Despre altele se spune că nu a venit încă vremea lor și sunt păstrate în sertare, în timp ce unele sunt aplicate dar cu ajustări mai mult sau mai puțin inspirate la realitatea de zi cu zi, manifestându-se ca realpolitik. Desigur, raportul costuri-beneficii reprezintă un factor important în decizia dacă se pune în practică sau cât de mult se pune, dintr-o anumită orientare politică. Unele lucruri pot fi făcute iar altele nu pot fi făcute, aceasta este realpolitikul obișnuit și oportunist de zi cu zi, pe care îl fac liderii în vremurile obișnuite. Iar această perioadă obișnuită reprezintă cam 80 - 90% din timpul nostru.
De exemplu, modul în care oamenii și-au trăit viața în secolul 20 a fost stabilit în câteva momente cheie ale istoriei. Primul război mondial a durat patru ani iar al doilea șase ani. Marea criză economică din perioada interbelică s-a derulat pe patru ani. Impulsul de a se forma NATO a durat doi ani, iar mișcările decisive de la finalul Războiului Rece o jumătate de an, în timp ce primul război din Golf – o jumătate din an. Dacă se adună și războaiele din fosta Iugoslavie, toate aceste momente excepționale s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 20 ani și ele au trasat cadrul general în care majoritatea oamenilor secolului 20 și-au trăit viața. Ele au dictat și evoluțiile de pe celelalte continente.
Marile momente ale istoriei, în care se decide pentru următorii zeci de ani, au fost de regulă tensionate și însoțite de mari tragedii. Ele nu au putut fi prezise prin realpolitik deoarece astfel de evenimente dramatice au reprezentat scenariul cel mai rău de care nimeni nu vrea să audă. Costurile unui război sunt atât de mari încât îi determină pe oamenii cerebrali, care fac realpolitik, să afirme cu mare încredere și, desigur, bazat pe cifre, că nu va fi război. Cu toate acestea, războaiele au existat iar inerția imprimată de realpolitikul vremurilor pașnice, s-a dovedit a fi fatală.
De exemplu, politicienii din perioada interbelică au fost convinși că nu va mai veni nimic de mărimea Primului Război Mondial. S-au înșelat pentru că au crezut că Germania nu este are suficientă putere economică și militară și nu poate suporta costurile. În 1990, Irakul a ocupat Kuweitul. Realpolitikul a fost luat prin surprindere pentru că toate calculele spuneau că Saddam Hussein nu ar face așa ceva pentru că are prea multe de pierdut. Și totuși, a făcut-o, sfidând realpolitikul. În 1914, Imperiul Austro-Ungar a declanșat Primul Război Mondial, sfidând calculele de realpolitik sau echivalentul a ceea ce era atunci. Viena știa că o așteaptă o puternică opoziție a Antantei și risca să fie învinsă, chiar dacă avea Germania de partea sa.
Ce învățături se pot trage din aceste câteva exemple? Marile imperii/puteri mondiale nu ascultă de calculele obișnuite de realpolitik mai ales în momentele critice din istorie pentru că ele au capabilități secrete însemnate care nu sunt cuantificate de către adversari sau aliați și, în plus, fiind mari puteri, posibilitățile lor de manipulare informațională și constrângere economică sunt unele la scară mare. A doua lecție de învățat este că și țările mai mici, în anumite momente ale istoriei, sfidează și ele realpolitikul și fac lucruri neobișnuite. Din ce cauze, aceste țări cu resurse umane și economice mai mici, adoptă comportamente bizare, este de analizat în fiecare caz. În unele situații cred că au o oportunități istorice, în timp ce în altele sunt manipulate cu grijă de marile puteri.
