Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Cum s-a ajuns în acest moment periculos al istoriei? Marile puteri mondiale nu ascultă de calculele obișnuite de realpolitik mai ales în momentele critice
Strategica
Data actualizării:
Data publicării:
Realpolitik reprezintă așa-zisul pragmatism politic. Se bazează mai mult pe circumstanțe decât pe teorii politice, deși în fundal există întotdeauna o anumită tendință dată de un curent politic. Nu este nimic nou pentru că acest mod de a face politică datează din cele mai vechi timpuri. Unele curente sau teorii politice sunt menite să nu se manifeste niciodată în practică deoarece sunt catalogate drept utopii. 
A 68 a comemorare a Zilei Z / U.S. Army photo by Staff Sgt. Sharilyn Wells
EXCLUSIV
A 68 a comemorare a Zilei Z / U.S. Army photo by Staff Sgt. Sharilyn Wells

Despre altele se spune că nu a venit încă vremea lor și sunt păstrate în sertare, în timp ce unele sunt aplicate dar cu ajustări mai mult sau mai puțin inspirate la realitatea de zi cu zi, manifestându-se ca realpolitik. Desigur, raportul costuri-beneficii reprezintă un factor important în decizia dacă se pune în practică sau cât de mult se pune, dintr-o anumită orientare politică. Unele lucruri pot fi făcute iar altele nu pot fi făcute, aceasta este realpolitikul obișnuit și oportunist de zi cu zi, pe care îl fac liderii în vremurile obișnuite. Iar această perioadă obișnuită reprezintă cam 80 - 90% din timpul nostru.

De exemplu, modul în care oamenii și-au trăit viața în secolul 20 a fost stabilit în câteva momente cheie ale istoriei. Primul război mondial a durat patru ani iar al doilea șase ani. Marea criză economică din perioada interbelică s-a derulat pe patru ani. Impulsul de a se forma NATO a durat doi ani, iar mișcările decisive de la finalul Războiului Rece o jumătate de an, în timp ce primul război din Golf – o jumătate din an. Dacă se adună și războaiele din fosta Iugoslavie, toate aceste momente excepționale s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 20 ani și ele au trasat cadrul general în care majoritatea oamenilor secolului 20 și-au trăit viața. Ele au dictat și evoluțiile de pe celelalte continente.

Marile momente ale istoriei, în care se decide pentru următorii zeci de ani, au fost de regulă tensionate și însoțite de mari tragedii. Ele nu au putut fi prezise prin realpolitik deoarece astfel de evenimente dramatice au reprezentat scenariul cel mai rău de care nimeni nu vrea să audă. Costurile unui război sunt atât de mari încât îi determină pe oamenii cerebrali, care fac realpolitik, să afirme cu mare încredere și, desigur, bazat pe cifre, că nu va fi război. Cu toate acestea, războaiele au existat iar inerția imprimată de realpolitikul vremurilor pașnice, s-a dovedit a fi fatală.

De exemplu, politicienii din perioada interbelică au fost convinși că nu va mai veni nimic de mărimea Primului Război Mondial. S-au înșelat pentru că au crezut că Germania nu este are suficientă putere economică și militară și nu poate suporta costurile. În 1990, Irakul a ocupat Kuweitul. Realpolitikul a fost luat prin surprindere pentru că toate calculele spuneau că Saddam Hussein nu ar face așa ceva pentru că are prea multe de pierdut. Și totuși, a făcut-o, sfidând realpolitikul. În 1914, Imperiul Austro-Ungar a declanșat Primul Război Mondial, sfidând calculele de realpolitik sau echivalentul a ceea ce era atunci. Viena știa că o așteaptă o puternică opoziție a Antantei și risca să fie învinsă, chiar dacă avea Germania de partea sa.

