Articolul vorbește despre necesitatea ca țările occidentale să intervină, deoarece Rusia folosește tot ce este posibil, de la religia poporului până la corupția politicienilor pentru a-și spori influența în această regiune geopolitică importantă.
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la începutul războaielor din fosta Iugoslavie, cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial. Deși statele balcanice s-au îndreptat către guvernarea democratică și integrarea cu NATO și Uniunea Europeană imediat după războaie, neglijența continuă din partea Occidentului a contribuit la un regres dramatic în ultimii ani. Acum, președintele rus Vladimir Putin profită de ocazie și folosește țările din fosta Iugoslavie drept următorul câmp de luptă pentru a slăbi NATO și Uniunea Europeană.
Pentru mulți din Occident, strategia lui Putin este confuză. Acești analiști văd Balcanii ca o zonă geopolitică înapoiată; nu înțeleg ce va câștiga Rusia intervenind în regiune. După cum a declarat directorul Centrului Carnegie din Moscova, "Balcanii nu sunt un câmp de luptă major în confruntarea Rusia-Vest".
Rusia vede în regiune punctul slab al Europei: influența sa crescândă acolo amenință să îi permită desfășurarea de mijloace militare strategice în apropierea unei baze majore a SUA și promite că îi va oferi acces la Marea Adriatică. Cel mai mare obiectiv al lui Putin este de a transforma echilibrul de putere din Europa în avantajul Moscovei, iar Balcanii fac parte din această strategie. Moscova a lansat operații de informații pentru a stârni tensiunile etnice și a încuraja protestele, a consolidat tranzacțiile cu arme, s-a infiltrat în infrastructura energetică critică și a exploatat legăturile religioase și culturale de lungă durată dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă în avantajul său în regiune.
Eforturile Rusiei au fost ajutate în mare măsură de răspunsul slab al UE. În ciuda multor ani și miliarde de euro cheltuiți pentru pregătirea Balcanilor pentru integrarea în UE, efortul a stagnat. UE nu s-a extins de la aderarea Croației în 2013 și, în ciuda promisiunilor de aderare a celor șase din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia - discuțiile cu privire la toate scopurile practice sunt înghețate. Afectată de diverse provocări precum Brexit, pandemia COVID-19, ascensiunea grupurilor de extremă dreapta și criza migranților din Europa, extinderea pare să fie într-o așteptare nedeterminată. Acest eșec a făcut din Balcani o țintă evidentă pentru Putin.
În timpul ultimei crize din Balcani din anii 1990, Rusia a fost prea slabă pentru a interveni militar. În schimb, s-a limitat la o misiune de menținere a păcii post-Kosovo, din care a decis să se retragă în 2003. Dar nu ar trebui să existe nicio îndoială că, chiar și atunci, guvernul rus a văzut extinderea NATO către Europa de Est ca o amenințare semnificativă la adresa securității naționale. Acum, cu economia și armata relativ mai puternice, Kremlinul vede o oportunitate de a stopa progresul NATO prin țintirea fostelor state iugoslave. Europa de Vest dormea la volan ultima dată când a izbucnit războiul în Balcani - riscul este prea mare pentru ca de data aceasta să ignore regiunea.
Corupția endemică din Balcani a scos la iveală fisurile pe care Moscova le-a exploatat pentru a-și promova obiectivele. Pe măsură ce fostele state iugoslave au trecut de la socialism la economiile de piață liberă după anii 1990, cleptocrația și privatizarea ilegală au prins rădăcini. Potrivit Freedom House, țările din Balcanii de Vest se îndreaptă spre "parțial libere". Putin folosește corupția pentru a injecta pene economice, etnice și religioase în societățile balcanice prin coruperea liderilor regionali.