Și totuși ce este acest realpolitik până la urmă? După cum spune primul cuvânt din sintagmă este scenariul cel mai apropiat de realitate – ce se poate face și ce nu se poate în funcție de capabilitățile și informațiile strategice deținute de cineva și de adversarul său. Politicienii lucrează cu o paletă relativ mare de scenarii, de la cel mai bun la cel mai rău, iar pe undeva pe la mijloc se află și scenariul considerat cel mai probabil. De cel mai rău scenariu fug toți pentru că este prea costisitor în absolut tot, în timp ce speră la cel mai favorabil cu condiția să nu fie prea mare efortul. Dar, considerându-se bine ancorați în realitate, politicienii din democrații preferă o variantă cu un raport costuri-beneficii rezonabil pe termen scurt, astfel încât să fie aleși pentru un nou mandat.
Politicienii din dictaturi (sau într-un termen la modă – autocrații, care vrea să le dea tiranilor o față umană) sunt scutiți de aceste constrângeri și pot planifica, cu grijă și în secret, cele mai negre scenarii, inimaginabile pentru politicienii din democrații, iar aceasta este cea de-a treia lecție care trebuie învățată despre realpolitik. Prin natura lor dictaturile sunt cele mai corupte instituții din istorie. Ele se pot menține doar printr-o verticală a terorii, răspândită la nivel de stat. Dacă modul lor malefic de a concepe organizarea societății tinde să se răspândească și în țările vecine sau dacă se manifestă într-o țară care este o mare putere militară, atunci pericolul este cu atât mai mare la adresa celorlalte țări, fiind doar o chestiune de timp până când se va materializa.
Să ne imaginăm că un asteroid, de mărimea celui care a lovit Pământul pe vremea dinozaurilor, se îndreaptă către Terra. A fost descoperit din timp, de la zeci de milioane de kilometri distanță. Se lansează spre el o sondă spațială care reușește să-i devieze traiectoria suficient de mult pentru a nu lovi Pământul. Au existat unele costuri însemnate pentru a pregăti și lansa satelitul dar beneficiul de a salva umanitatea a meritat din plin. Amenințarea a putut fi înlăturată din timp cu un efort minim și cu o soluție elegantă fără daune colaterale (soft efort), pentru că a existat o certitudine asupra amenințării. Este un exemplu de soft realpolitik.
În cazul doi, asteroidul mortal a fost descoperit la un milion de km distanță. Misiunile de deviere nu mai sunt fezabile și singura modalitate rămâne distrugerea lui, cu condiția să fie posibil. Este o abordare frontală, dură (hard) care poate genera resturi, unele putându-se prăbuși pe Terra dar fără să ducă la extincție. Costurile sunt foarte mari dar suportabile și în plus, se poate salva omenirea. S-a ajuns în această situație de mare amenințare pentru că nu s-a putut stabili din timp dacă meteoritul reprezintă o amenințare sau nu. Este un exemplu de hard realpolitik.
Să comparăm cele două cazuri cu spectrul amenințării cu cel treilea război mondial în urma invadării total neprovocate a Ucrainei de către Rusia.
Dacă, acum 20 - 30 de ani, se conștientiza mai bine cauzele și implicațiile tot ce se întâmplă în Rusia – primul și al doilea război cecen, declarația președintelui Putin potrivit căreia destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică precum și alte semne clare că Rusia nu merge într-o direcție pașnică – era posibilă o măsură sau un set de măsuri din categoria soft realpolitik.
Se putea investi mai mult în transmiterea valorilor democrației spre elita politică din Rusia. De asemenea, investițiile în mecanismele rusești de funcționare și control a economiei de piață puteau fi o soluție. Reacțiile prompte de sancționare, cu măsuri concrete economice, venite din partea Occidentului ori de câte ori se încălcau drepturile omului, puteau face parte din măsurile soft, la fel cu presiunea constantă pe partea de tăiere a blindatelor de luptă rusești pe măsură ce erau scoase din uz.
Este posibil să fi existat costuri mai mari cu astfel de măsuri soft din anii 1990 și 2000 față de ceea ce era atunci normal dar, comparat cu ceea ce se confruntă omenirea acum, erau infinit mai mici. Realpolitik-ul a evaluat greșit totul. Riscul s-a transformat în amenințare pentru că realpolitikul nu a avut profunzimea sau voința să înțeleagă implicațiile pe termen lung, limitându-se la păstrarea bunului trai al acelor vremuri.
