După ce au trecut aproape trei luni de la instalarea unei noi conduceri la Casa Albă și efectele măsurilor administrației Trump au început să fie înțelese mai bine de veteranii serviciilor de informații americane, aceștia constată că SUA au intrat pe un trend periculos care afectează securitatea națională.
„În timp ce adversarii Americii își intensifică eforturile de a câștiga noul Război Rece, de a eroda influența americană și de a se pregăti pentru conflict, SUA se dezarmează unilateral, abandonând însăși instrumentele care au oferit un avantaj decisiv în Războiul Rece: diplomație, informații, economie, cultură și putere militară brută”, remarcă Paul Kolbe, care a activat 25 de ani ca ofițer de operații al CIA.
Kolbe a ajuns până la gradul de membru senior al serviciului – echivalent gradului militar de general, servind în Rusia, Balcani, Indonezia, Germania de Est, Zimbabwe și Austria.
Într-o analiză pentru Cipher Brief, publicată pe 2 aprilie, Kolbe remarcă următoarele:
* * *
Timp de peste cinci decenii, administrațiile republicane și democrate au îmbrățișat, deopotrivă, o combinație de instrumente pentru a se opune comunismului și tiraniei. Strategia a funcționat. Cu toate acestea, astăzi demontăm în mod sistematic acele instrumente de putere, în timp ce adversarii noștri le extind pe ale lor.
Ajutorul extern (agenția USAID – nota autorului) a fost desființat fiind privit ca o risipă. Realitatea este că ajutorul nostru extern a fost întotdeauna folosit pentru a construi influența și securitatea americană. În timpul Războiului Rece, programele noastre de asistență externă în Africa, Asia și Orientul Mijlociu au fost o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor de a ajuta aliații și de a reduce instabilitatea prin care adversarii și terorismul prosperă. Eviscerarea USAID și reducerea programelor de ajutor extern deschid un vid pe care chinezii și rușii îl vor umple cu bucurie.
În războiul ideilor, Vocea Americii (VOA) și Radio Libertatea au transmis timp de decenii știri și informații obiective, unui public global înfometat de altceva decât de propaganda de stat primită prin organele mass-media sovietice și comuniste chineze. Există un motiv pentru care acele state represive au bruiat emisiunile și i-au întemnițat pe cei prinși ascultând. Ei se temeau de propriii lor cetățeni înarmați cu adevărul și încă o fac.
Și există un motiv pentru care China și Rusia să încurajeze asaltul asupra acestor instituții. Distrugerea VOA și Radio Libertatea cedează terenul Russia Today, The People’s Daily și altor mass-media sponsorizate de stat, care aruncă un flux constant de minciuni și invenții anti-americane.
Pe frontul diplomatic, ofițerii noștri din Serviciul Extern oferă abilitățile și relațiile necesare pentru ca America să negocieze probleme dificile. În timp ce diplomații chinezi „războinici-lupi” s-au răspândit pe tot globul pentru a promova cu înverșunare interesele chineze, dornici să intervină acolo unde America se retrage, închidem consulate, concediem profesioniști experimentați și micșorăm Departamentul de Stat prin disponibilizări și înghețari de angajări.
Informațiile sunt un alt domeniu în care politicile mioape slăbesc SUA. Serviciile noastre clandestine – CIA, NSA, DIA, NGA – trebuie să se concentreze asupra amenințărilor cu adevărat existențiale. În timp ce terorismul și narcoticele cer atenție, nici ISIS, nici cartelurile de droguri nu pot anihila America în câteva minute. În schimb, Rusia cât și China pot și au amenințat în mod deschis că vor face acest lucru. Deturnarea talentului și a resurselor de la amenințările marilor puteri, așa cum am făcut după 9/11, va duce la înfrângere în războaiele reale din umbră purtate acum împotriva noastră de China și Rusia.
În calitate de fost ofițer de operații CIA care a servit în „Casa Rusia” (chiar în Rusia – nota autorului), în timpul Războiului Rece și după aceea, știu că colectarea de informații și acțiunile ascunse au jucat un rol cheie în limitarea Uniunii Sovietice. Dar nu erau suficiente singure. Victoria Războiului Rece a venit în cele din urmă dintr-o strategie amplă care a combinat instrumente ascunse cu eforturi economice, culturale, militare și diplomatice – toate întărindu-se reciproc.