Ce învățături se pot trage din aceste câteva exemple? Marile imperii/puteri mondiale nu ascultă de calculele obișnuite de realpolitik mai ales în momentele critice din istorie pentru că ele au capabilități secrete însemnate care nu sunt cuantificate de către adversari sau aliați și, în plus, fiind mari puteri, posibilitățile lor de manipulare informațională și constrângere economică sunt unele la scară mare. A doua lecție de învățat este că și țările mai mici, în anumite momente ale istoriei, sfidează și ele realpolitikul și fac lucruri neobișnuite. Din ce cauze, aceste țări cu resurse umane și economice mai mici, adoptă comportamente bizare, este de analizat în fiecare caz. În unele situații cred că au o oportunități istorice, în timp ce în altele sunt manipulate cu grijă de marile puteri.

Și totuși ce este acest realpolitik până la urmă? După cum spune primul cuvânt din sintagmă este scenariul cel mai apropiat de realitate – ce se poate face și ce nu se poate în funcție de capabilitățile și informațiile strategice deținute de cineva și de adversarul său. Politicienii lucrează cu o paletă relativ mare de scenarii, de la cel mai bun la cel mai rău, iar pe undeva pe la mijloc se află și scenariul considerat cel mai probabil. De cel mai rău scenariu fug toți pentru că este prea costisitor în absolut tot, în timp ce speră la cel mai favorabil cu condiția să nu fie prea mare efortul. Dar, considerându-se bine ancorați în realitate, politicienii din democrații preferă o variantă cu un raport costuri-beneficii rezonabil pe termen scurt, astfel încât să fie aleși pentru un nou mandat.

Politicienii din dictaturi (sau într-un termen la modă – autocrații, care vrea să le dea tiranilor o față umană) sunt scutiți de aceste constrângeri și pot planifica, cu grijă și în secret, cele mai negre scenarii, inimaginabile pentru politicienii din democrații, iar aceasta este cea de-a treia lecție care trebuie învățată despre realpolitik. Prin natura lor dictaturile sunt cele mai corupte instituții din istorie. Ele se pot menține doar printr-o verticală a terorii, răspândită la nivel de stat. Dacă modul lor malefic de a concepe organizarea societății tinde să se răspândească și în țările vecine sau dacă se manifestă într-o țară care este o mare putere militară, atunci pericolul este cu atât mai mare la adresa celorlalte țări, fiind doar o chestiune de timp până când se va materializa.

 

Soft și hard realpolitik

 

Să ne imaginăm că un asteroid, de mărimea celui care a lovit Pământul pe vremea dinozaurilor, se îndreaptă către Terra. A fost descoperit din timp, de la zeci de milioane de kilometri distanță. Se lansează spre el o sondă spațială care reușește să-i devieze traiectoria suficient de mult pentru a nu lovi Pământul. Au existat unele costuri însemnate pentru a pregăti și lansa satelitul dar beneficiul de a salva umanitatea a meritat din plin. Amenințarea a putut fi înlăturată din timp cu un efort minim și cu o soluție elegantă fără daune colaterale (soft efort), pentru că a existat o certitudine asupra amenințării. Este un exemplu de soft realpolitik.

În cazul doi, asteroidul mortal a fost descoperit la un milion de km distanță. Misiunile de deviere nu mai sunt fezabile și singura modalitate rămâne distrugerea lui, cu condiția să fie posibil. Este o abordare frontală, dură (hard) care poate genera resturi, unele putându-se prăbuși pe Terra dar fără să ducă la extincție. Costurile sunt foarte mari dar suportabile și în plus, se poate salva omenirea. S-a ajuns în această situație de mare amenințare pentru că nu s-a putut stabili din timp dacă meteoritul reprezintă o amenințare sau nu. Este un exemplu de hard realpolitik.

Să comparăm cele două cazuri cu spectrul amenințării cu cel treilea război mondial în urma invadării total neprovocate a Ucrainei de către Rusia.

Dacă, acum 20 - 30 de ani, se conștientiza mai bine cauzele și implicațiile tot ce se întâmplă în Rusia – primul și al doilea război cecen, declarația președintelui Putin potrivit căreia destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică precum și alte semne clare că Rusia nu merge într-o direcție pașnică – era posibilă o măsură sau un set de măsuri din categoria soft realpolitik.

