Despre altele se spune că nu a venit încă vremea lor și sunt păstrate în sertare, în timp ce unele sunt aplicate dar cu ajustări mai mult sau mai puțin inspirate la realitatea de zi cu zi, manifestându-se ca realpolitik. Desigur, raportul costuri-beneficii reprezintă un factor important în decizia dacă se pune în practică sau cât de mult se pune, dintr-o anumită orientare politică. Unele lucruri pot fi făcute iar altele nu pot fi făcute, aceasta este realpolitikul obișnuit și oportunist de zi cu zi, pe care îl fac liderii în vremurile obișnuite. Iar această perioadă obișnuită reprezintă cam 80 - 90% din timpul nostru.
De exemplu, modul în care oamenii și-au trăit viața în secolul 20 a fost stabilit în câteva momente cheie ale istoriei. Primul război mondial a durat patru ani iar al doilea șase ani. Marea criză economică din perioada interbelică s-a derulat pe patru ani. Impulsul de a se forma NATO a durat doi ani, iar mișcările decisive de la finalul Războiului Rece o jumătate de an, în timp ce primul război din Golf – o jumătate din an. Dacă se adună și războaiele din fosta Iugoslavie, toate aceste momente excepționale s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 20 ani și ele au trasat cadrul general în care majoritatea oamenilor secolului 20 și-au trăit viața. Ele au dictat și evoluțiile de pe celelalte continente.
Marile momente ale istoriei, în care se decide pentru următorii zeci de ani, au fost de regulă tensionate și însoțite de mari tragedii. Ele nu au putut fi prezise prin realpolitik deoarece astfel de evenimente dramatice au reprezentat scenariul cel mai rău de care nimeni nu vrea să audă. Costurile unui război sunt atât de mari încât îi determină pe oamenii cerebrali, care fac realpolitik, să afirme cu mare încredere și, desigur, bazat pe cifre, că nu va fi război. Cu toate acestea, războaiele au existat iar inerția imprimată de realpolitikul vremurilor pașnice, s-a dovedit a fi fatală.
De exemplu, politicienii din perioada interbelică au fost convinși că nu va mai veni nimic de mărimea Primului Război Mondial. S-au înșelat pentru că au crezut că Germania nu este are suficientă putere economică și militară și nu poate suporta costurile. În 1990, Irakul a ocupat Kuweitul. Realpolitikul a fost luat prin surprindere pentru că toate calculele spuneau că Saddam Hussein nu ar face așa ceva pentru că are prea multe de pierdut. Și totuși, a făcut-o, sfidând realpolitikul. În 1914, Imperiul Austro-Ungar a declanșat Primul Război Mondial, sfidând calculele de realpolitik sau echivalentul a ceea ce era atunci. Viena știa că o așteaptă o puternică opoziție a Antantei și risca să fie învinsă, chiar dacă avea Germania de partea sa.
Ce învățături se pot trage din aceste câteva exemple? Marile imperii/puteri mondiale nu ascultă de calculele obișnuite de realpolitik mai ales în momentele critice din istorie pentru că ele au capabilități secrete însemnate care nu sunt cuantificate de către adversari sau aliați și, în plus, fiind mari puteri, posibilitățile lor de manipulare informațională și constrângere economică sunt unele la scară mare. A doua lecție de învățat este că și țările mai mici, în anumite momente ale istoriei, sfidează și ele realpolitikul și fac lucruri neobișnuite. Din ce cauze, aceste țări cu resurse umane și economice mai mici, adoptă comportamente bizare, este de analizat în fiecare caz. În unele situații cred că au o oportunități istorice, în timp ce în altele sunt manipulate cu grijă de marile puteri.
Și totuși ce este acest realpolitik până la urmă? După cum spune primul cuvânt din sintagmă este scenariul cel mai apropiat de realitate – ce se poate face și ce nu se poate în funcție de capabilitățile și informațiile strategice deținute de cineva și de adversarul său. Politicienii lucrează cu o paletă relativ mare de scenarii, de la cel mai bun la cel mai rău, iar pe undeva pe la mijloc se află și scenariul considerat cel mai probabil. De cel mai rău scenariu fug toți pentru că este prea costisitor în absolut tot, în timp ce speră la cel mai favorabil cu condiția să nu fie prea mare efortul. Dar, considerându-se bine ancorați în realitate, politicienii din democrații preferă o variantă cu un raport costuri-beneficii rezonabil pe termen scurt, astfel încât să fie aleși pentru un nou mandat.