Serbia acționează ca un jucător cheie în acțiunea Kremlinului pentru Balcani. Atât guvernul, cât și biserica mențin o loialitate față de Moscova, care este susținută de secole de legături religioase și culturale comune - precum și izolarea reciprocă a Serbiei și Rusiei de puterile occidentale contemporane. Guvernul sârb a cerut crearea unei "lumi sârbe" – o paralelă balcanică la "lumea rusă" a lui Putin – menită să unească toți sârbii într-un cadru cultural comun. Președintele sârb Aleksandar Vucic are interese strategice mai imediate în intervenția Rusiei, în timp ce haosul în regiune îi va permite să se desfășoare ca forță pentru stabilitate înaintea campaniei sale de realegere din 2022. Pentru a se asigura că alegerile au loc în favoarea lor, Serbia și Rusia s-au angajat recent să lucreze împreună pentru a combate protestele de masă și "revoluțiile de culoare" care vin din Occident.
Rusia răspunde loialității sârbe printr-un sprijin generos pentru armata sârbă. Din 2018, bugetul de apărare al Serbiei aproape s-a dublat și conduce toate țările balcanice în ceea ce privește cheltuielile legate de apărare. În ciuda amenințărilor cu sancțiunile SUA împotriva Serbiei, Moscova a trimis un sistem de rachete S-400 în Serbia în 2019 pentru un exercițiu militar. Kremlinul a plusat și mai mult în acest an, când a permis Serbiei să-și procure sisteme de apărare aeriană Pantsir-S1M. Serbia găzduiește, de asemenea, un "centru umanitar" condus de ruși, care servește drept centru de colectare a informațiilor, situat lângă tabăra Bondsteel - baza principală a NATO din Kosovo.
Moscova a amenințat în mod deschis țările balcanice care au căutat să-și consolideze legăturile de securitate cu Occidentul. Ea a încercat să zădărnicească un referendum din 2018 privind apartenența la NATO a Macedoniei de Nord, iar ambasadorul acesteia a declarat țara "o țintă legitimă" dacă tensiunile dintre NATO și Rusia ar escalada (țara a devenit membră în 2020). În Muntenegru, Moscova a susținut o lovitură de stat în 2016, cu puțin timp înainte de oferta sa de succes de a adera la NATO.
Rusia este conștientă de faptul că religia din Balcani a fost întotdeauna importantă în stimularea conflictelor. În Muntenegru, Kremlinul promovează politici pro-ruse prin Biserica Ortodoxă Sârbă, care a denigrat conceptul de identități naționale distincte muntenegrene și sârbe și a intervenit în politică în numele Moscovei. Lucrând prin intermediul bisericii, Rusia a organizat proteste în masă anul trecut și a înlocuit un guvern necooperant cu conducere pro-rusă.
Cele mai “explozive” din Balcani sunt Kosovo și Bosnia și Herțegovina. Deși populația Kosovo este mai mult de 90 la sută de etnie albaneză, sârbii văd țara ca pe o patrie ancestrală, care conține unele dintre cele mai sfinte locuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. La fel cum un război civil a izbucnit din tensiunile dintre diferitele grupuri religioase și etnice la începutul anilor 1990, Kremlinul folosește acum Biserica Ortodoxă pentru a destabiliza țara și regiunea în general. Biserica Ortodoxă Rusă a intensificat disputele repetate cu privire la siturile religioase, cel mai recent exprimându-și îngrijorarea cu privire la „soarta altarelor creștine din Kosovo” în urma tensiunilor tot mai mari dintre Kosovo și Serbia.
Moscova a precizat, de asemenea, că recunoașterea diplomatică de către Națiunile Unite a independenței Kosovo față de Serbia va fi imposibilă fără aprobarea Rusiei. Putin citează adesea Kosovo pentru a justifica anexarea Crimeei de către Rusia, argumentând că recunoașterea secesiunii țării de Serbia de către țările occidentale a creat un precedent care legitimează declarațiile unilaterale de independență a altor teritorii.
Bruxelles-ul nu a reușit să facă progrese în direcția recunoașterii Kosovo de către Serbia, la fel cum „Acordul de la Washington” al președintelui american Donald Trump din 2020 nu a reușit să facă progrese substanțiale în problemele cheie ale disputelor. KFOR, forța de menținere a păcii NATO cu sediul în Kosovo, a luptat în mod similar pentru a menține stabilitatea. În septembrie, granița Kosovo-Serbia a fost scena unor proteste față de interdicția de intrare în Kosovo a vehiculelor cu plăcuțe de înmatriculare sârbe. Acest lucru a dus la o blocadă și un spectacol aerian din partea sârbilor și la desfășurarea Forțelor de Poliție din Kosovo. În mod previzibil, Rusia a urmat exemplul batjocorind KFOR și îndemnând UE să medieze în mod inadecvat tensiunile existente între cele două țări.
