Atunci când președintele francez, Emmanuel Macron, a vizitat Europa de Est la doar câteva săptămâni după ce a fost ales în 2017, el a ignorat complet Polonia și a atacat conducătorii săi. Macron a spus că Polonia se izolează în Europa, iar oamenii săi meritau mai mult decât guvernul lor naționalist cu tușe religioase marcante. Varșovia a răspuns imediat la comentariile lui Macron, făcute în Bulgaria, numindu-l „arogant” și „fără experiență”. Relațiile franco-poloneze au fos înghețate, nici Parisul și nici Varșovia nedorind pentru ani buni să le îmbunătățească.
Numai că, istoria Europei, ca și a lumii, este extrem de dinamică. După busculada diplomatică a francezului, Brexit a avut loc, iar la numai câteva zile de la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, iată că promotorul francez al unui imperiu european centralizat se deplasează în țara care nu l-a menajat nici pe el și nici pe neo-marxiștii de la Bruxelles. Pentru experții în relațiile inter-europene este clar că Macron va vizita Polonia săptămâna viitoare, în speranța legitimă de a reseta legăturile cu o țară pe care a criticat-o puternic pentru reformele sistemului judiciar, pe care le consideră nedemocratice și o politică privind schimbările climatice în contradicție cu mulți dintre partenerii din Uniunea Europeană ai Varșoviei. Prin această vizită, Macron semnalează importanța unuia dintre cele mai mari state membre ale blocului european, care de peste un deceniu duce politici euro-sceptice, pro americane și extrem de clar definite în raport cu bulibășeala conceptuală a celor de la Bruxelles.
Relațiile dintre Polonia și Franța au suferit cea mai mare cădere a lor de după căderea comunismului, după ce guvernul conservator al Poloniei (PiS) a anulat un acord de achiziție de elicoptere Airbus în valoare de 3,4 miliarde de dolari. În 2016, Polonia era extrem de furioasă pe Franța, care credea că acordul a fost în mare măsură convenit și începuse să dea tot felul de indicații politice Varșoviei, punând tot felul de noi condiții pentru îndeplinirea contractului.
Ca și în alte cazuri, Parisul a crezut că Polonia va fi speriată de masivitatea contracutlui și că va fi impresionată de mareția tehnologică franceză. Nu numai că nu așa s-a întâmplat, dar Franța a învățat că suveranitatea poloneză nu stă în câteva miliarde de dolari, chiar dacă imperialsimul economic european considera piața poloneză ca fiind deja ocupată pentru produsele franceze sau germane. Polonia a dat o lecție de putere regională, politică, economică și în primul rând morală, greu înghițită de Franța. De aceea, în timpul vizitei sale, Macron va trebui să facă față mai multor probleme pe care atât președintele plonez cât și extrem de combativul său prim ministru conservator le vor ridica. Oficialii polonezi au declarat deseori că sunt sceptici că noile tehnologii pe care Franța speră să le vândă sunt benefice pentru Polonia, reiterând teoria dragă polonezilor conform căreia dependența de tehnologia unei singure țări este o formă nouă de colonialism economic.
Unul dintre subiectele economice fundamentale pentru Franța este tehnologia nucleară. Macron a dorit să reechilibreze ceea ce vede Parisul drept politica poloneză de a cumpăra doar american, propunînd cooperarea militară și industrială în domenii precum telecomunicațiile și energia nucleară.
„Franța și Polonia au interese similare de atins la nivelul UE”, a spus o sursă a guvernului polonez, care a arătat către politicile din domeniul energiei nucleare și agricultură. Franța dorește, de multă vreme, să își vândă tehnologia nucleară către Polonia, Macron atingând subiectul cu președintele polonez Duda în marja summitului NATO de la Londra din decembrie 2019. Oficialii guvernului polonez au declarat că există un consens potrivit căruia Polonia dorește să construiască noi centrale nucleare, dar au în vedere utilizarea tehnologiei nucleare din Statele Unite și Coreea de Sud. Lucru absolut de neacceptat pentru europeni, în special pentru Franța, care consideră piața europeană ca fiind proprietate privată care trebuie scoasă de sub influența SUA. Exact ca în cazul Africii franceze, Parisul pare a uita că Varșovia nu este curtea din spate a Uniunii Europene și că suveranitatea economică poloneză este subiectul fundamental al sensibilității din ultimul secol.
Polonia și-a exprimat de altfel serios îndoielile în privința ofertelor nucleare franceze, preferând o întărire a relației de securitate trans atlantică decăt înregimentarea economică propusă de către Uniunea Europeană în domeniul nuclear. Mai mult există o clară contradicție între propunerile eco-marxiste ale elitei de la Paris și Berlin, susținute zgomotos de către Bruxelles și dorința de independența energetică poloneză prin dezvoltarea industriei nucleare. Berlinul susține extremismul ideologic ecologic, prima victimă fiind tocmai industria nucleară. Dacă Polonia ar accepta propunerea franceză, politica sa energetică ar fi dependentă de umorile ecologiste ale Uniuniii Europene și s-ar putea trezi obligată să își închidă noile reactoare la ordin european, așa cum a făcut Merkel în Gemrnaia, devenind dependentă total de gazul rusesc. Un scenariu de coșmar având în vedere că gazul rusesc poate să curgă liniștit spre Berlin, decretele bine sponsorizate ale Gretei Thunberg neavînd efecte asupra înțelegerilor germano-ruse. Macron are deci a fi foarte atent cu verbele pe care le folosește, el fiind cunoscut ca un politician european arogant cu țările europene, fără însă substanța politică sau militară a unui De Gaulle sau Miterrand. Căci Parisul lui Macron nu mai este Parisul marilor culoare europene sau a marilor șantiere de construcție identitare ale Europei Unite.