Politicienii din dictaturi (sau într-un termen la modă – autocrații, care vrea să le dea tiranilor o față umană) sunt scutiți de aceste constrângeri și pot planifica, cu grijă și în secret, cele mai negre scenarii, inimaginabile pentru politicienii din democrații, iar aceasta este cea de-a treia lecție care trebuie învățată despre realpolitik. Prin natura lor dictaturile sunt cele mai corupte instituții din istorie. Ele se pot menține doar printr-o verticală a terorii, răspândită la nivel de stat. Dacă modul lor malefic de a concepe organizarea societății tinde să se răspândească și în țările vecine sau dacă se manifestă într-o țară care este o mare putere militară, atunci pericolul este cu atât mai mare la adresa celorlalte țări, fiind doar o chestiune de timp până când se va materializa.
Să ne imaginăm că un asteroid, de mărimea celui care a lovit Pământul pe vremea dinozaurilor, se îndreaptă către Terra. A fost descoperit din timp, de la zeci de milioane de kilometri distanță. Se lansează spre el o sondă spațială care reușește să-i devieze traiectoria suficient de mult pentru a nu lovi Pământul. Au existat unele costuri însemnate pentru a pregăti și lansa satelitul dar beneficiul de a salva umanitatea a meritat din plin. Amenințarea a putut fi înlăturată din timp cu un efort minim și cu o soluție elegantă fără daune colaterale (soft efort), pentru că a existat o certitudine asupra amenințării. Este un exemplu de soft realpolitik.
În cazul doi, asteroidul mortal a fost descoperit la un milion de km distanță. Misiunile de deviere nu mai sunt fezabile și singura modalitate rămâne distrugerea lui, cu condiția să fie posibil. Este o abordare frontală, dură (hard) care poate genera resturi, unele putându-se prăbuși pe Terra dar fără să ducă la extincție. Costurile sunt foarte mari dar suportabile și în plus, se poate salva omenirea. S-a ajuns în această situație de mare amenințare pentru că nu s-a putut stabili din timp dacă meteoritul reprezintă o amenințare sau nu. Este un exemplu de hard realpolitik.
Să comparăm cele două cazuri cu spectrul amenințării cu cel treilea război mondial în urma invadării total neprovocate a Ucrainei de către Rusia.
Dacă, acum 20 - 30 de ani, se conștientiza mai bine cauzele și implicațiile tot ce se întâmplă în Rusia – primul și al doilea război cecen, declarația președintelui Putin potrivit căreia destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică precum și alte semne clare că Rusia nu merge într-o direcție pașnică – era posibilă o măsură sau un set de măsuri din categoria soft realpolitik.
Se putea investi mai mult în transmiterea valorilor democrației spre elita politică din Rusia. De asemenea, investițiile în mecanismele rusești de funcționare și control a economiei de piață puteau fi o soluție. Reacțiile prompte de sancționare, cu măsuri concrete economice, venite din partea Occidentului ori de câte ori se încălcau drepturile omului, puteau face parte din măsurile soft, la fel cu presiunea constantă pe partea de tăiere a blindatelor de luptă rusești pe măsură ce erau scoase din uz.
Este posibil să fi existat costuri mai mari cu astfel de măsuri soft din anii 1990 și 2000 față de ceea ce era atunci normal dar, comparat cu ceea ce se confruntă omenirea acum, erau infinit mai mici. Realpolitik-ul a evaluat greșit totul. Riscul s-a transformat în amenințare pentru că realpolitikul nu a avut profunzimea sau voința să înțeleagă implicațiile pe termen lung, limitându-se la păstrarea bunului trai al acelor vremuri.
Acum, după ce amenințarea s-a manifestat și ne-a adus direct în apropierea celui de-al treilea război mondial, cu o Rusie foarte hotărâtă și mobilizată, mai rămân la dispoziție doar metodele de hard realpolitik. Rusia a spus clar ce vrea, iar acest lucru duce clar la distrugerea atât a lumii libere, cât și a speranței oamenilor simpli de peste tot că o vor duce cândva mai bine, ei sau măcar generațiile următoare.
