În centrul acestei transformări se află un nou impuls pentru „autonomia strategică”, un concept care urmărește să permită Europei să acționeze independent de Statele Unite în protejarea intereselor sale. Ipotezele confortabile ale unei Europe stabile, de după Războiul Rece, au fost spulberate.
Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022 şi mai nou relaţia tot mai tensionata cu Statele Unite au acționat ca un semnal de alarmă puternic, forțând națiunile europene să se confrunte cu realitatea războiului convențional la ușa lor. Împreună cu rivalitatea strategică crescândă dintre Statele Unite și China, amenințarea persistentă a terorismului transnațional și prevalența tot mai mare a războiului hibrid, necesitatea unei apărări europene robuste și unificate nu a fost niciodată mai evidentă.
„Războiul din Ucraina a modificat fundamental peisajul securității europene”, afirmă nu de mult Dr. Camille Grand, expert în domeniul apărării la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). „Acesta a demonstrat fragilitatea ordinii de securitate existente și a subliniat imperativul ca Europa să își asume o mai mare responsabilitate pentru propria apărare”.
Un fundament al revitalizării apărării în Europa este încercarea de a-și îmbunătăți capacitățile în materie de echipamente militare. Decenii de investiții insuficiente au lăsat multe armate europene dependente de sisteme învechite sau dependenţe de achiziţii din Statele Unite. Soluția pe care o avem pe care o avem la îndemână este una simplă: Programe comune de achiziții și eforturi de dezvoltare pe plan european intre marii producători de armament.
Cu un buget de 8 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, Fondul European de Apărare (EDF), lansat încă din 2017, este un instrument-cheie în promovarea cooperării la nivel de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării. Comisia Europeană a afirma în repetate rânduri că EDF finanțează proiecte care acoperă domenii critice precum inteligența artificială, securitatea cibernetică și sistemele de arme de nouă generație.
„FED este conceput să elimine barierele din calea cooperării și să promoveze o bază industrială europeană de apărare mai integrată”, a explicat în trecut un purtător de cuvânt al Comisiei.
Datele arată că EDF a finanțat deja numeroase proiecte inovatoare, inclusiv dezvoltarea de sisteme aeriene avansate fără pilot și de rețele de comunicații securizate.
Călătoria către o apărare europeană mai puternică este una lungă și complexă. Dar direcția este clară: Europa își creează un nou scut, care reflectă evoluția nevoilor sale de securitate și determinarea sa tot mai mare de a-și modela propriul destin.
Președintele american Donald Trump a accelerat apelurile la reînarmarea Europei, punând la îndoială rolul central al Washingtonului în cadrul NATO și făcând deschideri către Rusia în privința Ucrainei.
În încercarea de a oferi celor 27 de state membre ale UE instrumentele necesare pentru creșterea cheltuielilor, Bruxelles-ul a prezentat luna aceasta o serie de propuneri despre care afirmă că ar putea atrage până la 800 de miliarde de eur.
În ciuda tuturor acestor impulsului din spatele inițiativelor europene în domeniul apărării, rămân provocări semnificative. Interesele naționale divergente, obstacolele birocratice și constrângerile financiare pot împiedica progresul. În plus, obținerea unei autonomii strategice reale necesită un angajament pe termen lung și dorința de a depăși prejudecăți adânc înrădăcinate.
Țările europene membre ale NATO iau măsuri urgente pentru a-și consolida industriile de armament, pe fondul îngrijorării crescânde cu privire la soliditatea angajamentului Statelor Unite față de securitatea lor. Națiunile europene derulează, de asemenea, revizuiri ale strategiilor naționale pentru a-și adapta posturile de apărare.
Țările NATO din Europa și-au dublat importurile de arme între 2020 și 2024, SUA furnizând peste 64% din total - față de 52% în perioada precedentă de cinci ani.
Multe țări au mers ceva mai departe cu deciziile lor de a achiziționa arme americane, în ciuda îngrijorării crescânde că garanțiile de securitate pe care America le-a oferit Europei timp de decenii nu mai sunt de încredere sub președintele american Donald Trump.
Cu toate acestea, Franța este unică prin faptul că este deja în mare măsură independentă de SUA în ceea ce privește echipamentele militare. Majoritatea celorlalte țări UE au un anumit grad de resurse militare americane inclus în stocurile lor și multe sunt dependente de avioanele de luptă F-35 fabricate în SUA, veriga cea mai slabă.
Franța, de exemplu, a publicat recent o nouă revizuire strategică națională care subliniază necesitatea unei capacități de apărare mai robuste și mai autonome. Capacitățile militare, voința politică și viziunea strategică ale Franței au poziționat-o ca un actor-cheie al inițiativelor europene în domeniul apărării.