Se putea investi mai mult în transmiterea valorilor democrației spre elita politică din Rusia. De asemenea, investițiile în mecanismele rusești de funcționare și control a economiei de piață puteau fi o soluție. Reacțiile prompte de sancționare, cu măsuri concrete economice, venite din partea Occidentului ori de câte ori se încălcau drepturile omului, puteau face parte din măsurile soft, la fel cu presiunea constantă pe partea de tăiere a blindatelor de luptă rusești pe măsură ce erau scoase din uz.

Este posibil să fi existat costuri mai mari cu astfel de măsuri soft din anii 1990 și 2000 față de ceea ce era atunci normal dar, comparat cu ceea ce se confruntă omenirea acum, erau infinit mai mici. Realpolitik-ul a evaluat greșit totul. Riscul s-a transformat în amenințare pentru că realpolitikul nu a avut profunzimea sau voința să înțeleagă implicațiile pe termen lung, limitându-se la păstrarea bunului trai al acelor vremuri.

Acum, după ce amenințarea s-a manifestat și ne-a adus direct în apropierea celui de-al treilea război mondial, cu o Rusie foarte hotărâtă și mobilizată, mai rămân la dispoziție doar metodele de hard realpolitik. Rusia a spus clar ce vrea, iar acest lucru duce clar la distrugerea atât a lumii libere, cât și a speranței oamenilor simpli de peste tot că o vor duce cândva mai bine, ei sau măcar generațiile următoare.

A nega intențiile Rusiei, spunând că nu va ataca vreodată militar lumea liberă, este o iluzie. La fel s-a dovedit o minciună și cuvântul dat de talibani către SUA, atunci când administrația Trump a decis să se retragă din Afganistan. Pe baza cuvântului talibanilor au fost lăsați foarte mulți oameni pașnici și onești pe mâna unor tirani care au inversat, rapid, tot ceea ce reușise să facă bun SUA vreme de 20 de ani.

Desigur, atacarea militară a NATO în forma actuală, este o misiune grea dar nu imposibilă pentru Rusia, cel mai mare expert din lume în tehnici și tactici hibride. Dar, în aproape toate țările NATO și ale Uniunii Europene s-au început mișcări de ieșire din aceste organizații. De exemplu, în cazul României, dacă se iese din NATO și UE, cum se intenționa să se facă prin referendum, țara rămâne la mila Rusiei.

Pe lângă pierderile economice uriașe suferite în urma unui asemea proces, a te baza pe un tratat încheiat cu un regim dictatorial este cea mai mare eroare istorică pe care o poate face o țară de talia economică și militară a României, în loc de a căuta să rămână în sânul unei alianțe cu țări democratice. Dar dacă, țările ies ele singure din NATO și UE, Washingtonul și Bruxelles-ul nu mai au nicio vină. SUA sunt absolvite de obligația apărării reciproce și pot dormi liniștite. Însă, este extrem de ciudat și îngrijorător că tocmai SUA încurajează aceste tendințe de ieșire din UE și din NATO prin trimiterea de mesaje în sprijinul liderilor politici din Europa care vor ca NATO și UE să dispară.

Cum s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei? Sau folosind exprimarea celor care folosesc limbajul și comportamentul agresiv așa cum respiră, aducându-l și în parlamente: Cum naiba de s-a ajuns în acest punct blestemat al istoriei? Prin acest realpolitik marcat de conjunctură și oportunism bazat pe câștiguri imediate și nu pe construcții de durată cu mare rezistență în timp bazate pe viziuni pe termen lung în care câștigul vine mai încet cu multă muncă și trudă dar este sigur, exact așa s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei.

Este posibil ca generațiile care au luat decizii în anii 1990 și 2000 să fie oarecum scuzate în fața istoriei, pentru că viitorul nu era prea bine conturat dar, generațiile de acum care văd clar ce se întâmplă, nu vor găsi clemență în fața istoriei dacă nu fac în prezent ceea ce trebuie făcut și cât timp mai poate fi făcut.