Acțiunea sub acoperire, folosită de fiecare administrație pentru a avansa în liniște obiectivele SUA, funcționează doar în contextul unei strategii naționale coezive. Nu poate reuși izolat.
Am cedat teren și pe partea culturală. În timpul Războiului Rece, filmele, muzica, cărțile și arta Americii au servit ca mesageri puternici ai idealurilor americane. Schimburile de studenți și bibliotecile americane de peste mări au contribuit la răspândirea valorilor democratice. Din păcate, reducerile la programele culturale ale Departamentului de Stat, împreună cu autocenzura de către Hollywood a proiectelor care ar putea stârni furia Partidului Comunist Chinez, sunt exemple triste ale retragerii Americii de la competiția de pe tărâmul ideilor.
Puterea militară a fost, desigur, vitală pentru a descuraja o invazie sovietică a Europei de Vest și, dacă s-ar ajunge la aceasta, pentru a lupta. Dar SUA și URSS erau egali militari. Nu am câștigat Războiul Rece pentru că aveam o armată mai puternică. Am câștigat pentru că aveam un sistem mai atractiv și un mesaj mai convingător. Am oferit speranță, oportunitate și inspirație – ceva ce sovieticii nu au putut egala.
„Avem nevoie de o Americă care să înțeleagă că aliații săi sunt cea mai mare putere a sa” - Eisenhower
Din punct de vedere economic, extinderea prosperității globale a fost superputerea americană. Prin construirea unor instituții globale precum FMI, Banca Mondială și Națiunile Unite, Statele Unite au jucat un rol esențial în extinderea economică globală. Istoria postbelică a politicilor și comerțului SUA este una de creare a bogăției fără precedent, atât în străinătate, cât și în țară.
Astăzi riscăm să risipim acea superputere economică uitând că secretul bogăției noastre a fost creșterea globală. Ne întoarcem în interior și izolaționist cu riscul de a preda altora cheile propriei noastre prosperități. Chiar vrem ca China să domine instituțiile financiare globale, să stabilească regulile jocului și să creeze o alternativă la dolarul american?
În cele din urmă, America nu trebuie să renunțe la unul dintre cele mai mari puncte forte ale sale: aliații noștri globali. Fiecare conflict major în care s-a angajat SUA, începând cu Războiul Revoluționar, a beneficiat de sprijinul aliaților și prietenilor. Pe măsură ce ne confruntăm cu o lume din ce în ce mai periculoasă și amenințătoare, avem nevoie de prieteni care să stea umăr la umăr cu noi. În punctul culminant al puterii SUA după cel de-al Doilea Război Mondial, președintele Eisenhower a subliniat: „Avem nevoie de o Americă care să înțeleagă că aliații săi sunt cea mai mare putere a sa”.
„Pace prin forță” ar trebui să însemne construirea și utilizarea tuturor instrumentelor puterii americane. Să nu ne dezarmăm unilateral, risipindu-ne cele mai mari avantaje și lăsându-ne vulnerabili și slabi în fața adversarilor hotărâți. Dacă America își folosește întregul spectru al puterii sale, vom face America cu adevărat grozavă, nu de clasa a doua.
* * *
Nota autorului: După ce omenirea s-a confruntat în cel de-al Doilea Război Mondial cu cea mai mare tragedie din istorie, SUA au preluat, în toate domeniile, inițiativa pe plan global încercând să prevină repetarea unui scenariu asemănător.
Astfel, SUA s-au implicat în toate procesele sociale, economice și militare cu impact planetar creând o adevărată rețea de apărare a valorilor în care crede America.
Prima linie de apărare a Americii este lupta pentru mințile oamenilor.
Aici, în capul fiecărui om, începe construcția sau deconstrucția oricărei apărări. Posturile Vocea Americii și Radio Libertatea au demascat abuzurile regimurilor totalitare și au menținut vie speranța oamenilor într-o lume mai bună. Contribuția lor la victoria Occidentului în Războiul Rece și la transformarea lumii într-una mai bună este una remarcabilă și fără ele acest eveniment de o însemnătate uriașă nu ar fi avut loc atât de repede și cu atât de puține costuri.
