Despre altele se spune că nu a venit încă vremea lor și sunt păstrate în sertare, în timp ce unele sunt aplicate dar cu ajustări mai mult sau mai puțin inspirate la realitatea de zi cu zi, manifestându-se ca realpolitik. Desigur, raportul costuri-beneficii reprezintă un factor important în decizia dacă se pune în practică sau cât de mult se pune, dintr-o anumită orientare politică. Unele lucruri pot fi făcute iar altele nu pot fi făcute, aceasta este realpolitikul obișnuit și oportunist de zi cu zi, pe care îl fac liderii în vremurile obișnuite. Iar această perioadă obișnuită reprezintă cam 80 - 90% din timpul nostru.
De exemplu, modul în care oamenii și-au trăit viața în secolul 20 a fost stabilit în câteva momente cheie ale istoriei. Primul război mondial a durat patru ani iar al doilea șase ani. Marea criză economică din perioada interbelică s-a derulat pe patru ani. Impulsul de a se forma NATO a durat doi ani, iar mișcările decisive de la finalul Războiului Rece o jumătate de an, în timp ce primul război din Golf – o jumătate din an. Dacă se adună și războaiele din fosta Iugoslavie, toate aceste momente excepționale s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 20 ani și ele au trasat cadrul general în care majoritatea oamenilor secolului 20 și-au trăit viața. Ele au dictat și evoluțiile de pe celelalte continente.
Marile momente ale istoriei, în care se decide pentru următorii zeci de ani, au fost de regulă tensionate și însoțite de mari tragedii. Ele nu au putut fi prezise prin realpolitik deoarece astfel de evenimente dramatice au reprezentat scenariul cel mai rău de care nimeni nu vrea să audă. Costurile unui război sunt atât de mari încât îi determină pe oamenii cerebrali, care fac realpolitik, să afirme cu mare încredere și, desigur, bazat pe cifre, că nu va fi război. Cu toate acestea, războaiele au existat iar inerția imprimată de realpolitikul vremurilor pașnice, s-a dovedit a fi fatală.
De exemplu, politicienii din perioada interbelică au fost convinși că nu va mai veni nimic de mărimea Primului Război Mondial. S-au înșelat pentru că au crezut că Germania nu este are suficientă putere economică și militară și nu poate suporta costurile. În 1990, Irakul a ocupat Kuweitul. Realpolitikul a fost luat prin surprindere pentru că toate calculele spuneau că Saddam Hussein nu ar face așa ceva pentru că are prea multe de pierdut. Și totuși, a făcut-o, sfidând realpolitikul. În 1914, Imperiul Austro-Ungar a declanșat Primul Război Mondial, sfidând calculele de realpolitik sau echivalentul a ceea ce era atunci. Viena știa că o așteaptă o puternică opoziție a Antantei și risca să fie învinsă, chiar dacă avea Germania de partea sa.
Ce învățături se pot trage din aceste câteva exemple? Marile imperii/puteri mondiale nu ascultă de calculele obișnuite de realpolitik mai ales în momentele critice din istorie pentru că ele au capabilități secrete însemnate care nu sunt cuantificate de către adversari sau aliați și, în plus, fiind mari puteri, posibilitățile lor de manipulare informațională și constrângere economică sunt unele la scară mare. A doua lecție de învățat este că și țările mai mici, în anumite momente ale istoriei, sfidează și ele realpolitikul și fac lucruri neobișnuite. Din ce cauze, aceste țări cu resurse umane și economice mai mici, adoptă comportamente bizare, este de analizat în fiecare caz. În unele situații cred că au o oportunități istorice, în timp ce în altele sunt manipulate cu grijă de marile puteri.
Și totuși ce este acest realpolitik până la urmă? După cum spune primul cuvânt din sintagmă este scenariul cel mai apropiat de realitate – ce se poate face și ce nu se poate în funcție de capabilitățile și informațiile strategice deținute de cineva și de adversarul său. Politicienii lucrează cu o paletă relativ mare de scenarii, de la cel mai bun la cel mai rău, iar pe undeva pe la mijloc se află și scenariul considerat cel mai probabil. De cel mai rău scenariu fug toți pentru că este prea costisitor în absolut tot, în timp ce speră la cel mai favorabil cu condiția să nu fie prea mare efortul. Dar, considerându-se bine ancorați în realitate, politicienii din democrații preferă o variantă cu un raport costuri-beneficii rezonabil pe termen scurt, astfel încât să fie aleși pentru un nou mandat.
