De-a lungul timpului, mulți analiști au ajuns să îi critice ineficiența și lipsa de responsabilitate intrinsecă, în timp ce liderii naționali ai UE au denunțat o lipsă de claritate cu privire la banii contribuabililor investiți de către UE în ceea ce pare a fi cea mai mare afacere din istoria continentului. Zeci de miliarde Euro, bani din taxele fiecărui european, sunt trimiși în regim de paușal, diverselor țări non europene pentru a opri migrația ilegală. Iar efectele sunt nule. Europa primește din ce în ce mai mulți imigranți, autoritățile naționale practic neavând nici un instrument de oprire a acestora. Eurocrații au prezentat politica lor ca pe un succes, obliterând prin minciună realitatea toxică de pe teren. După numai 70 de ani de la ultimul război mondial, peste jumătate dintre femeile Europei declară că sunt speriate să meargă seara singure pe străzile Occidentului, iar copii la școală trebuie să își schimbe dieta pentru a răspunde cerințelor culinare ale unor culturi care nu au ridicat o cărămidă pentru bunăstarea lor. Întrebarea care apare în mod inevitabil și care va fi miezul succesului sau eșecului diverselor partide la aceste alegeri, este poziționarea lor în raport cu națiunile din care fac parte și raportul de forțe pe care îl vor construi cu birocrația ilegitimă adânc încastrată la Bruxelles. În cele din urmă, concluzia alegerilor europarlamentare din acest an va da tonul politicii pan-europene în deceniul care va urma. Critic pentru supraviețuirea westfaliană a structurii de putere europene, subiectul imigrației masive, fenomen care iată deja împlinește două decenii de convulsionate evoluții a ajuns să fie dezbătut în bucătăria fiecărui european.
În 2016, ca urmare a gravei crize a imigrației ilegale pe care Germania a absorbit-o cu un cost enorm și a impus-o unei europene desacralizate, deschizând larg poarta dispariției granițelor naționale, s-a semnat acordul UE-Turcia. Acest instrument s-a dorit a fi primul dintr-o serie de acte politice internaționale majore prin care dictatul german să fie legalizat la nivelul unui întreg continent. Documentul a fost perceput de către mulți europeni ca fiind un acord de menținere a refugiaților din Orientul Mijlociu, în afara continentului Europei, în schimbul unor sume de bani. Practic este o eroare de analiză. Dimpotrivă, într-o notă mai generală, acordul are ramificații politice și sociale importante, care vizează nu numai abordarea imigrației ilegale greu controlate prin Marea Egee, ci și definirea relațiilor geopolitice dintre eurocraţii de la Bruxelles și unul dintre principalii jucători ai șahul mediteranean: Turcia. A fost primul act major politic pe care eurocrații au dorit să îl scrie pentru a demonstra lumii că sunt în stare să conducă un continent. Iar eroarea de analiză este că acest tratat, devenit literă de lege și dictat neo-maxist, nu a fost aprobat prin vot de către nimeni dintre cetățenii europeni. Nici un cetățean, indiferent de națiunea de unde provenea nu a fost consultat sau nu și-a dat votul pentru principalul document de relații internaționale pe care Bruxelles l-a semnat cu o putere non Europeană.