A doua linie de apărare a Americii este abilitatea de a transmite pe teren în alte țări, direct la omul simplu, valorile americane.
Pentru SUA, această linie de apărare a început, de asemenea, la mare depărtare de casă. Ea a fost realizată de USAID, de consulatele americane, de companiile americane care au afaceri peste tot în lume. După ce USAID a fost practic desființată, iar numărul de consulate va cunoaște o reducerere semnificativă, SUA ridică, acum, și un zid economic față de toată lumea prin introducerea unui regim tarifar la scară largă.
După o perioadă de unul la doi ani, ceilalți actori economici globali se vor adapta la o nouă realitate economică – cu taxe americane - iar pierderile vor fi atenuate. Se va ajunge la un nou echilibru, dar în noua poză globală, America va avea o postură mai mică. Ca un exemplu, se poate aminti că economia mondială s-a adaptat mai rapid decât se credea la reducerea amprentei Rusiei ca urmare a sancțiunilor.
Zidul economic american va împiedica inovația să intre în SUA, deși liderii ei de acum cred că nu va fi așa. Infamul Zid al Berlinului a fost sortit să cadă, la fel cum Marele Zid Chinezesc nu a protejat cu adevărat China.
A treia linie de apărare a Americii sunt forțele sale armate, aliații săi și rețeaua sa imensă de baze militare din străinătate.
Anunțata reducere anuală cu 8%, pentru următorii cinci ani, a bugetului american al apărării va duce la final la reducerea posturii militare americane la un nivel din care să nu mai poată reface decalajul dintre America și alianța Rusia – China. În acel punct, orice ar dori SUA să facă practic nu va mai conta, pentru că nu va mai deține capabilitățile prin care să-și impună punctul de vedere.
În plus, reducerea încrederii între aliați nu poate fi compensată de nicio superarmă sau de vreun tratat de pace cu un mare adversar. Încrederea dintre oameni nu poate fi înlocuită cu nimic. Ea lasă doar un mare gol în sufletele tuturor.
A patra linie de apărare a Americii este stabilitatea internă.
În prezent, se observă tensiuni interne la o scară nemaivăzută de la Războiul Civil din secolul 19. Ele se pot transforma într-un adevărat război americano-american. Administrația americană luptă acum pe teritoriul SUA împotriva imigranților alocând resurse impresionante inclusiv de natură militară. Marea majoritate a oamenilor nu pleacă de bună voie de acasă. Nu este în ADN-ul lor să își părăsească locurile natale. O fac pentru că fug de asupritori și de abuzatori. Dacă America vrea să se apere de imigranți atunci cel mai bine o face ajutându-i să-și facă țările mai bune, mai drepte și mai cinstite. Cine-i ajută pe toți acești dictatori din toată lumea care produc războaie și insecuritate cu implicații în direcția unei migrații masive în SUA? Nu cumva, aici ar trebui să caute America adevărul în loc să ridice alte ziduri fizice chiar pe granița proprie?
Dar, cea mai importantă apărare nu este o linie de apărare în sine ci liantul dintre toate aceste linii menționate mai sus. Serviciile de informații americane sunt legătura care asigură omogenitatea și stabilitatea apărării.
Slăbirea lor este, probabil, cea mai mare eroare pe care America ar putea să o facă în vremurile actuale. Zilele trecute, administrația Trump l-a demis pe șeful NSA, generalul Tim Haugh, fără să dea vreo explicație. Orice comandant militar sau antreprenor civil, oricât de bun ar fi el, fără informații bune poate fi dus oricând în eroare de adversar.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după un summit istoric în Alaska, care nu a adus niciun armistițiu, președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au purtat o convorbire telefonică. Un dialog-cheie care a decurs pe două paliere: inițial, o discuție bilaterală, urmată de o conferință telefonică extinsă cu lideri europeni.
Într-o reacție rapidă și tranșantă, ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky, a dinamitat retorica propagandei ruse, calificând drept „absurdități” declarațiile președintelui Vladimir Putin de după summitul din Alaska cu Donald Trump. Declarațiile sale au punctat o realitate crudă și dureroasă, pe care Kremlinul încearcă din răsputeri să o estompeze: conflictul nu are la bază decât ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lumea a privit cu sufletul la gură spre Alaska. Pentru puțin peste cinci ore, președintele american Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit față în față la o bază militară din Anchorage. Așteptările erau uriașe, alimentate de declarațiile optimiste ale lui Trump, care promisese o încetare a focului. Finalul a fost însă abrupt și, cel puțin pentru Ucraina, fără niciun rezultat concret.