Politicienii din dictaturi (sau într-un termen la modă – autocrații, care vrea să le dea tiranilor o față umană) sunt scutiți de aceste constrângeri și pot planifica, cu grijă și în secret, cele mai negre scenarii, inimaginabile pentru politicienii din democrații, iar aceasta este cea de-a treia lecție care trebuie învățată despre realpolitik. Prin natura lor dictaturile sunt cele mai corupte instituții din istorie. Ele se pot menține doar printr-o verticală a terorii, răspândită la nivel de stat. Dacă modul lor malefic de a concepe organizarea societății tinde să se răspândească și în țările vecine sau dacă se manifestă într-o țară care este o mare putere militară, atunci pericolul este cu atât mai mare la adresa celorlalte țări, fiind doar o chestiune de timp până când se va materializa.
Să ne imaginăm că un asteroid, de mărimea celui care a lovit Pământul pe vremea dinozaurilor, se îndreaptă către Terra. A fost descoperit din timp, de la zeci de milioane de kilometri distanță. Se lansează spre el o sondă spațială care reușește să-i devieze traiectoria suficient de mult pentru a nu lovi Pământul. Au existat unele costuri însemnate pentru a pregăti și lansa satelitul dar beneficiul de a salva umanitatea a meritat din plin. Amenințarea a putut fi înlăturată din timp cu un efort minim și cu o soluție elegantă fără daune colaterale (soft efort), pentru că a existat o certitudine asupra amenințării. Este un exemplu de soft realpolitik.
În cazul doi, asteroidul mortal a fost descoperit la un milion de km distanță. Misiunile de deviere nu mai sunt fezabile și singura modalitate rămâne distrugerea lui, cu condiția să fie posibil. Este o abordare frontală, dură (hard) care poate genera resturi, unele putându-se prăbuși pe Terra dar fără să ducă la extincție. Costurile sunt foarte mari dar suportabile și în plus, se poate salva omenirea. S-a ajuns în această situație de mare amenințare pentru că nu s-a putut stabili din timp dacă meteoritul reprezintă o amenințare sau nu. Este un exemplu de hard realpolitik.
Să comparăm cele două cazuri cu spectrul amenințării cu cel treilea război mondial în urma invadării total neprovocate a Ucrainei de către Rusia.
Dacă, acum 20 - 30 de ani, se conștientiza mai bine cauzele și implicațiile tot ce se întâmplă în Rusia – primul și al doilea război cecen, declarația președintelui Putin potrivit căreia destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică precum și alte semne clare că Rusia nu merge într-o direcție pașnică – era posibilă o măsură sau un set de măsuri din categoria soft realpolitik.
Se putea investi mai mult în transmiterea valorilor democrației spre elita politică din Rusia. De asemenea, investițiile în mecanismele rusești de funcționare și control a economiei de piață puteau fi o soluție. Reacțiile prompte de sancționare, cu măsuri concrete economice, venite din partea Occidentului ori de câte ori se încălcau drepturile omului, puteau face parte din măsurile soft, la fel cu presiunea constantă pe partea de tăiere a blindatelor de luptă rusești pe măsură ce erau scoase din uz.
Este posibil să fi existat costuri mai mari cu astfel de măsuri soft din anii 1990 și 2000 față de ceea ce era atunci normal dar, comparat cu ceea ce se confruntă omenirea acum, erau infinit mai mici. Realpolitik-ul a evaluat greșit totul. Riscul s-a transformat în amenințare pentru că realpolitikul nu a avut profunzimea sau voința să înțeleagă implicațiile pe termen lung, limitându-se la păstrarea bunului trai al acelor vremuri.