În mod evident, pactul se bazează pe doi piloni principali
Primul este că, pentru fiecare refugiat din Orientul Mijlociu trimis înapoi în Turcia, un altul va fi mutat în Europa. Acest principiu este adesea recunoscut ca fiind "unul înlăuntru, altul în afară" și a servit să-l liniștească pe Erdogan, care sub presiunea prezenţei a milioane de refugiaţi produși de către războiul Sirian, avea nevoie să dea măcar iluzia unei speranțe acestora că pot avea o şansă de a ajunge în țările bogate din Occident. Dar ca să ajungă acolo trebuiau să devină turci. După victorie era presupusă de reducerea resurselor umane siriene în favoare Turciei și obligarea Europei de a plăti pentru integrarea masei de imigranți în societatea turcă. Conform înțelegerii, Europa urma să fie adevăratul actor în joc, promițând un loc sigur pentru toți refugiații sirieni, care ar fi fost acceptați conform criteriilor impuse de Bruxelles. În paralel, Turcia a impus un al doilea pilon al tratatului, prin care Uniunea Europeană trebuie să încurajeze pe membrii săi să ridice vizele pentru cetățenii turci care vin în Europa. Acest lucru, așa cum știm nu s-a întâmplat, mulți actori europeni introducând chiar legi mai dure pentru acordarea vizelor turistice sau de muncă pentru turci. Fapt care a înfuriat Ankara, dar în mod deosebit, birocrația de la Bruxelles care a descoperit că tratatele sale nu erau băgate în seamă de statele națiune membre ale UE. Și prima putere europeană care a creat probleme tocmai eurocraților a fost Franța, care a declarat politica sa de imigrație ca fiind domeniu național nepartajat cu Bruxelles.
Această politică puternică de securizare și politizare a tratatului a dus la duritatea discursului pentru alegerile europene din acest an. Mesajul partidele politice naționale a cunoscut o trecere substanțială a interesului de la problema migrației la natură politică a afacerii migraţiei și impactul acesteia asupra suveranității naționale. În acest sens, migranții își pierd rolul cheie în dezbatere, apărând ca simple elemente de negociere la masa politicii naționale. Atât partidele populiste cât și cele naționaliste au convertit pericolul migrației ilegale în pericol la adresa suveranității naționale și teritoriale. Liderii politici care și-au construit mesajul electoral împotriva eurocrației, amenință cu eliminarea sau anularea tratatului semnat cu Turcia pe motive politice, propunând ca după alegerile europarlamentare construcția unei noi arhitecturi de putere la Bruxelles. În acest sens, șantajul atât cel turc cât și cel African al migrației devine extrem de vulnerabil la oscilațiile politice, atât la nivel european, cât și la nivel național. Cu efecte negative deosebite pentru prezervarea unității conglomeratului european. Balanțele politice delicate ale Uniunii Europene și ale zonei euro-asiatice demonstrează fragilitatea situației. Orice tensionare post alegeri poate duce la prăbușirea acestora din urmă, efectele acestei prăbușiri însemnând nu doar un pericol pentru echilibrul intern al statelor de primă linie cum ar fi Italia sau Grecia, ci ar pune în pericol și echilibrul dintre Uniunea Europeană și alte puteri non europene. Punct de tensiune a fost deja trecut, iar transferul de energie distructivă pare a fi avut loc în Africa de Nord, unde Libia reprezintă punctul central de colectare a milioane de migranți delocalizați de către Boko Haram și entitățile islamiste care cuceresc din ce în ce mai multe teritorii din centrul continentului African. Cu un tratat dezechilibrat pe partea siriană, o nouă criză, acum venită din nordul African, va crea o problemă fundamentală de supraviețuire birocrației europene și în special binomului politic franco-german. Căci hegemonia germano-rusă va continua, ea având rădăcini în interese economice globale, care transcend și anihilează micile jocuri europene.
