Companiile militare turce au înregistrat progrese uimitoare în fabricarea și producția dronelor de luptă. Forțele armate turce au fost dotate cu peste 140 de vehicule aeriene de luptă fără pilot, având, în prezent, o flotă de drone mai mare decât Marea Britanie și Israel.
Un rezultat direct al acestei realizări s-a reflectat în întărirea poziției politice a Turciei în Orientul Mijlociu și Caucaz, după ce dronele turce au schimbat fața și cursul conflictelor armate din Siria, Libia și Azerbaidjan. Dronele turce Bayraktar sunt pe cale să consolideze poziția Ankarei și în cadrul NATO, după ce Polonia a devenit ultimul său client, în urma achiziționării a 24 de unități înarmate cu rachete antitanc.
Coditianul american The Wall Street Journal consideră că dronele ieftine ale Turciei remodelează câmpurile de luptă și geopolitica, iar Ankara se află pe locul trei în lume datorită dronei de atac "Bayraktar Akinci".
Aeronava este proiectată să zboare la o altitudine de până la 40.000 de picioare (1.292 m) și să zboare timp de 24 de ore. Poate transporta o sarcină utilă totală de 1.350 kg, sub formă de sarcină utilă internă de 400 kg și 950 kg externă. Greutatea aeronavei la decolare este de 5.500 kg și zboară cu două motoare cu turbină cu o capacitate de 450 CP. Siguranța ridicată a zborului este asigurată de un radar meteorologic multifuncțional, aripi de 20 de metri, un sistem de control al zborului complet automat și de un sistem de pilot automat.
Capacitatea utilă de încărcare utilă va crește performanța misiunii prin dotarea aeronavei cu muniții și arme fabricate pe plan local, cum ar fi de exemplu racheta de croazieră SOM. Aeronava este echipată cu mai multe instrumente avansate, cum ar fi un radar (AESA), o cameră (EO/IR), sisteme de comunicații prin satelit, sisteme de sprijin electronic, inteligență artificială avansată și altele.
Drona turcă Bayraktar poate culege informații prin înregistrarea datelor pe care le primește de la senzori și camere, prin intermediul a 6 computere echipate cu inteligență artificială avansată, care se caracterizează prin capacitatea de a lua decizii prin procesarea datelor obținute.
Dronele turce au un avantaj important, fiind reprezentat de echilibrul între costul redus și calitatea aeronavei. Costul unei drone TB2 Bayraktar variază între 1-2 milioane de dolari, potrivit estimărilor analiștilor, în timp ce o aeronavă avansată realizată de compania americană General Atomics, de la care armata britanică a cumpărat o flotă de 16 exemplare, se ridică la 20 milioane de dolari.
Avantajul prețului este foarte important pentru aeronava Bayraktar, deoarece forțele militare care îl folosesc pot suporta pierderea unora dintre ele, mai ales că nu există pierderi umane în rândul operatorilor săi. Secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat, referindu-se la dronele TB2 Bayraktar, că sunt un exemplu al modului în care alte țări "deschid calea" acum.
Dronele turce au prețuri medii comparativ cu avioanele israeliene și chineze, consideră Defense World. Kan Kasapoglu, directorul Programului de securitate și apărare al Centrului turc pentru studii economice și de politică externă, a explicat: "Dronele fabricate în Turcia sunt mai ieftine decât cele israeliene și americane, dar sunt mai scumpe decât modelul chinezesc, cu diferența că companiile turcești oferă servicii post-vânzare, pe care producătorii chinezi nu le oferă, așa că le lipsește feedback-ul pentru a-și îmbunătăți produsele".
În timp ce dronele fabricate în SUA și-au dovedit capacitatea în locuri precum Yemen și Afganistan, China și Israelul încă nu au convins lumea că tehnologia dronelor este eficientă pe fronturile de luptă dure, a declarat Merv Seren, analist militar.
Dronele TB2 Bayraktar au obținut succese internaționale în ultimii doi ani, fiind vândute în Polonia, Ucraina, Qatar, Azerbaidjan și Maroc. Turcia a devenit al patrulea cel mai mare producător de drone din lume, după ce acestea au contribuit semnificativ la schimbarea formei luptelor din Siria, Azerbaidjan și Libia.
Președintele turc susține că, în prezent, există în total 180 de vehicule aeriene de luptă fără pilot Bayraktar TB2 care operează în patru țări, printre care și Turcia.
În Libia, dronele turce au ajutat trupele Guvernului Acordului Național, recunoscut pe plan internațional, să respingă atacul forțelor armate ale lui Khalifa Haftar asupra Tripoli, obligându-le să se retragă în Sirte.
În Idlib, nordul Siriei, în martie 2020, a fost pentru prima dată în istorie când dominația aeriană a unei țări a fost lovită de drone. Acestea au cauzat mari pierderi armatei regimului sirian susținut de Rusia. Partea siriană a fost forțată să încheie un acord cu Ankara, care a condus la menținerea securității Idlibului, principalul fief al opoziției siriene din nordul țării.
