Cum să demontezi democrația: Lecții pe care aspiranții la autocrați le pot învăța de la Orban al Ungariei
Viktor Orban se află în cel de-al patrulea mandat consecutiv de prim-ministru al Ungariei. În acest timp, el a desființat mecanismele democratice de control și echilibru, a preluat controlul asupra mass-mediei, societății civile și universităților din țară și a consolidat puterea pentru el și partidul său Fidesz. Rob Schmitz de la Radioul Public Național al SUA (NPR) analizează modul în care dezmembrarea pas cu pas de către Orban a democrației din Ungaria a devenit un punct de fascinație pentru politologii din întreaga lume, inclusiv pentru cei care consiliază administrația Trump.
Mai joi puteţi citi integral analiza scrisă de Rob Schmitz și publicată pe 20 aprilie 2025 de Radioul Public Național al SUA (NPR).
În vârful unui deal pietruit cu vedere la Dunăre și pe străzile medievale din Budapesta, grupuri de turiști privesc o ceremonie de schimbare a gărzii în fața unui castel baroc din secolul al XIII-lea. De cealaltă parte a pieței, echipele de construcții reconstruiesc un complex de palate vechi de secole, iar acolo este locul unde politicianul Akos Hadhazy își ghidează propriul tur. „Suntem la Castelul Buda și, dacă sunteți în căutarea unui loc simbolic pentru corupție, putere și risipă de bani publici, acesta este un loc frumos pentru asta”, spune Hadhazy în timp ce un grup de turiști chinezi trece pe acolo.
Hadhazy, care lucrează ca medic veterinar, este membru independent al parlamentului ungar. El oferă în mod curent tururi care prezintă ceea ce el și mulți critici susțin că este corupția guvernului premierului maghiar Viktor Orban.
„Birourile prim-ministrului și ale cabinetului său erau odată acolo jos, lângă clădirea parlamentului”, continuă el, arătând spre cealaltă atracție turistică importantă din Budapesta, cu turnuri ascuțite, aflată în depărtare, peste râu. „Dar Orban a decis că vrea să se mute aici, într-un castel. Chiar și Matyas Rakosi, cel mai brutal dictator comunist al Ungariei, a refuzat să-și mute biroul aici, dar Orban vrea să se joace de-a regele, așa că galeria națională va trebui în cele din urmă mutată din castel pentru a-i face loc.”
Toată această construcție, spune Hadhazy, arătând spre macaralele care se înalță deasupra dealului, reprezintă cadourile lui Orban către prieteni sub formă de contracte profitabile, asigurându-se în același timp că Orban își poate supraveghea „regatul” de deasupra capitalei.
Orban, în vârstă de 61 de ani, se află la al patrulea mandat consecutiv de prim-ministru. În acest timp, el și aliații săi au demontat controalele și balanța democratică, au preluat controlul asupra mass-media, societății civile și universităților din țară și au consolidat puterea în sine și în partidul său Fidesz. Dezmembrarea democrației ungare este un subiect fascinant pentru politologii din întreaga lume - inclusiv pentru cei care consiliază administrația Trump.
Dar Hadhazy spune că prim-ministrul ungar este ușor de citit. „Nu este ca și cum Orban ar fi un politician genial”, spune el. „Și-a primit partiturile de la Vladimir Putin, care a venit la putere când prețurile petrolului erau mari, și a canalizat acei bani către oligarhi, iar în schimb aceștia au cumpărat presa independentă din Rusia. Orban a francizat acest model aici, în Ungaria, doar că a folosit fonduri ale Uniunii Europene.”
Orban vizează presa
UE a început să înghețe aceste fonduri în 2022, dar nu înainte ca Orban și asociații săi loiali să preia controlul asupra unei mari părți a presei țării.
Când partidul Fidesz a recâștigat puterea în 2010, „prima țintă a fost presa”, explică jurnalistul de investigații maghiar Andras Petho. „Prima lege pe care au introdus-o în parlament a fost legea mass-media, care, inițial, se referea la reproiectarea sistemului de reglementare a mass-media.”
Petho, care conduce acum centrul de investigații Direkt36 din Budapesta, spune că guvernul lui Orban a aprobat rapid orice acord comercial al celor apropiați de Orban care doreau să preia companii media. În același timp, spune Petho, Orban a schimbat structura instituției media publice din Ungaria, permițând guvernului să elimine din instituție pe oricine era considerat neprietenos cu guvernul.
Fostul angajator al lui Petho, Origo, un site de știri digital, a fost, de asemenea, vândut unei companii deținute de fiul guvernatorului băncii centrale de atunci, care, spune Petho, l-a transformat în cele din urmă într-un site de propagandă. „Editorul a început să vină la noi cu cereri cu adevărat neobișnuite, rugându-ne să eliminăm articole de pe site, iar când am încercat să ripostăm, lucrurile au escaladat destul de repede.”
Petho spune că el și mulți alții din redacția lui Origo au demisionat.
