Potrivit datelor Institutului de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), preluate și de DefenseRomania, în 2023 cheltuielile militare internaționale au crescut cu aproape șapte procente, atingând o nouă valoare record. Creșteri deosebit de mari au fost înregistrate în Europa, Asia și Orientul Mijlociu.
În plus, în februarie, UE a venit cu abordare nouă în privința industriei de apărare, mai axată pe producția de război, prezentându-și planul într-un proiect de Strategie europeană pentru industria de apărare.
„Trebuie să fim sinceri cu noi înșine: capacitățile Bundeswehr-ului sunt foarte limitate. Sprijinul militar pe care Germania l-a oferit Ucrainei a dus deja la slăbirea Bundeswehr-ului. Cu toate acestea, a fost important să oferim această asistență pentru că Ucraina nu se protejează doar pe ea, ci ne protejează și securitatea și libertatea”, a declarat Michael Roth, membru al Bundestagului din partidul de guvernământ SPD.
Stocurile Armatei germane e normal să fie epuizate: Berlinul a trimis până acum ajutor militar la Kiev în valoare de 17,1 miliarde de euro, mai mult decât orice altă țară europeană. Marea Britanie este pe locul doi cu 6,6 miliarde de euro, iar Polonia este pe locul trei cu 3 miliarde, în timp ce Franța a trimis până acum Ucrainei ajutor militar în valoare de doar 500 de milioane. În mare parte pentru că francezii economisesc bani pe armată de mult timp.
SAMP-T, Armata franceză
Dar Emmanuel Macron a anunțat vara trecută că Franța va investi 413 miliarde de euro în forțele sale armate pe o perioadă de șapte ani, 2024-2030. Aceasta este cu o treime mai mult decât în perioada precedentă de 6 ani, când au fost cheltuite 300 de miliarde.
În plus, Franța se concentrează tot mai mult pe flancul estic al Europei, iar forțele sale armate trebuie să fie credibile, a declarat în ianuarie comandantul armatei, generalul Pierre Schill. Până în 2027, armata franceză vrea să poată desfășura o divizie de aproximativ 25.000 de soldați în 30 de zile.
Astfel de promisiuni nu îi ajută prea mult pe ucraineni.
Militari francezi care operează sistemele de obuziere autopropulsate Caesar. Exercițiu comun cu Forțele Regale daneze / Sursa: Armée de Terre, facebook
Încă de acum un an, când era clar că stocurile de obuze se epuizează rapid, în multe țări ale alianței NATO a devenit evident că producția nu era suficientă pentru a satisface cerințele tot mai mari ale forțelor armate ale Ucrainei.
Stocurile golite au fost o consecință a strategiei militare occidentale conform căreia Occidentul nu are în planuri să ducă un război împotriva potențialilor inamici bazându-se pe artilerie.
Doctrina presupunea în primul rând utilizarea pe scară largă a aviației moderne și a mijloacelor de lovire de mare precizie și în adâncimea teritoriului inamic.
Ucraina nu are astfel de capabilități. Pentru acest motiv, Kievul trebuie să compenseze și are nevoie de 200.000 de obuze de calibrul 155 mm pe lună, adică mai mult de 6.500 pe zi, pentru a menține paritatea cu artileria rusă.
Lucrurile au început să se miște. Acum un deceniu, când Rusia a anexat Crimeea în 2014, membrii europeni NATO cheltuiau 235 de miliarde de dolari sau 1,47% din PIB pentru apărare. În 2023, suma a crescut la 347 de miliarde de dolari, ceea ce echivalează cu 1,85 la sută din PIB, iar până la sfârșitul lui 2024 sunt preconizate cheltuieli de 380 de miliarde.
Cu toate acestea, producția occidentală rămâne în urma nevoilor: Statele Unite și-au dublat producția de obuze la 24.000 pe lună, în timp ce țările UE produc împreună aproximativ 50.000 de proiectile.
Asta înseamnă că pentru ca Ucraina să primească 200.000 de obuze în fiecare lună, cel puțin până la începutul lui 2025, Europa trebuie să crească producția din acest an cu 140%.
Așa cum arăta Financial Times, problema în Europa este lipsa materialelor de bază pentru obuze - praf de pușcă și explozivi, precum și componente pentru producerea acestora, de exemplu, nitroceluloza. Fără aceasta, este imposibil să crești rapid producția acestor materiale, iar construcția de fabrici pentru producerea acestor materiale va dura cel puțin trei ani, potrivit producătorilor de arme din UE.