În Bosnia și Herțegovina, acordul de pace de la Dayton care a pus capăt războiului în 1995 este în criză. Țara continuă să nu facă progrese în privința diviziunilor dintre comunitățile sale bosniace, sârbe și croate, iar Rusia a exploatat aceste diviziuni în avantajul său. În martie, Rusia a amenințat cu represalii dacă Bosnia se alătură NATO. Între timp, membrul sârb bosniac al președinției tripartite Milorad Dodik a amenințat că Republica Srpska, una dintre cele două entități care alcătuiesc țara, se va separa de Bosnia. În decembrie, Adunarea Națională a Republicii Srpska a votat în favoarea lansării unei proceduri pentru retragerea sârbilor bosniaci din instituțiile la nivel de stat, inclusiv din armata bosniacă, serviciile de securitate, sistemul fiscal și sistemul judiciar. Pe lângă Republica Srpska, Kremlinul i-a sprijinit pe naționaliștii croați bosniaci pentru a face eforturi pentru crearea unei alte entități în Bosnia și Herțegovina. Cel mai important reprezentant internațional al Bosniei, Christian Schmidt, a tras un semnal de alarmă în noiembrie, spunând că "perspectiva unei noi secesiuni și conflicte este foarte reală".
Este timpul ca puterile occidentale să se trezească la amenințarea pe care o reprezenta pentru interesele lor intervenția Rusiei în Balcani. Și au mai multe opțiuni la dispoziție.
NATO trebuie să se reorienteze asupra regiunii și să acorde prioritate reducerii tensiunilor. Trebuie să-și trimită echipa de asistență antihibridă în Balcani, așa cum a făcut în Muntenegru în 2019, pentru a combate campaniile rusești de dezinformare și alte operațiuni de informații. Membrii NATO ar trebui să organizeze, de asemenea, o "coaliție de voluntari" care să se opună intervenției ruse în Bosnia, desfășurând misiuni de menținere a păcii în zone strategice, precum districtul Brcko din nord-est, pentru a preveni ca zonele pe cale de dispariție să scape de sub control. Această forță ar putea completa forța de menținere a păcii condusă de UE (EUFOR), care are sarcina de a menține pacea și securitatea în Bosnia - dar al cărei mandat ar trebui extins la Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia și China au drept de veto. Președintele american Joe Biden a semnat, de asemenea, un ordin executiv pentru a-i sancționa pe cei care amenință stabilitatea Balcanilor de Vest în iunie.
Nu se poate aștepta ca toți membrii NATO să sprijine Balcanii, deoarece Ungaria și alte câteva țări europene ai Alianței sunt reprezentanți ai Rusiei în organizație. Pe de altă parte, Marea Britanie pare să fi înțeles gravitatea crizei. Aceasta a promis că va menține "stabilitatea în Balcanii de Vest" și a avertizat Rusia să nu facă o "greșeală strategică" în regiune. Londra trebuie să depună eforturi pentru a transforma aceste cuvinte în acțiune, conducând o coaliție pregătită să lupte împotriva intervenției ruse în regiune.
Mai presus de toate, NATO trebuie să accelereze aderarea Bosniei și Kosovo la alianță. O astfel de mișcare ar crește costurile Kremlinului pentru operațiunile sale în Balcani. Rusia s-a opus cu fermitate extinderii NATO și acum, pe măsură ce criza din Ucraina continuă, a cerut o garanție obligatorie din punct de vedere juridic că NATO va înceta activitatea militară în Europa de Est. Integrarea Bosniei și Kosovo ar transmite mesajul că Balcanii nu vor fi lăsați în fața Moscovei și că Putin nu va determina viitorul NATO.