Acum, după ce amenințarea s-a manifestat și ne-a adus direct în apropierea celui de-al treilea război mondial, cu o Rusie foarte hotărâtă și mobilizată, mai rămân la dispoziție doar metodele de hard realpolitik. Rusia a spus clar ce vrea, iar acest lucru duce clar la distrugerea atât a lumii libere, cât și a speranței oamenilor simpli de peste tot că o vor duce cândva mai bine, ei sau măcar generațiile următoare.
A nega intențiile Rusiei, spunând că nu va ataca vreodată militar lumea liberă, este o iluzie. La fel s-a dovedit o minciună și cuvântul dat de talibani către SUA, atunci când administrația Trump a decis să se retragă din Afganistan. Pe baza cuvântului talibanilor au fost lăsați foarte mulți oameni pașnici și onești pe mâna unor tirani care au inversat, rapid, tot ceea ce reușise să facă bun SUA vreme de 20 de ani.
Desigur, atacarea militară a NATO în forma actuală, este o misiune grea dar nu imposibilă pentru Rusia, cel mai mare expert din lume în tehnici și tactici hibride. Dar, în aproape toate țările NATO și ale Uniunii Europene s-au început mișcări de ieșire din aceste organizații. De exemplu, în cazul României, dacă se iese din NATO și UE, cum se intenționa să se facă prin referendum, țara rămâne la mila Rusiei.
Pe lângă pierderile economice uriașe suferite în urma unui asemea proces, a te baza pe un tratat încheiat cu un regim dictatorial este cea mai mare eroare istorică pe care o poate face o țară de talia economică și militară a României, în loc de a căuta să rămână în sânul unei alianțe cu țări democratice. Dar dacă, țările ies ele singure din NATO și UE, Washingtonul și Bruxelles-ul nu mai au nicio vină. SUA sunt absolvite de obligația apărării reciproce și pot dormi liniștite. Însă, este extrem de ciudat și îngrijorător că tocmai SUA încurajează aceste tendințe de ieșire din UE și din NATO prin trimiterea de mesaje în sprijinul liderilor politici din Europa care vor ca NATO și UE să dispară.
Cum s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei? Sau folosind exprimarea celor care folosesc limbajul și comportamentul agresiv așa cum respiră, aducându-l și în parlamente: Cum naiba de s-a ajuns în acest punct blestemat al istoriei? Prin acest realpolitik marcat de conjunctură și oportunism bazat pe câștiguri imediate și nu pe construcții de durată cu mare rezistență în timp bazate pe viziuni pe termen lung în care câștigul vine mai încet cu multă muncă și trudă dar este sigur, exact așa s-a ajuns în acest punct periculos al istoriei.
Este posibil ca generațiile care au luat decizii în anii 1990 și 2000 să fie oarecum scuzate în fața istoriei, pentru că viitorul nu era prea bine conturat dar, generațiile de acum care văd clar ce se întâmplă, nu vor găsi clemență în fața istoriei dacă nu fac în prezent ceea ce trebuie făcut și cât timp mai poate fi făcut.
Ceea ce se întâmplă acum în democrații pare un fel de realpolitik care fie ignoră realitatea amenințării, fie cedează șantajului nuclear, fie este de partea amenințării. Hârtia de turnesol va fi raportarea la războiul ruso-ucrainean. Probabil, va fi momentul în care vor cădea toate măștile. Cel mai probabil, ne vom convinge că Rusia vrea pacea doar în termenii ei, adică Ucraina să fie slabă, iar flancul estic al NATO să fie vulnerabilizat. Dacă se acceptă acest lucru înseamnă că lumea liberă se vede ea însăși o amenințare la adresa Rusiei, lucru complet neadevărat.
