Soleimani era escortat de un miniconvoi paramilitar, alături de liderul milițiilor șiite din Irak Abu al-Mahdi Muhandis, de asemenea, ucis și el în timpul atacului.
Soleimani, în vârstă de 62 de ani, nu numai că a coordonat operațiunile extrateritoriale iraniene, în special în Irak, Siria, Liban și Yemen, Venezuela dar a contribuit în special la sprijinirea și supraviețuirea regimului președintelui sirian Assad. În plus, în timpul războiului din Irak, Soleimani folosind cu îndemânare Forțele de Mobilizare Populare, unitățile paramilitare șiite susținute de Iran, a avut o contribuție militară foarte importantă în stoparea și apoi distrugerea pe teren a unităților par-militare ISIS din Irak și Siria. Desigur pe terenul lăsat liber de dispariția fizică a zeloților DAESH, viceregele persan și-a trimis propriile sale unități, care pregăteau atent slăbirea guvernului de la Damasc și libanizarea teritorului sirian.
Dintr-o perspectivă strict politico-strategică, operațiunea militară s-a desfășurat în scop preventiv - pentru a zădărnici operațiunile iraniene ofensive împotriva prezenței SUA în Irak și regiune. Atacul asupra ambasadei SUA din Bagdad, cu ajutorul tocmai al forțelor speciale irakiene care erau plătite să oprească orice penetrare a celebrului cartier diplomatic, reprezenta primul semnal formal al declanșării operațiunilor iraniene în Irak și al renunțării de către generalul Soleimani la retorica sa ambiguă cu privire la expansiunea iraniană în această țară. Cum ISIS nu mai există, Al Qaida este practic divizată și demoralizată după moartea fiului lui Bin Laden, iranienii au înțeles că este momentul lor de a ocupa efectiv spațiul tactic și să comande efectiv în regiune. Scopul principal strategic era și este acela de crearea unui culoar direct spre Mediterană, care să împartă în mai multe felii teritoriile arabe și să le țină sub control persan. Soleimani, inteligent până la a deveni genial, a înțeles ca prin Siria se poate apropia de Israel (milițiile finanțate de Teheran sunt practic la o provincie distanță de granița cu Israel) iar prin Irak se poate apropia de centrul politcilor energetice ale lumii. Intenția lui aceasta a fost și de peste 20 de ani își urma obiectivul cu o precizie absolută.
Specialiștii de profil politic au considerat fără greșeală că Soleimani a fost viceregele persan din Orientul Mijlociu. Venerat de șiiții din regiune - și de mulți sunniți - ca erou al războiului împotriva imperialismului american, genialitatea lui s-a transformat în aură de profet atunci când, înțelegând pericolul pe care îl presupunea expansiunea grupării ISIS în lumea arabă, s-a situat pe poziție opusă. Prin această mișcare strategică excepțională, persanul a reușit să își mai cumpere ani buni de viață și să reducă la tăcere majoritatea vocilor arabe islamice critice la adresa regimului ayatolahilor. Profilul acestui general ne spune că a fost dirijor al milițiilor irakiene, arhitectul strategiei persane între Tigru și Eufrat și conducătorul de facto al Hezbollah. Aceasta a întruchipat proiecția externă a Teheranului, nevoia iraniană de își construi o sferă de influență până la Mediterană. Dacă ne uităm însă la influneța Garzilor Revoluționare în America Latină, în special pe culoarul venezuelean, putem realiza că Soleimani extrapola un imperialism istoric persan, devenind de-a lungul timpului practic puterea reală de la Teheran.
În ultimile zile ale lui 2019 am asistat la o escaladare a atacurilor și provocărilor. Pe 27 decembrie, grupul paramilitar Kataib Hizbullah a atacat o bază militară din Kirkuk ucigând un antreprenor civil și rănind patru militari americani. Washingtonul a răspuns două zile mai târziu bombardând milițiile pro-iraniene și ucidând 25 dintre membrii lor. Atacul asupra ambasadei americane la Bagdad a fost organizat între 31 decembrie și 1 ianuarie, fiind punctul culminant al încercărilor repetate ale actorilor irakieni finanțați de Iran de a pătrunde în celebra Zona Verde. Episodul s-a rezolvat fără nici o victimă în rândul personalului diplomatic american și cu o amenințare clară din partea lui Trump. Conducătorul suprem al Iranului a răspuns, râzând de Trump.
