Mai joi puteţi citi integral analiza scrisă de Rob Schmitz și publicată pe 20 aprilie 2025 de Radioul Public Național al SUA (NPR).
În vârful unui deal pietruit cu vedere la Dunăre și pe străzile medievale din Budapesta, grupuri de turiști privesc o ceremonie de schimbare a gărzii în fața unui castel baroc din secolul al XIII-lea. De cealaltă parte a pieței, echipele de construcții reconstruiesc un complex de palate vechi de secole, iar acolo este locul unde politicianul Akos Hadhazy își ghidează propriul tur. „Suntem la Castelul Buda și, dacă sunteți în căutarea unui loc simbolic pentru corupție, putere și risipă de bani publici, acesta este un loc frumos pentru asta”, spune Hadhazy în timp ce un grup de turiști chinezi trece pe acolo.
Hadhazy, care lucrează ca medic veterinar, este membru independent al parlamentului ungar. El oferă în mod curent tururi care prezintă ceea ce el și mulți critici susțin că este corupția guvernului premierului maghiar Viktor Orban.
„Birourile prim-ministrului și ale cabinetului său erau odată acolo jos, lângă clădirea parlamentului”, continuă el, arătând spre cealaltă atracție turistică importantă din Budapesta, cu turnuri ascuțite, aflată în depărtare, peste râu. „Dar Orban a decis că vrea să se mute aici, într-un castel. Chiar și Matyas Rakosi, cel mai brutal dictator comunist al Ungariei, a refuzat să-și mute biroul aici, dar Orban vrea să se joace de-a regele, așa că galeria națională va trebui în cele din urmă mutată din castel pentru a-i face loc.”
Toată această construcție, spune Hadhazy, arătând spre macaralele care se înalță deasupra dealului, reprezintă cadourile lui Orban către prieteni sub formă de contracte profitabile, asigurându-se în același timp că Orban își poate supraveghea „regatul” de deasupra capitalei.
Orban, în vârstă de 61 de ani, se află la al patrulea mandat consecutiv de prim-ministru. În acest timp, el și aliații săi au demontat controalele și balanța democratică, au preluat controlul asupra mass-media, societății civile și universităților din țară și au consolidat puterea în sine și în partidul său Fidesz. Dezmembrarea democrației ungare este un subiect fascinant pentru politologii din întreaga lume - inclusiv pentru cei care consiliază administrația Trump.
Dar Hadhazy spune că prim-ministrul ungar este ușor de citit. „Nu este ca și cum Orban ar fi un politician genial”, spune el. „Și-a primit partiturile de la Vladimir Putin, care a venit la putere când prețurile petrolului erau mari, și a canalizat acei bani către oligarhi, iar în schimb aceștia au cumpărat presa independentă din Rusia. Orban a francizat acest model aici, în Ungaria, doar că a folosit fonduri ale Uniunii Europene.”
UE a început să înghețe aceste fonduri în 2022, dar nu înainte ca Orban și asociații săi loiali să preia controlul asupra unei mari părți a presei țării.
Când partidul Fidesz a recâștigat puterea în 2010, „prima țintă a fost presa”, explică jurnalistul de investigații maghiar Andras Petho. „Prima lege pe care au introdus-o în parlament a fost legea mass-media, care, inițial, se referea la reproiectarea sistemului de reglementare a mass-media.”
Petho, care conduce acum centrul de investigații Direkt36 din Budapesta, spune că guvernul lui Orban a aprobat rapid orice acord comercial al celor apropiați de Orban care doreau să preia companii media. În același timp, spune Petho, Orban a schimbat structura instituției media publice din Ungaria, permițând guvernului să elimine din instituție pe oricine era considerat neprietenos cu guvernul.
Fostul angajator al lui Petho, Origo, un site de știri digital, a fost, de asemenea, vândut unei companii deținute de fiul guvernatorului băncii centrale de atunci, care, spune Petho, l-a transformat în cele din urmă într-un site de propagandă. „Editorul a început să vină la noi cu cereri cu adevărat neobișnuite, rugându-ne să eliminăm articole de pe site, iar când am încercat să ripostăm, lucrurile au escaladat destul de repede.”
Petho spune că el și mulți alții din redacția lui Origo au demisionat.
Ceea ce a mai rămas din presa liberă a Ungariei poate fi găsit în colțurile și crăpăturile capitalei. Într-un apartament minuscul din centrul Budapestei, câteva zeci de jurnaliști de la foste ziare importante, care au fost, unul câte unul, forțate să se închidă de guvernul lui Orban, și-au format propriul ziar - Magyar Hang, sau Vocea Maghiară.