A nega intențiile Rusiei, spunând că nu va ataca vreodată militar lumea liberă, este o iluzie. La fel s-a dovedit o minciună și cuvântul dat de talibani către SUA, atunci când administrația Trump a decis să se retragă din Afganistan. Pe baza cuvântului talibanilor au fost lăsați foarte mulți oameni pașnici și onești pe mâna unor tirani care au inversat, rapid, tot ceea ce reușise să facă bun SUA vreme de 20 de ani.
Desigur, atacarea militară a NATO în forma actuală, este o misiune grea dar nu imposibilă pentru Rusia, cel mai mare expert din lume în tehnici și tactici hibride. Dar, în aproape toate țările NATO și ale Uniunii Europene s-au început mișcări de ieșire din aceste organizații. De exemplu, în cazul României, dacă se iese din NATO și UE, cum se intenționa să se facă prin referendum, țara rămâne la mila Rusiei.
Pe lângă pierderile economice uriașe suferite în urma unui asemea proces, a te baza pe un tratat încheiat cu un regim dictatorial este cea mai mare eroare istorică pe care o poate face o țară de talia economică și militară a României, în loc de a căuta să rămână în sânul unei alianțe cu țări democratice. Dar dacă, țările ies ele singure din NATO și UE, Washingtonul și Bruxelles-ul nu mai au nicio vină. SUA sunt absolvite de obligația apărării reciproce și pot dormi liniștite. Însă, este extrem de ciudat și îngrijorător că tocmai SUA încurajează aceste tendințe de ieșire din UE și din NATO prin trimiterea de mesaje în sprijinul liderilor politici din Europa care vor ca NATO și UE să dispară.
Cum s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei? Sau folosind exprimarea celor care folosesc limbajul și comportamentul agresiv așa cum respiră, aducându-l și în parlamente: Cum naiba de s-a ajuns în acest punct blestemat al istoriei? Prin acest realpolitik marcat de conjunctură și oportunism bazat pe câștiguri imediate și nu pe construcții de durată cu mare rezistență în timp bazate pe viziuni pe termen lung în care câștigul vine mai încet cu multă muncă și trudă dar este sigur, exact așa s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei.
Este posibil ca generațiile care au luat decizii în anii 1990 și 2000 să fie oarecum scuzate în fața istoriei, pentru că viitorul nu era prea bine conturat dar, generațiile de acum care văd clar ce se întâmplă, nu vor găsi clemență în fața istoriei dacă nu fac în prezent ceea ce trebuie făcut și cât timp mai poate fi făcut.
Ceea ce se întâmplă acum în democrații pare un fel de realpolitik care fie ignoră realitatea amenințării, fie cedează șantajului nuclear, fie este de partea amenințării. Hârtia de turnesol va fi raportarea la războiul ruso-ucrainean. Probabil, va fi momentul în care vor cădea toate măștile. Cel mai probabil, ne vom convinge că Rusia vrea pacea doar în termenii ei, adică Ucraina să fie slabă, iar flancul estic al NATO să fie vulnerabilizat. Dacă se acceptă acest lucru înseamnă că lumea liberă se vede ea însăși o amenințare la adresa Rusiei, lucru complet neadevărat.
Pe principiul că Rusia nu trebuie să fie înconjurată, atunci regiunile chineze de la granița cu Rusia ar trebui cu timpul transformate în țări independente neutre, iar țări din Asia Centrală precum Mongolia, Kazahstanul etc. sau din Caucazul de Sud nu ar trebui niciodată să aspire la alianțe economice și militare care deranjează Moscova. Vom vedea dacă, China va fi capabilă să iasă din anonimat și să se manifeste și altfel decât ca un aghiotant al Rusiei. Deja, Beijingul, prin ceea ce a făcut până acum în privința războiul ruso-ucrainean, tinde să devină marele mut al istoriei care nu are opinii proprii deși este membru permanent al Consiliului de Securitate.
Dacă nu zice nimic concret, poate ar fi bine să se retragă din acest post de mare răspundere pentru toată omenirea nu doar pentru ea. Vom vedea dacă SUA mai sunt cu adevărat dispuse să susțină democrația în lume, așa cum au susținut-o toate administrațiile americane de până acum sau bagă capul în nisip ca struțul deși deține de departe cea mai capabilă forță militară a planetei și este cea mai mare și complexă economiei a lumii în stare doar ea – economia, să producă modificări geopolitice de amploare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după un summit istoric în Alaska, care nu a adus niciun armistițiu, președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au purtat o convorbire telefonică. Un dialog-cheie care a decurs pe două paliere: inițial, o discuție bilaterală, urmată de o conferință telefonică extinsă cu lideri europeni.