Cu toate că nimeni nu credea că povestea va avea un asemenea sfârșit, toți analiștii crezând că Donald Trump va mai arunca o bombă într-un depozit gol de muniție, iată că amenințarea a fost reală iar rezultatul absolut nimicitor. SUA si-au arătat colții de oțel, dintr-o mușcatura fatală decimând practic conducerea paramilitară iraniană și transmițând un semnal imposibil de ignorat celorlalți apropiați ai Teheranului. Practic Washington spune regiunii că jocul geo-strategic nu este deloc țintar și că liniile roșii au fost de mult trecute. Desore generalul Soleimani, pentru prima dată se poate spune că a greșit fiind găsit la locul crimei. O aroganță tactică severă căci drona americană l-a găsit fără greș.
Din punct de vedere kinetic, putem considera că executarea lui Soleimani este cel mai ostil act militar al Statelor Unite împotriva Iranului în patru decenii de conflict, de la revoluția islamistă din 1979. Un conflict care își are rădăcinile în elemente strategice geo-globale (ambiția ambelor state de a exercita exclusiv și nepartajat hegemonia în Orientul Mijlociu) și care este alimentat periodic de episoade cu puternic impact imagologic și politic, precum răpirea și menținerea în detenție a personalului diplomatic al ambasadei americane la Teheran în 1979. Din punct de vedere al strategiei politice internașionale a președintelui Trump, uciderea numărului doi iranian marchează punctul culminant, deocamdată, al campaniei de „presiune maximă” lansată împotriva puterii de la Teheran.
Adevărata ofensivă americană împotriva Iranului a început în primăvara anului 2018 odată cu denunțarea acordului privind programul nuclear și cu restabilirea sancțiunilor economice. Obiectivul este însă superior ipotezelor specialiștilor. De ce Washingtonul dorește să rupă coridorul cu care Teheranul țintește Marea Mediterană? Scopul iranian este considerat incompatibil cu intenția americană de a împiedica orice putere din Orientul Mijlociu să ajungă la o poziție hegemonică în regiune.
Administrația SUA consideră că generalul Soleimani au lucrat, în ultimii ani, nu numai la distrugerea Israelului (mesajul fiind mai mult ideologic și care să răspundă așteptărilor zeloților din lumea arabă deloc prieteni regimului șiit de la Teheran), ci și la înconjurarea și izolarea aliaților americani din regiune pentru a îi învinge mai usor. Iranul nu are dușman mai implacabil decât Pakistanul în regiune, iar Mediterana și accesul la ea presupune în primul rând o punte de reașezare a jocului strategic cu marele său rival islamist și nu cu puterile regionale pro-americane. Teheranul și-a consolidat pozițiile din Irak și Siria profitând de războiul împotriva Statului Islamic, dus tocmai de către SUA.
De aceea nu este deloc o coincidență că Irakul este epicentrul tensiunilor din acest moment. Țara celor două fluvii joacă un rol critic și existențial în strategia iraniană de supraviețuire. Mai ales joacă rolul seminal al menținerii la putere a teocrației iraniene, singurul reper național cu intarsii internaționale. Pe lângă faptul că este un punct de neocolit în culoarul șiiit, Irakul este esențial pentru apărarea Persiei, ca teritoriu și ca națiune. Pentru Teheran, pierderea controlului asupra Irakului și Siriei implică riscul de a fi complet descoperit în fața oricărui inamic. Cu tehnologia actuală traversarea deșertului irakian se face în doar zile, astfel că dușmanul putea ajunge la porțile ayatolahilor mai repede decât se crede. Tocmai de aceea Soleimani a avut o asemenea priză la publicul iranian și a reușit performanța rară de a crea o forță para-militară extrem de puternică și de eficientă. Rolul lui era de a lovi inamicul în spatele frontului și tocmai acest lucru l-a făcut până în ziua în care a murit. Din 2003, anul în care Statele Unite au deschis porțile Bagdadului iranienilor prin răsturnarea regimului lui Saddam Hussein, Washingtonul și Teheran au concurat pentru influența în Mesopotamia într-un război de intensitate scăzută, încălzit brusc de uciderea lui Soleimani. Iar dacă înțelegem exact importanța acestui moment vom înțelege corect viitoarele mișcări ale fiecărui actor implicat.