Ceea ce a mai rămas din presa liberă a Ungariei poate fi găsit în colțurile și crăpăturile capitalei. Într-un apartament minuscul din centrul Budapestei, câteva zeci de jurnaliști de la foste ziare importante, care au fost, unul câte unul, forțate să se închidă de guvernul lui Orban, și-au format propriul ziar - Magyar Hang, sau Vocea Maghiară.
„Nimeni nu a avut curajul să tipărească în Ungaria, așa că trebuie să găsim o tipografie în afara țării”, spune Csaba Lukacs, directorul general al săptămânalului. „Ziarul nostru este tipărit în Slovacia, la Bratislava, așa că trebuie să organizăm în fiecare săptămână transportul ziarului.”
Vocea Maghiară este finanțată aproape în întregime prin abonamente, spune Lukacs. El spune că este singurul ziar conservator din Ungaria care nu face parte din aparatul de propagandă al statului. „Nu primim publicitate nici măcar de la companii multinaționale”, spune el, „pentru că se tem că vor fi pedepsite de autoritățile fiscale sau de altcineva, iar jurnaliștii noștri nu au voie să meargă la conferințele de presă ale guvernului.”
Lukacs spune că guvernul a înlăturat libertatea presei într-un proces pas cu pas de-a lungul anilor.
„Nu suntem încă în Turcia, pentru că jurnaliștii nu vor fi încă închiși”, spune el. „Nu suntem în Rusia pentru că nimeni nu cade încă pe ferestre. Dar zi de zi ne apropiem.”
Presiune asupra universităților din Ungaria
„Care sunt caracteristicile unei dictaturi?”, întreabă profesoara Agnes Kende studenții săi, în mare parte adulți de vârstă mijlocie, la un curs seral într-o sală elegantă din campusul Universității Central Europene din Budapesta.
„O persoană controlează puterea împreună cu familia sa”, oferă Éva Turonyi, asistentă medicală pensionară.
„Foarte bine”, spune Kende, notând ideea pe tablă.
„Într-o dictatură, puterea este centralizată, în timp ce într-o democrație este mai fragmentată”, spune Andrea Kovacs, asistentă la o companie locală de construcții.
„O putere mare, centralizată”, repetă Kende.
„Într-o dictatură, alegerile sunt irelevante”, oferă unul dintre puținii bărbați din clasă, Jeno Bak.
„Interesant”, spune Kende. „Permiteți-mi să întreb: Are cineva drept de vot într-o dictatură?”
Bak, în vârstă de 60 de ani, ridică mâna, iar Kende îl întreabă. „Am avut drept de vot, chiar și în epoca Kadar”, spune el, referindu-se la dictatorul comunist Janos Kadar, care a condus Ungaria timp de 32 de ani în timpul Războiului Rece. „Nu avea prea mult sens pentru că puteai alege dintr-o singură opțiune. Am jucat rolul «democrației».”
După sesiunea de brainstorming, clasa se împarte în grupuri mici, unde analizează discursuri cheie rostite de Stalin, Hitler, Mao și alți dictatori de-a lungul istoriei moderne. Cursul face parte din Programul Socrates de la Universitatea Central Europeană, unul dintre puținele programe care încă oferă cursuri la sediul instituției din Budapesta. CEU a fost forțată să-și mute programele de studii de la Budapesta într-un nou campus din Viena, după ce guvernul lui Orban a impus în parlament o lege în 2017 care a schimbat regulile pentru universitățile străine care operează în Ungaria. „În ciuda tuturor lucrurilor”, spune Laszlo Kontler, prorectorul CEU Budapesta, „suntem hotărâți să continuăm munca utilă aici cu toate părțile interesate din societatea civilă, partenerii academici acumulați de-a lungul a trei decenii și cu care legăturile nu sunt complet pierdute.”
Kontler, profesor de istorie, spune că guvernul lui Orban nu numai că a forțat universitățile străine precum CEU, dar în anii 2010 a preluat universitățile de stat prin numirea unor rectori care aveau o gamă largă de autoritate asupra finanțelor instituțiilor. „Deci acesta este un pas”, spune Laszlo, „dacă vreți, împotriva autonomiei academice a instituțiilor.”
Un alt pas, spune el, a fost că, sub conducerea lui Orban, universitățile de stat „s-au privatizat într-un mod foarte particular” - plasate sub conducerea unor consilii de administrație pline de persoane apropiate partidului Fidesz al lui Orban. „Li s-a promis că vor fi puse pe o bază financiară mai viabilă în schimbul acceptării practic a controlului sau supravegherii de către o combinație de persoane și forțe apropiate guvernului”, explică Laszlo. Printre instituțiile care au acceptat acest control guvernamental se numără unele dintre cele mai vechi și mai mari universități din Ungaria, cum ar fi Universitatea Corvinus, Universitatea de Artă și Design Moholy-Nagy și Universitatea Semmelweis.
