Potrivit Convenției de la Montreux din anul 1936, care reglementează statutul celor două strâmtori, Turcia are dreptul, în caz de război, să limiteze sau să interzică tranzitul navelor militare prin acestea.

Un eventual conflict cu Grecia, care pare din ce în ce mai probabil, poate aduce Turcia în situația adoptării unei astfel de decizii. Închiderea strâmtorilor de la Marea Neagră poate fi considerată o mare problemă pentru unele dintre statele riverane și, în special, pentru Federația Rusă, care dispune de grupări militare în estul Mării Mediterane și pe teritoriul sirian.   

Situația actuală a trupelor ruse din Orientul Mijlociu

În prezent, Federația Rusă dispune în estul Mării Mediterane de o Grupare navală operativă, formată din aproximativ 15 nave de luptă și auxiliare, care sunt dislocate în zonă pe principiul rotației.

Având în vedere faptul că Marea Mediterană se află în zona de responsabilitate a Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN), majoritatea navelor deplasate în regiune provin de la această flotă, care asigură și conducerea grupării. Din compunerea grupării operative fac parte și nave de la Flota de Nord sau Flota din Marea Baltică, aduse în mod special în Marea Mediterană sau aflate, temporar, în marșuri de lungă durată.

Conducerea Grupării navale operative este asigurată de o navă de luptă mare, de nivel fregată, distrugător sau crucișător, dotată, de regulă, cu rachete de croazieră Kalibr. În ultima perioadă, în acest scop au fost întrebuințate cele trei fregate Proiect 11356 ale FRMN: Amiral Grigorovici, Amiral Essen și Amiral Makarov. Acestea se află în estul Mării Mediterane, prin rotație, pentru o perioadă de aproximativ trei luni.

În baza unei solicitări a președintelui rus, Vladimir Putin, din urmă cu câțiva ani, în permanență, în compunerea grupării din Marea Mediterană trebuie să se afle cel puțin o platformă purtătoare de rachete de croazieră de tip Kalibr. În ultimul timp, din aceasta au făcut parte, permanent, trei sau patru astfel de platforme, între care cel puțin două submarine Proiect 636.3 din compunerea FRMN și una sau două nave de suprafață (fregate, nave de patrulare, nave mici purtătoare de rachete).

Pentru bazarea, deservirea tehnică și aprovizionarea navelor aflate în misiune în estul Mării Mediterane, Federația Rusă folosește Baza Navală - Tartus, în care funcționează, din perioada sovietică, un punct de asigurare tehnico-materială al Forțelor Navale. Acesta dispune permanent de un atelier plutitor, deplasat în Siria timp de șase luni, prin rotație, de la FRMN sau Flota din Marea Baltică. De asemenea, în portul Tartus sunt bazate cele două submarine ale FRMN, care îndeplinesc misiuni pe mare, în funcție de necesitate. În port se mai află vedete antidiversiune și vedete rapide pentru contracararea amenințărilor teroriste sau a grupurilor de cercetare-diversiune ale adversarului. Restul navelor se află pe mare, unde desfășoară activități de pregătire pentru luptă și de asigurare a prezenței navale ruse.

De asemenea, Federația Rusă întrebuințează în Siria o puternică bază aeriană, dislocată în Provincia Latakia. Este vorba despre Baza Aeriană - Hmeimim, unde reprezentații ruși au dislocat un grup aerian, încă de la începutul operației militare de pe teritoriul Siriei în toamna anului 2015. În cadrul bazei sunt dislocate și execută serviciul de luptă, tot pe principiul rotației, avioane de vânătoare (Su-35 și Su-30), de bombardament (Su-34 și Su-24M) și de asalt (Su-25). În același timp, pe aerodromul din Hmeimim se află și o serie de aeronave cu destinație specială, respectiv avioane de cercetare radioelectronică Il-20M, avioane AWACS de tip A-50U sau avioane militare de transport Il-76MD.

Baza aeriană este folosită și de avioanele grele de transport ale Federației Ruse, care asigură deplasarea în Siria a trupelor, tehnicii militare și materialelor necesare pentru funcționarea facilităților dislocate pe teritoriul sirian.