Decizia de suprimare a viceregelui persian nu a fost luată la un moment de furie. Tehnic a fost o exploatare a unui moment de arognață a unui general mesianic, dar politic procesul începuse cu ceva timp în urmă. SUA sunt convinse că au acum, ani de la dezastrul obamian din Orientul Mijlociu destulă forță să elimine un factor perturbator major din zona de re-echilibrare strategică, distrusă de către fosta administrația democrată.
Executarea lui Soleimani tocmai acest fapt anunță, că SUA au acum elementul de forță care să reducă intențiile oricui de a își declara hegemonia în regiune. Că este Iran, Rusia sau Turcia, moartea ui Soleimani produce în primul rând un șoc atipic la nivelul forțelor pe care le conducea. Acestea, aflate din Liban până în Yemen se vor regrupa cu greu, dar fără să mai aibă măreția profetică a generalului legendar. La nivel local, este foarte clar că scopul operațiunii este de a impresiona iranienii, de a le induce starea de nesiguranță istorică pe care de secole această națiune o cunoaște. Fără un general mitic, fără un rege provenit din marile linii islamice, Iranul are problemă cu sine însuși. De răspunsul leaderilor săi depinde soarta întregului regim de la Teheran. Practic, Trump a scos dosarul nuclear iranian de pe masa de negocieri. Fara Soleimani, proiectul nuclear iranian va intra în comă, dacă nu cumva va fi distrus bucată cu bucată de către Israel, într-o tăcere complice a vecinilor săi arabi.
Va exista o reacție din partea Iranului? Trebuie să existe. Dar, în ciuda reacției bombastice a liderului suprem Ali Khamenei și a liderilor Republicii Islamice, Teheran nu este în măsură să ridice în continuare bariera confruntării. SUA au implementată o infrastructură militară în 14 țări, și anume în Egipt, Israel, Liban, Siria, Turcia, Iordania, Irak, Kuweit, Arabia Saudită, Yemen, Oman, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Bahrain. Dacă ne uităm pe hartă, Iran, pe lângă suprafața sa de 1.684.000 kilometrii pătrați, este o fortăreață naturală. Tocmai de aceea izolarea economică și politică a Iranului este ușoară dacă SUA știu unde să taie legăturile economice. Puțină lume își imaginează o replică persană de magnitutdinea închiderii strâmtoarei Hormuz sau la represalii militare directe prin începerea unei campanii teroriste masive și coordonate împotriva Israelului și a pozițiilor SUA în Orientul Mijlociu. Pentru Iran, riscul de a fi atacat în propriile frontiere ar fi extrem de ridicat și în plus, într-un moment de slăbiciune pentru regim. Nu mai vorbim că un război cu Iran, în an electoral, ar fi argument suprem pentru un al doilea mandat Trump.
Astfel, răspunsul Republicii Islamice ar putea fi limitat la Bagdad și împrejurimile sale. Pentru moment aliații iranieni din Irak au lansat apeluri pentru a elimina prezența militară americană (5.500 de soldați în creștere), propagandistic se are în vedere reactivarea faimoasei armate Mahdi de către liderul șiit Moqtada al-Sadr (considerat a fi din punct de vedere al riscului kinetic o non valoare militară și fără pregătirea tactică a lui Soleimani). Aceste răspunsuri localizate nu exclud însă, posibilitatea unor evenimente dramatice pe alte continente. Dar sugerează că niciun rival al SUA , fie el la Teheran fie de aiurea, nu intenționează să lărgească conflictul pentru a oferi, din nou, administrației Trump posibilitatea de a lovi năpraznic.