Într-o reacție rapidă și tranșantă, ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky, a dinamitat retorica propagandei ruse, calificând drept „absurdități” declarațiile președintelui Vladimir Putin de după summitul din Alaska cu Donald Trump. Declarațiile sale au punctat o realitate crudă și dureroasă, pe care Kremlinul încearcă din răsputeri să o estompeze: conflictul nu are la bază decât ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lumea a privit cu sufletul la gură spre Alaska. Pentru puțin peste cinci ore, președintele american Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit față în față la o bază militară din Anchorage. Așteptările erau uriașe, alimentate de declarațiile optimiste ale lui Trump, care promisese o încetare a focului. Finalul a fost însă abrupt și, cel puțin pentru Ucraina, fără niciun rezultat concret.
Un summit crucial se desfășoară astăzi în Alaska, unde președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin. Agenda oficială, axată pe posibila încheiere a războiului din Ucraina, este deja umbrită de o strategie elaborată a Kremlinului: distragerea atenției. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia va folosi summitul nu pentru a discuta pacea, ci pentru a încerca să obțină un ajutor economic vital.
SUA blochează un important canal financiar ilegal, prin care Rusia se conecta internațional. Valoarea tranzacțiilor prin el depășise 100 de miliarde de dolari. Administrația americană, înainte cu o zi de summitul Trump – Putin din Alaska, trimite Moscovei un avertisment privind ceea ce va face în continuare dacă Rusia nu acceptă pacea în războiul din Ucraina.
Europa se pregătește pentru o nouă realitate. După ani de zile de investiții timide în apărare, liderii europeni par să fi înțeles că o Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă. Semnalul cel mai clar al acestei schimbări de paradigmă vine nu de la o nouă flotă de tancuri, ci dintr-un proiect aparent banal: redeschiderea unei căi ferate vechi de 170 de ani.
Summitul programat în Alaska, între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, a fost prezentat de unii experti internaționali drept o șansă istorică pentru pace. Realitatea, însă, este departe de a fi atât de optimistă. Conform analizei detaliate a The Institute for the Study of War (ISW) și a declarațiilor oficialilor ruși, Kremlinul nu vine la această întâlnire pentru a negocia, ci pentru a impune condițiile unei capitulări totale a Ucrainei.
Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, propune o extindere majoră a prezenței NATO în Marea Neagră, o zonă care a devenit un teatru de război crucial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Într-un interviu acordat agenției Reuters, oficialul a declarat că grupul de lucru comun format din România, Bulgaria și Turcia, creat inițial pentru a elimina minele navale, ar trebui să evolueze într-un proiect de patrulare. Scopul este clar: protejarea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale de potențialele atacuri ruse.
Surse militare rusești au informat, pe 14.08.2025, că Forțele Armate ale Federației Ruse intenționează să testeze în Ucraina o versiune mini a rachetei Oreshnik, respectiv sistemul de rachete Svirel. Potrivit acestora, mai multe instalații de lansare au fost transferate deja la frontiera cu Ucraina.
Elveția, celebră pentru neutralitatea sa, se confruntă acum cu un paradox: cel mai bun avion de luptă pentru apărarea sa aeriană, F-35, vine cu o factură în creștere și o incertitudine politică tot mai mare. Și de vină e, se pare, ar fi politica tarifară impusă de Donald Trump.
Războiul hibrid al Rusiei nu este un concept abstract, ci o realitate concretă, iar Norvegia simte acum din plin consecințele sale. Declarațiile șefului serviciului de informații norvegian, Nils Andreas Stensones, conform cărora Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, confirmă temerile tot mai mari din Europa. Este un semnal de alarmă pentru o regiune care, decenii la rând, a crezut că pacea este un dat.
În miez de august, Alaska devine, pentru o scurtă perioadă, epicentrul politic al lumii. Aici, președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin, într-un summit care, la prima vedere, pare un exercițiu de diplomație. Dar, în umbra acestei întâlniri, se ascunde o realitate geopolitică dură și plină de incertitudine: soarta Ucrainei.
În capitala germană, la scurt timp după o teleconferință tensionată și plină de implicații strategice, liderii europeni s-au văzut confruntați cu o ecuație politică neașteptată. De la discuțiile lor online, de miercuri, cu Președintele american Donald Trump, a reieșit o schiță a unei păci post-conflict în Ucraina, o schiță care ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri.