Referitor la aprovizionarea și întreținerea trupelor ruse din estul Mării Mediterane și din Siria trebuie spus faptul că aceasta se realizează în două moduri: pe cale maritimă și pe cale aeriană.

Ruta maritimă presupune deplasarea navelor din Marea Neagră în Marea Mediterană, respectiv din portul Novorossiysk în portul Tartus. Misiunea se desfășoară începând din perioada 2013-2014 și a primit denumirea neoficială de “Expresul sirian”. Aceasta implică transportul de tehnică militară, muniții și materiale destinate atât militarilor ruși din estul Mării Mediterane și din Siria, cât și pentru armata guvernamentală siriană. Forțele Navale întrebuințează în acest scop nave mari de desant, în special aparținând FRMN, dar și Flotei din Marea Baltică sau Flotei de Nord, nave militare auxiliare de transport (achiziționate de Federația Rusă din Turcia și incluse în dotarea FRMN) sau cargouri civile închiriate.

Ruta aeriană presupune deplasarea avioanelor militare de transport sau a altor aeronave de pe aerodromuri/aeroporturi de lângă Moscova sau de pe aerodromul Mozdok din Regiunea Militară Sud către aerodromul Hmeimim. De regulă, în acest scop este folosit un traiect de zbor care include Federația Rusă-Marea Neagră-Turcia-Siria, având în vedere faptul că este vorba de distanța cea mai scurtă. Ca o rută ocolitoare este folosit și un alt traiect de zbor Federația Rusă-Marea Caspică-Iran-Irak-Siria. Pe aceasta sunt deplasate, în special, avioanele de luptă rusești care sunt dislocate în Siria sau revin în Federația Rusă, în cadrul procesului de rotire a trupelor. De regulă, un avion militar de transport însoțește un grup format din trei-cinci avioane de luptă.

Posibile variante de acțiune în urma închiderii strâmtorilor

În cazul în care Turcia va decide să închidă Strâmtorile Bosfor și Dardanele, pentru Federația Rusă vor apărea două categorii de probleme.

Prima dintre acestea se referă la rotația navelor de suprafață și submarinelor FRMN, care îndeplinesc misiuni în cadrul Grupării navale operative a Forțelor Navale, în estul Mării Mediterane și în portul sirian Tartus. Acest lucru va însemna că în regiune vor rămâne blocate navele de luptă și submarinele aflate în zonă în momentul închiderii strâmtorilor. Ținând cont că Federația Rusă dispune în Siria de toate facilitățile necesare pentru dislocarea și întreținerea navelor, o astfel de situație nu ar fi, în niciun caz, catastrofală. Soluția pentru gestionarea acesteia va consta în rotirea efectivă numai a echipajelor navelor, prin aducerea acestora pe cale aeriană în/din Siria. Ca o paranteză, trebuie spus faptul că Federația Rusă a utilizat deja acest procedeu în cazul submarinelor, care, din cauza unor restricții impuse de Convenția de la Montreux, au rămas în portul Tartus aproape doi ani. În cadrul FRMN au fost formate două echipaje suplimentare, care s-au rotit în misiune la un interval de câteva luni. Pe de altă parte, în zonă pot fi aduse în continuare nave de la Flota din Marea Baltică și Flota de Nord.

A doua categorie de probleme va fi determinată de imposibilitatea utilizării rutei navale pentru furnizarea de tehnică militară, muniții și materiale în Siria. În această situație, partea rusă va fi nevoită să transfere această sarcină spre Forțele Aerocosmice. În acest fel, va crește numărul de zboruri efectuate cu avioanele Aviației Militare de Transport. Evident, acestea vor folosi ruta alternativă, prin Marea Caspică, Iran și Irak. 

Concluzii

Deși, la prima vedere, închiderea Strâmtorilor Bosfor și Dardanele ar putea avea consecințe catastrofale pentru Forțele Armate ale Federației Ruse, lucrurile nu stau chiar așa. Conducerea politico-militară de la Moscova dispune de variante de acțiune, care pot suplini, temporar sau chiar pe termen lung, interzicerea intrării sau ieșirii în sau din Marea Neagră. Costurile legate de aceste demersuri ar crește ușor, însă ele pot fi acoperite cu ușurință din resursele aflate la dispoziția Ministerului Apărării.