Acum, după ce amenințarea s-a manifestat și ne-a adus direct în apropierea celui de-al treilea război mondial, cu o Rusie foarte hotărâtă și mobilizată, mai rămân la dispoziție doar metodele de hard realpolitik. Rusia a spus clar ce vrea, iar acest lucru duce clar la distrugerea atât a lumii libere, cât și a speranței oamenilor simpli de peste tot că o vor duce cândva mai bine, ei sau măcar generațiile următoare.
A nega intențiile Rusiei, spunând că nu va ataca vreodată militar lumea liberă, este o iluzie. La fel s-a dovedit o minciună și cuvântul dat de talibani către SUA, atunci când administrația Trump a decis să se retragă din Afganistan. Pe baza cuvântului talibanilor au fost lăsați foarte mulți oameni pașnici și onești pe mâna unor tirani care au inversat, rapid, tot ceea ce reușise să facă bun SUA vreme de 20 de ani.
Desigur, atacarea militară a NATO în forma actuală, este o misiune grea dar nu imposibilă pentru Rusia, cel mai mare expert din lume în tehnici și tactici hibride. Dar, în aproape toate țările NATO și ale Uniunii Europene s-au început mișcări de ieșire din aceste organizații. De exemplu, în cazul României, dacă se iese din NATO și UE, cum se intenționa să se facă prin referendum, țara rămâne la mila Rusiei.
Pe lângă pierderile economice uriașe suferite în urma unui asemea proces, a te baza pe un tratat încheiat cu un regim dictatorial este cea mai mare eroare istorică pe care o poate face o țară de talia economică și militară a României, în loc de a căuta să rămână în sânul unei alianțe cu țări democratice. Dar dacă, țările ies ele singure din NATO și UE, Washingtonul și Bruxelles-ul nu mai au nicio vină. SUA sunt absolvite de obligația apărării reciproce și pot dormi liniștite. Însă, este extrem de ciudat și îngrijorător că tocmai SUA încurajează aceste tendințe de ieșire din UE și din NATO prin trimiterea de mesaje în sprijinul liderilor politici din Europa care vor ca NATO și UE să dispară.
Cum s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei? Sau folosind exprimarea celor care folosesc limbajul și comportamentul agresiv așa cum respiră, aducându-l și în parlamente: Cum naiba de s-a ajuns în acest punct blestemat al istoriei? Prin acest realpolitik marcat de conjunctură și oportunism bazat pe câștiguri imediate și nu pe construcții de durată cu mare rezistență în timp bazate pe viziuni pe termen lung în care câștigul vine mai încet cu multă muncă și trudă dar este sigur, exact așa s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei.
Este posibil ca generațiile care au luat decizii în anii 1990 și 2000 să fie oarecum scuzate în fața istoriei, pentru că viitorul nu era prea bine conturat dar, generațiile de acum care văd clar ce se întâmplă, nu vor găsi clemență în fața istoriei dacă nu fac în prezent ceea ce trebuie făcut și cât timp mai poate fi făcut.
Ceea ce se întâmplă acum în democrații pare un fel de realpolitik care fie ignoră realitatea amenințării, fie cedează șantajului nuclear, fie este de partea amenințării. Hârtia de turnesol va fi raportarea la războiul ruso-ucrainean. Probabil, va fi momentul în care vor cădea toate măștile. Cel mai probabil, ne vom convinge că Rusia vrea pacea doar în termenii ei, adică Ucraina să fie slabă, iar flancul estic al NATO să fie vulnerabilizat. Dacă se acceptă acest lucru înseamnă că lumea liberă se vede ea însăși o amenințare la adresa Rusiei, lucru complet neadevărat.
Pe principiul că Rusia nu trebuie să fie înconjurată, atunci regiunile chineze de la granița cu Rusia ar trebui cu timpul transformate în țări independente neutre, iar țări din Asia Centrală precum Mongolia, Kazahstanul etc. sau din Caucazul de Sud nu ar trebui niciodată să aspire la alianțe economice și militare care deranjează Moscova. Vom vedea dacă, China va fi capabilă să iasă din anonimat și să se manifeste și altfel decât ca un aghiotant al Rusiei. Deja, Beijingul, prin ceea ce a făcut până acum în privința războiul ruso-ucrainean, tinde să devină marele mut al istoriei care nu are opinii proprii deși este membru permanent al Consiliului de Securitate.