Trupele ruse și belaruse vor exersa planificarea loviturilor cu arme nucleare și rachete Oreshnik la exercițiile Vest-2025 (Zapad) din septembrie. Ministrul belarus al Apărării, Viktor Khrenin, a declarat acest lucru astăzi (miercuri 13.08.2025) după discuțiile cu președintele Alexander Lukașenko, a informat agenția de stat belarusă Belta.
DefenseRomania a discutat cu corespondentul de război Radu Hossu despre „cimitirul de tancuri” rusești din Ucraina și noua strategie aplicată de ocupant care a pierdut în Ucraina, în iunie, doar 22 de tancuri. Însă acest lucru substituie cu greu pierderile colosale din ultimii trei ani și jumătate iar predicția potrivit căreia Polonia va depăși Federația Rusă rămâne pe masă. Cel puțin la nivel calitativ, Forțele Terestre ale Poloniei vor avea un avantaj în fața Rusiei. Un uriaș cu picioare de lut, însă nucleare.
Într-un gest cu o simbolistică istorică profundă, Președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni vineri la Baza Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Alegerea locației nu este întâmplătoare, iar summit-ul reînvie importanța strategică a unei regiuni situate la granița fragilă dintre Est și Vest.
O fantomă a unei erori diplomatice bântuie cancelariile europene în aceste zile, iar numele ei este München 1938. Avertismentul, rostit răspicat și fără echivoc de ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, aruncă o serie de întrebări asupra modului în care s-ar putea desfăşura summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Comparația cu acordul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei și a deschis calea expansiunii lui Hitler nu este o simplă figură de stil, ci o teamă profundă, viscerală, că istoria este pe cale să se repete sub forma unei noi tranzacții cinice, de data aceasta pe seama Ucrainei.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Rusia pare să fie pe punctul de a efectua un nou test al controversatei sale rachete de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik (cod NATO: SSC-X-9 Skyfall), de la poligonul Pankovo din arhipelagul arctic Novaia Zemlia.
Cabinetului de securitate din guvernul israelian a aprobat planul pentru preluarea militară treptată a întregii Fâșii Gaza, o decizie esențială și riscantă luată inclusiv împotriva recomandărilor armatei israeliene.
Oleksandr Levchenko, diplomat și expert în geopolitică, fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania un editorial despre „războiul minților” și confruntarea cognitivă și psihologică pe care statul agresor Federația Rusă o poartă împotriva regiunii noastre și a Europei, pe lângă componenta militară a conflictului pe care Rusia l-a dezlănțuit în Ucraina.
Într-o declarație fermă din 7 august 2025, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskîi, a subliniat că un final favorabil al războiului pentru Ucraina nu poate fi atins printr-o postură pur defensivă, confirmând că la nivelul conducerii militare există planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarația vine într-un moment crucial, pe fondul unor presiuni internaționale pentru acțiune și al unor manevre diplomatice de înalt nivel care ar putea redefini conflictul.
Kremlinul e hotărât să rescrie istoria și țintește cel mai relevant simbol al terorii instaurate de URSS în lagărul comunist: Zidul Berlinului.
În această vară, România a anununțat că va achiziționa sistemul antiaerian Spyder de la compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems.
Comisiile reunite de apărare ale Senatului și Camerei Deputaților au acordat ieri, 8 septembrie, în unanimitate, aviz favorabil pentru achiziția unei corvete ușoare din clasa Hisar, produsă în Turcia.
„Flota din umbră”, formată din navele care transportă petrol rusesc, s-a extins, în timp ce sancțiunile occidentale au lovit tot mai mult Rusia, precizează un reprezentant de vârf al celei de-a doua mari companii din lume care tranzacționează petrol, aspect confirmat și de către Saad Rahim, economistul șef al companiei Trafigura: „Pe măsură ce există mai multe sancțiuni și restricții, dimensiunea (flotei din umbră) a crescut și mai mult”.
Departamentul pentru Securitate Internă a declarat că Imigrația și Vama desfășoară „Operațiunea Midway Blitz”, dar nu a oferit detalii despre amploarea sau caracteristicile acesteia. Casa Albă nu a spus dacă administrația a ordonat și trimiterea de trupe la Chicago prin Garda Națională sau prin alte mijloace militare.