De aceea, alegerile europarlamentare sunt atât de importante pentru toți actorii implicați. După alegerile din 2019, ar putea fi puse sub semnul întrebării multe acorduri internaționale, pe care eurocrații le-au semnat efectiv împotriva voinței statelor europene. Alegerile din mai pot disloca partidele centriste și oarbe ideologic precum și creșterea unor forțe eurosceptice bine reprezentate ca să propună reforme dure birocrației ilegitime de la Bruxelles. Acest scenariu ar însemna o redefinire a procesului de integrare europeană și o revenire la o noțiune tradițională de politică internațională, bazată mai degrabă pe acorduri bilaterale, decât pe acorduri multilaterale. Revenirea la un mod convențional de a trata fenomenul migrației ar însemna o pierdere masivă a puterii de negociere din partea conducerii Uniunii Europene. Din acest motiv, ne putem aștepta la o dublă strategie: la înrăutățirea legăturilor diplomatice dintre țările exportatoare de migranți (Turcia, Siria și Libia fiind primele vizate) și statele naționale membre ale UE în paralel cu acordarea a cât mai multe stimulente pentru a ține migranții departe. Această dublă strategie va răspunde ți necesarului intern politic, pentru că trebuie cumva răspuns la frustrările, din ce în ce mai mari, provocate de către invazia migraționistă impusă de binomul franco-german întregului continent European. În funcție de rezultatul votului propriu-zis, este normal să se aștepte ca o forță politică câștigătoare să impună mai întâi propriul interes și pe cel al electoratului său național. Ca atare și tratatul privind migrația va fi serios pus în discuție, indiferent de cine va câștiga. Iar Turcia va apăsa pedala de accelerație, știind că nu are nimic de pierdut, doar de câştigat. În același timp, viitorul dictator libian, oricare va fi cel care va deveni învingătorul de la Tripoli (când în România se discută de referendumuri insipide și fără valoare, bătălia pentru Tripoli se dă în chiar aceste zile) va folosi exact aceleași metode pentru a extrage resurse financiare și politice de la Uniunea Europeană. Astfel, datorită miopiei politice și dictaturii limbajului de lem al absurdului politic, Europa va avea deschise două fronturi, unul în față și altul lateral, prin care efectiv milioane de oameni pot să se instaleze în diverse regiuni ale sale, fără să existe nici o linie de apărare. Pentru că orice forță politică europeană ar câștiga, Europa nu va avea nici capacitatea politică și nici legală de a opri șantajul migrației. Efectele aspra națiunilor europene nu se vor consuma doar în saloanele carbonare ale neo-marxismului european ci și pe vastele teritorii siriene sau africane, de unde șocul cultural, religios, economic sau simplu moral poate deversa asupra Europei și statelor sale un ocean imposibil de oprit. În timp ce la noi în România psihotici nemedicalizați insultă pe stradă, atacând femei politice noaptea că hoții, iar Iohannis vrea corvete de la francezi ca să își mai cumpere un nou mandat, Europa se pregătește pentru cea mai mare sabordare din ultimul mileniu, cu arme puține și cu principii morale distruse.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul-colonel Oleksandr Sîrski a anunțat în dimineața de sâmbătă că situația a devenit extrem de dificilă în partea centrală a frontului.
România a sărbătorit recent 20 de ani de la integrarea istorică în cea mai puternică alianță militară defensivă din istorie - NATO. O integrare care a avut loc în urma unei adevărate bătălii diplomatice și politice pentru a atinge acest deziderat.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 aprilie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Excelența Sa Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA în România, semnează un editorial pentru DefenseRomania în contextul alegerii viitorului secretar general al NATO, între președintele român Klaus Iohannis și premierul olandez Mark Rutte.
DefenseRomania va difuza o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat va fi Excelența Sa Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României la Kiev.
Relaţiile cu Rusia sunt la cel mai jos nivel din istoria Republicii Moldova şi atât timp cât barbaria continuă în Ucraina, nu există premise de îmbunătăţire a acestor relaţii, a declarat ministrul de externe moldovean, Mihai Popşoi, care este şi vicepremier, într-o emisiune la postul public de televiziune TRM, informează marţi portalul IPN.
Coreea de Nord a lansat marţi o rachetă balistică cu rază intermediară de acţiune, a anunţat armata sud-coreeană, relatează Agerpres.
În timpul vizitei sale în China, ministrul francez de externe Stéphane Sejourne a declarat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost unul dintre subiectele discuțiilor cu omologul său chinez la Beijing. Vizita oficialului francez este văzută ca parte a pregătirilor pentru preconizata vizită de stat a președintelui chinez Xi Jinping în Franța în luna mai, după ce președintele francez Emmanuel Macron a vizitat China în aprilie 2023.