Dacă nu zice nimic concret, poate ar fi bine să se retragă din acest post de mare răspundere pentru toată omenirea nu doar pentru ea. Vom vedea dacă SUA mai sunt cu adevărat dispuse să susțină democrația în lume, așa cum au susținut-o toate administrațiile americane de până acum sau bagă capul în nisip ca struțul deși deține de departe cea mai capabilă forță militară a planetei și este cea mai mare și complexă economiei a lumii în stare doar ea – economia, să producă modificări geopolitice de amploare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rusia azi, ajunsă dependentă militar de state precum Coreea de Nord, e la ani lumină nu doar în ceea ce privește PIB-ul, dar și dezvoltarea tehnologică, atât de SUA cât și de China. Lucru demonstrat și de competiția în spațiu dintre SUA și China, pentru a ajuns la Polul Sudic al Lunii.
Donald Trump a întocmit o listă confidențială de posibile ținte ce pot fi lovite în Venezuela, în acest moment fiind așteptat doar ordinul președintelui american.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Kievul a decis o ruptură diplomatică neașteptată, dar fermă, anunțând pe 29 octombrie închiderea ambasadei sale din Havana și retrogradarea relațiilor cu Cuba. Decizia șoc, confirmată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, este un răspuns direct la ceea ce Ucraina consideră a fi complicitatea tacită a autorităților cubaneze în recrutarea masivă de cetățeni cubanezi pentru a lupta alături de forțele rusești pe frontul ucrainean.
Uniunea Europeană lucrează la o nouă strategie de apărare menită să permită statelor membre să mute rapid tancuri, artilerie și alte echipamente militare grele pe întregul continent, în eventualitatea unui conflict major. Într-un context de securitate tot mai tensionat și pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina, Bruxelles-ul da primele semne ca accelereaza demersurile pentru a se asigura că Europa poate răspunde eficient oricărei amenințări de securitate, în special pe flancul estic al NATO.
În teoria clasică a domeniului securității internaționale, amenințările erau clar definite: state rivale, blocuri de puteri militare sau, mai recent, rețele teroriste ierarhizate. Ceea ce un articol publicat recent în revista Forbes descrie nu se încadrează confortabil în niciuna dintre aceste categorii. Asistăm la nașterea unei amenințări de securitate de tip nou, una care nu are nevoie de baze de antrenament delimitate de garduri cu sârmă ghimpată sau de finanțare de la un stat-sponsor. Ea are nevoie doar de o conexiune la internet, o imprimantă 3D și, cel mai important, o platformă de socializare care să-i găzduiască ideologia.
Președintele american Donald Trump a ordonat Departamentului Apărării să reia imediat testarea armelor nucleare americane, în conformitate cu acțiunile altor puteri nucleare, a scris șeful Casei Albe pe propria rețea de socializare Truth joi dimineață, cu puțin timp înainte de a se întâlni cu omologul său chinez Xi Jinping în Coreea de Sud.
Prezența chineză în zonele de conflict din Africa s-a transformat dintr-o simplă sursă de armament într-o rețea transnațională integrată care susține logistic și financiar economiile violente de pe continent. Deși analizele anterioare au confirmat deja prezența pe scară largă în mâinile grupărilor militante a armelor de calibru mic fabricate în China, dezvăluind fragilitatea mecanismelor de control, problema este mult mai profundă decât simpla mișcare fizică a armelor.
O decizie a Pentagonului de a întrerupe rotația unei brigăzi americane în România a provocat o fractură neașteptată și severă la Washington. Într-o mișcare rară, cei mai puternici doi republicani din comisiile de apărare ale Congresului au emis o declarație comună extrem de dură, prin care nu doar că se opun deciziei, dar acuză administrația Trump de subminarea propriei strategii și de trimiterea unui semnal periculos Moscovei.
O declarație de o fermitate rar întâlnită în cancelariile europene, venită din partea ministrului belgian al Apărării, Theo Francken, a declanșat o replică diplomatică imediată de la Moscova. Într-un interviu acordat publicației belgiene De Morgen, Francken a afirmat fără echivoc că un atac rusesc asupra sediului NATO ar atrage represalii devastatoare.