Cel mai bun exemplu, avionul F-35, este tot mai căutat de statele europene. Marea Britanie, Italia, Norvegia și Țările de Jos, sau Danemarca au comandat un total de 359 de aeronave F-35, fiind în primul val al statelor care operează deja astfel de aparate de zbor.
În ultimii doi ani, s-au înmulțit comenzile de F-35 din țări care se simt deosebit de amenințate de Rusia: Finlanda a cumpărat 64, Belgia 34, Germania 35, Polonia 32, chiar și mica Cehie va cumpăra 24 de aeronave. Grecia și România sunt și ele printre statele europene care așteaptă undă verde din SUA pentru achiziția a până la 40, respectiv 48 de aeronave.
În plus, Germania a decis să cumpere cinci avioane P-8A de la americani, care este de fapt un model Boeing 737, dar special echipat și înarmat pentru căutarea și distrugerea submarinelor inamice.
"Alocarea a două procente pentru apărare nu poate fi decât un punct de plecare. Europa trebuie să se înarmeze și mai bine din cauza agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei", au anunțat recent împreună șefii diplomației Germaniei, Franței și Poloniei.
Ministrul german al apărării Boris Pistorius și omologul său francez Sébastian Lecornu au anunțat că cei mai puternici doi membri ai Uniunii încep să producă împreună tancul MGCS (Main Ground Combat System). Scopul este ca „în 2040 să avem un tanc comun pentru că în general avem și un inamic comun și trebuie să ne antrenăm împreună”, spune ministrul francez.
În est, Polonia construiește o armată care este pe cale să devină cea mai mare forță terestră din UE. Polonia are deja mai multe tancuri și obuziere decât Germania. Au aproape 300.000 de militari, comparativ cu cei 170.000 ai Germaniei.
Tanc Leopard 2PL, al Forțelor Terestre poloneze
Pe lângă consolidarea propriei producții militare, polonezii au comandat americanilor peste 100 de sisteme de rachete HIMARS, mai multe sisteme Patriot și au semnat un contract cu compania sud-coreeană Hanwha pentru achiziționarea a până la 288 de lansatoare de rachete K239 Chunmoo care pot trage mai multe rachete de artilerie ghidate sau nedirijate.
La aceasta ar trebui adăugate 116 tancuri Abrams. Forțele aeriene poloneze sunt echipate cu avioane F-16 americane, iar în 2020, Varșovia a semnat un contract cu SUA în valoare de 4,6 miliarde de dolari pentru 32 de avioane de vânătoare F-35, plus că au cumpărat alte 48 de avioane sud-coreene FA-50, avioane de antrenament pe care le-au pot fi folosite si ca bombardiere ușoare echipate cu rachete antitanc.
Polonezii vor dispune și de elicoptere de atac AH-64E Apache, un contract de-a dreptul uriaș - de 12 miliarde de dolari pentru achiziția a 96 de AH-64E Apache. Dar chiar și acest contract pălește în comparație cu cel pentru achiziția a celor (probabil) 6 sisteme Patriot, practic 48 de lansatoare de rachete Patriot, împreună cu radare, sisteme de comandă și comunicații - toate, într-un contract de 15 miliarde de dolari.
România se vede nevoită, la rândul său, să investească în propria apărare și în securitatea Flancului Estic al NATO. În următorii ani, vor sosi în țară trei noi sisteme de tip PATRIOT (în plus față de cele 4 baterii existente), precum şi batalionul de 54 de tancuri Abrams M1A2, acesta din urmă va intra în dotarea armatei în 2026. De asemenea, se pregătește și achiziția pentru forţele terestre a aproape 300 de vehicule tip maşină de luptă a infanteriei pe şenile, în timp ce procedura de achiziție a 54 de obuziere autopropulsate de 155 mm este aproape finalizată, în cursă rămânând doar coreenii de la Hanwha , cu obuzierul K9 Thunder. Planurile de viitor vizează achiziția a mai multor tancuri, fiind vehiculată cifra de 300 de tancuri. Până în prezent bătrânul TR-85M1 Bizonul e cel mai modern tanc aflat în dotarea forțelor noastre terestre.
Statele baltice, care sunt primele lovite dacă Rusia decide să se îndrepte spre Occident, se înarmează serios și ele.
Lituania și-a exprimat intenția de a cumpăra 50 de tancuri germane Leopard 2, 200 de vehicule blindate, radare olandeze și mortare spaniole sosesc din SUA. Estonia a cumpărat 230 de vehicule blindate, rachete antinavă, obuziere din Coreea de Sud din Turcia și așteaptă un transport de rachete HIMARS din America, care s-a dovedit devastator de eficientă în Ucraina. Era păcii și cooperării cu Rusia a trecut.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