„Există cadre universitare excelente care fac o muncă credibilă din punct de vedere academic și la aceste universități”, subliniază Kontler, „dar totuși se întâmplă lucruri ciudate, care, dacă le punem cap la cap, nu pot fi considerate altceva decât o încălcare a autorității academice.”
„Trump a mers mai departe în două luni decât a putut Orban în 15 ani”
Anul acesta, confruntându-se cu o opoziție din ce în ce mai unită în parlament, care s-a raliat în spatele carismaticului avocat și politician Peter Magyar, atacurile lui Orban asupra mass-media, societății civile și libertății de întrunire au prins amploare. Pe 15 martie, într-un discurs care comemora revoluția din Ungaria din 1848 împotriva imperiului Habsburgic, Orban a spus: „Dezmembrăm mașinăria financiară care a folosit dolari corupți pentru a cumpăra politicieni, judecători, jurnaliști, organizații false ale societății civile și activiști politici.”
El a numit aceste grupuri niște ploșnițe împuțite care „au supraviețuit iernii” și trebuie eradicate. „Dacă există dreptate, și există, există un loc special în iad pentru ele”, a spus Orban.
Politologul Peter Kreko spune că Orban vizează ultimele bastioane ale democrației occidentale din Ungaria. „Singurul lucru pe care îl crede Orban este că Occidentul nu este capabil să supraviețuiască, iar practicile democratice și liberale ale Occidentului au slăbit Occidentul”, spune el.
Kreko a trasat procesul de 15 ani pe care Orban l-a parcurs pentru a demonta democrația din Ungaria. Orban a început, spune el, prin a slăbi instanțele din Ungaria, umplându-le cu loialiști. Apoi a exercitat presiuni asupra companiilor media, fie transformându-le în propagandă de stat, fie făcându-le să falimenteze. Apoi, spune Kreko, Orban a preluat controlul asupra universităților, numind lideri loiali lui.
Kreko spune că Orban s-a concentrat pe eliminarea oricărei instituții capabile să-i limiteze puterea în Ungaria și spune că vede asemănări cu modul în care președintele Trump își desfășoară al doilea mandat. Diferența, spune Kreko, constă în ritmul în care operează Trump. „Cred că Trump a mers mai departe în două luni decât a putut Orban în 15 ani”, au observat Kreko. „În Statele Unite, îmi amintește de o lovitură de stat constituțională, unde totul se întâmplă foarte rapid.”
În discursurile publice, Trump l-a numit pe Orban „fantastic”, „respectat” și a spus că „nimeni nu este un lider mai bun” decât prim-ministrul maghiar. Și, deși Orban s-a lăudat că partidul său i-a împărtășit strategiile consilierilor lui Trump, Kreko se îndoiește că ajutorul a fost foarte semnificativ.
El spune că Ungaria servește mai degrabă ca un tărâm conservator fantastic la care pot aspira republicanii MAGA. „Așadar: Ungaria ca țara în care nu ai imigranți, în care nu ai probleme de gen, în care ideologia de gen nu este atât de dominantă”, spune Kreko, „și în care valorile familiale sunt puternice. Deci, aceasta este în mod clar o construcție a Ungariei care nu are nicio legătură cu realitatea.” El spune că asta se datorează faptului că Ungaria este înconjurată de Europa și de societatea sa deschisă. Parada anuală a Pride din Budapesta, una dintre cele mai mari din Europa, se află acum în vizorul guvernului ungar. În martie, acesta a impus în parlament o nouă lege care interzice orice adunare care „promovează homosexualitatea”, afirmând că este necesară pentru „a proteja copiii”. Pe 14 aprilie, parlamentul a votat pentru modificarea constituției țării cu un limbaj similar.
Într-o cafenea din Budapesta, purtătoarea de cuvânt a Paradei Pride, Johanna Majercsik, spune că această nouă lege va merge probabil mai departe decât interzicerea paradei. „Dacă guvernul reușește să interzică un astfel de protest pașnic, asta înseamnă că în viitor vor putea interzice sau restricționa orice alt eveniment pașnic, orice altă demonstrație pașnică organizată de [alte] grupuri sociale”, spune ea.
Mulți alți maghiari sunt de acord. După adoptarea legii privind adunările publice în martie, zeci de mii de oameni au oprit traficul și au blocat podurile din capitală în ceea ce au devenit proteste săptămânale la Budapesta. Criticii legii și ai noului amendament constituțional spun că Orban folosește comunitatea LGBTQ+ ca instrument pentru a împiedica cetățenii maghiari să se întrunească liber în proteste pașnice, în special într-un moment în care opoziția față de guvernarea lui Orban începe să prindă avânt.
Însă analiștii politici spun că Orban, apropiindu-se de sfârșitul celui de-al patrulea mandat consecutiv, pare să-și adapteze, încă o dată, strategia pas cu pas pentru a se menține la putere cât mai mult timp posibil. Mate Halmos, de la Budapesta, a contribuit la realizarea acestei analize.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
