Companiile militare turce au înregistrat progrese uimitoare în fabricarea și producția dronelor de luptă. Forțele armate turce au fost dotate cu peste 140 de vehicule aeriene de luptă fără pilot, având, în prezent, o flotă de drone mai mare decât Marea Britanie și Israel.

Un rezultat direct al acestei realizări s-a reflectat în întărirea poziției politice a Turciei în Orientul Mijlociu și Caucaz, după ce dronele turce au schimbat fața și cursul conflictelor armate din Siria, Libia și Azerbaidjan. Dronele turce Bayraktar sunt pe cale să consolideze poziția Ankarei și în cadrul NATO, după ce Polonia a devenit ultimul său client, în urma achiziționării a 24 de unități înarmate cu rachete antitanc.

UAV-urile Bayraktar ale Turciei remodelează câmpurile de luptă. Caracteristicile dronei

Coditianul american The Wall Street Journal consideră că dronele ieftine ale Turciei remodelează câmpurile de luptă și geopolitica, iar Ankara se află pe locul trei în lume datorită dronei de atac "Bayraktar Akinci".

Aeronava este proiectată să zboare la o altitudine de până la 40.000 de picioare (1.292 m) și să zboare timp de 24 de ore. Poate transporta o sarcină utilă totală de 1.350 kg, sub formă de sarcină utilă internă de 400 kg și 950 kg externă. Greutatea aeronavei la decolare este de 5.500 kg și zboară cu două motoare cu turbină cu o capacitate de 450 CP. Siguranța ridicată a zborului este asigurată de un radar meteorologic multifuncțional, aripi de 20 de metri, un sistem de control al zborului complet automat și de un sistem de pilot automat.

Capacitatea utilă de încărcare utilă va crește performanța misiunii prin dotarea aeronavei cu muniții și arme fabricate pe plan local, cum ar fi de exemplu racheta de croazieră SOM. Aeronava este echipată cu mai multe instrumente avansate, cum ar fi un radar (AESA), o cameră (EO/IR), sisteme de comunicații prin satelit, sisteme de sprijin electronic, inteligență artificială avansată și altele.

Drona turcă Bayraktar poate culege informații prin înregistrarea datelor pe care le primește de la senzori și camere, prin intermediul a 6 computere echipate cu inteligență artificială avansată, care se caracterizează prin capacitatea de a lua decizii prin procesarea datelor obținute.

Marele avantaj al TB2 Bayraktar

Dronele turce au un avantaj important, fiind reprezentat de echilibrul între costul redus și calitatea aeronavei. Costul unei drone TB2 Bayraktar variază între 1-2 milioane de dolari, potrivit estimărilor analiștilor, în timp ce o aeronavă avansată realizată de compania americană General Atomics, de la care armata britanică a cumpărat o flotă de 16 exemplare, se ridică la 20 milioane de dolari.

Avantajul prețului este foarte important pentru aeronava Bayraktar, deoarece forțele militare care îl folosesc pot suporta pierderea unora dintre ele, mai ales că nu există pierderi umane în rândul operatorilor săi. Secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat, referindu-se la dronele TB2 Bayraktar, că sunt un exemplu al modului în care alte țări "deschid calea" acum.

Dronele turce au prețuri medii comparativ cu avioanele israeliene și chineze, consideră Defense World. Kan Kasapoglu, directorul Programului de securitate și apărare al Centrului turc pentru studii economice și de politică externă, a explicat: "Dronele fabricate în Turcia sunt mai ieftine decât cele israeliene și americane, dar sunt mai scumpe decât modelul chinezesc, cu diferența că companiile turcești oferă servicii post-vânzare, pe care producătorii chinezi nu le oferă, așa că le lipsește feedback-ul pentru a-și îmbunătăți produsele".

În timp ce dronele fabricate în SUA și-au dovedit capacitatea în locuri precum Yemen și Afganistan, China și Israelul încă nu au convins lumea că tehnologia dronelor este eficientă pe fronturile de luptă dure, a declarat Merv Seren, analist militar.

Dronele TB2 Bayraktar au obținut succese internaționale în ultimii doi ani, fiind vândute în Polonia, Ucraina, Qatar, Azerbaidjan și Maroc. Turcia a devenit al patrulea cel mai mare producător de drone din lume, după ce acestea au contribuit semnificativ la schimbarea formei luptelor din Siria, Azerbaidjan și Libia.

Președintele turc susține că, în prezent, există în total 180 de vehicule aeriene de luptă fără pilot Bayraktar TB2 care operează în patru țări, printre care și Turcia.

În Libia, dronele turce au ajutat trupele Guvernului Acordului Național, recunoscut pe plan internațional, să respingă atacul forțelor armate ale lui Khalifa Haftar asupra Tripoli, obligându-le să se retragă în Sirte.

În Idlib, nordul Siriei, în martie 2020, a fost pentru prima dată în istorie când dominația aeriană a unei țări a fost lovită de drone. Acestea au cauzat mari pierderi armatei regimului sirian susținut de Rusia. Partea siriană a fost forțată să încheie un acord cu Ankara, care a condus la menținerea securității Idlibului, principalul fief al opoziției siriene din nordul țării.