„Nimeni nu a avut curajul să tipărească în Ungaria, așa că trebuie să găsim o tipografie în afara țării”, spune Csaba Lukacs, directorul general al săptămânalului. „Ziarul nostru este tipărit în Slovacia, la Bratislava, așa că trebuie să organizăm în fiecare săptămână transportul ziarului.”
Vocea Maghiară este finanțată aproape în întregime prin abonamente, spune Lukacs. El spune că este singurul ziar conservator din Ungaria care nu face parte din aparatul de propagandă al statului. „Nu primim publicitate nici măcar de la companii multinaționale”, spune el, „pentru că se tem că vor fi pedepsite de autoritățile fiscale sau de altcineva, iar jurnaliștii noștri nu au voie să meargă la conferințele de presă ale guvernului.”
Lukacs spune că guvernul a înlăturat libertatea presei într-un proces pas cu pas de-a lungul anilor.
„Nu suntem încă în Turcia, pentru că jurnaliștii nu vor fi încă închiși”, spune el. „Nu suntem în Rusia pentru că nimeni nu cade încă pe ferestre. Dar zi de zi ne apropiem.”
„Care sunt caracteristicile unei dictaturi?”, întreabă profesoara Agnes Kende studenții săi, în mare parte adulți de vârstă mijlocie, la un curs seral într-o sală elegantă din campusul Universității Central Europene din Budapesta.
„O persoană controlează puterea împreună cu familia sa”, oferă Éva Turonyi, asistentă medicală pensionară.
„Foarte bine”, spune Kende, notând ideea pe tablă.
„Într-o dictatură, puterea este centralizată, în timp ce într-o democrație este mai fragmentată”, spune Andrea Kovacs, asistentă la o companie locală de construcții.
„O putere mare, centralizată”, repetă Kende.
„Într-o dictatură, alegerile sunt irelevante”, oferă unul dintre puținii bărbați din clasă, Jeno Bak.
„Interesant”, spune Kende. „Permiteți-mi să întreb: Are cineva drept de vot într-o dictatură?”
Bak, în vârstă de 60 de ani, ridică mâna, iar Kende îl întreabă. „Am avut drept de vot, chiar și în epoca Kadar”, spune el, referindu-se la dictatorul comunist Janos Kadar, care a condus Ungaria timp de 32 de ani în timpul Războiului Rece. „Nu avea prea mult sens pentru că puteai alege dintr-o singură opțiune. Am jucat rolul «democrației».”
După sesiunea de brainstorming, clasa se împarte în grupuri mici, unde analizează discursuri cheie rostite de Stalin, Hitler, Mao și alți dictatori de-a lungul istoriei moderne. Cursul face parte din Programul Socrates de la Universitatea Central Europeană, unul dintre puținele programe care încă oferă cursuri la sediul instituției din Budapesta. CEU a fost forțată să-și mute programele de studii de la Budapesta într-un nou campus din Viena, după ce guvernul lui Orban a impus în parlament o lege în 2017 care a schimbat regulile pentru universitățile străine care operează în Ungaria. „În ciuda tuturor lucrurilor”, spune Laszlo Kontler, prorectorul CEU Budapesta, „suntem hotărâți să continuăm munca utilă aici cu toate părțile interesate din societatea civilă, partenerii academici acumulați de-a lungul a trei decenii și cu care legăturile nu sunt complet pierdute.”
Kontler, profesor de istorie, spune că guvernul lui Orban nu numai că a forțat universitățile străine precum CEU, dar în anii 2010 a preluat universitățile de stat prin numirea unor rectori care aveau o gamă largă de autoritate asupra finanțelor instituțiilor. „Deci acesta este un pas”, spune Laszlo, „dacă vreți, împotriva autonomiei academice a instituțiilor.”
Un alt pas, spune el, a fost că, sub conducerea lui Orban, universitățile de stat „s-au privatizat într-un mod foarte particular” - plasate sub conducerea unor consilii de administrație pline de persoane apropiate partidului Fidesz al lui Orban. „Li s-a promis că vor fi puse pe o bază financiară mai viabilă în schimbul acceptării practic a controlului sau supravegherii de către o combinație de persoane și forțe apropiate guvernului”, explică Laszlo. Printre instituțiile care au acceptat acest control guvernamental se numără unele dintre cele mai vechi și mai mari universități din Ungaria, cum ar fi Universitatea Corvinus, Universitatea de Artă și Design Moholy-Nagy și Universitatea Semmelweis.
„Există cadre universitare excelente care fac o muncă credibilă din punct de vedere academic și la aceste universități”, subliniază Kontler, „dar totuși se întâmplă lucruri ciudate, care, dacă le punem cap la cap, nu pot fi considerate altceva decât o încălcare a autorității academice.”