Așa cum a fost la începutul războaielor iugoslave sau în ajunul primului război mondial, poate fi dificil să convingi lumea de importanța Balcanilor. În anii 1990, țările europene nu au reușit să răspundă suficient de rapid la criză, iar Statele Unite au fost nevoite să intervină. De data aceasta, însă, Statele Unite sunt cele care s-au întors din interior și este puțin probabil să intervină. Deci, este probabil ca povara să rămână asupra UE. Nimic mai puțin decât stabilitatea Europei și vitalitatea continuă a UE și a alianței NATO sunt în linie.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Negocierile de pace dintre Washington și Kiev s-au lovit de un obstacol major: insistența americană ca Ucraina să se retragă complet din regiunea Donbas, oferind Rusiei o victorie teritorială pe care armata Kremlinului nu a reușit să o obțină pe câmpul de luptă după mai bine de un deceniu de conflict.
Statele Unite au facut publice detaliile unei serii de incidente grave petrecute în timpul unei misiuni de luptă recente în Marea Roșie, inclusiv un incident de tip ,,friendly fire'' în care un crucișător american a doborât un avion de vânătoare F/A-18 Super Hornet, confundându-l cu o rachetă inamică.
Rusia a oferit o ''validare'' rară și publică noii Strategii de Securitate Națională a Statelor Unite, purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin declarând că viziunea administrației Trump se aliniază „în mare măsură” cu cea a Rusiei și ar putea debloca negocierile privind Ucraina.
Congresul Statelor Unite este pe punctul de a adopta o legislație crucială în domeniul apărării care, pe lângă majorarea bugetului, introduce restricții fără precedent asupra reducerii trupelor americane în Europa și Asia, reprezentând o mustrare bipartisană la adresa deciziilor administrative ale Președintelui Donald Trump.
Liderii europeni se confruntă acum cu o alegere costisitoare: fie investesc masiv acum pentru a asigura victoria Ucrainei, fie se pregătesc să plătească un preț dublu, de trilioane de euro, pentru a gestiona consecințele unei Rusii victorioase la granițele lor. Aceasta este concluzia care reiese dintr-un raport publicat de think tank-ul Corisk și Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale.
Tokyo l-a convocat duminică pe ambasadorul Chinei, Wu Jianghao, pentru a protesta față de comportamentul pe care l-a numit periculos și regretabil, după ce a declarat că avioanele de vânătoare ale portavionului au îndreptat fascicule radar spre aeronavele sale care au fost trimise să urmărească nava cu o zi înainte.
Negocierile privind încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei sunt „în ultimii 10 metri”. Probleme precum controlul asupra regiunii Donețk și centralei nucleare Zaporojie rămân nerezolvate. Controlul asupra regiunii Donețk și a centralei nucleare Zaporojie sunt probleme cheie care trebuie rezolvate pentru a pune capăt războiului din Ucraina, spune Kellogg.
Uniunea Europeană trebuie să pună capăt dependenței sale reflexe de Statele Unite și să își elaboreze propria strategie pentru încheierea războiului din Ucraina, a avertizat comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius. Apelul său vine într-un moment de anxietate politică tot mai mare la Bruxelles, pe fondul negocierilor directe dintre emisarii lui Donald Trump și Kremlin, desfășurate fără participarea europenilor.
O serie de indicii arată că procesul de instalare a sistemelor rusești Oreshnik în Belarus este în derulare. Un semnal decisiv a venit pe 31 octombrie, când Aleksandr Lukașenko a anunțat public că sistemele de rachete balistice rusești cu rază intermediară Oreshnik vor fi desfășurate în Belarus chiar în cursul lunii decembrie.
Declarația nu a fost o speculație, ci o confirmare a unor procese aflate deja în desfășurare, pe care liderul belarus le-a prezentat drept un răspuns la ceea ce consideră a fi o escaladare militară occidentală. Intervenția sa a fost dublată de avertismentul că el și Vladimir Putin ar putea decide împreună utilizarea acestor arme „dacă va fi necesar”, ceea ce echivalează cu admiterea faptului că Belarusul acceptă postura nucleară ofensivă în care este atras de Rusia, după cum remarcau analiștii de la Fundația Jamestown.
În ansamblu, este de așteptat ca desfășurarea Oreshnik în Belarus să genereze în Europa o reacție amplă, graduală, dar fermă. În mod evident NATO și UE nu vor căuta escaladarea directă, însă vor construi un mediu în care avantajul câștigat de Rusia prin mutarea rachetelor în Belarus să fie contrabalansat, iar costurile oricărei utilizări să fie suficient de mari pentru a descuraja Kremlinul.