SUA au reușit revenirea în regiune, chiar și dacă soldații săi și-au rărit rândurile pe teren. Iranul nu are în acest moment instrumente de contraatac la nivelul dramatic al dispariției lui Soleimani. Dosarul nuclear practic s-a prăbușit ca element de șantaj iar Franța și Rusia discută doar ca să își apere pozițiilor lor regionale serios zdruncinate de eliminarea persanului. Cu un Irak profund divizat, Rusia nu are cum să stabilizeze Siria iar Franța nu are cum să joace în Libia. Turcia, deși vrea să dea o replică neo-otomană și panarabă, prin eliminarea bazei americane de la Icirlik nu va putea să prelungească prea mult expansiunea sa teritorială în regiune. Resursele turce sunt prea puține și prea ușor de neutralizat.
Moartea lui Soleimani, viceregele persan a distrus echilibrul terorii și ambițiile imperiale persane. Cu Soleimani, mor însă și planurile multor actori vedetă din ultimii ani. SUA și-au reafirmat rolul de hegemon în regiune. Israel se poate simți acum mai bine și poate decide mult mai clar cine va fi noul prim ministru.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Din când în când este bine să ne reamintim de eroii noștri, să le privim faptele cu atenție și să le înțelegem semnificațiile și ecoul în timp. Unii dintre ei au activat în „Careul de Aşi”, porecla dată celei mai renumite unități a Marinei Regale Române din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Negociatorii ruşi la discuţiile de pace de la Istanbul au cerut Ucrainei să-şi retragă trupele din toate regiunile ucrainene revendicate de Moscova înainte ca Rusia să fie de acord cu o încetare a focului, a declarat sâmbătă pentru Reuters un înalt oficial ucrainean familiarizat cu discuţiile.
În topul succeselor militare realizate de Ucraina în cei peste trei ani de război declanșat de Federația Rusă se numără cu siguranță cel pe mare. Azi, Flota rusă de la Marea Neagră e ținută, la propriu, în șah și împinsă, departe de linia frontului. Fără nicio navă de suprafață sau fără submarine, ucrainenii au reușit să scufunde zeci de nave mai mari sau mai mici ruse, folosindu-se de drone sau rachete. Inclusiv „mândria” Flotei ruse de la Marea Neagră, crucișătorul Moskva, a fost scufundat. Dar în 2022, în primele etape ale invaziei pe scară largă, lucrurile stăteau diferit. Ucrainenii povestesc cum rușii au ajuns în zona României, dar dezvăluie și câte nave ruse de luptă mai sunt azi în Crimeea ocupată.
Statele Unite se confruntă cu o probabilitate tot mai mare a unui conflict militar major cu China în următorii ani, un scenariu care, spre deosebire de angajamentele externe recente, ar putea avea repercusiuni directe și disruptive pe teritoriul american. Aceasta este avertizarea tot mai apăsată transmisă de oficiali militari de rang înalt, pe măsură ce tensiunile legate de Taiwan continuă să escaladeze, iar Beijingul își accelerează pregătirile militare.
Statele Unite ale Americii vor începe discuții cu aliații europeni privind o posibilă reducere a numărului de trupe americane staționate pe continent, a anunțat vineri ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker. Aceste discuții sunt planificate să demareze "mai târziu în acest an", după summitul NATO din iunie de la Haga, a precizat Whitaker.
Rapoarte apărute în luna mai 2025 indică o intensificare semnificativă a desfășurărilor de trupe rusești și o expansiune rapidă a infrastructurii militare de-a lungul graniței cu Finlanda. Această activitate, confirmată de imagini satelitare și surse de informații occidentale, stârnește îngrijorări majore în rândul NATO și al statelor vecine, semnalând o potențială schimbare strategică în regiune ce amintește periculos de mult de preludiul invaziei din Ucraina din 2022.
Boris Johnson, fostul prim-ministru al Marii Britanii, a lansat critici dure la adresa politicienilor occidentali din perioada mandatului președintelui Joe Biden, afirmând că le-a lipsit "curajul" de a sprijini pe deplin Ucraina în timpul războiul de agresiune declanşat de Rusia. Comentariile sale vin într-un moment crucial, marcat de propuneri recente de negocieri de pace și de incertitudini legate de viitorul sprijin occidental.