Un summit crucial se desfășoară astăzi în Alaska, unde președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin. Agenda oficială, axată pe posibila încheiere a războiului din Ucraina, este deja umbrită de o strategie elaborată a Kremlinului: distragerea atenției. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia va folosi summitul nu pentru a discuta pacea, ci pentru a încerca să obțină un ajutor economic vital.
SUA blochează un important canal financiar ilegal, prin care Rusia se conecta internațional. Valoarea tranzacțiilor prin el depășise 100 de miliarde de dolari. Administrația americană, înainte cu o zi de summitul Trump – Putin din Alaska, trimite Moscovei un avertisment privind ceea ce va face în continuare dacă Rusia nu acceptă pacea în războiul din Ucraina.
Europa se pregătește pentru o nouă realitate. După ani de zile de investiții timide în apărare, liderii europeni par să fi înțeles că o Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă. Semnalul cel mai clar al acestei schimbări de paradigmă vine nu de la o nouă flotă de tancuri, ci dintr-un proiect aparent banal: redeschiderea unei căi ferate vechi de 170 de ani.
Summitul programat în Alaska, între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, a fost prezentat de unii experti internaționali drept o șansă istorică pentru pace. Realitatea, însă, este departe de a fi atât de optimistă. Conform analizei detaliate a The Institute for the Study of War (ISW) și a declarațiilor oficialilor ruși, Kremlinul nu vine la această întâlnire pentru a negocia, ci pentru a impune condițiile unei capitulări totale a Ucrainei.
Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, propune o extindere majoră a prezenței NATO în Marea Neagră, o zonă care a devenit un teatru de război crucial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Într-un interviu acordat agenției Reuters, oficialul a declarat că grupul de lucru comun format din România, Bulgaria și Turcia, creat inițial pentru a elimina minele navale, ar trebui să evolueze într-un proiect de patrulare. Scopul este clar: protejarea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale de potențialele atacuri ruse.
Surse militare rusești au informat, pe 14.08.2025, că Forțele Armate ale Federației Ruse intenționează să testeze în Ucraina o versiune mini a rachetei Oreshnik, respectiv sistemul de rachete Svirel. Potrivit acestora, mai multe instalații de lansare au fost transferate deja la frontiera cu Ucraina.
Elveția, celebră pentru neutralitatea sa, se confruntă acum cu un paradox: cel mai bun avion de luptă pentru apărarea sa aeriană, F-35, vine cu o factură în creștere și o incertitudine politică tot mai mare. Și de vină e, se pare, ar fi politica tarifară impusă de Donald Trump.
Războiul hibrid al Rusiei nu este un concept abstract, ci o realitate concretă, iar Norvegia simte acum din plin consecințele sale. Declarațiile șefului serviciului de informații norvegian, Nils Andreas Stensones, conform cărora Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, confirmă temerile tot mai mari din Europa. Este un semnal de alarmă pentru o regiune care, decenii la rând, a crezut că pacea este un dat.
În miez de august, Alaska devine, pentru o scurtă perioadă, epicentrul politic al lumii. Aici, președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin, într-un summit care, la prima vedere, pare un exercițiu de diplomație. Dar, în umbra acestei întâlniri, se ascunde o realitate geopolitică dură și plină de incertitudine: soarta Ucrainei.
În capitala germană, la scurt timp după o teleconferință tensionată și plină de implicații strategice, liderii europeni s-au văzut confruntați cu o ecuație politică neașteptată. De la discuțiile lor online, de miercuri, cu Președintele american Donald Trump, a reieșit o schiță a unei păci post-conflict în Ucraina, o schiță care ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri.
Trupele ruse și belaruse vor exersa planificarea loviturilor cu arme nucleare și rachete Oreshnik la exercițiile Vest-2025 (Zapad) din septembrie. Ministrul belarus al Apărării, Viktor Khrenin, a declarat acest lucru astăzi (miercuri 13.08.2025) după discuțiile cu președintele Alexander Lukașenko, a informat agenția de stat belarusă Belta.