Imagini publicate recent din provincia siriană Idlib dezvăluie o realitate inconfortabilă pentru industria de apărare a Rusiei: zeci de tancuri și vehicule blindate, livrate cu pompă regimului Assad în ultimul deceniu, zac acum abandonate în câmp deschis, fiind considerate „inutile” de către noile autorități de la Damasc.
Statele Unite au stabilit un termen limită strict pentru aliații lor transatlantici, cerând ca națiunile europene să preia majoritatea responsabilităților de apărare convențională ale NATO până în 2027. Avertismentul, transmis direct de oficiali ai Pentagonului, semnalează o schimbare seismică în arhitectura de securitate, într-un moment în care relațiile dintre Washington și capitalele europene sunt tot mai tensionate.
Statele Unite au semnalat că sunt dispuse să facă o schimbare fundamentală în doctrina lor militară prin activarea primei unități dedicate exclusiv dronelor de atac de tip one-way, cunoscute drept drone „kamikaze”. Decizia, concentrată în direcţia Orientului Mijlociu, demonstrează că Pentagonul a început să trateze cu maximă seriozitate eficacitatea letală a dronelor ieftine.
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
La capitolul personal, trupele ruse înregistrează de șase ori mai multe decese decât cele ucrainene și nu mai pot recruta oameni care să-i înlocuiască pe cei pierduți.
Dacă cineva se mai îndoia că războiul din Ucraina se poartă la fel de dur în spațiul informațional și în conturile bancare ale serviciilor de informații ca și în tranșeele din Zaporojie, un eveniment petrecut azi, 1 ianuarie 2026, a oferit un răspuns clar.
Decizia Israelului de a recunoaște Somalilandul ca stat independent a stârnit controverse internaționale ample și critici aspre din partea multor țări, inclusiv Egipt, Somalia, Turcia, China și alte câteva. Somalilandul, care s-a separat de Somalia din 1991, s-a bucurat de o stabilitate relativă, până la decizia Tel Avivului de a-l recunoaște .
Ministerul Apărării din Emiratele Arabe Unite a anunțat, pe 30 decembrie 2025, retragerea tuturor forțelor militare rămase din Yemen, o decizie luată pe fondul unei crize acute cu Arabia Saudită și al presiunilor venite din partea conducerii yemenite.
Germania a făcut un prim pas oficial către lansarea producției pe scară largă a rachetei de croazieră Taurus, prin semnarea unui acord între Bundeswehr și compania Taurus Systems GmbH pentru pregătirea unei linii de producție pe teritoriul german. Inițiativa vizează varianta modernizată Taurus Neo și marchează o schimbare importantă în abordarea Berlinului privind refacerea capacităților de lovire la mare distanță, după ani în care stocurile de muniții de precizie au fost limitate.
Ne aflăm la începutul anului 2026, în pragul trecerii catre cel de-al cincilea an de război pe scară largă in Ucraina, iar discursul de Revelion al lui Volodimir Zelenski a aruncat în spațiul public o veste care, la prima vedere, pare dătătoare de speranță: „90% din acordul de pace este gata”.
La începutul anului 2026, analiștii și experții militari ucraineni ne prezintă o realitate incontestabilă: campaniile militare din 2025 au demonstrat că superioritatea tehnologică tradițională nu mai garantează imunitatea activelor strategice pe câmpul de luptă modern.
Programul Sistemului de luptă aerian al viitorului (SCAF) care ar trebui să ducă la construcția unui viitor avion de luptă european franco-german e în moarte clinică din cauza unei dispute tot mai ample între Paris și Berlin. În acest sens nemții caută alternative și planuri de rezervă, iar o astfel de alternativă e un viitor avion de luptă construit cu suedezii de la Saab, producătorul JAS 39 Gripen. Însă Saab pune condiții.
Conducerea apărării din Japonia a reconfirmat, la sfârşit de 2025, angajamentul ferm pentru desfășurarea primei aeronave operaționale din cadrul Programului Global de Luptă Aeriană (GCAP) până în anul fiscal 2035, un obiectiv care fundamentează pivotarea strategică a Japoniei către o arhitectură de apărare aeriană mai puțin dependentă de liniile de dezvoltare exclusiv americane.