Pe principiul că Rusia nu trebuie să fie înconjurată, atunci regiunile chineze de la granița cu Rusia ar trebui cu timpul transformate în țări independente neutre, iar țări din Asia Centrală precum Mongolia, Kazahstanul etc. sau din Caucazul de Sud nu ar trebui niciodată să aspire la alianțe economice și militare care deranjează Moscova. Vom vedea dacă, China va fi capabilă să iasă din anonimat și să se manifeste și altfel decât ca un aghiotant al Rusiei. Deja, Beijingul, prin ceea ce a făcut până acum în privința războiul ruso-ucrainean, tinde să devină marele mut al istoriei care nu are opinii proprii deși este membru permanent al Consiliului de Securitate.
Dacă nu zice nimic concret, poate ar fi bine să se retragă din acest post de mare răspundere pentru toată omenirea nu doar pentru ea. Vom vedea dacă SUA mai sunt cu adevărat dispuse să susțină democrația în lume, așa cum au susținut-o toate administrațiile americane de până acum sau bagă capul în nisip ca struțul deși deține de departe cea mai capabilă forță militară a planetei și este cea mai mare și complexă economiei a lumii în stare doar ea – economia, să producă modificări geopolitice de amploare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a sosit astăzi la Moscova pentru prima sa vizită oficială în Rusia de la înlăturarea aliatului de lungă durată al Kremlinului, Bashar al-Assad, la sfârșitul anului trecut. Această deplasare poate fi considerată un moment cheie, marcând începutul negocierilor pentru redefinirea relației strategice dintre Damasc și Moscova.
Vântul s-a întors la Bruxelles, iar ecoul schimbării bate puternic pe holurile sediului NATO. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a livrat miercuri, 15 octombrie 2025, cel mai clar și mai tranșant mesaj al administrației Trump de până acum: „Dacă nu există o cale către pace pe termen scurt, atunci Statele Unite, împreună cu aliații noștri, vor lua măsurile necesare pentru a impune costuri Rusiei pentru agresiunea sa continuă.”
De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, Republica Cehă a oferit Kievului ajutor militar în valoare de 17,4 miliarde de coroane (aproape 717 milioane de euro). Prin finanțare UE sau donații de echipamente militare din Germania și Statele Unite, Praga a primit în schimb 25 de miliarde de coroane (aproximativ un miliard de euro). Premierul ceh, Petr Fiala, a declarat acest lucru miercuri (15.10.2025), după o ședință de guvern, relatează corespondentul TASR din Praga.
Generalul american în rezervă Ben Hodges, fostul comandant al Armatei Statelor Unite în Europa (USAREUR), trage un semnal de alarmă categoric. Într-o analiză fără echivoc, generalul avertizează că, în eventualitatea unui atac rusesc pe teritoriul NATO, exclava strategică Kaliningrad și Sevastopolul, baza-cheie din Crimeea, ar fi „distruse în primele ore” de o ripostă masivă și fulgerătoare a Alianței Nord-Atlantice. Declarațiile vin pe fondul tensiunilor de securitate tot mai mari și al unei noi faze de pregătire a Rusiei pentru un eventual conflict, identificată de analiști. O radiografie a scenariului în care un război direct Rusia-NATO nu ar semăna deloc cu cel din Ucraina.
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a prezentat la Londra, în fața oficialilor britanici, o dronă Shahed doborâtă, semnalând un pericol iminent. Dincolo de sprijinul pentru Ucraina, mesajul lui Sikorski a fost unul cât se poate de clar pe care nu avem voie să-l ignorăm: Europa trebuie să se apere, iar planul rusesc vizează atacuri în adâncimea spațiului european.
Comisia guvernamentală pentru activități legislative din Rusia a susținut luni (13.10.2025) proiectul de lege al Ministerului rus al Apărării privind atragerea cetățenilor care au semnat voluntar un contract de a rămâne în rezervă, pentru a îndeplini misiuni în domeniul apărării pe timp de pace, a declarat o sursă familiarizată cu decizia relevantă a comisiei.
