze. Valul principal al loviturilor a acoperit Kievul, dar a vizat și alte regiuni ucrainene.
Pentru a ocoli sistemele de război electronic rusești, Forțele Armate ale Ucrainei extind gama de frecvență pentru controlul și conducerea dronelor. La rândul lor, trupele ruse adaptează mijloacele de război electronic pentru a face față modernizării UAV-urilor ucrainene.
Marina Regală a Marii Britanii (Royal Navy) a raportat interceptarea și monitorizarea a două nave militare rusești care au tranzitat Canalul Mânecii, un eveniment ce survine pe fondul unei creșteri semnificative a activității navale a Federației Ruse în proximitatea apelor teritoriale britanice. Incidentul recent, coroborat cu acțiuni agresive ale navelor de spionaj rusești împotriva aviației britanice, subliniază volatilitatea tot mai mare din flancul nordic al NATO.
Potrivit unor surse de pe rețelele de socializare, cele trei bombardiere strategice de tip B-52H Stratofortress aparținând Forțelor Aeriene ale SUA au părăsit Baza Aeriană Morón din Spania și au revenit în Lousiana, la Baza Aeriană Barksdale.
Capacitatea Rusiei de a susține un război de uzură prelungit în Ucraina se confruntă cu noi semne de întrebare, pe măsură ce imagini recente din satelit indică o epuizare aproape totală a vehiculelor blindate din depozitele sale cele mai îndepărtate.
Programul de modernizare a Forțelor Aeriene Germane a trecut de la stadiul de planificare la execuția industrială concretă în această săptămână, odată cu intrarea oficială a primului avion de luptă F-35A Lightning II în faza de asamblare finală la uzina Lockheed Martin. Evenimentul reprezintă semnalul tranziției definitive a Germaniei de la stat utilizator al unor platforme aeriene moștenite din perioada Războiul Rece către o postură de descurajare credibilă, de generația a cincea, în inima Europei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Federația Rusă a anunțat oficial stadiul dezvoltării noului avion de vânătoare Su-75 Checkmate, prezentat pentru prima dată în 2021.
Presa chineză a ridicat întrebări cu privire la motivul pentru care cooperarea privind avionul de vânătoare J-10C a stagnat atât de repede, mai ales după apariția sa notabilă în Egipt. Anul trecut, șapte aeronave J-10C, împreună cu avionul de transport greu Y-20, au participat la primul exercițiu aerian comun dintre cele două țări.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Tensiunile aeriene de pe Flancul Estic al NATO au atins un nou vârf în noaptea de 23 spre 24 noiembrie, forțele aeriene aliate și române executând ieșiri succesive de interceptare și monitorizare. Federația Rusă a reluat campania agresivă de lovituri cu drone asupra infrastructurii critice ucrainene din porturile dunărene, la o distanță critică față de teritoriul României.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Elbit propune și livrează drona tactică Watchkeeper X pentru Armata României, primele sisteme urmând să ajungă la trupe în următoarele luni.
Tot mai multe țări investesc în nave dedicate operării dronelor aeriene, navale și submarine, considerând că viitorul războiului naval va depinde în mod decisiv de aceste platforme.
Cel mai recent plan de pace menit să pună capăt războiului din Ucraina a fost creat de Statele Unite, a precizat secretarul de stat american Marco Rubio, contrazicând astfel afirmațiile făcute de doi senatori americani, care au spus că planul ar fi fost primit, transmit agențiile Agerpres, DPA și AFP.
Forțele pentru Operațiuni Speciale ale Ucrainei (FOS) au reușit, pentru prima dată, să doboare un elicopter rusesc Mi-8 aflat în misiune de interceptare a dronelor ucrainene, folosind o dronă de atac cu rază lungă de acțiune, marcând o premieră istorică în evoluția tacticilor de luptă cu UAV-uri. Lovitura a fost efectuată chiar adânc în interiorul teritoriului rus.