Ca o dovadă a performanțelor remarcabile obținute în lupta pentru apărarea spațiului aerian național, un sistem de apărare antiaeriană IRIS-T, operat de o unitate a Comandamentului Aerian Vest din cadrul Forțelor Aeriene Ucrainene, poartă acum cu mândrie însemnele cu siluetele țintelor inamice doborâte. Pe lansatorul acestui sistem modern, ucrainenii au pictat 32 de siluete reprezentând rachete de croazieră doborâte și o siluetă distinctă a unei drone de atac, fiecare marcaj simbolizând o "distrugere" confirmată în timpul atacurilor aeriene rusești.
Unități ale Gărzii Naționale Ucrainene primesc acum tancuri Leopard de fabricație germană, parte a unei revizuiri tactice majore în modul în care Ucraina își desfășoară forțele blindate. Această schimbare strategică, raportată de publicația Forbes, vine după ce Ucraina a pierdut peste 1.000 de tancuri în fața atacurilor rusești cu drone, forțând liderii militari să regândească complet războiul cu tancuri pentru un câmp de luptă dominat de aeronave fără pilot.
Când Rusia a anexat Crimeea în 2014, a confiscat o mare parte din marina militară a Ucrainei, paralizând forțele navale ale Kievului. Zece ani mai târziu, din cenușa acestei lovituri strategice a răsărit o inovație remarcabilă: dronele maritime, arme cu un raport cost-eficiență de 200 la 1, care au reușit nu doar să alunge flota lui Putin din apele Peninsula Crimeea, ci s-au îndreptat chiar și împotriva forțelor aeriene rusești.
Franţa este "pregătită să deschidă" o discuţie privind desfăşurarea de avioane franceze înarmate cu "bombe" nucleare în alte ţări europene. Este ceea ce fac americanii fac în ceea ce privește umbrela atomică din perspectiva aviației militare. Dar cât de real este acest scenariu? Amintim că avioanele franceze Mirage 2000N și Rafale în standardul F5, cel mai modern standar al Rafale aflat în dezvoltare, integrează bombe nucleare.
Serviciul de informații al Apărării (GUR) din Ucraina a publicat imagini care confirmă utilizarea inovatoare a sistemelor sale de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-200 pentru atacuri împotriva forțelor rusești. Înregistrarea video, făcută publică azi, prezintă procesul complex de pregătire a acestor rachete pentru lansare, incluzând încărcarea lor pe platforma de lansare, culminând cu secvența de lansare propriu-zisă.
În contextul alegerilor prezidenţiale din România, importanța strategică a țării noastre pentru SUA și NATO devine tot mai evidentă. Experţii subliniază că viitorul mediului de securitate din Marea Neagră se va decide în România, un aliat al SUA aflat în primă linie în fața agresiunii ruse. În ultimii ani, baza aeriană Mihail Kogălniceanu a devenit un hub esențial pentru operațiunile SUA și NATO, protejând libertatea de navigație și infrastructura critică.
NATO trebuie să implementeze schimbări drastice la nivelul capabilităților sale de război electronic (EW) dacă dorește să învingă Rusia într-un viitor posibil conflict, avertizează un reprezentant al Alianței. Acesta a subliniat incertitudinea privind accesul pe viitor la sistemele militare americane. Bas Nieuwenhuijse, președintele departamentului maritim EW al NATO, a declarat în cadrul unei conferințe organizate la Roma că, deși o victorie este posibilă, aceasta necesită o schimbare fundamentală în modul în care NATO operează într-un mediul de luptă bazat pe război electronic și în ceea ce privește capabilitățile EW maritime.
La 6 mai 2025, secretarul Armatei SUA, Daniel Driscoll, a anunțat o schimbare semnificativă în desfășurarea operațională a tancurilor de luptă principale M1 Abrams, recunoscând natura evolutivă a războiului modern. Inspirându-se din lecțiile conflictului din Ucraina, Driscoll a subliniat necesitatea ca tancurile să se adapteze la amenințarea crescândă reprezentată de dronele ieftine. Această pivotare strategică subliniază angajamentul Armatei de a-și păstra capacitățile blindate, abordând în același timp provocările emergente de pe câmpul de luptă.