Uniunea Europeană se confruntă cu o realitate inconfortabilă și care cere o implicare urgentă în domeniul apărării: nu este pregătită să contracareze amenințarea tot mai complexă și iminentă a dronelor rusești, iar termenul autoimpus pentru atingerea capacității de apărare, anul 2030, este deja depășit și nerelevant. Avertismentul a venit din partea Comisarului European pentru Apărare, Andrius Kubilius, în cadrul celei de-a cincea Conferințe Europene pentru Securitate și Apărare de la Bruxelles, citat de publicația italiană La Repubblica.
Dificultatea de a aduce și menține tinerii pe front este o provocare majoră și comună cu care se confruntă deopotrivă Ucraina și Rusia, în contextul războiului de uzură. Ambele state se luptă cu fenomenul de sustragere de la datorie, dar modul în care gestionează această criză dezvăluie o diferență fundamentală în ceea ce privește valorizarea vieții umane.
Institutul Kiel din Germania a atras atenția, într-un raport publicat pe 14 octombrie, că ajutorul militar pentru Ucraina a scăzut dramatic în ultimele luni. Astfel, în perioada iulie-august, ajutorul militar destinat Ucrainei a scăzut puternic, în pofida introducerii Listei de cerințe prioritare pentru Ucraina (PURL), care le permite aliaților europeni ai Ucrainei din cadrul NATO să cumpere arme pentru Kiev din SUA.
În contextul unei escaladări nucleare retorice fără precedent, generată, în principal, de războiul Rusiei din Ucraina, NATO a dat startul, la 13 octombrie, exercițiului său nuclear anual, Steadfast Noon 2025. Deși liderii Alianței insistă că este un antrenament de rutină, fără legătură cu evenimentele curente, amploarea și sincronizarea sa trimit un semnal clar și nuanțat oricărui potențial adversar: descurajarea nucleară a NATO este credibilă, sigură și efectivă.
Guvernul rus a aprobat un proiect de lege care îi conferă președintelui Vladimir Putin autoritatea de a chema rezerviștii nu doar în timp de război sau mobilizare formală, ci și pe timp de pace. Analiza arată că Moscova creează o portiță legală pentru a susține "operația militară specială" din Ucraina cu noi forțe, fără a declanșa impopulara mobilizare generală. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) avertizează că sistemul de recrutare pe bază de contract se prăbușește, iar acest pas marchează o schimbare majoră în strategia Kremlinului de mobilizare a forțelor sale armate.
Președintele rus Vladimir Putin a semnat pe 12 octombrie un decret prin care suspendă reducerile subvențiilor pentru combustibil până în mai 2026, într-o tentativă disperată de a stabiliza piața rusă a benzinei. Această mișcare vine în contextul în care atacurile ucrainene cu drone, susținute de informații americane, au avariat 16 din cele 38 de rafinării ale Rusiei, declanșând penurii generalizate.
În timp ce războiul de la granițele NATO continuă să fie o ameninţare, Polonia și-a mobilizat cele mai puternice unităţi de blindate într-un test de foc pentru mobilitatea Alianței. Exercițiul DZIELNY BÓBR-25 (Castorul Curajos), lansat oficial pe 11 octombrie, nu trebuie privit ca o simplă manevră, ci o repetiție strategică esențială: traversarea unui obstacol acvatic, sub amenințare înaintării trupelor inamice.
Luni, pe fondul unei euforii politice rar întâlnite în tumultuoasa scenă israeliană, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a marcat ceea ce susține că este o victorie istorică: încetarea focului în Gaza, după doi ani de confruntări violente, și eliberarea ultimilor 20 de ostatici israelieni în viață deținuți de Hamas.
Turcia și România își consolidează cooperarea strategică printr-o nouă etapă care va include o vizită oficială în țara noastră efectuată de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan.
DefenseRomania difuzează o ediție specială a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic, ediție care îl are invitat pe Excelența Sa, Özgur Kivanç Altan, ambasadorul Turciei în România.