Forțele Armate Ucrainene ar putea fi nevoite în curând să se retragă și mai mult dacă ajutorul militar american va continua să întârzie, a declarat președintele Volodimir Zelenski, în timp ce a cerut Washingtonului să furnizeze mai multe rachete cu rază lungă de acțiune pentru că militarii ucraineni să poată lovi aerodromurile ruseşti din Peninsula Crimeea. Într-un interviu acordat Washington Post, Zelenski a declarat că armata ucraineană nu a putut să planifice operațiuni de contraofensivă, deoarece nu știe dacă va avea armele necesare pentru a le pune în practică.
Recent, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Parisul nu exclude să-și trimită trupele în Ucraina. Această idee a fost parțial susținută de alte țări europene. Senatorul francez Cedric Perrin a adăugat că decizia de a trimite trupe ar trebui luată în consultare cu țările NATO.
Având în vedere că toate țările nordice fac acum parte din NATO, statele trebuie să găsească o modalitate de a adapta și de a integra măsurile și inițiativele de securitate naționale și regionale cu cerințele alianței, ceea ce ar putea necesita modificări ale structurilor de comandă existente, au declarat oficialii. În martie 2023, comandanții forțelor aeriene suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze au semnat o declarație care prevedea crearea unei forțe aeriene nordice comune pentru a proteja spațiile aeriene pe care le au în comun.
Pe fondul atacurilor rusești asupra sistemului energetic ucrainean, Casa Albă a cerut din nou Camerei Reprezentanților a SUA să aprobe acordarea de asistență Ucrainei, care ar urma să ofere Kievului noi sisteme de apărare antiaeriană, a precizat Adrienne Watson, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, conform European Pravda.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că rachetele ATACMS cu rază lungă de acțiune vor ajuta Ucraina să lovească bazele aeriene din Crimeea, ocupată temporar, de unde Rusia lansează rachete ghidate cu precizie. Zelenski a făcut aceste precizări într-un interviu acordat editorialistului David Ignatius de la Washington Post.
În timp ce România alocă 2.5% din PIB doar pe hârtie, Polonia sau balticii nu își mai fac iluzii; știu că dacă vor să reziste unui atac rusesc (hibrid și/sau convențional) trebuie să investească mai mult în creșterea capacităților de apărare.
Europenii au tot mai puțină încredere în capacitatea Ucrainei de a-și recâștiga teritoriile, dar mulți dintre ei cred că Rusia a atacat Ucraina pe nedrept și că ucrainenii ar trebui să fie sprijiniți din punct de vedere militar și uman. Aceasta este concluzia experților care au analizat opinia publică din principalele țări europene înainte de alegerile pentru Parlamentul European din iunie.
Astăzi, se împlinesc 20 de ani de când România a depus oficial instrumentele de aderare la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, act istoric prin care țara noastră s-a integrat în familia euro-atlantică şi a evoluat împreună cu celelalte state membre ale NATO. Sunt 20 de ani în care România a primit cele mai solide garanții de securitate, datorită apartenenței la cea mai puternică alianță politico-militară din lume, şi a devenit mai puternică şi mai vizibilă în plan euro-atlantic.
Forțele Armate Ucrainene lucrează la pregătirea liniilor fortificate pentru a rezista ofensivei rusești, dar probabil că lucrările nu avansează suficient de repede. Acestea sunt concluziile publicațiilor Politico și Financial Times.
Cancelarul german Olaf Scholz a insistat asupra faptului că decizia sa de a nu furniza Ucrainei rachete de croazieră Taurus a fost menită să prevină o confruntare directă între Rusia și NATO. Scholz a declarat într-un interviu pentru Märkische Allgemeine că, în calitate de șef al guvernului, poartă responsabilitatea pentru chestiuni ce ţin de ''război și pace'', în special când vine vorba de securitatea în Europa.
Pentru cine a avut urechi să audă Rusia și-a anunțat luna aceasta obiectivele principale în războiul de agresiune pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei.