Un incident de securitate, ținut inițial ascuns, a avut loc în sudul Estoniei, la doar 30 de kilometri de granița cu Federația Rusă. Două drone neidentificate au survolat cazarmele militare de la Reedo, o bază care găzduiește unități de elită ale armatei americane. Forțele aliate au reacționat imediat, neutralizând una dintre aeronave. Evenimentul nu este un simplu incident local, ci un semnal clar al presiunii hibride tot mai mari asupra flancului estic al NATO și un test direct al vitezei de reacție aliate.
După ce informațiile cu privire la retragerea unei părți a militarilor americani au apărut în presa internațională, datele au fost confirmate și de Ministerul Apărării Naționale. E vorba mai exact despre prezența rotativă de la Mihail Kogălniceanu, stabilită așadar imediat după invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Astfel, ne întoarcem la prezența americană dinainte de 2022.
„România si Aliatii au fost informați de decizia Statelor Unite privind redimensionarea trupelor americane din Europa”, anunță Ministerul Apărării Naționale (MApN). Cu alte cuvinte e vorba de retragerea unei părți din trupele americane prezente la noi.
O „scrisoare de consolare” primită de la Washington. Asta a obținut Germania pentru a-și proteja propria infrastructură energetică de sancțiunile propriului său aliat, Statele Unite. Situația, confirmată de ministrul german al economiei, Katherina Reiche, este o demonstrație perfectă a ceea ce înseamnă să nu duci o treabă la bun sfârșit.
Budapesta face demersuri active pentru a crea o nouă alianță în interiorul Uniunii Europene, formată din state sceptice față de sprijinul acordat Ucrainei.
Avertismentul ministrului finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, este tranșant și depășește granițele imediate ale conflictului din Ucraina. Într-un interviu oferit The Guardian, Hakkanen subliniază o realitate geopolitică fundamentală: înfrângerea Rusiei în Ucraina nu este doar o necesitate regională, ci un factor critic pentru descurajarea agresiunii Chinei în Indo-Pacific. Cele două teatre de operații, aparent distincte, sunt, în viziunea Helsinkiului, profund interconectate.
Analiza detaliată a programului militar chinez relevă o dinamică de putere paradoxală, situată la intersecția dintre inovația internă și dependența externă. Pe de o parte, dezvoltarea vehiculului autonom Norinco P60 și avansul rapid al modelului DeepSeek ilustrează ambiția Beijingului de a domina războiul hibrid modern. Pe de altă parte, investigație jurnalistică realizată de agenţia Reuters arată că Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei continuă să folosească, inclusiv prin canale neoficiale, cipurile restricționate Nvidia A100 și H100, ceea ce subminează retorica suveranității tehnologice.
Într-un interviu recent acordat publicaţiei ucrainene UNITED24 Media, generalul (r) David Petraeus, o figură marcantă a strategiei militare americane și fost director CIA, a făcut o radiografie de o importanță capitală a transformărilor induse de conflictul din Ucraina. Trebuie să înţelegem că observațiile sale nu se rezumă la dinamica imediată a frontului, ci trasează contururile unei noi ere pe care o definește drept „războiul definit de software” - o realitate emergentă bazată pe supremația inovației constante, a sistemelor fără pilot și a inteligenței artificiale.
În timp ce Rusia se luptă cu un eșec sângeros în Ucraina, cu pierderi umane care se apropie de 1,2 milioane, iar economia este sufocată de sancțiuni, Președintele Vladimir Putin a simțit nevoia să proiecteze forță într-un mod cât se poate de periculos. Luni, 26 octombrie 2025, flancat de Generalul Valeri Gerasimov, Putin a anunțat, triumfalist, testarea reușită a rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik (cunoscută de NATO sub numele de cod ‘Skyfall’).
