Vizita de stat, de două zile, a președintelui SUA în regatul britanic reprezintă, fără discuție, cea mai complexă mișcare diplomatică a britanicilor din ultima jumătate de secol.
Singuri și trădați de către Franța, Germania și birocrații de la Bruxelles, britanicii au realizat că finalul pașnic al procesului de ieșire din Uniunea Europeană va avea loc numai dacă vor reclădi relația specială cu SUA. Iar prețul pe care regatul îl va plăti va fi încheierea unui tratat comercial pe care Trump l-a intitulat deja Great Trade Deal - Marele Tratat Comercial. Acest mare tratat va crea condițiile unei tranziții mult mai sigure și mai liniștite a Marii Britanii de la statul de putere insulară subordonată Europei unite la un stat suveran și independent, redevenind portavionul american aflat în calea ambițiilor europei unificate de axa Berlin-Paris.
În raport cu vizita prezidențială precedentă, absolut anodină și transformată într-o permanentă insultă anti-americană de către tot felul de indivizi care refuză să condamne neo-marxismul dominator al Uniunii Europene, dar condamnă orice formă de libertate de gândire ca fiind incorectă politic sau ideologic, astăzi britanicii, (în afară de războinicii sociali speriați că dictatura lor ideologică va fi distrusă de Trump), au transmis un mesaj clar de apropiere și au exprimat o cerere de ajutor.
De la începutul vizitei, regatul și-a pus bijuteriile imperiale
Regina a primit cuplul prezidențial american cu fastul perfect dozat de peste 60 de ani de domnie. Acolo în zâmbetul reginei a început marea seducție aristocrată a SUA. Acum un secol ducii și conții britanici își luau soții americane bogate pentru a fi salvați de la ruină. Vizita a început fără ducele ieșit la pensie și celebru pentru elitismul său nihilist, fără prinții făcători de moștenitori pe bandă rulantă și declarați care mai de care patroni de organizații pentru apărarea aerului curat de pe Marte și a morunului de pe Jupiter, sărmani actori de operete de trei parale, fără nici un fel de declarații stridente și provocatoare anti Trump ale și mai analfabeților membri inferiori ai familiei regale. Acum nici măcar americanca intrată în familia regală britanică, direct de pe platourile de filmare din Hollywood, nu a participat la primire. Nici pe geam nu a avut voie să se uite, așa cum o făcea, o generație în urmă, o altă americancă pe numele de Wallis.
Semnal că în curtea palatului regal doar oamenii mari au voie să calce. Căci destinul britanic nu se mai joacă între suzete de cartier chic și declarații liberale despre iubirile prințesei Diana. Timpul jocului de-a egalitarism, atunci când barbarii vor distrugerea coroanei, a trecut. Un prinț Charles sever prin ținută și perfect regal, cunoscut pentru britanismul său patriotic profund, a primit un președinte american care aștepta consacrarea sa ca aliat unic. Prima doamnă a Americii, cu pălaria sa, asortând aristocratic, dar atât de american, ținuta sa imperială, venea să întregească întâlnirea dintre venerabila regină victoriană și aliatul istoric al supraviețuirii țării sale. Căci despre supraviețuirea regatului și coroanei a fost vorba în această vizită de stat, oferită cu discreția tipică britanică și acceptată cu binecunoscuta opulență americană. Nu mai era Obama, nevolnic scos de prin colțul socialist american și prințișorul în halat de baie, mic burghez rotofei la față și tocmai ieșit din duș. Nu mai este vorba despre un primar arab al unei Londre hăcuite cu cuțitul zilnic de iubitorii de multiculturalism antibritanic, promovat cu bani europeni. Este vorba despre supraviețuirea insulei și conservarea puterii sale suverane. Vizita a pus față în față două puteri călite în războaiele fondatoare ale secolului trecut și care se întâlnesc pentru a negocia rezultatul conflictelor actualului.