DefenseRomania a discutat cu corespondentul de război Radu Hossu despre „cimitirul de tancuri” rusești din Ucraina și noua strategie aplicată de ocupant care a pierdut în Ucraina, în iunie, doar 22 de tancuri. Însă acest lucru substituie cu greu pierderile colosale din ultimii trei ani și jumătate iar predicția potrivit căreia Polonia va depăși Federația Rusă rămâne pe masă. Cel puțin la nivel calitativ, Forțele Terestre ale Poloniei vor avea un avantaj în fața Rusiei. Un uriaș cu picioare de lut, însă nucleare.
Într-un gest cu o simbolistică istorică profundă, Președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni vineri la Baza Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Alegerea locației nu este întâmplătoare, iar summit-ul reînvie importanța strategică a unei regiuni situate la granița fragilă dintre Est și Vest.
O fantomă a unei erori diplomatice bântuie cancelariile europene în aceste zile, iar numele ei este München 1938. Avertismentul, rostit răspicat și fără echivoc de ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, aruncă o serie de întrebări asupra modului în care s-ar putea desfăşura summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Comparația cu acordul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei și a deschis calea expansiunii lui Hitler nu este o simplă figură de stil, ci o teamă profundă, viscerală, că istoria este pe cale să se repete sub forma unei noi tranzacții cinice, de data aceasta pe seama Ucrainei.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Rusia pare să fie pe punctul de a efectua un nou test al controversatei sale rachete de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik (cod NATO: SSC-X-9 Skyfall), de la poligonul Pankovo din arhipelagul arctic Novaia Zemlia.
Cabinetului de securitate din guvernul israelian a aprobat planul pentru preluarea militară treptată a întregii Fâșii Gaza, o decizie esențială și riscantă luată inclusiv împotriva recomandărilor armatei israeliene.
Oleksandr Levchenko, diplomat și expert în geopolitică, fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania un editorial despre „războiul minților” și confruntarea cognitivă și psihologică pe care statul agresor Federația Rusă o poartă împotriva regiunii noastre și a Europei, pe lângă componenta militară a conflictului pe care Rusia l-a dezlănțuit în Ucraina.
Într-o declarație fermă din 7 august 2025, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskîi, a subliniat că un final favorabil al războiului pentru Ucraina nu poate fi atins printr-o postură pur defensivă, confirmând că la nivelul conducerii militare există planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarația vine într-un moment crucial, pe fondul unor presiuni internaționale pentru acțiune și al unor manevre diplomatice de înalt nivel care ar putea redefini conflictul.
Kremlinul e hotărât să rescrie istoria și țintește cel mai relevant simbol al terorii instaurate de URSS în lagărul comunist: Zidul Berlinului.
În această vară, România a anununțat că va achiziționa sistemul antiaerian Spyder de la compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems.
Comisiile reunite de apărare ale Senatului și Camerei Deputaților au acordat ieri, 8 septembrie, în unanimitate, aviz favorabil pentru achiziția unei corvete ușoare din clasa Hisar, produsă în Turcia.
„Flota din umbră”, formată din navele care transportă petrol rusesc, s-a extins, în timp ce sancțiunile occidentale au lovit tot mai mult Rusia, precizează un reprezentant de vârf al celei de-a doua mari companii din lume care tranzacționează petrol, aspect confirmat și de către Saad Rahim, economistul șef al companiei Trafigura: „Pe măsură ce există mai multe sancțiuni și restricții, dimensiunea (flotei din umbră) a crescut și mai mult”.
Departamentul pentru Securitate Internă a declarat că Imigrația și Vama desfășoară „Operațiunea Midway Blitz”, dar nu a oferit detalii despre amploarea sau caracteristicile acesteia. Casa Albă nu a spus dacă administrația a ordonat și trimiterea de trupe la Chicago prin Garda Națională sau prin alte mijloace militare.
Potrivit premierului Viktor Orban, „soarta Ucrainei pare pecetluită; divizarea țării a început deja”.
Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 08.09.2025, că, prin decret prezidențial, președintele Vladimir Putin i-a acordat Ordinul Curajului generalului de armată Valeri Gherasimov, care îndeplinește funcția de șef al Statului Major General (SMG) al Forțelor Armate (FA) ruse și prim-adjunct al ministrului apărării.
Parlamentarii francezi au votat luni printr-un vot de neîncredere în guvernul prim-ministrului François Bayrou. Bayrou însuși a solicitat votul. Ziarul francez Le Monde relatează că prim-ministrul va demisiona marți.
Un MI-8 rusesc a încălcat spațiul aerian estonian duminică după-amiază, a relatat postul public de televiziune estonian ERR. Șeful misiunii diplomatice a Rusiei la Tallinn a fost convocat la MAE estonian.
Caz de trădare documentat de SRI, în cooperare cu parteneri externi.
Ucrainenii care locuiesc în teritoriile ocupate de Rusia din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson trebuie să solicite pașapoarte rusești până miercurea aceasta sau riscă să fie deportați din casele lor, conform unui decret emis de liderul Kremlinului, Vladimir Putin, în martie.
„Germania este în centrul atenției în mod special”, a declarat un oficial al serviciilor de informații occidentale. „Rusia este capabilă să surprindă orice subiect din Germania cu o viteză și o flexibilitate extraordinare și să îl utilizeze în spațiul informațional. Este înfricoșător cât de rapid, adaptabil și pe termen lung este acest sistem”.
Poliția din orașul polonez Biała Podlaska a anunțat descoperirea „epavei unui obiect zburător neidentificat”. Aceasta a căzut în apropierea graniței cu Belarus, în apropierea punctului de trecere a frontierei Terespol din Polatycz, voievodatul Lublin. Potrivit procuraturii locale, era „probabil o dronă neînarmată care avea inscripții chirilice pe ea”.
În seara de 02 spre 03 septembrie, Rusia a lansat un atac masiv cu drone și rachete asupra Ucrainei. Ulterior, au început să apară informații care sugerau că trei bombardiere rusești au suferit o varietate de probleme tehnice.
Prim-ministrul ungar Viktor Orban a declarat cinic, în stilul său caracteristic, că, în urma negocierilor actuale privind garanțiile de securitate pentru Ucraina, teritoriul acesteia va fi împărțit în trei zone: rusească, demilitarizată și occidentală, relatează Magyar Nemzet .
Forțele ruse au o superioritate numerică de 3 la 1 în oameni și mijloace tehnice față de armata ucraineană pe front, a declarat luni șeful forțelor armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, transmit Agerpres și EFE.
Semnale de alarmă sunt trase tot mai puternic în Europa, în contextul în care analiștii militari, șefi de stat major sau ofițeri de intelligence avertizează că Rusia ar putea pregăti o confruntare pe scară largă cu NATO în viitorul apropiat.
Nu e niciun secret că Ucraina caută să identifice toate soluțiile posibile pentru a-și întări aviația militară, supusă unor presiuni uriașe în cei trei ani și jumătate de invazie pe scară largă rusă. Orice avion e binevenit, fie că vorbim de MiG-29 sau alte modele sovietice, fie că discutăm de aparate occidentale precum F-16 sau Mirage 2000. În mare parte ucrainenii folosesc avioanele pe post de apărare antiaeriană, fiind parte din capacitatea de a respinge atacurile în valuri ale dronelor rusești care vizează infrastructura civilă și energetică a Ucrainei.
Președintele american Donald Trump a lăsat să se înțeleagă duminica aceasta că ar avea în vedere noi sancțiuni împotriva Rusiei, după atacul aerian fără precedent al Moscovei asupra Ucrainei din noaptea de sâmbătă spre duminică, potrivit Agerpres și AFP.
O operațiune specială a forțelor ucrainene, desfășurată în colaborare cu o celulă de rezistență din regiunea Krasnodar a Rusiei, a neutralizat o instalație critică a uneia dintre cele mai mari rafinării private din regiune, Rafinăria de Petrol Ilsky A.A. Shamara. Atacul, care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, a vizat inima tehnologică a complexului, punând în pericol funcționarea întregii unități.
Rusia a desfășurat duminică noapte cel mai masiv atac aerian de la începutul invaziei sale, folosind peste 800 de drone și lovind pentru prima dată o clădire guvernamentală din Kiev. Asaltul, care a durat 11 ore sub sirenele de raid aerian, a lăsat în urmă cel puțin doi morți în capitală, inclusiv un bebeluș, a confirmat biroul de presă al primarului Kievului.