Oficiali militari britanici de rang înalt, inclusiv foști șefi NATO și ai Apărării, au lansat un apel direct către Guvernul de la Londra pentru a iniția discuții cu Germania privind dezvoltarea unei strategii comune de descurajare nucleară.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, a avertizat că Moscova acumulează arme nucleare și submarine de atac în apropierea Cercului Arctic, în pregătirea unui război cu NATO, potrivit publicației The Telegraph. El a declarat că au fost detectate activități de construcție în Peninsula Kola din Rusia, unde rușii își au Flota Nordică și au desfășurat o parte din arsenalul lor nuclear.
Un grup de bombardiere chineze H-6K a survolat recent împrejurimile Taiwanului pentru a exersa "exerciţii de luptă", a relatat duminică seara media de stat chineză, făcând publice aceste exerciţii cu doar câteva zile înainte de întâlnirea dintre preşedinţii SUA şi Chinei, preconizată să se desfăşoare în Coreea de Sud, remarcă agențiile Agerpres și Reuters. Ministerul Apărării taiwanez a calificat aceste informaţii drept o manevră propagandistică.
Vehiculele blindate moderne au devenit o provocare economică uriașă, programele de înarmare cu astfel de echipamente rivalizând ca amploare cu cele pentru avioanele de vânătoare, o schimbare radicală care redesenează harta cheltuielilor globale pentru apărare.
Serviciile secrete ucrainene au anunțat că au atacat calea ferată transsiberiană a Rusiei. Conform unui mesaj al serviciilor de informații HUR, scopul era de a bloca livrările de muniție către Rusia pe această rută.
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Pe fondul continuării conflictului din Ucraina, care în ultima perioadă a generat dispute din ce în ce mai intense între Federația Rusă pe de parte și SUA, respectiv NATO, pe de altă parte, mijloace aliate de lovire și cercetare au desfășurat o serie de operațiuni complexe în proximitatea frontierelor rusești de la Marea Neagră și Marea Baltică.
Coreea de Nord și-a redus cu peste jumătate aprovizionarea cu obuze de artilerie către Rusia în acest an, au declarat serviciile de informații ucrainene, a declarat pentru Reuters Vadym Skibitsky, șef adjunct al serviciului de informații militare HUR din Ucraina.
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
În timpul atacului masiv efectuat în noaptea de 14.11.2025, Rusia a lovit regiunea Sumî din Ucraina cu cea mai avansată rachetă anti-navă Zircon, care a fost inițial concepută pentru a viza Marina SUA.
Republica Moldova are în dotare obuziere israeliene ATMOS 2000 de 155 mm montate pe camioane, ceea ce înseamnă trecerea Chișinăului de la sistemele sovietice la cele NATO.
Flota de elicoptere Black Hawk a României zboară intens iar această utilizare aduce și provocări privind mentenanța, provocări la care răspunde Aerostar Bacău, unde compania face mentenanța atât pentru Black Hawk, cât și pentru avioane F-16 Fighting Falcon. În cazul Black Hawk e vorba de elicopterele S-70M care sunt utilizate nu de Armată ci de MAI prin Ministerul Afacerilor Interne.
Industria de armament a Ucrainei începe să tureze, dronele, obuzierele sau rachetele de croazieră fiind principalele direcți pe care se concentrează oficialii și companiile ucrainene.
Miniștrii apărării din Germania, Franța, Italia, Polonia și Marea Britanie, reuniți vineri la Berlin, s-au angajat să coopereze mai strâns împotriva ''amenințărilor hibride'' din partea Rusiei, cum ar fi atacurile informatice, incursiunile de drone și dezinformarea, transmit agențiile Agerpres și AFP.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Autoritățile române l-au convocat pe ambasadorul Federației Ruse la București. Fragmentele recuperate de autoritățile române de la locul prăbușirii vehiculului aerian probează indubitabil apartenența acestuia și implicarea în atacurile masive asupra Ucrainei, se arată în comunicatul Ministerului român de externe.
În noaptea de 14 noiembrie, dronele ucrainene au lovit un depozit de petrol din portul rusesc Novorossiisk.
Grupul american de private equity Carlyle analizează în prezent posibilitatea achiziționării activelor internaționale ale gigantului petrolier rus Lukoil, potrivit unor surse Reuters apropiate discuțiilor.