Dineul oferit lui Donald Trump reprezintă cea mai mare onoare pe care o poate primi un conducător străin
Dineul de stat oferit lui Donald Trump de către suverana britanică reprezintă cea mai mare onoare pe care o poate primi un conducător străin. În acea sală de recepții, în care a călcat practic fiecare președinte american de la Kennedy până astăzi și unde Jackie Kennedy a creat un incident diplomatic grav, stârnind în același timp și furia geloasă a tinerei (atunci) suverane, astăzi aceasta, la vârstă venerabilă, a reînviat marile amintiri ale gloriei anglo-americane împotriva dușmanului comun venit (ironie a istoriei) și acum tot de pe continentul european. Acolo, în acea sală unde strămoșii săi vor fi declarat că zgomotul primitiv al ideologiilor la modă nu poate tăia rădăcinile fondatoare ale familiei sale regale, acolo victoriana regină, purtînd corona imperială a Indiei, iar nora sa coroana regala a Scoției, a reafirmat viitorul propriei țări. În sala tronului, în acele ore ale dineului de gală, suverana care l-a avut ca prim ministru pe Churchill va reașeza sacerdotal tradiția, anulând decenii de pierzanie populistă, antidemocratică, eliminând excoriațiile neo-marxiste sau simplu trădătoare apărute pe frontispiciul britanic. Trump a vorbit atunci cu martorul unic în viață și actorul singular al supraviețuirii regatului, fiind acceptat ca urmaș natural al marilor invingători americani ai Germaniei naziste.
La acest nivel superior de negociere, în liniștea sobră a puterii și tradiției, fără muzica europeană, după aproape un an de avertismente trumpiene care atrăgeau atenția asupra unei izolări și mai puternice a regatului dacă relațiile acestuia cu SUA se deteriorează, răspunsul american a fost clar. Donald Trump a declarat că prețul protecției suveranității britanice îl reprezintă o și mai mare cooperare economică dintre cele două țări, subliniind că potențialul schimburilor economice dintre Londra și Washington trebuie să fie dublate, la aproape un trilion de dolari, UK devenind astfel cea mai mare piață europeană de export americană. Trump a spus răspicat că totul este pus pe masă, toată economia britanică trebuie să se subordoneze acestui deziderat. Totul trebuie negociat, incluzând celebrele privilegii sociale ca sistemul gratuit de sănătate sau pensiile. Mesajul tranzacționist, de o duritate fără precedent al lui Trump a fost clar: suveranitatea costă, iar dacă ați pierdut-o în numele utopiei europene cu alfabet german, ca să vă salvăm, practic vom lua de la voi tot ceea ce vrem. Churchill a dat un imperiu pentru a își salva insula de Germania hitleristă, astăzi regatul mai are doar cartierul financiar din Londra să dăruiască. Iar Trump este acolo pentru a îl primi. Condițiile americane fiind astfel exprimate, britanicii au produs o strategie multi vectorială pentru a asigura deschiderea culoarului de negociere viitorului prim ministru, oricare ar fi acela.