Joi, 1 ianuarie, au avut loc noi atacuri cu drone efectuate de forțele ruse asupra infrastructurii portuare ucrainene din proximitatea frontierei cu România.
Agenția Centrală de Informații (CIA) din SUA și Agenția Națională de Securitate (NSA) au concluzionat că Ucraina nu a încercat să atace reședința președintelui rus, Vladimir Putin. Acest lucru a fost anunțat miercuri, 01.01.2026, de Wall Street Journal, precum și de PBS și CNN, citând oficiali guvernamentali americani anonimi. Ulterior, informația a fost preluată și de agențiile de presă DPA și Reuters.
Întreaga echipă DefenseRomania vă urează un călduros „La mulți ani!” și un 2026 plin de realizări pe plan personal și profesional. Publicația noastră termină anul 2025 cu cifre care nu doar că ne onorează, dar ne și obligă să devenim și mai buni, cifre care vi se datorează în totalitate vouă. DefenseRomania e mai mult decât un proiect, e o comunitate din care facem parte cu toții.
În încercarea de a susține acuzațiile privind presupusul atac ucrainean asupra reședinței lui Vladimir Putin din regiunea Novgorod, armata rusă a produs informații cu scopul de a legitima plângerile ruse. Detaliile prezentate de oficialii ruși sunt plasate într-un context mai larg de acuzare a Ucrainei de „terorism de stat”, dar există semne că aceste informații nu sunt susținute de date obiective și verificabile.
Vizita din această săptămână a premierului olandez la Câmpia Turzii are implicații mai mari decât parafarea simbolică a acordului privind donarea către țara noastră a 18 avioane de luptă de tip F-16 Fighting Falcon, deja prezente aici la Baza 86 Aeriană Borcea (Fetești), unde se află de altfel singurul Centru de Pregătire F-16 din Europa.
O colaborare tactică între U.S. Air Force și U.S. Marine Corps a reușit restabilirea disponibilității operaționale a unui avion F-15 Eagle în doar câteva ore, devansând cu câteva luni estimările inițiale de reparație. Prin utilizarea capabilităților de producție aditivă on-site, echipele de tehnicieni au reușit fabricarea și instalarea rapidă a unui sistem de răcire defect, demonstrând eficiența logisticii bazate pe fabricarea la cerere în teatrele de operații, unde lanțurile de aprovizionare convenționale sunt adesea blocate.
Capturarea și distrugerea primului exemplar de Shahed-107 de către grupul ucrainean „Wild Hornets” nu este doar o reușită tactică a Brigăzii 47 Mecanizate, ci validarea unei noi arhitecturi de apărare aeriană stratificată.
După decenii de subfinanțare cronică care au lăsat o amprentă negativă asupra procesului de înzestrare al Armatei României, în ultimii 13 ani lucrurile s-au schimbat mult în bine, deși mai e nevoie de mult timp pentru a recupera decalajul, a înlocui complet tehnica sovietică și a construi o Armată înzestrată cu tehnică modernă. Dacă cea mai importantă resursă rămâne resursa umană, iar aici România mai are foarte mult de lucrat, inclusiv în ceea ce privește calitatea vieții personalului și modalitatea de a atrage personal în forțele armate pentru a opri hemoragia, pe partea de înzestrarea 2025 a fost un an bun spre foarte bun, iar la orizont 2026 va fi cel puțin la fel de interesant.
Pe măsură ce amenințările hibride de la granița estică a NATO se intensifică, Polonia nu se mai mulțumește doar cu fortificații clasice din beton și sârmă ghimpată. Guvernul polonez a dezvăluit un plan ambițios de 2 miliarde de dolari (aproximativ 2 miliarde EUR) pentru crearea unui „scut anti-dronă” stratificat, menit să protejeze frontierele cu Belarus și exclava rusă Kaliningrad.