Mândria aviației americane, avionul de vânătoare F-35, se confruntă cu o asa-zisă furtună perfectă de probleme, dezvăluite într-un raport critic al Government Accountability Office (GAO), organismul de control al Congresului SUA. Sub titlul „Actions Needed to Address Late Deliveries and Improve Future Development”, raportul arată că programul F-35 „continuă să promită prea mult și să livreze prea puțin”, în ciuda rolului său crucial pentru securitatea națională.
Sub privirile perplexe ale aliaților și ale „șoimilor” din ambele partide, Pentagonul pare să pregătească o schimbare fundamentală de direcție strategică, una care ar putea reconfigura nu doar politica americană, ci și echilibrul global de putere. Un proiect al noii Strategii Naționale de Apărare, un document menit să ghideze acțiunile militare americane, propune un viraj spectaculos de abordare: de la angajamentul de a contracara China la o concentrare aproape exclusivă pe apărarea teritoriului Statelor Unite și a Emisferei de Vest.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR), Kirilo Budanov, a spus cu voce tare un lucru pe care mulți îl gândeau în șoaptă: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare. Nu e o simplă ipoteză, ci o „amenințare serioasă”, o amenințare care, în ciuda costurilor umane imense, este perfect realistă.
După ani de eșecuri și frustrări, programul de realitate augmentată al Armatei SUA, cunoscut inițial sub numele de Integrated Visual Augmentation System (IVAS), renaște sub o nouă denumire, Soldier-Borne Mission Command (SBMC), și cu o nouă abordare. Pentagonul renunță la vechiul parteneriat cu Microsoft și se orientează către două companii-cheie, Anduril și startup-ul Rivet, ambele având misiunea de a dezvolta viitoarele display-uri optice care ar putea revoluționa lupta pe câmpul de bătălie.
În mijlocul unei piețe europene de apărare aflată în efervescență, Boeing a lansat o nouă ofensivă pentru a-și consolida poziția în Polonia. Sub lumina reflectoarelor de la expoziția MSPO 2025, gigantul american a venit cu un pachet de oferte care depășește simpla vânzare de avioane.
Rusia a lansat sute de drone de atac și rachete spre orașele ucrainene în noaptea de 06 spre 07 septembrie, lovind mai multe clădiri rezidențiale din Kiev, au raportat oficialii ucraineni, citați de kyivindependent.com.
Statele Unite trebuie să devină mai reziliente în fața amenințărilor la adresa propriei securităţi, în contextul în care angajamentele militare globale pun o presiune imensă pe capacitatea de apărare a națiunii, a avertizat generalul în retragere Glen D. VanHerck, fost comandant al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD).
La capătul a 13 ani de pierderi, de datorii gigantice și, mai nou, de insolvență, Romaero București (RORX), un nume strategic al industriei de apărare românești, reușește o performanță spectaculoasă: un profit de 2,5 milioane de lei în primul semestru al anului 2025. O schimbare de macaz monumentală, având în vedere că în aceeași perioadă a anului trecut compania se scufunda în pierderi de aproape 25 de milioane de lei.
Ankara se pregătește să intre într-o nouă eră a apărării, marcând un moment istoric pentru industria militară turcă. Producția de serie a tancului principal de luptă Altay, considerat de oficialii turci o „realizare a unui vis de 100 de ani”, a demarat oficial la noua fabrică BMC din capitală.
Polonia își consolidează rapid capabilitățile de apărare, mizând pe o combinație de achiziții americane de înaltă tehnologie și investiții masive în propria industrie de apărare. La expoziția MSPO 2025 din Kielce, s-au semnat contracte de miliarde de zloți, menite să asigure interoperabilitatea cu NATO și să reducă, în același timp, dependența de alte națiuni.
Statele și Ucraina ar negocia în acest moment un acord cu o valoare de 100 de miliarde de dolari. Nu este un simplu contract de achiziție, ci un troc strategic în care armele americane de ultimă generație ar putea fi plătite cu drepturi de proprietate intelectuală asupra inovațiilor tehnologice ucrainene.