Cu toate aceste sensibilități evindente și vizibile iritări poloneze, Élysée pare că dorește să aducă un mesaj de pace la Varșovia. Pe de o parte, Franța consideră în prezent Polonia ca fiind izolată și care nu dorește să se angajeze în amplul proces de construire a unei Uniuni Europene mult mai centralizate și integrate. Pe de altă parte, fiind una dintre cele mai mari și cu cea mai rapidă creștere economică a țărilor din UE, Polonia este un jucător important pe care Macron nu poate să îl ignore, mai ales că Varsovia a reușit să construiască un dialog real și consistent cu SUA și cu președintele Trump, adversarul cel mai vizibil al noului proiect european.
Macron recunoaște necesitatea unui parteneriat mai strâns, cerând un summit „Triunghiul de la Weimar” între Polonia, Germania și Franța. Macron preia astfel o temă dragă Uniunii Europene, prin care, fără a fi prezentă fizic, înlocuiește Germania, reprezentând-o total la această întîlnire. Germania are și ea probleme extrem de serioase în relațiile cu Polonia, mai ales după ce s-au descoperit înțelegerile acesteia cu Rusia, care practic sacrifică un intreg Est European pentru gazul atât de necesar Berlinului. Varșovia a reacționat în permanență cu duritate la înțelegerile mai mult sau mai puțin secrete germano-ruse care o izolează economic, iar Berlinul nu a reușit sa calmeze supărarea poloneză. Mai mult a răspuns imperial, așa cum a făcut-o în mai multe țări prin promovarea agendei, atît de dragi ei, cu privire la problematica statului de drept în Polonia.
Cum Polonia nu este România, guvernul polonez a replicat prin dublarea eforturilor de curățare (conform analizei acestuia) a sistemului de justiție polonez de judecătorii activiști, care, ca și în alte zone de dominație germană în Europa, începuseră sa emită decizii în linia intereselor globaliste europene și nu neapărat repectând constituția și cadrul legislativ național polonez. Guvernul conservator polonez a luat măsuri drastice de reducere a influenței judecătorilor activiști, reușind să anihileze influența malignă, în analiza aceluiași guvern, a Curții Supreme, bastion al noului europenism judiciar, de unde și conflictul de aproape 10 ani dintre Polonia și neo-marxiștii de la Bruxelles, bine controlați de către Berlin și asociații săi de la Paris. Pentru că Germania, cel puțin la nivel declarativ nu pare a mai avea capacitatea lingvistică de a rezolva diferendul, Macron se duce pentru a propune o reapropiere prin resurecția celebrului dialog tripartit de la Weimar. Simplu spus, în loc de Berlin, Macron va propune Franța ca intermediar, lucru pe care analiștii politici europeni nu îl văd ca fiind de succes. Reproșurile poloneze la adresa Berlinului sunt istorice, ele își au rădăcinile în complexa și profunda rană pricinuită de ocuparea și distrugerea statalității poloneze de către alianța Hitler-Stalin, iar Berlinul, în căutarea de gaz ieftin, nu dorește sub nici o formă să încurajeze doleanțele antirusești ale Poloniei.
La Varșovia, pentru a juca diplomatic, Macron poate sugera o cooperare mai mare între cele două țări, marcată de un rol activ polonez. El poate sublinia prioritățile comune ale celor două țări, cum ar fi menținerea finanțărilor la același nivel pentru fondurile structurale și agricultură, subiect de dispută feroce, după ce același Macron propunea pedepsirea țărilor recalcitrante europene prin reducerea acestor fonduri. În prezent, UE nu are încredere în Polonia, din cauza reformelor controversate ale actualului său guvern de drepta susținut de către PiS. Franța s-a declarat vocal împotriva a ceea ce ea percepe ca fiind o problemă europeană de fond și anume că Polonia are tendința de a încălca separarea puterilor și guvernanța democratică prin eroziunea sitematică a independenței sistemului judiciar, a presei și a statului de drept. Ministrul francez pentru relațiile cu țările UE a precizat că „statul de drept este o problemă importantă” în Polonia.
Prin urmare, întâlnirea franco-poloneză va implica și preocupările Franței cu privire la politica internă a Poloniei. Contrar tuturor analizelor, polonezii nu vor accepta decăt un limbaj politic european benign, altfel vizita se poate transforma într-un eșec vizibil atît pentru Paris cît și pentru sponsorul său abia ascuns, Berlin. De aceea, contrar retoricii bombastice bine cunoscute a macroniei, scopul substanțial al vizitei de două zile ăn Polonia este de a stabili un dialog și de a pune bazele viitoarelor conversații, mai degrabă decât de a obține rezultate grandioase.
Notă DefenseRomania: Textul reprezintă opinia autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
