Au fost mulți care l-au votat, au fost mulți care nu l-au votat. Practic, egale în numărul de voturi obținute, principalele partide politice, Albastru&Alb (culorile steagului) și Likud, au arătat că societatea israeliană a ales democratic un om acuzat de corupție. Bibi are nu mai puțin de trei dosare penale deschise pe numele său, necalculând și dosarul soției. Și cu toate acestea israelienii l-au votat.
Cu toate rugăciunile trimise la cer de către conducerea unei Europe din ce în ce mai dominate de un antisemitism promovat de emigrația musulmană masivă, cu toată ambivalența toxică a binomul hegemon franco-german care se exprimă prin starea emotional-volitivă activată de tendințele contradictorii față de existența statului israelian, cu toate urletele antismeite neo-marxiste ale unui Corbyn de la Londra sau venite de la Hollywood din SUA, Netanyahu a scris istorie.
A făcut-o deseori în ultimile decenii, dar de data aceasta s-a adresat mitologiei. Prin câștigarea celui de-al al cincilea mandat, Bibi Netanyahu îl depășește până și pe fondatorul statului Israel, Ben Gurion. Bibi are cutezanța de a propune poporului său nu numai depășirea realizărilor lui Ben Gurion ci și o nouă formulă de reașezare geo-politică a statului israelian.
Căci, fiți fără grijă, Bibi are deja planul de pace cu palestinienii, scris la Casa Albă, pe care îl va implementa asigurând supraviețuirea intactă a teritoriului țării sale. Simplu, Bibi vrea istoria. La 69 de ani are deja trecutul mai lung ca viitorul. Deci vrea acum să intre în cărțile de istorie. Și nu printr-o pușcărie ordonată de către un procuror activist al luptei-anticorupție mondiale. Nu îl mai interesează micile aranjamente economice sau politice, nu îl mai impresionează jocul de la Paris sau Berlin. El vrea întâlnirea cu istoria, cea pe care numai Ben Gurion a cunoscut-o, atunci când a fost creat statul Israel.
Iar această întâlnire o pregătește, o desenează și o caută de peste 25 de ani de când face politică la nivelul suprem. Opozantul său, un fost șef de stat major al armatei israeliene care, prin statura sa impresionantă și vocea calmă dar autoritară, a reușit incredibilul succes de a atrage integral electoratul de stânga al vechiul partid laburist (creator și el de istorie) și de a obține un rezultat egal cu cel al fostului său șef și prim ministru. Dar nu a fost de ajuns. Nu pentru că, în viziunea îngustă și tranzacționistă a Germaniei și Franței, Bibi nu reprezintă decât coruptul și mincinosul (Sarkozy așa l-a numit la o întâlnire cu Obama, acesta din urmă fiind de acord), dar și pentru că cel care se vrea ben Gurion al secolul XXI dorește să anuleze definitiv orice fel de pericol la adresa existenței statului său.
Astfel, după decenii de meticuloasă și atentă coregrafie, anulând mincinoasele acorduri de la Oslo (care dacă puse în practică ar fi redus Israelul la o colonie ceva mai dezvoltată și permanent amenințată de umorile tranzacționiste pro islamiste venite din Europa) și reducând influența Egiptului și Qatarului în procesul de pace, a reușit să construiască o relație cu totul specială Donald Trump. De altfel recunoașterea Ierusalimului ca fiind capitală a statului Israel și transferul imediat al ambasadei SUA la o doar o stradă depărtare de Zidul Plângerii sunt doar rezultatul incredibilei relații de încredere dintre cei doi.
Căci amândoi, ajunși la vârsta muntelui (cum spune un superb proverb arab) doresc să intre în istorie pe ușa din față. Trăinicia acestei relații, dar ironică în esența sa naturală, este dată de lupta lor, individuală apoi comună, împotriva ideologiilor care i-a acuzat, condamnat și a dorit să îi execute fără a milă. Pe Trump, ideologia democrată bine plătită de Soros a dorit să îl execute pentru minciunile spuse de FBI și de un spion britanic, pe Netanyahu dorește să îl execute ideologia anit-corupție a activiștilor săi zeloși. Ca și în cazul României, metoda acuzațiilor de corupție la adresa conducerii politice a unui stat, a fost folosită cu prisosința în Israel. Și acolo, ca și la București, pentru a scăpa de piedica infeudării Israelului intereselor internaționale, Bibi Netanyhu a fost acuzat de cele mai absurde acte de corupție.
Soția lui a fost acuzată că și-a decontat mesele de la reședința oficială, un procuror făcând calculul ca în cazul steagurilor lui Pristanda, că familia primului ministru a mâncat de aproape un milion de dolari pe an. Ca să găsească delatori, procurorul a dorit să îl aresteze pe nefericitul bucătar al reședinței, iar membrii echipei de securitate au fost și ei urmăriți. Ancheta anticorupție declanșată a durat ani de zile, identic ca în cazul oamenilor politici români. Cu toate tracasările imense la care a fost supus, Bibi a rezistat și a dovedit că poate fi un bun prim ministru. Și primul lucru care a demonstrat acest lucru a fost că sub administrația lui nu au mai explodat sinucigași palestinieni pe străzile din Israel.