Rusia nu mai are nici resurse, nici forță pentru un război total cu Occidentul, iar regimul de la Kremlin se află într-un proces ireversibil de degradare internă, afirmă optimist diplomatul ucrainean Volodimir Ohryzko, ambasador și fost ministru de Externe al Ucrainei.
Criza politică în Franța e una majoră iar perspectivele pentru președintele Emmanuel Macron sunt, în cel mai optimist scenariu, sumbre.
Războiul dronelor atinge un nou nivel de escaladare. Pe de o parte, Rusia a început să utilizeze drone-interceptoare pentru a doborî sistematic cele mai importante drone ucrainene de atac la mare distanță, precum FP-1 și „Liutîi” (Furious). Pe de altă parte, Moscova răspunde ofensivei aeriene tăind masiv internetul mobil în zeci de regiuni rusești, o măsură disperată care sabotează rețelele de ghidare ucrainene, dar care, în același timp, paralizează economia internă și perturbă viața civililor, readucând Rusia în era comunicării offline.
În plină eră a războiului de înaltă tehnologie, statele din flancul estic al NATO rescriu regulile de apărare, apelând la una dintre cele mai simple, mai ieftine și mai eficiente arme: mina terestră. Cinci țări NATO, Polonia, Finlanda, Lituania, Estonia și Letonia, au anunțat că se retrag oficial din Tratatul de la Ottawa din 1997, care interzice utilizarea minelor antipersonal.
Ofensiva-surpriză a Rusiei de pe 3 august, cel mai puternic avans reușit în ultimul an pe frontul de Est, s-a izbit de rezistența acerbă a Ucrainei în jurul satului Dobropillia. Locotenent-colonelul Arsen „Lemko” Dmytryk, șeful de Stat Major al Corpului 1 Azov al Gărzii Naționale a Ucrainei, a oferit un interviu exclusiv pentru publicaţia americană The War Zone în care a dezvăluit cum a reușit Kievul să întoarcă soarta bătăliei și a descris noua tactică de asalt a Moscovei: „tanc pumn” urmat de valuri de infanterie sacrificate în „mașina de tocat”.
Ucraina lovește cu rachete grele în adâncimea strategică a Rusiei iar apărarea antiaeriană rusă nu are suficiente capabilități pentru a se întinde atât de mult. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina folosește deja cu succes rachetele Neptun și Flamingo în pereche.
Surse ruse și ucrainene au informat că, în cursul nopții de 10.10.2025, trupele ruse au executat un nou atac masiv cu rachete și drone asupra teritoriului Ucrainei, care a vizat, în special, obiective ale infrastructurii energetice.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 10 octombrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
NATO discută modificări ale regulilor de gestionare a amenințărilor externe, în principal din cauza percepției unei Rusii din ce în ce mai agresive, scrie Financial Times. Referindu-se la declarațiile a patru oficiali anonimi ai alianței militare occidentale, corespondentul FT la Bruxelles a aflat că scopul măsurilor discutate este creșterea costului „războiului hibrid” pentru Rusia.
Generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a dat asigurări că România este pregătită să reziste în fața unui eventual atac, subliniind însă că cea mai mare amenințare a momentului nu este cea convențională. Într-un interviu amplu acordat Euronews România, generalul Gheorghiță Vlad a avertizat că Moscova duce un intens „război cognitiv” menit să distrugă coeziunea internă a societăţii noastre și a detaliat planurile Armatei, de la înzestrare masivă la reintroducerea serviciului militar voluntar.
Pentru prima dată de la începerea războiului, 24 februarie 2022, pe o direcție importantă de operații nu se întâmplă nimic de peste 48 de ore. Este ceva total atipic pentru acest nou tip de război caracterizat de confruntare constantă pe tot frontul. În același timp, conducerea armatei ucrainene reformatează liniile de apărare după cinci luni de la ultima modificare importantă.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
După achiziția unei nave de patrulare OPV (Offshore Patrol Vessel) din clasa Hisar, din Turcia, România țintește achiziția următoarelor două prin programul european SAFE și, desigur, producția lor în țară. E vorba de nave de patrulare OPV numite popular „corvete ușoare”.