Potrivit premierului Viktor Orban, „soarta Ucrainei pare pecetluită; divizarea țării a început deja”.
Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 08.09.2025, că, prin decret prezidențial, președintele Vladimir Putin i-a acordat Ordinul Curajului generalului de armată Valeri Gherasimov, care îndeplinește funcția de șef al Statului Major General (SMG) al Forțelor Armate (FA) ruse și prim-adjunct al ministrului apărării.
Parlamentarii francezi au votat luni printr-un vot de neîncredere în guvernul prim-ministrului François Bayrou. Bayrou însuși a solicitat votul. Ziarul francez Le Monde relatează că prim-ministrul va demisiona marți.
Un MI-8 rusesc a încălcat spațiul aerian estonian duminică după-amiază, a relatat postul public de televiziune estonian ERR. Șeful misiunii diplomatice a Rusiei la Tallinn a fost convocat la MAE estonian.
Caz de trădare documentat de SRI, în cooperare cu parteneri externi.
Ucrainenii care locuiesc în teritoriile ocupate de Rusia din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson trebuie să solicite pașapoarte rusești până miercurea aceasta sau riscă să fie deportați din casele lor, conform unui decret emis de liderul Kremlinului, Vladimir Putin, în martie.
„Germania este în centrul atenției în mod special”, a declarat un oficial al serviciilor de informații occidentale. „Rusia este capabilă să surprindă orice subiect din Germania cu o viteză și o flexibilitate extraordinare și să îl utilizeze în spațiul informațional. Este înfricoșător cât de rapid, adaptabil și pe termen lung este acest sistem”.
Poliția din orașul polonez Biała Podlaska a anunțat descoperirea „epavei unui obiect zburător neidentificat”. Aceasta a căzut în apropierea graniței cu Belarus, în apropierea punctului de trecere a frontierei Terespol din Polatycz, voievodatul Lublin. Potrivit procuraturii locale, era „probabil o dronă neînarmată care avea inscripții chirilice pe ea”.
În seara de 02 spre 03 septembrie, Rusia a lansat un atac masiv cu drone și rachete asupra Ucrainei. Ulterior, au început să apară informații care sugerau că trei bombardiere rusești au suferit o varietate de probleme tehnice.
Prim-ministrul ungar Viktor Orban a declarat cinic, în stilul său caracteristic, că, în urma negocierilor actuale privind garanțiile de securitate pentru Ucraina, teritoriul acesteia va fi împărțit în trei zone: rusească, demilitarizată și occidentală, relatează Magyar Nemzet .
Forțele ruse au o superioritate numerică de 3 la 1 în oameni și mijloace tehnice față de armata ucraineană pe front, a declarat luni șeful forțelor armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, transmit Agerpres și EFE.
Semnale de alarmă sunt trase tot mai puternic în Europa, în contextul în care analiștii militari, șefi de stat major sau ofițeri de intelligence avertizează că Rusia ar putea pregăti o confruntare pe scară largă cu NATO în viitorul apropiat.
Nu e niciun secret că Ucraina caută să identifice toate soluțiile posibile pentru a-și întări aviația militară, supusă unor presiuni uriașe în cei trei ani și jumătate de invazie pe scară largă rusă. Orice avion e binevenit, fie că vorbim de MiG-29 sau alte modele sovietice, fie că discutăm de aparate occidentale precum F-16 sau Mirage 2000. În mare parte ucrainenii folosesc avioanele pe post de apărare antiaeriană, fiind parte din capacitatea de a respinge atacurile în valuri ale dronelor rusești care vizează infrastructura civilă și energetică a Ucrainei.
Președintele american Donald Trump a lăsat să se înțeleagă duminica aceasta că ar avea în vedere noi sancțiuni împotriva Rusiei, după atacul aerian fără precedent al Moscovei asupra Ucrainei din noaptea de sâmbătă spre duminică, potrivit Agerpres și AFP.
O operațiune specială a forțelor ucrainene, desfășurată în colaborare cu o celulă de rezistență din regiunea Krasnodar a Rusiei, a neutralizat o instalație critică a uneia dintre cele mai mari rafinării private din regiune, Rafinăria de Petrol Ilsky A.A. Shamara. Atacul, care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, a vizat inima tehnologică a complexului, punând în pericol funcționarea întregii unități.