Condițiile politice americane sunt la fel de dure
Jeremy Corbin, șeful laburiștilor, considerat de către Washington ca fiind cel mai nociv politician al Angliei moderne, a fost exclus din viitorul a cărui negociere a început cu această vizită minuțios pregătită. Directa lui nominalizarea de către Trump a produs ruperea podurilor insulelor britanice de zgomotul neo-marxist european. Spunând că nu îl cunoaște și că îl consideră o forță negativă pentru Marea Britanie, refuzând cererea acestuia de a se întâlni pe durata celor două zile de vizită, președintele american a configurat exact terenul de luptă. Definiția americană asociată celui care poate deveni nu numai un accident istoric dezastruos așa cum a fost Chamberlain, dar care, ca urmare a unor alegeri anticipate, poate fi ales prim minstru, este semnalul definitoriu al viitorului relației politice dintre cele două puteri. Simplu, administrația americană a transmis că orice prim ministru britanic va lua locul lui May, va avea ușile deschise la Casa Albă. Singura opțiune care nu va fi acceptată este Jeremy Corbyn. Definit ca forță negativă, va fi tratat ca inamic, căci, în orice război, forțele negative sunt învinse de către forțele pozitive. Pozițiile sale anti americane, anti semitismul său profund violent cultural și ideologic, comunismul său pro sovietic vecin cu trădarea națională, apropierea sa secretă de organizații teroriste subvenționate de Uniunea Sovietică (la timpul lor), opțiunile sale extremist pro europene precum și permanenta sa opoziție la orice înseamnă democrație liberală și piață liberă reprezintă pentru administrația americană o turbulență severă care nu va fi menajată. Asocierea numelui lui Corbyn cu cel al altui adversar, minor dar imagologic important pentru fundamentul anti imgraționist trumpian, cel al celebrului primar muslman al Londrei, Sadiq Khan ne arată deja că SUA se vor poziționa politic prin aplicarea celebrei formule a lui Chruchill, care a atras atenția asupra iminentei agresiuni naziste, pe care Neville Chamberlain a încercat să o evite prin concesii succesive și vânzarea civilizației occidentale catre Berlinul condus de Hitler. Adică nu vor exista compromisuri americane dacă națiunea britanică va ceda tentației sinucigașe de a vota un globalist marxist pentru Dowining Street 10.
Pentru fiecare vector din strategie britanică, Trump a replicat cu sinonime istorice
Acesta va vizita celebrele buncăre de război din subsolurile Londrei, incluzând culoarele străbătute de către Churchill, primul ministru din timpul agresiunii germane. Prin depunerea de flori la mormântul soldatului necunoscut (Obama a refuzat să facă acest lucru, el fiind funciar împotriva unei Marii Britanii eroine a războiului anti hitlerist pe care o confunda cu pozițiile contemporane eurosceptice ale britanicilor), apoi referințele sale publice la necesitatea ca Marea Britanie să fie suverană și puternică, au decriptat viitorul. Practic SUA consideră actuala stare a regatului ca fiind similară cu cea din perioada 1937-1940, atunci când hegemonia germană asupra Europei se împlinise, iar UK devenise ținta sigură a naziștilor. Această traducere a fost transmisă de către Trump și de către administrația americană. Apelul permanent la alianța NATO, declararea celor două puteri anglo-saxone ca fiind principalele forțe unice care pot asigura continuitatea existenței NATO, apelul aproape amenințător la membrii europeni ai alianței care nu îndeplinesc nivelul de 2% din PIB alocat cheltuielilor militare, toate aceste elemente ne oferă imaginea unei Americi profund preocupate de creșterea forțelor extremiste și globalist violente în insula britanică precum și reconsiderarea rolului strategic al Londrei ca element fundamental de oprire a hegemoniei Uniunii Europene.
Permanentul apel la imaginile războiului, reamintirea perioadei de glorie a debarcării din Normandia, reașezarea tradiției militare comune ca fundament al unui noi relații speciale, negocierea unui nou tratat comercial atât de larg încât practic înghite piața britanică, ne dau impresia clară că administrația americană vede din ce în ce mai mult puterile europene continentale ca viitor pericol pentru securitatea SUA. Similaritatea voită și oglindită în succesul britanic antigerman revalorizat prin transformarea în piatră fondatoare a noii realități dintre Londra și Washington exprimă clar că Washington și-a definit, după ani de trădări obamiste, noile priorități față de Europa. Aceste poziții sunt simbolic așezate și efectiv simetrice deasupra situației britanice de la începutul celei de-a doua conflagrație mondială.
Cu această vizită, practic începe relansarea politicii externe trumpiene și răspunsul administrației americane la transformarea continentului european în teren de dictat al unei singure axe ideologice și economice. Etapele acestei politici vor trece prin Ierusalim și pe la Moscova. În fond Europa dominată de Germania reface același angrenaj de ostilitate care a definit-o de peste 70 de ani, fiind anti Israel si anti Rusia. Orice se poate spune, dar că Washinton și-a pierdut simțul istoriei este o minciună. Coroana reginei și pălaria americană dovedesc exact contrariul.
Intertitlurile aparțin redacției
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