Declarațiile președintelui francez Emmanuel Macron privind posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina au provocat furia oficialilor americani, relatează Bloomberg, citând oficiali care au cunoștință despre discuțiile dintre aliații NATO. Potrivit surselor, aliații se tem că trimiterea de trupe străine în Ucraina "ar putea provoca o ciocnire cu Moscova".
Autoritatea Oficială de Statistică Turcă, TUIK, a dezvăluit că exporturile continue din Turcia către Israel includ explozibili, muniții și arme, de la începutul acestui an, în ciuda cererilor larg răspândite de a întrerupe comerțul cu Tel Avivul pe fondul agresiunii în curs împotriva Fâșiei Gaza.
Mai multe țări membre NATO informează cu privire la nivelul de pregătire pentru un eventual conflict cu Rusia, care de mai bine de 10 ani întreprinde acțiuni agresive împotriva Ucrainei și exprimă în mod constant teze propagandistice despre o confruntare cu alianța transatlantică.
Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, simte că există un acord tot mai mare între liderii europeni cu privire la faptul că Rusia trebuie să fie învinsă în Ucraina. "Cred că se lărgește înțelegerea că trebuie să învingem Rusia, pentru că altfel va exista o continuare a acestei povești tragice", a declarat Nausėda pentru POLITICO, vorbind după summitul de săptămâna trecută în care s-a discutat despre războiul din Ucraina.
Gruparea teroristă „Stat Islamic” a publicat în cursul nopții un videoclip cu atacul asupra sălii de concerte de la Crocus City Hall din Krasnogorsk, pe care l-a publicat pe canalul de Telegram al agenției de presă Amaq apropiată de grupării, și pe care media îl consideră prea dur pentru a fi popularizat.
Modernizarea istorică a Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu coincide într-o oarecare măsură cu achiziția de avioane de generația a 5-a, F-35 Lightning II.
Tot mai mulți oficiali ai NATO și oficiali militari ai statelor membre în cea mai puternică alianță militară din istorie transmit atenționări că în cazul în care Federația Rusă va avea câștig de cauză în Ucraina, Armata rusă ar putea intra pe un culoar de coliziune cu NATO în următorii ani.
Boris Elțîn e un personaj istoric mult mai complex decât ni-l imaginăm și nu trebuie subestimat, consideră analistul Ștefan Popescu. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999. El fusese reales în iulie 1996. În 1999 i-a predat puterea pe atunci tânărului Vladimir Putin, o decizie care azi ne arată că Elțîn nu a avut mână bună.
Tot mai multe voci la nivel oficial vorbesc cu îngrijorare de faptul că Rusia se pregătește în viitorul apropiat de un război de mare intensitate cu NATO.
Anunțul privind modernizarea bazei militare românești de la Mihail Kogălniceanu din județul Constanța a produs deranj mare în Rusia.
Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești au un impact semnificativ asupra capacității Rusiei de a purta actualul război. Generalul Ben Hodges, comandantul forțelor americane din Europa în perioada 2014-17, a declarat acest lucru în cadrul celui de-al 16-lea Forum anual de securitate de la Kiev.
Potrivit surselor Politico, pachetul ar putea fi finalizat și anunțat de vineri.
Primele șase dintr-un total de 12 avioane de luptă multirol Rafale au ajuns joi în Croația, la mai bine de doi ani după semnarea unui contract cu Franța în valoare de peste un miliard de euro. Sosirea ultimului dintre avioanele contractate este așteptată la începutul anului 2025.
Suedia confirmă că va trimite Letonia un batalion mecanizat de dimensiuni reduse.
Companiile Anduril și General Atomics vor fabrica și testa primele drone de luptă colaborative.
Estonia va achiziționa echipamente militare neletale pentru Republica Moldova pentru aproximativ 40 de milioane de euro pe an. Estonia a semnat deja primul contract cu compania cehă de arme ERA.
NATO a organizat, zilele trecute, un exerciţiu de dislocare rapidă a trupelor.