Ceea ce se întâmplă acum în democrații pare un fel de realpolitik care fie ignoră realitatea amenințării, fie cedează șantajului nuclear, fie este de partea amenințării. Hârtia de turnesol va fi raportarea la războiul ruso-ucrainean. Probabil, va fi momentul în care vor cădea toate măștile. Cel mai probabil, ne vom convinge că Rusia vrea  pacea doar în termenii ei, adică Ucraina să fie slabă, iar flancul estic al NATO să fie vulnerabilizat. Dacă se acceptă acest lucru înseamnă că lumea liberă se vede ea însăși o amenințare la adresa Rusiei, lucru complet neadevărat.

Pe principiul că Rusia nu trebuie să fie înconjurată, atunci regiunile chineze de la granița cu Rusia ar trebui cu timpul transformate în țări independente neutre, iar țări din Asia Centrală precum Mongolia, Kazahstanul etc. sau din Caucazul de Sud nu ar trebui niciodată să aspire la alianțe economice și militare care deranjează Moscova. Vom vedea dacă, China va fi capabilă să iasă din anonimat și să se manifeste și altfel decât ca un aghiotant al Rusiei. Deja, Beijingul, prin ceea ce a făcut până acum în privința războiul ruso-ucrainean, tinde să devină marele mut al istoriei care nu are opinii proprii deși este membru permanent al Consiliului de Securitate.

Dacă nu zice nimic concret, poate ar fi bine să se retragă din acest post de mare răspundere pentru toată omenirea nu doar pentru ea. Vom vedea dacă SUA mai sunt cu adevărat dispuse să susțină democrația în lume, așa cum au susținut-o toate administrațiile americane de până acum sau bagă capul în nisip ca struțul deși deține de departe cea mai capabilă forță militară a planetei și este cea mai mare și complexă economiei a lumii în stare doar ea – economia, să producă modificări geopolitice de amploare.