Ucraina a debarcat trupe speciale pentru a lupta în zonele asediate din oraşul Pokrovsk, din estul Ucrainei, la începutul acestei săptămâni, chiar în momentul în care Rusia a anunţat că a înconjurat forţele Kievului din zonă, au declarat vineri două surse militare ucrainene, citate de Reuters. De partea celaltă Moscova susține că a respins desantul și că operatorii FOS ucrainean au fost uciși.
Guvernul Taiwanului ia în calcul măsuri legale împotriva companiilor americane care produc avioanele de luptă F-16V - cea mai modernă versiune a F-16 Block 70 -, după ce livrarea celor 66 de avioane noi, achiziționate din Statele Unite ale Americii, a suferit întârzieri semnificative.
Armata ucraineană caută modalităţi de a contracara noua tactică a "infiltrărilor" folosită de trupele ruse, tactică ce presupune folosirea unor grupuri mici de infanterie care se strecoară prin defensiva lacunară a unităţilor ucrainene, în timp ce unele dintre acestea din urmă sunt cel puţin semi-încercuite pe sectoarele de front din zona oraşelor Pokrovsk şi Kupiansk, relatează agențiile Agepres și EFE.
Secretarul Consiliului Securității Rusiei, Serghei Șoigu, a avertizat vineri SUA în legătura cu degradarea stabilității strategice după anunțul Casei Albe privind reluarea testelor cu arme nucleare, dar a afirmat că Rusia este pregătită să efectueze teste pe poligoanele sale de testare, în caz de necesitate, potrivit Agerpres și EFE.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Flota aeriană a Ucrainei ar putea deveni una dintre cele mai importante din Europa.
Planurile oficialilor ucraineni conturează o flotă completă de 250 de avioane de luptă noi va deveni baza modernizării aviației militare și o garanție a securității Ucrainei pentru anii următori. Asta înseamnă că aeronavele ar urma să se adauge F-urilor 16 aflate în uz, care au fost deja promise de Danemarca, Belgia sau Norvegia.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Pentru prima dată, un soldat american - nu un pilot calificat - a planificat și executat misiuni reale în cadrul unor exerciții militare, utilizând elicopterul Black Hawk pilotat opțional (OPV).Un militar american cu zero experiență de pilotaj a controlat un elicopter Black Hawk
Președintele rus Vladimir Putin a ordonat Ministerului Apărării să asigure un armistițiu în orașele ucrainene Pokrovsk, Mîrnohrad și Kupyansk pentru a permite sosirea jurnaliștilor străini, relatează TASS. Armata a declarat că este pregătită să oprească luptele timp de cinci până la șase ore și să ofere coridoare pentru mass-media. Partea ucraineană respinge armistițiul, amintind că Rusia a încălcat întotdeauna aceste armistițiu-uri pe termen scurt.
În noaptea de 31 octombrie, rușii au efectuat o serie de atacuri asupra sectorului rezidențial și a infrastructurii din Sumy. Se știe că 11 persoane au fost rănite, inclusiv patru copii.
SUA intenționează să reducă numărul de militari, începând de luna viitoare, după mișcarea din România, și în alte țări.
Kievul a decis o ruptură diplomatică neașteptată, dar fermă, anunțând pe 29 octombrie închiderea ambasadei sale din Havana și retrogradarea relațiilor cu Cuba. Decizia șoc, confirmată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, este un răspuns direct la ceea ce Ucraina consideră a fi complicitatea tacită a autorităților cubaneze în recrutarea masivă de cetățeni cubanezi pentru a lupta alături de forțele rusești pe frontul ucrainean.
O inițiativă ce demonstrează din nou excelența și profunzimea parteneriatului strategic dintre Polonia și Statele Unite, industria poloneză de apărare face un salt calitativ major. Compania de stat Military Aviation Works (WZL-2) și gigantul american GE Aerospace au semnat un memorandum de înțelegere pentru a transforma Polonia într-un centru de mentenanță (MRO) și reparații pentru motorul F110-GE-129.