„Trump a mers mai departe în două luni decât a putut Orban în 15 ani”
Anul acesta, confruntându-se cu o opoziție din ce în ce mai unită în parlament, care s-a raliat în spatele carismaticului avocat și politician Peter Magyar, atacurile lui Orban asupra mass-media, societății civile și libertății de întrunire au prins amploare. Pe 15 martie, într-un discurs care comemora revoluția din Ungaria din 1848 împotriva imperiului Habsburgic, Orban a spus: „Dezmembrăm mașinăria financiară care a folosit dolari corupți pentru a cumpăra politicieni, judecători, jurnaliști, organizații false ale societății civile și activiști politici.”
El a numit aceste grupuri niște ploșnițe împuțite care „au supraviețuit iernii” și trebuie eradicate. „Dacă există dreptate, și există, există un loc special în iad pentru ele”, a spus Orban.
Politologul Peter Kreko spune că Orban vizează ultimele bastioane ale democrației occidentale din Ungaria. „Singurul lucru pe care îl crede Orban este că Occidentul nu este capabil să supraviețuiască, iar practicile democratice și liberale ale Occidentului au slăbit Occidentul”, spune el.
Kreko a trasat procesul de 15 ani pe care Orban l-a parcurs pentru a demonta democrația din Ungaria. Orban a început, spune el, prin a slăbi instanțele din Ungaria, umplându-le cu loialiști. Apoi a exercitat presiuni asupra companiilor media, fie transformându-le în propagandă de stat, fie făcându-le să falimenteze. Apoi, spune Kreko, Orban a preluat controlul asupra universităților, numind lideri loiali lui.
Kreko spune că Orban s-a concentrat pe eliminarea oricărei instituții capabile să-i limiteze puterea în Ungaria și spune că vede asemănări cu modul în care președintele Trump își desfășoară al doilea mandat. Diferența, spune Kreko, constă în ritmul în care operează Trump. „Cred că Trump a mers mai departe în două luni decât a putut Orban în 15 ani”, au observat Kreko. „În Statele Unite, îmi amintește de o lovitură de stat constituțională, unde totul se întâmplă foarte rapid.”
În discursurile publice, Trump l-a numit pe Orban „fantastic”, „respectat” și a spus că „nimeni nu este un lider mai bun” decât prim-ministrul maghiar. Și, deși Orban s-a lăudat că partidul său i-a împărtășit strategiile consilierilor lui Trump, Kreko se îndoiește că ajutorul a fost foarte semnificativ.
El spune că Ungaria servește mai degrabă ca un tărâm conservator fantastic la care pot aspira republicanii MAGA. „Așadar: Ungaria ca țara în care nu ai imigranți, în care nu ai probleme de gen, în care ideologia de gen nu este atât de dominantă”, spune Kreko, „și în care valorile familiale sunt puternice. Deci, aceasta este în mod clar o construcție a Ungariei care nu are nicio legătură cu realitatea.” El spune că asta se datorează faptului că Ungaria este înconjurată de Europa și de societatea sa deschisă. Parada anuală a Pride din Budapesta, una dintre cele mai mari din Europa, se află acum în vizorul guvernului ungar. În martie, acesta a impus în parlament o nouă lege care interzice orice adunare care „promovează homosexualitatea”, afirmând că este necesară pentru „a proteja copiii”. Pe 14 aprilie, parlamentul a votat pentru modificarea constituției țării cu un limbaj similar.
Într-o cafenea din Budapesta, purtătoarea de cuvânt a Paradei Pride, Johanna Majercsik, spune că această nouă lege va merge probabil mai departe decât interzicerea paradei. „Dacă guvernul reușește să interzică un astfel de protest pașnic, asta înseamnă că în viitor vor putea interzice sau restricționa orice alt eveniment pașnic, orice altă demonstrație pașnică organizată de [alte] grupuri sociale”, spune ea.
Mulți alți maghiari sunt de acord. După adoptarea legii privind adunările publice în martie, zeci de mii de oameni au oprit traficul și au blocat podurile din capitală în ceea ce au devenit proteste săptămânale la Budapesta. Criticii legii și ai noului amendament constituțional spun că Orban folosește comunitatea LGBTQ+ ca instrument pentru a împiedica cetățenii maghiari să se întrunească liber în proteste pașnice, în special într-un moment în care opoziția față de guvernarea lui Orban începe să prindă avânt.
Însă analiștii politici spun că Orban, apropiindu-se de sfârșitul celui de-al patrulea mandat consecutiv, pare să-și adapteze, încă o dată, strategia pas cu pas pentru a se menține la putere cât mai mult timp posibil. Mate Halmos, de la Budapesta, a contribuit la realizarea acestei analize.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
