În Rusia şi-a propus recompensarea soldaţilor după modelul Wehrmacht-ului: Principalele tactici ale trupelor ruse nu ţin cont de pierderile disproporţionate de personal
Ministerul Apărării de la Moscova caută soluții pentru a menține un ritm ridicat al atacurilor sinucigașe de la sol și se inspiră după metodele folosite de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Jurnalul oficial al Ministerului rus al Apărării, „Colecția Armatei”, a publicat, pe 13 ianuarie, un articol prin care propune acordarea soldaților ruși, care participă la asalturile împotriva pozițiilor inamice, a unei insigne speciale, după modelul Forțelor Armate ale Germaniei naziste, potrivit publicației rusești de opoziție Meduza.
Autorii articolului din „Colecția armatei”, consideră că în Wehrmacht (Forțele Armate ale Germaniei naziste) „problema premiilor a fost bine gândită și controlată cu atenție” și, prin urmare, soldații de asalt aveau propria lor insignă de premiu - „insigna de asalt a infanteriei”.
„Ni se pare că numărul mare al acțiunilor de asalt ale trupelor în timpul ''operației militare speciale din Ucraina'' impune să introducem și un însemn departamental în cadrul Forțelor Armate Ruse - însemnele de asalt ale infanteriei ruse, care ar trebui acordate soldaților, direct pe câmpul de luptă, de comandanții de regiment și de cei de brigadă, urmând ca ulterior distincțiile să fie oficializate birocratic”, se spune în articolul din „Colecția armatei”.
De asemenea, autorii propun „adoptarea de la Wehrmacht nu numai a modelului de atribuire, ci și a criteriilor de atribuire”. Pentru cinci până la nouă „acțiuni de atac reușite” se propune acordarea unei insigne de gradul doi, pentru zece până la cincisprezece - de gradul întâi.
Majoritatea experților militari notează că una dintre principalele tactici ale trupelor ruse în desfășurarea operațiilor militare în Ucraina sunt așa-numitele „atacuri de carne”, când comanda, pentru a ocupa chiar și cea mai mică și mai nesemnificativă locație din punct de vedere strategic sau operațional, nu ţine cont de pierderile disproporţionate de personal.
Prin această abordare, Ministerul rus al Apărării confirmă, probabil fără să vrea, interesul deosebit pe care-l acordă atacurilor aproape sinucigașe ale infanteriei, precum și faptul că filozofia sa de război, se bazează pe sacrificarea propriilor oameni, în lipsa unor arme de calitate care să schimbe jocul rapid în favoarea sa.
Raportul dintre populația Rusiei și cea a Ucrainei este de aproape 4 la1 și, teoretic, raportul general de forțe pe front este situat în jurul aceleiași valori și chiar mai mare pe direcțiile în care Rusia intensifică atacurile. Această superioritate numerică încă îi permite conducerii militare ruse de la Moscova să foloseacă aceste tip de asalturi.
În cel de-al Doilea Război Mondial, acțiunile de asalt ale Wehrmachtului erau însă bine calculate, cel puțin în primii doi ani ai războiului, astfel încât pierderile să fie minime, iar caracterul de surprindere și dinamica „fulgerătoare” a războiului au confirmat abordarea respectivă.
Însă, după stabilizarea fronturilor și după ce, cei mai buni, experimentați și determinați soldați au dispărut treptat din luptă, tactica Wehrmachtului nu a mai funcționat. Rusia se găsește acum în aceeași situație și actualele ei forțe de luptă la sol se apropie de punctul în care nu mai pot susține, timp de cel puțin un an, ofensiva pe un front atât de larg, de peste 1.200 de km.
Spre deosebire de tacticile de luptă rusești, armatele NATO se bazează foarte mult pe tehnică de luptă avansată, superioară cu cel puțin o generație față de tehnica potențialului inamic. În plus, una dintre preocupările principale în armatele NATO este protecția forței, astfel încât militarii lor să supraviețuiască cât mai mult posibil într-un eventual conflict.
Cu cât există mai mulți militari supraviețuitori din cei inițiali de la începutul războiului, cu atât sunt șansele mai mari să se învețe mai multe lecții de război și să se ia decizii mai bune care să ducă la victorie.
Totuși, această abordare din rândul armatelor NATO favorizează dezvoltarea armelor defensive în detrimentul armelor cu care se pot efectua lovituri la distanțe mari. Pe acest fond de tocire a instrumentelor ofensive ale NATO, care să mențină amenințarea la un nivel de credibilitate ridicat, Rusia și China au fabricat, într-un număr foarte mare, rachete cu rază lungă de acțiune pentru atac la sol și antinavă, trădându-și în același timp intențiile de a se angaja militar împotriva NATO.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