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Când corporațiile trasează liniile frontului. Șeful Airbus sparge marele tabu: Europa are nevoie de bomba nucleară tactică pentru a descuraja Rusia
Franța mută imediat pentru a echilibra balanța: F-35 american pentru saudiți, contracarat în regiune cu Rafale în cea mai modernă versiune F5
Arabia Saudită a fost desemnată de către SUA drept aliat major non-NATO. Dar ce presupune acest “statut”?
Capcana „zonei gri”: De ce Rusia testează nervii NATO sub pragul Articolului 5 și de ce „calmul” nu mai e suficient
Moment istoric: SUA au anunțat că vor vinde avioane F-35 Arabiei Saudite, decizie cu impact major în echilibrul de putere din Orient
Un avion de luptă francez de tip Rafale, decolând de una din pistele Bazei Aeriene 86 Borcea, România. Foto: Ambasada Franței în România
EXCLUSIV
Cu Rafale și Gripen la negocieri: Ucraina și avioanele care poate nu vor zbura niciodată, dar pot schimba termenii finali ai războiului rus
Iluzia scutului de oțel și realitatea ,,podurilor de hârtie''. De ce NATO riscă să piardă războiul logistic cu Rusia înainte de a trage primul foc
„Adversarul a început pregătirile”. Când sabotajul rusesc devine preludiul invaziei și necesitatea unui Război Rece 2.0
Șah la rege cu barilul de petrol. Cum încearcă Statele Unite să "înfometeze" mașinăria de război a Rusiei înainte de iarna lui 2025
NATO ezită cu aderarea, UE propune un plan B? Ideea lui Andrius Kubilius: Armata ucraineană, călită în luptă, să apere tot flancul estic
Cum dispare încet, dar sigur mitul „mâinii forte” a liderului de la Kremlin
Atac strategic efectuat de ucraineni la Novorossiysk: Ucraina paralizează exporturile de petrol și distruge o baterie S-400. Analiza imaginilor din satelit
„Portavioane de buzunar” pe Marea Neagră: Ucraina a utilizat dronele Katran, înarmate cu torpile, pentru a anihila radarele rusești
Rusia atacă din nou la Dunăre. Un nou RO-Alert, emis în județul Tulcea, după un atac cu drone în proximitatea României
Rachetele europene care vor putea lovi la peste 1.000 km. Storm Shadow și ATACMS sunt letale, însă au o rază de doar câteva sute de km
Lukoil nu mai forează în perimetrul Trident din Marea Neagră. Sancțiunile SUA pun reflectorul pe autoritățile române: "Nu ne vindem țara" americanilor de la Exxon Vs. blândețea față de Lukoil
Franța ia vălul de pe racheta cu capacitate nucleară ASMPA-R. Lansată din Rafale-M, racheta e acum utilizată oficial de Marina Franceză
Scutul lui Ahile al Greciei, cu sisteme de apărare antiaeriană din Israel, inclusiv sistemul SPYDER ales și de România
SUA se pregătesc să lovească Venezuela: De ce primele ținte pentru F-35 vor fi avioanele Su-30 și care e riscul în ciuda diferenței uriașe de forță militară
Ce a obținut Viktor Orban după vizita la Trump: Zero sancțiuni, la schimb cu arme, LNG și echipamente nucleare din SUA
Crimeea nu e impenetrabilă. Gen. Mîndrescu: Avem ac pentru cojocul sistemului A2/AD. Dar românii ar fi rezistat ca societate precum ucrainenii? Ar fi bine să nu ne mințim
SUA vor apăra Europa de Est de un atac al Rusiei. Rubio clarifică și la ce se referă ”testarea capacităților nucleare” anunțată de Trump
Rușii au finalizat crearea ,,trupelor de sisteme fără pilot''. Oficiali ucraineni afirmă că Rusia a copiat abordările de succes ale Ucrainei în acest domeniu
Surse africane: EAU finanțează "Corpul African" al Rusiei și își asigură un punct de sprijin vital în Republica Centrafricană pentru a susține războiul din Sudan
Armata rusă. Foto: Ministerul Apărării din Rusia
EXCLUSIV
„Războiul din Umbră” este deja aici. Fost comandant NATO avertizează asupra noii strategii de sabotaj a Rusiei: de la drone la „flote fantomă”
Strategia Națională de Apărare. Nicușor Dan: ”Cine nu reușește să facă saltul tehnologic, va fi penalizat”
De la beneficiar de ajutor la partener strategic: Analiza „Drone Deal” care pune Ucraina în rol de inovator militar pentru SUA
Sistem Patriot, Ministerul slovac al apărării / Kinzhal, Russian Federation MoD
EXCLUSIV
De ce Ucraina cere mai multe sisteme Patriot deși sunt informații privind scăderea eficienței acestora contra rachetelor Kinjal
Un „oraș” al dronelor Shahed (FOTO). Sateliții au surprins complexul militar mamut pe care Rusia l-a ridicat în timp record pentru a copleși defensiva Ucrainei
,,Bomba de la Nord Stream'' ticăie la Berlin. O anchetă germană îl indică pe generalul Zalujnîi drept "creier" al sabotajului care a decuplat Europa de dependenţa gazului rusesc