La prima vedere, cele mai recente date oficiale de la Berlin par să indice o retragere masivă a sprijinului militar german pentru Kiev. Autorizațiile de export pentru echipamente militare destinate Ucrainei au înregistrat o prăbușire de 86% în 2025, scăzând de la un record de 8,15 miliarde EUR în 2024 la doar 1,14 miliarde EUR în acest an. Totuși, sub stratul subțire al birocrației ministeriale, realitatea strategică de pe flancul estic este mult mai complexă și nuanțată.
Şeful Statului Major General rus, generalul Valeri Gherasimov, a declarat că forţele sale avansează în nord-estul Ucrainei şi că preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat pentru 2026 extinderea teritoriului pe care Moscova îl numeşte zonă tampon, au declarat miercuri agenţiile de ştiri ruseşti, citate de Agerpres și Reuters.
EDGE Defense Group, un conglomerat de tehnologie și apărare deținut de fondul suveran de investiții al Emiratelor Arabe Unite (UAE), intenționează să achiziționeze 30% din acțiunile companiei ucrainene Fire Point, specializată în dezvoltarea și producția de drone FP-1 și FP-2, precum și de rachete Flamingo, potrivit unui reportaj al BBC News Ukraine care citează surse confidențiale din cadrul firmei.
Ceremonia oficială de intrare în „serviciu de luptă” a sistemului balistic rusesc Oreshnik pe teritoriul Belarusului, desfășurată pe 30 decembrie, pare să fie mai degrabă un exercițiu de imagine politică decât o desfășurare de forță militară completă.
Avioane Craiova termină anul 2025 fără să fi livrat niciun avion IAR-99 Șoim a căror modernizare ar fi trebuit să fie finalizată în 2025. Într-o postură financiară dificilă, compania de stat riscă penalități record din partea Ministerului Apărării Naționale (MApN), în contextul în care oricum Avioane Craiova a terminat anul pe minus.
Donald Trump a anunțat că SUA sunt dispuse să redeschidă negocierile privind vânzarea avioanelor F-35 Lighting II către Turcia. Decizia e pe cale să redeschidă o negociere mai veche, în contextul în care prima Administrație Trump a exclus Turcia din programul F-35, după ce Ankara a continuat achiziția de sisteme rusești S-400.
Încă trei noi avioane de vânătoare F-16 pentru Forțele Armate Slovace au aterizat marți, 30 decembrie, pe aeroportul militar din Kuchyně, lângă Malacky. Inițial, era programat să aterizeze pe 18 decembrie, dar sosirea lor a fost amânată din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile.
Această acțiune evidențiază integrarea avansată a noilor structuri de comandă ale armatei ucrainene - Forțele de Sisteme Fără Echipaj (USF) ale Ucrainei au executat o lovitură masivă asupra nodului logistic și de lansare a dronelor rusești de pe Aeroportul Internațional Donețk (DAP).
Departamentul Apărării al Statelor Unite a anunțat luni atribuirea unui contract în valoare de aproximativ 8,6 miliarde de dolari către constructorul american Boeing pentru Programul F-15 destinat Forțelor Aeriene Israeliene, parte a programului de vânzări militare externe (Foreign Military Sales) către statul aliat din Orientul Mijlociu.
DefenseRomania va difuza marți, 30.12.2025, un interviu de final de an cu CEO-ul companiei de construcții românești Leviatan Group.
Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev l-a ameninţat cu moartea iminentă pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski marţi, într-un mesaj presărat cu insulte pe Telegram, informează Agerpres și DPA.
Pacea ar putea fi obţinută în Ucraina în câteva săptămâni, a apreciat marţi premierul polonez Donald Tusk, după o discuţie prin videoconferinţă cu alţi lideri europeni susţinători ai Ucrainei, relatează Agerpres și Reuters.
După ce au decimat capacitățile Flotei Rusiei în largul Mării Negre, forțele de apărare ale Ucrainei își mută acum ofensiva dronelor maritime în teatre de operații complet noi: căile fluviale și apele interioare.
Arabia Saudită a afirmat că securitatea sa națională este o „linie roșie” pe care o va apăra, la câteva ore după ce o coaliție pe care o conduce a lovit cargouri în Yemen, vehicule și nave care transportau armament ce ar fi trebuit să ajungă la grupări separatiste din această țară măcinată de un deceniu de război civil.