În Caucaz, armata azeră a provocat o înfrângere usturătoare forțelor armate armene cu ajutorul dronelor turce care au jucat un rol major în retragerea Erevanului.
În cele trei războaie, principalul oponent al dronelor turce a fost reprezentat de sistemele de apărare aeriană ruse, Pantsir și S-300. Acest lucru pare să fi determinat adversarii Rusiei din Europa să se gândească să apeleze la dronele turce ca armă ieftină care și-au dovedit eficiența pe teren împotriva armelor ruse.
Ucraina, partener al NATO, a fost prima țară europeană care a anunțat cumpărarea dronelor turce. Dar surpriza este că Polonia, care la rândul său se teme de influența rusă, a decis la rândul său să recurgă la drone turce, devenind primul membru NATO care a cumpărat aceste aeronave.
Deși și-au exprimat îngrijorarea despre acordul privind dronele turcești, rușii au subestimat capacitățile acestor aeronave împotriva sistemelor antiaeriene avansate pe care aceștia le au. Demn de remarcat este faptul că în luptele din Siria și Caucaz s-a raportat că dronele turce au reușit să învingă sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-300, o versiune din care s-a dezvoltat S-400 care reprezintă mândria apărării antiaeriene rusești și principala armă a Rusiei în confruntările cu avioanele NATO.
Se crede că dronele sunt fabricate din materiale compozite, iar motoarele, care sunt în mare parte electrice, au emisii termice limitate, ceea ce îngreunează urmărirea radarelor și a senzorilor termici, mai ales dacă acestea utilizează o tactică adecvată.
Tacticile aici reprezintă o problemă importantă pentru influența turcă, mai ales că utilizarea eficientă a acestor avioane de către Ucraina și Polonia necesită o pregătire intensă din partea turcă.
Impactul acordului polonez aparent nu îngrijorează doar Rusia, ci și membrii importanți ai NATO care nu sunt dispuși să consolideze influența Turciei în Alianță.
Polonia este cea mai mare țară din punct de vedere economic și demografic din Uniunea Europeana și NATO care aparține Europei de Est, ceea ce înseamnă că este un membru influent în Alianța Nord-Atlantică. Polonia este una dintre țările cele mai preocupate de confruntarea cu influența rusă, o chestiune care a devenit o prioritate în Uniunea Europeană și NATO.
Mișcarea polono-turcă vine ca o reacție împotriva Franței și Germaniei, care minimalizează amenințarea rusă la adresa Europei și NATO, și care nu au jucat un rol activ în sprijinirea Ucrainei, partener NATO și candidat permanent la aderare, pe teritoriul căreia Moscova încă se află prezentă militar. Rusia a amenințat din nou Kievul după ce Joe Biden a preluat puterea la Casa Albă, în timp ce Germania continuă să insiste asupra gazoductului Nord Stream, care slăbește situația Ucrainei și a țărilor din Europa de Est și consolidează bugetul Kremlinului.
Experții militari au subliniat, de asemenea, utilizarea coordonată a Turciei a dronelor și a capacităților integrate ale spectrului electromagnetic, în special a sistemelor de radar mobil "Koral", în blocarea radarelor de apărare aeriană rusești, în culegerea de semnale cu valoare militară, cum ar fi conversațiile prin telefonul mobil, și transmiterea informațiilor pentru direcționarea aeronavelor.
Aceste arme nu vor schimba dezechilibrul masiv dintre Rusia și vecinii săi mai mici din Europa de Est, dar vor oferi țărilor posibilitatea de a se pregăti pentru conflicte de intensitate scăzută și cu risc redus pe care Turcia le-a purtat cu aliații Rusiei din Siria, Libia și Caucaz.
Ankara speră că aceste realizări îi vor întări mâna în depășirea diplomației "neglijării deliberate" de către administrația Biden și în realizarea unei forme de relații reciproce cu Washingtonul.
Ankara pare să încerce să comercializeze ideea că, în pofida apropierii sale de Moscova în ultimii ani și a crizei privind achiziționarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400, Turcia rămâne cel mai valoros partener al Statelor Unite în regiune în orice efort pentru a contrabalansa Rusia și poate sprijini strategiile SUA, creând "Semiluna fără pilot" sau "Semiluna dronelor" împotriva părții ruse în zonele de interes ale Moscovei.
Ankara preferă ca relația turco-americană să se concentreze pe beneficiile tranzacțiilor în domenii de interes reciproc. Unii analiști militari susțin deja că Washingtonul ar trebui să dezvolte un nou mod de a gândi relația sa cu Turcia, pentru a profita de valoarea sa geopolitică.
Ideea unei "Semilune a dronelor" care să conțină Rusia ar putea deveni în cele din urmă cel mai puternic punct de negociere al Ankarei în încercarea de a reseta situația cu Washingtonul, unde are puțin spațiu de manevră după nenumărate crize bilaterale din ultimii ani.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