Uniunea Africană a tras un semnal de alarmă cu privire la deteriorarea rapidă a situației umanitare și de securitate din Mali, lansând un apel urgent către comunitatea internațională pentru a interveni într-un mod coordonat și ferm pentru a confrunta gruparea Jama'at Nusrat al-Islam wal-Muslimin, legată de Al-Qaeda.
Statele Unite au lansat Operațiunea Southern Spear, care vizează narcoteroriștii din emisfera vestică, a anunțat secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, pe rețeaua de socializare X. Potrivit acestuia, operațiunea a fost comandată de președintele american Donald Trump.
Surse rusești și ucrainene au informat că, în cursul nopții de 14.11.2025, trupele ruse au lansat o nouă serie de lovituri în adâncimea teritoriului Ucrainei, întrebuințând atât rachete balistice și de croazieră, precum și drone de atac.
Un Su-30 s-a prăbușit joi în Karelia, nord-vestul Rusiei. Accidentul a fost confirmat de Ministerul Apărării, relatează agenția de știri TASS. Cei doi membri ai echipajului au murit.
În perioada 11-12 noiembrie, miniștrii de externe ai țărilor G7 și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene s-au întâlnit în Canada pentru a discuta cele mai presante probleme internaționale de securitate, inclusiv despre agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei.
Tot mai multe indicii arată că România a pus în mecanismul SAFE programul mașinii de luptă a infanteriei (MLI), un program ce vizează înlocuirea bătrânelor MLI-84 Jderul.
Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a anunțat că, în noaptea de 13 noiembrie, armata ucraineană a efectuat o serie de lovituri cu rază lungă de acțiune asupra infrastructurii militare ruse în Crimeea ocupată, regiunea Zaporojie și pe teritoriul rusesc, folosind mai multe tipuri de arme produse pe plan intern, inclusiv rachete Flamingo și Bars.
China avansează rapid în dezvoltarea celui de-al patrulea său portavion, care se pare că va fi primul cu propulsie nucleară. Un punct de cotitură și o capacitate tehnologică care ar duce China într-un club select în care doar două țări mai sunt. Desigur, unul din ele este SUA, care dispune de toate cele 11 portavioane cu astfel de propulsie.
Israelul și Turcia se confruntă direct, după ani de cooperare care s-au prăbușit în urma crizei "Flotilei Marmara" din 2010. Astăzi, cele două țări își transformă divergențele politice într-o concurență acerbă în industria de apărare, existând posibilitatea ca dronele lor să se ciocnească pe cerul Siriei, care a devenit o arenă de influență suprapusă, pe fondul unei curse aprinse pentru conducerea pieței globale a dronelor.
Uniunea Europeană va oferi Ucrainei aproape șase miliarde de euro, a anunțat joi președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs adresat Parlamentului European.
Europa încearcă să învețe din mers să-și dobândească o coeziune militară și industrială, proces accelerat de recalibrarea intereselor SUA și de războiul rus de agresiune în Ucraina. Dacă la nivel economic și politic lucrurile sunt bine așezate, Europa mai are mult de lucrat în ceea ce privește viziunea strategică și mai ales componenta militară. În ciuda fondurilor uriașe alocate. Iar cel mai elocvent exemplu este disputa politică și industrială, dusă deja cu cuțitele pe masă, între Franța și Germania privind construirea viitorului avion de generația a 6-a.
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa a făcut un apel surprinzător către Statele Unite, solicitând ca forțele americane desfășurate în Siria să joace un rol direct și oficial în supravegherea integrării Forțelor Democratice Siriene (SDF) în armata națională. Această cerere reprezintă o schimbare semnificativă de poziție a Damascului, transformând Washingtonul dintr-un actor extern intervenționist într-un garant al securității și stabilității în faza post-conflict.
Tehnologia dronelor evoluează într-un ritm accelerat, iar NATO încearcă să rămână în cursa dronelor. Una dintre soluții este implicarea companiilor mici, dar dinamice, care vin cu soluții inovatoare pentru combaterea amenințărilor cu drone.
Uniunea Europenă a eliberat o nouă tranşă de ajutor financiar pentru Ucraina, în valoare de circa şase miliarde de euro, a anunţat joi în Parlamentul European preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, informează agențiile Agerpres și DPA.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