În fața provocărilor tot mai mari în materie de securitate, se ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea militară a Franței de a conduce o inițiativă de apărare comună. Președintele francez Emmanuel Macron a plasat Franța în centrul inițiativelor europene de reînarmare, în urma unei apropieri între SUA și Rusia.
UE face presiuni pentru creșterea cheltuielilor și punerea în comun a resurselor pentru apărare, în fața amenințării tot mai mari din partea Rusiei și a retragerii protecției militare americane. Cu toate acestea, se pun semne de întrebare cu privire la capacitatea armatei franceze, aflată pe locul șapte în lume și cea mai bună din UE, de a conduce această inițiativă.
De la alegerea sa în 2017, Macron a crescut semnificativ bugetul de apărare al Franței, cu un buget de 295 de miliarde de euro aferent legii de planificare militară 2019-2025 și de 413 miliarde de euro pentru 2024-2030, ceea ce reprezintă o creștere de 40 %. În ciuda acestor investiții, Franța este încă în urmă.
Dupa cum precizeaza Euronews, senatorul Cédric Perrin, membru al Partidului Republican și președinte al Comisiei pentru Apărare din cadrul Senatului francez, a remarcat progresele înregistrate, dar a declarat că finanțarea rămâne „insuficientă pentru a face față noilor provocări”, cum ar fi invazia Rusiei în Ucraina în 2022.
Armata franceză are aproximativ 200.000 de soldați activi și 44.000 de rezerviști, cu 225 de tancuri Leclerc și 79 de obuziere Caesar. Marina sa are un portavion nuclear, patru submarine nucleare cu rachete balistice și 15 fregate, în timp ce forțele aeriene dispun de 197 de avioane de luptă.
Franța dispune de aproximativ 290 de focoase nucleare pentru strategia sa de descurajare, însă stocurile sale de muniție sunt foarte reduse. Obiectivul de a produce 100 000 de obuze de 155 mm pe an până în 2024 este o îmbunătățire față de cele 6 000 produse între 2012 și 2017.
Cu toate acestea, având în vedere că armata ucraineană folosește 7 000 de obuze pe zi, există încă un drum lung de parcurs. Un raport din 2023 indică faptul că stocurile sunt la cel mai scăzut nivel din toate timpurile, neputând fi suficiente mai mult de câteva săptămâni în cazul unui conflict prelungit.
Franța dispune de un complex industrial de apărare robust și este al doilea exportator de arme din lume, conform celei mai recente analize a Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm.
Dar este important să se facă distincția între vânzările de arme ale Franței și capacitățile militare ale armatei naționale, potrivit lui Emmanuel Dupuy, analist militar și președinte al Institutului pentru Perspective Europene și Studii de Securitate (IPSE). Dupuy a susținut că lanțul de aprovizionare militară al Franței este viciat.
„Am devenit principalul exportator european de arme prin vânzarea avioanelor de luptă Rafale și a obuziere Caesar, dar suntem în criză de muniție pentru că nu mai avem capacitatea de a o produce în Franța”, a declarat Dupuy pentru Euronews.
În ciuda atuurilor sale militare, Franța înregistrează întârzieri în mai multe domenii critice, au avertizat experții. „Trebuie să investim în capacități de proiecție a forței militare - avioane de transport greu pentru a desfășura un număr mare de trupe și vehicule blindate în străinătate”, a declarat Dupuy.
O altă lacună urgentă implică dezvoltarea mai multor drone, care au transformat modul în care se poartă războaiele, în special în Ucraina.
Un domeniu special de preocupare este supravegherea. Într-o eră a războiului cibernetic și a supravegherii electronice, Franța trebuie să își consolideze capacitatea de a detecta și de a răspunde amenințărilor în timp real, potrivit lui Dupuy.
De asemenea, acesta a declarat că Franța și aliații săi din UE trebuie să se elibereze de dependența de sistemele de rachete Patriot construite în SUA.
„Trebuie neapărat să nu mai depindem de sistemele antiaeriene Patriot, ci să ne dezvoltăm propriile echivalente europene”, a explicat expertul.
Ministerul de Finanțe al Franței a anunțat săptămâna trecută că guvernul francez intenționează să mobilizeze 5 miliarde de euro în fonduri publice și private suplimentare pentru sectorul apărării. Cu toate acestea, presiunea asupra finanțelor publice ale Franței îi restrânge opțiunile de creștere a cheltuielilor pentru apărare. Macron intenționează să crească bugetul armatei de la 2% din PIB-ul țării la 3-3,5% în următorii ani.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