Presa franceză s-a amuzat copios în ultimele zile pe seama Belgiei, resuscitând vechea rivalitate printr-o clasică "blague belge" (glumă belgiană). Subiectul? O achiziție de 5,6 miliarde de euro pentru 34 de avioane de luptă F-35, fabricate în SUA. Ironia, potrivit publicațiilor franceze, este că Belgia, o țară mică, și-a cumpărat avioane de ultimă generație pe care nu ar avea unde să le antreneze, spațiul său aerian fiind prea aglomerat și prea mic pentru a nu paraliza aviația civilă.
Uniunea Europeană lucrează la o nouă strategie de apărare menită să permită statelor membre să mute rapid tancuri, artilerie și alte echipamente militare grele pe întregul continent, în eventualitatea unui conflict major. Într-un context de securitate tot mai tensionat și pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina, Bruxelles-ul da primele semne ca accelereaza demersurile pentru a se asigura că Europa poate răspunde eficient oricărei amenințări de securitate, în special pe flancul estic al NATO.
După aproape două decenii de ambiții, întârzieri costisitoare și obstacole geopolitice majore, producția de serie a tancului principal de luptă (MBT) Altay a început oficial in Turcia. Primele unități au fost livrate Forțelor Terestre Turce în cadrul unei ceremonii la noua facilitate de producție a BMC din Kahramankazan, Ankara.
Contractul semnat de Turcia pentru avioane Eurofighter dă un imbold industriei aeronautice europene care pregătește o ofertă de cooperare industrială în speranța ca va reuși să ia fața F-35 Lightning II în celălalt capăt al Europei.
România va achiziționa sisteme SHORAD/VSHORAD de tip Mistral 3, urmând ca acordul să fie parafat anul acesta, după o perioadă lungă de negocieri. E vorba mai exact de o achiziție europeană comună.
În teoria clasică a domeniului securității internaționale, amenințările erau clar definite: state rivale, blocuri de puteri militare sau, mai recent, rețele teroriste ierarhizate. Ceea ce un articol publicat recent în revista Forbes descrie nu se încadrează confortabil în niciuna dintre aceste categorii. Asistăm la nașterea unei amenințări de securitate de tip nou, una care nu are nevoie de baze de antrenament delimitate de garduri cu sârmă ghimpată sau de finanțare de la un stat-sponsor. Ea are nevoie doar de o conexiune la internet, o imprimantă 3D și, cel mai important, o platformă de socializare care să-i găzduiască ideologia.
Amenințările reprezentate de drone au determinat NATO să regândească trupele și infrastructura civilă și militară: sisteme agile (reducerea vulnerabilității), multifuncționale (eficiență), interoperabile (utile aliaților) și testate în luptă (capacitate demonstrată). România dispune deja de una dintre cele mai bune capacități de supraveghere aeriană din Europa (12 radare cu rază lungă de acțiune, 19 cu rază medie de acțiune), la care s-au adăugat în 2025 șase radare multi-misiune AN/TPQ-53 (Q-53) de la Lockheed Martin. Acestea din urmă au intrat deja în dotarea Armatei noastre și au fost integrate pe sistemele HIMARS, România fiind prima țară europeană care integrează radare Q-53 pe HIMARS.
Rheinmetall și MBDA din Germania au încheiat cu succes o fază de testare a laserului anti-dronă, integrat pe nave de luptă.
Corporația petrolieră rusă Lukoil, care se află sub sancțiuni americane și britanice, a fost de acord să își vândă activele internaționale companiei Gunvor care activează în domeniul tranzacționării energiei.
Președintele american Donald Trump a apreciat joi că reducerea desfășurării de trupe americane în România ”nu este foarte importantă”, transmite Agerpres.
Donald Trump și Lee Jae Myung au finalizat detaliile acordului comercial la un summit din Coreea de Sud, miercuri.