Cine își mai amintește de valurile succesive de teroare, denumite generic Intifada, pe care Israel le-a cunoscut, înțelege de ce prima și cea mai mare problemă a anilor 90 nu a fost corupția închipuită de activiștii zeloși ci dejucarea atentatele teoriste puse la cale pentru a extrage cât mai multe concesii în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Șantajat permanent, Bibi Netanyahu a rezistat și a învins.
Mai mult a reușit să blocheze orice plan de pace care presupunea cedarea orașului Ierusalim, capitala eternă a poporului evreu. Prima sa victorie în acest domeniu a însemnat și prima sa întâlnire cu istoria. Succesivele lui administrații nu au făcut decât să reducă influența nocivă a activiștilor anti israelieni cocoțați pe poziții de forță la Bruxelles, Paris sau Berlin, eliminând pentru cel puțin o generație, pericole fatale la adresa statalității israeliene. A fost, de la bun început, un oponent extrem de abil oricărei forme de compromis cu privire la destinul iudaic al statului Israel. Căminul poporului evreu declarat ca atare din timpurile biblice, Israel a găsit în persoana extravagantă și expansionistă a lui Netanyahu un politician al epocii sale. Iar prin cîștigarea celui de-al cincilea mandat, votul democratic îi confirmă instinctul politic excepțional și opțiunile sale îndrăznețe.
Pentru că, ieri, israelienii nu au votat împotriva corupției, deși opozanții au încercat să îl deseneze ca un lacom, avid de bani și de averi, ci efectiv pentru existența în securitate a statului Israel. Deși partidul Albastru&Alb a adunat ca șefi de listă foști șefi de stat major și eroi militari, pentru a arăta că există și alte opțiuni de securitate, israelienii au dat un vot pentru ca economia în plină expansiune să continue, pentru ca planul de pace, doar sibilinic indicat pe surse, să fie pus în aplicare. Pentru ca niciodată Israel să nu mai fie ținta urii rasiale, pentru ca nimeni și nicicând să nu se mai teamă că este evreu. Acesta este mesajul real al alegerilor cîștigate de către Bibi Netanyahu.
Opțiunea sa politică și internațională de a declara dușman mortal Iranul, celui căruia Obama și leaderii progresiști europeni i-au permis să dezvolte arme nucleare s-a dovedit a fi fost exactă până la detaliu. Astăzi cel mai mare dușman al Israelui, statul care dorește eradicarea fizică a poporului evreu și statului Israel de pe harta lumii este Iran și constelația de organizații teroriste finanțate integral de către regimul mulahilor. Trădarea europeană petrecută sub ochii închiși de lașitate ai umanității are, așa cum vedem astăzi, efecte devastatoare până la Cotroceni, unde un președinte german refuză cu îndârjire să recunoască Ierusalim capitală a Israel, neacceptând transferul ambasadei României de la Tel Aviv. Cu toate pericolele unui scor strâns și cu toate jocurile politicianiste care îi cereau să tacă, Bibi a refuzat să facă orice fel de compromis cu privire la securitatea țării sale.
De la începutul campaniei electorale, ca un ecou al marilor ofensive teroriste pe care Israel le-a cunoscut, palestinienii începuseră lansarea de rachete, incidente care oricând puteau evolua spre un conflict major. Candidat la propria succesiune, Netanyahu a declarat că, indiferend de rezultatul alegerilor, el nu va ceda șantajului la care orice proces electoral israelian a fost supus de decenii. Tocmai această inflexibilitate, catalogată de către miorlăiții precum comunista Mogherini (un fel de neica nimeni de prin politica externă a Uniunii Europene), a făcut diferența. Numai așa a câștigat o luptă care părea pierdută din start, prin asumarea unui destin politic puțin comun și acceptarea adversității ideologice ridicate împotriva lui.
Urmează pentru Bibi Netanyahu, dacă activiștii anticorupție nu îl îngenunchează prin succesive acuzații de corupție, un mandat, în timpul căruia trebuie să livreze pacea cu palestinienii, fără a emascula statalitatea israeliană. Cum stat palestinian nu va exista, așa cum a declarat în nenumărate rânduri, ce va urma? O întrebare care, dacă va avea răspunsul exact, îi asigură, la senectute, întâlnirea cu mitologia fondatoare a statului israelian. Acolo îl așteaptă nu numai Ben Gurion ci și marii arhitecți ai istoriei poporului său etern.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției, textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Medicul Ana Maria Alexandra Stănescu a fost decorată de Statul Major al Apărării.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