După cum reiese dintr-o serie de imagini care circulă pe rețelele de socializare rusești, trupele ruse ar fi reușit să evacueze și să captureze un vehicul blindat american, M1150 Assault Breacher Vehicle (ABV), de pe frontul din Ucraina. Acest vehicul a fost pierdut de Brigadă 47 Mecanizată a Forțelor Armate ucrainene la sfârșitul lunii februarie 2024. Aceste imagini au fost distribuite și răspândite intens pe rețelele de socializare rusești începând cu 25 aprilie 2024, marcând prima captură atestată a unui vehicul american M1150.
Militarii ucraineni din cadrul unei unităţi a Forțelor pentru Operații Speciale au efectuat un atac cu rachete împotriva unui sistem rusesc de apărare antiaeriană Buk-M1, a precizat serviciul de presă al Forțelor Armate ale Ucrainei.
În timpul primei sale vizite în Germania, prim-ministrul britanic Rishi Sunak a subliniat necesitatea ca Europa să continue să sprijine ferm Ucraina. ,,Suntem uniți [cu Germania] prin faptul că dorim să sprijinim Ucraina atât timp cât va fi nevoie", a declarat Rishi Sunak, subliniind că agresiunea militară rusă "să se încheie cu un eșec".
Pentru prima dată, au fost prezentate imagini de la lansarea rachetei balistice CTM-290 pe care Polonia vrea să o achiziţioneze de la Coreea de Sud. Racheta a fost lansată din sistemul Homar-K în prezența reprezentanților guvernului polonez. Raza de zbor a rachetei și caracteristicile focosului sunt apropiate de cele ale rachetei americane ATACMS.
Rusia a respins miercuri seara o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU prin care le cere țărilor să prevină o cursă a înarmărilor în spațiu.
Este posibil ca întârzierea de luni de zile a ajutorului militar american pentru Ucraina să fi dat timp forțelor rusești să atenueze eficienta viitoarelor atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune de tip ATACMS, se precizează într-un raport publicat pe 24 aprilie de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW). Evaluarea a fost făcută la scurt timp după ce s-a relatat că SUA au început să furnizeze în secret aceste rachete Ucrainei, începând cu luna martie. Statele Unite au livrat pentru prima dată Ucrainei modele mai vechi de rachete ATACMS cu rază medie de acțiune, în toamna anului trecut, după luni de discuţii. Versiunile mai vechi au o rază de acțiune de 165 de kilometri.
În timp ce trupele ucrainene așteaptă muniția promisă de Statele Unite, armata rusă își continuă înaintarea lentă pe teritoriul ucrainean, potrivit presei și analiştilor americani. CNN relatează că satul Ocheretine din regiunea Donețk rămâne în centrul atenției trupelor rusești. Canalul citează grupul ucrainean de monitorizare DeepState, care relatează că rușii avansează spre vest aproape zilnic.
Autoritățile ucrainene solicită tot mai intens Washingtonul să accepte producerea în comun de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, care ar ajuta substanțial Ucraina să se apere de loviturile aeriene ruse, după cum a declarat ambasadorul ucrainean în SUA, Oksana Markarova, într-un interviu acordat pentru European Pravda pe 23 aprilie.
Comandamentul European al Forțelor Armate ale SUA a informat, pe 24.04.2024, că grupul de bombardiere strategice americane B-1B Lancer, care s-a aflat timp de o lună la Baza Aeriană Morón din Spania, a revenit în Statele Unite.
Așa cum era de așteptat, președintele Joe Biden a semnat imediat legea care oferă ajutor de 61 de miliarde de dolari Ucrainei.
Atacul ucrainean cu drone din noaptea de 24 aprilie a fost confirmat de Ministerul rus al Apărării, dar și de șefii regiunilor Smolensk și Lipetsk unde au fost lovite obiective.
SUA au trimis deja în secret rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune în Ucraina, iar Ucraina a lovit Crimeea cu ele săptămâna trecută, relatează Reuters cu referire la un oficial american.