Rusia a desfășurat duminică noapte cel mai masiv atac aerian de la începutul invaziei sale, folosind peste 800 de drone și lovind pentru prima dată o clădire guvernamentală din Kiev. Asaltul, care a durat 11 ore sub sirenele de raid aerian, a lăsat în urmă cel puțin doi morți în capitală, inclusiv un bebeluș, a confirmat biroul de presă al primarului Kievului.
Mândria aviației americane, avionul de vânătoare F-35, se confruntă cu o asa-zisă furtună perfectă de probleme, dezvăluite într-un raport critic al Government Accountability Office (GAO), organismul de control al Congresului SUA. Sub titlul „Actions Needed to Address Late Deliveries and Improve Future Development”, raportul arată că programul F-35 „continuă să promită prea mult și să livreze prea puțin”, în ciuda rolului său crucial pentru securitatea națională.
Sub privirile perplexe ale aliaților și ale „șoimilor” din ambele partide, Pentagonul pare să pregătească o schimbare fundamentală de direcție strategică, una care ar putea reconfigura nu doar politica americană, ci și echilibrul global de putere. Un proiect al noii Strategii Naționale de Apărare, un document menit să ghideze acțiunile militare americane, propune un viraj spectaculos de abordare: de la angajamentul de a contracara China la o concentrare aproape exclusivă pe apărarea teritoriului Statelor Unite și a Emisferei de Vest.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR), Kirilo Budanov, a spus cu voce tare un lucru pe care mulți îl gândeau în șoaptă: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare. Nu e o simplă ipoteză, ci o „amenințare serioasă”, o amenințare care, în ciuda costurilor umane imense, este perfect realistă.
După ani de eșecuri și frustrări, programul de realitate augmentată al Armatei SUA, cunoscut inițial sub numele de Integrated Visual Augmentation System (IVAS), renaște sub o nouă denumire, Soldier-Borne Mission Command (SBMC), și cu o nouă abordare. Pentagonul renunță la vechiul parteneriat cu Microsoft și se orientează către două companii-cheie, Anduril și startup-ul Rivet, ambele având misiunea de a dezvolta viitoarele display-uri optice care ar putea revoluționa lupta pe câmpul de bătălie.
În mijlocul unei piețe europene de apărare aflată în efervescență, Boeing a lansat o nouă ofensivă pentru a-și consolida poziția în Polonia. Sub lumina reflectoarelor de la expoziția MSPO 2025, gigantul american a venit cu un pachet de oferte care depășește simpla vânzare de avioane.
Rusia a lansat sute de drone de atac și rachete spre orașele ucrainene în noaptea de 06 spre 07 septembrie, lovind mai multe clădiri rezidențiale din Kiev, au raportat oficialii ucraineni, citați de kyivindependent.com.
Statele Unite trebuie să devină mai reziliente în fața amenințărilor la adresa propriei securităţi, în contextul în care angajamentele militare globale pun o presiune imensă pe capacitatea de apărare a națiunii, a avertizat generalul în retragere Glen D. VanHerck, fost comandant al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD).
La capătul a 13 ani de pierderi, de datorii gigantice și, mai nou, de insolvență, Romaero București (RORX), un nume strategic al industriei de apărare românești, reușește o performanță spectaculoasă: un profit de 2,5 milioane de lei în primul semestru al anului 2025. O schimbare de macaz monumentală, având în vedere că în aceeași perioadă a anului trecut compania se scufunda în pierderi de aproape 25 de milioane de lei.
Ankara se pregătește să intre într-o nouă eră a apărării, marcând un moment istoric pentru industria militară turcă. Producția de serie a tancului principal de luptă Altay, considerat de oficialii turci o „realizare a unui vis de 100 de ani”, a demarat oficial la noua fabrică BMC din capitală.
Polonia își consolidează rapid capabilitățile de apărare, mizând pe o combinație de achiziții americane de înaltă tehnologie și investiții masive în propria industrie de apărare. La expoziția MSPO 2025 din Kielce, s-au semnat contracte de miliarde de zloți, menite să asigure interoperabilitatea cu NATO și să reducă, în același timp, dependența de alte națiuni.
Statele și Ucraina ar negocia în acest moment un acord cu o valoare de 100 de miliarde de dolari. Nu este un simplu contract de achiziție, ci un troc strategic în care armele americane de ultimă generație ar putea fi plătite cu drepturi de proprietate intelectuală asupra inovațiilor tehnologice ucrainene.