Ştiri Recomandate

Tensiuni în Europa: Germania evaluează aderarea la programul rival de avioane de luptă GCAP, pe fondul blocajului cu Franța
„Momentul adevărului” pentru europeni: Șeful apărării din UE cere un plan de pace european, independent de cel propus de SUA
Sfârșitul unei ere de tensiuni? Turcia, la un pas de a renunța la sistemele rusești S-400 pentru a reveni în programul F-35
NATO realiniază flancul nordic: Danemarca, Suedia și Finlanda trec în responsabilitatea comandamentului din Statele Unite
Ce înseamnă să fii considerat încă aliat cheie al SUA pe Flancul Estic al NATO: Polonia a reușit să obțină o flotă de 250 de blindate Stryker la prețul simbolic de un dolar
"Resturi" de drone ucrainene au lovit din nou uriașa rafinărie din Riazan. Moscova minimizează pagubele
Șeful Armatei Ucrainei: Rușii sunt superiori la artilerie, dar 60% din lovituri sunt realizate de drone; acolo suntem la paritate
Putin oferă Indiei acces nelimitat la petrolul rusesc; Modi spune că India nu este neutră, ci se află de partea păcii
NATO reacționează în Polonia: Avioane poloneze și elicoptere cehe Mi-171 au decolat, ca răspuns la valul de rachete și drone rusești care a lovit Ucraina
"Sarcofagul" de la Cernobîl nu mai este sigur, anunță ONU. Se impun reparații mai serioase după atacul rusesc din februarie 2025
Una dintre cele mai puternice armate limitează utilizarea Android și pariază pe iPhone-uri
Rachetele Oreshnik din Belarus fac din baza de la Deveselu o țintă principală. Cum va răspunde NATO la amplasarea de rachete rusești la câteva sute de km de capitale europene
Negocierile SUA–Ucraina avansează lent. Witkoff & Co vor să-i convingă pe ucraineni că e cel mai bun Plan de Pace, în timp ce Putin amenință cu scenariul Novorossiya
Rusia a efectuat un nou atac masiv asupra Ucrainei cu rachete Kinjal, Iskander-M, rachete de croazieră și drone
Marea Britanie și Norvegia vor opera împreună o flotilă de fregate
Unitatea de elită a României: JLTV au turele automatizate iar blindatele Polaris au fost parașutate cu succes. Forțele speciale excelează ca dotări și pregătire
Suedia va opri asistența pentru dezvoltare acordată unor țări și va dona Ucrainei banii. În schimb, Danemarca reduce din contribuție
Combinația letală, rachete Meteor și F-35, tot mai aproape de realitate, iar România ar putea fi unul dintre beneficiari. Teste la sol, trecute cu brio, urmează zborul
O bază de submarine nucleare franceze, survolată de drone. Militarii au deschis focul
Consultări militare România - SUA. Discuții tehnice privind modernizarea armatei și programele de achiziții
Sursă foto: US Army Facebook
EXCLUSIV
Ultimatum de la Washington: Statele Unite impun termenul limită 2027 pentru ca Europa să preia conducerea apărării NATO
Bundestagul aprobă reforma Armatei: Începând cu 2026, tinerii vor fi întrebați cu privire la disponibilitatea lor de a se înrola
F-16 primesc "vedere" de F-35: Sistemul de țintire Sniper NTP partajează informații între avioane de a cincea și a patra generație
„Cimitirul” de fier vechi al Rusiei: De ce noile autorități siriene refuza să utilizeze tancurile „inutile” furnizate de ruşi
Noua strategie de securitate a SUA avertizează asupra „declinului civilizațional” al Europei și pune sub semnul întrebării viitorul NATO
România şi Ungaria, acord pentru creșterea capacității de transport a liniilor electrice
Proiectul Talon: Un gigant american vrea să își ia revanșa și dezvăluie noul design de dronă-avion autonomă, pariind pe viteză și costuri reduse (VIDEO)
O nouă forță militară de descurajare în Orientul Mijlociu: SUA pariază masiv pe dronele de atac ieftine pentru a contracara amenințările regionale
Războiul din Ucraina şi „sindromul Tbilisi”: Un general rus de top critică „eșecul total” al serviciilor de informații și admite că Rusia a fost nepregătită
Polonia își modernizează forțele terestre: Primele vehicule de luptă Borsuk au fost livrate într-un contract de 1,6 miliarde de dolari
Revoluția dronelor din Ucraina a spulberat iluzia securității europene: Vestul trebuie să se adapteze sau riscă ca armatele sale să devină irelevante
„Am văzut racheta trecând”: Cum a evitat la limită un pilot american de F/A-18 un incident fatal de tip „friendly fire” în Marea Roșie
pixel