Investițiile chineze în Ungaria se ridică la 6 trilioane de forinți (15,3 miliarde de euro) și vin în principal sub forma construirii de noi fabrici de baterii pentru vehicule electrice, a declarat ministrul Afacerilor Externe și Comerțului, Peter Szijjarto, în timpul vizitei sale la Beijing.
Grecia ar putea furniza Ucrainei cel puțin un sistem de apărare aeriană Patriot, scrie site-ul grecesc Pronews, citând surse guvernamentale.
Iranul și Coreea de Nord sunt aliați de lungă durată care au cooperat cu privire la programele de arme încă din anii 80.
Un proiect militar important, aflat în faza experimentală, care are la bază un soft cu inteligență artificială (AI) dezvoltat de armata americană a avut rezultate mixte pe câmpurile de luptă din Ucraina, deoarece cei care se află în spatele acestuia se străduiesc să trimită date şi formaţiile culese de pe câmpul de luptă, cu metode de secol secolul 21 către militari care luptă în ''tranșee din secolul 19", a relatat New York Times (NYT) la 23 aprilie.
Ministrul rus al apărării, general de armată Serghei Șoigu, a declarat, pe 23.04.2024, că, până la sfârșitul acestui an, în dotarea Forțelor Aerocosmice vor fi introduse primele complexe de rachete antiaeriene de tip S-500 Prometheus.
Forțele ruse încearcă să profite de lipsa acută de muniție în rândul armatei ucrainene și intensifică campania de cucerire a Donbasului.
Surse politice și militare de la Tel Aviv au confirmat că demisia anunțată pentru luna august a comandantului Regiunii Centrale a Armatei Israeliene, generalul Yehuda Fox, constituie o lovitură majoră pentru instituția militară.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a cerut în mod constant și insistent aliaților să mărească finanțarea cheltuielilor militare, a reiterat că ajutorul acordat Ucrainei pentru a contracara agresiunea rusă este, de asemenea, o contribuție la securitatea comunității transatlantice însăși.
Rusia ar putea intensifica bombardamentele asupra Ucraina și nu este exclus să-şi aleagă alte ținte pentru viitoarele atacuri, iar cele mai vizate ar putea fi infrastructura de transport, logistica și depozitele militare, se precizează în cel mai recent raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Guvernul ucrainean alocă 8 miliarde grivne (UAH) de la bugetul de stat pentru construirea de fortificații în vederea apărării pozițiilor ucrainene. Această informaţie a fost anunțata de Denis Shmihal, prim-ministrul Ucrainei. Guvernul de la Kiev a reușit să aloce această sumă pentru construcția de fortificații prin redistribuirea cheltuielilor de la bugetul de stat la 23 aprilie 2024.
La 22 aprilie 2024, Agenția pentru achiziții militare din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării a încheiat contracte pentru achiziționarea a 4.000 de drone chinezești, dintre care 3.000 de DJI Mavic 3E și 1.000 de sisteme aeriene fără pilot DJI Mavic 3T. Evaluate la 575,2 milioane de grivne ucrainene (aproximativ 14.478.456,98 dolari), aceste achiziții fac parte din obiectivul mai larg al Ucrainei de a achiziționa un total de 20.000 de drone DJI prin intermediul platformei Prozorro.
În ciuda solicitărilor anterioare venite din partea Ucrainei pentru mai multe avioane de atac, un înalt oficial al Pentagonului a declarat că ucrainenii nu sunt interesați de fostele aeronave A-10 Warthogs ale U.S. Air Force.
Potrivit site-ului Itamilradar.com, pe 23.04.2024, portavionul francez Charles de Gaulle (R91) a părăsit portul Toulon și a început executarea operațiunii Akila, menită să consolideze prezența navală franceză în Marea Mediterană.
Faptul că Pakistanul, țară fondatoare a Organizației Cooperării Islamice (OCI) și una dintre cele opt puteri nucleare recunoscute oficial nu are o poziție fermă față de ceea ce pro-palestinienii numesc “genocidul Israelului din Gaza”, ridică tot mai multe semne de întrebare.