În Caucaz, armata azeră a provocat o înfrângere usturătoare forțelor armate armene cu ajutorul dronelor turce care au jucat un rol major în retragerea Erevanului.

În cele trei conflicte TB2 Bayraktar cu brio au înfruntat sisteme de apărare rusești 

În cele trei războaie, principalul oponent al dronelor turce a fost reprezentat de sistemele de apărare aeriană ruse, Pantsir și S-300. Acest lucru pare să fi determinat adversarii Rusiei din Europa să se gândească să apeleze la dronele turce ca armă ieftină care și-au dovedit eficiența pe teren împotriva armelor ruse.

Ucraina, partener al NATO, a fost prima țară europeană care a anunțat cumpărarea dronelor turce. Dar surpriza este că Polonia, care la rândul său se teme de influența rusă, a decis la rândul său să recurgă la drone turce, devenind primul membru NATO care a cumpărat aceste aeronave.

Deși și-au exprimat îngrijorarea despre acordul privind dronele turcești, rușii au subestimat capacitățile acestor aeronave împotriva sistemelor antiaeriene avansate pe care aceștia le au. Demn de remarcat este faptul că în luptele din Siria și Caucaz s-a raportat că dronele turce au reușit să învingă sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-300, o versiune din care s-a dezvoltat S-400 care reprezintă mândria apărării antiaeriene rusești și principala armă a Rusiei în confruntările cu avioanele NATO.

Se crede că dronele sunt fabricate din materiale compozite, iar motoarele, care sunt în mare parte electrice, au emisii termice limitate, ceea ce îngreunează urmărirea radarelor și a senzorilor termici, mai ales dacă acestea utilizează o tactică adecvată.

Tacticile aici reprezintă o problemă importantă pentru influența turcă, mai ales că utilizarea eficientă a acestor avioane de către Ucraina și Polonia necesită o pregătire intensă din partea turcă.

Impactul acordului polonez aparent nu îngrijorează doar Rusia, ci și membrii importanți ai NATO care nu sunt dispuși să consolideze influența Turciei în Alianță.

Polonia este cea mai mare țară din punct de vedere economic și demografic din Uniunea Europeana și NATO care aparține Europei de Est, ceea ce înseamnă că este un membru influent în Alianța Nord-Atlantică. Polonia este una dintre țările cele mai preocupate de confruntarea cu influența rusă, o chestiune care a devenit o prioritate în Uniunea Europeană și NATO.

Mișcarea polono-turcă vine ca o reacție împotriva Franței și Germaniei, care minimalizează amenințarea rusă la adresa Europei și NATO, și care nu au jucat un rol activ în sprijinirea Ucrainei, partener NATO și candidat permanent la aderare, pe teritoriul căreia Moscova încă se află prezentă militar. Rusia a amenințat din nou Kievul după ce Joe Biden a preluat puterea la Casa Albă, în timp ce Germania continuă să insiste asupra gazoductului Nord Stream, care slăbește situația Ucrainei și a țărilor din Europa de Est și consolidează bugetul Kremlinului.

Experții militari au subliniat, de asemenea, utilizarea coordonată a Turciei a dronelor și a capacităților integrate ale spectrului electromagnetic, în special a sistemelor de radar mobil "Koral", în blocarea radarelor de apărare aeriană rusești, în culegerea de semnale cu valoare militară, cum ar fi conversațiile prin telefonul mobil, și transmiterea informațiilor pentru direcționarea aeronavelor.

TB2 Bayraktar - cheia diplomației la Ankara prin „Semiluna dronelor”

Aceste arme nu vor schimba dezechilibrul masiv dintre Rusia și vecinii săi mai mici din Europa de Est, dar vor oferi țărilor posibilitatea de a se pregăti pentru conflicte de intensitate scăzută și cu risc redus pe care Turcia le-a purtat cu aliații Rusiei din Siria, Libia și Caucaz.

Ankara speră că aceste realizări îi vor întări mâna în depășirea diplomației "neglijării deliberate" de către administrația Biden și în realizarea unei forme de relații reciproce cu Washingtonul.

Ankara pare să încerce să comercializeze ideea că, în pofida apropierii sale de Moscova în ultimii ani și a crizei privind achiziționarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400, Turcia rămâne cel mai valoros partener al Statelor Unite în regiune în orice efort pentru a contrabalansa Rusia și poate sprijini strategiile SUA, creând "Semiluna fără pilot" sau "Semiluna dronelor" împotriva părții ruse în zonele de interes ale Moscovei.

Ankara preferă ca relația turco-americană să se concentreze pe beneficiile tranzacțiilor în domenii de interes reciproc. Unii analiști militari susțin deja că Washingtonul ar trebui să dezvolte un nou mod de a gândi relația sa cu Turcia, pentru a profita de valoarea sa geopolitică.

Ideea unei "Semilune a dronelor" care să conțină Rusia ar putea deveni în cele din urmă cel mai puternic punct de negociere al Ankarei în încercarea de a reseta situația cu Washingtonul, unde are puțin spațiu de manevră după nenumărate crize bilaterale din ultimii ani.