Cu o lună înainte de summitul de la Haga, Președintele Comitetului Militar al NATO declarat că nu are nicio indicație că Statele Unite își vor retrage forțele dedicate planurilor de apărare ale alianței și le vor muta în zona indo-pacifică.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, a lansat un avertisment tranșant către aliații occidentali ai Ucrainei: modelul de război al NATO este depășit și necesită o revizuire radicală pentru a se adapta la realitățile dinamice ale câmpului de luptă modern. În cadrul Conferinței de Apărare de la Londra, desfășurată la King's College London, Zalujnîi a subliniat necesitatea unei transformări profunde a tacticilor, organizarii, doctrinelor, instruirii și bugetelor militare ale Alianței Nord-Atlantice.
Un articol recent publicat în revista Spectator, semnat de mai mulţi experţi militari, aduce în prim-plan necesitatea ca Regatul Unit să ia în considerare extinderea arsenalului său nuclear ca răspuns la amenințările emergente din partea Rusiei și Chinei. Autorii subliniază riscul in crestere reprezentat de armele nucleare non-strategice, care pot fi utilizate în scenarii tactice de mică amploare, spre deosebire de loviturile strategice de anvergură.
Imagini din satelit recent realizate au scos la iveală o intensificare semnificativă a activității militare rusești în apropierea graniței de est a Finlandei. Analizele indică o creștere a numărului de cazărmi pentru trupe, desfășurarea de aeronave și construcția de infrastructură în baze militare cheie din regiune. Imaginile, obținute de postul public de televiziune suedez SVT de la compania Planet Labs, surprind activitate rusă în patru locații distincte: Kamenka, situată pe istmul Karelia, Petrozavodsk, Severomorsk-2 și Olenya. Aceste descoperiri sugerează că Rusia își consolidează prezența militară în zonă ca răspuns la aderarea Finlandei și Suediei la NATO.
Apelul Ucrainei și Occidentului pentru un armistițiu de 30 de zile a fost respins de Moscova care propune, în schimb, negocieri fără condiții.
Într-o vizită cu miză uriașă în Orientul Mijlociu, Donald Trump încearcă să obțină promisiuni de investiții în valoare de peste 2 trilioane de dolari din partea liderilor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
Polonia urmează un program de înzestrare bazat pe un plan bine definit care o va propulsa în topul forțelor terestre europene în următorul deceniu. Dar cu suflarea imperialismului rus în ceafă, Polonia are norocul și unor vecini regionali puternici.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 9 mai 2023, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
La optzeci de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, moștenirea sângeroasă a conflictului continuă să modeleze politica internațională, alimentând tensiuni și conflicte în diverse regiuni ale lumii. După cum subliniază istoricul Antony Beevor într-un articol recent publicat in revista Foreign Affairs, "istoria rareori este ordonată", iar "lucrurile neterminate dintr-o perioadă persistă în următoarea".
E.S. domnul Ihor Prokopchuk, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România, într-un editorial opinie semnat pentru DefenseRomania, vorbește despre contribuția Ucrainei la victoria împotriva Germaniei naziste, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la victoria celui de-al Doilea Război Mondial. Excelența Sa subliniază și faptul că azi Ucraina și ucrainenii „se află din nou în fruntea unei confruntări geopolitice între forțele revanșarde și lumea liberă”. Ucraina rezistă azi eroic „rașizmului, care întruchipează neoimperialismul, combină caracteristicile fascismului și bolșevismului, revanșardismului și xenofobiei”.
Într-o demonstrație uimitoare de inovație și pricepere tactică, Ucraina ar realizat o premieră mondială prin utilizarea unor nave de suprafață fără echipaj (USV) echipate cu rachete pentru a doborî două avioane de luptă rusești avansate Su-30 Flanker deasupra Mării Negre la începutul lunii mai 2025. Aceste doborâri fără precedent marchează un salt major în ceea ce privește capacitățile antiaeriene ale Ucrainei și indică o schimbare revoluționară la nivelul doctrinelor de război naval și aerian.
În timp ce Rusia arată reticență față de planul de pace al SUA privind răboiul ruso-ucrainean, Washingtonul începe să schimbe tonul față de Moscova, demonstrând încă o dată puternica versatilitate a politicii externe americane în epoca Trump.
Un îndemn corect sau un calcul greşit? Josep Borrell, fost Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, scrie într-o analiză politică ca după opt decenii de parteneriat strâns, europenii se adaptează cu dificultate la actualul președinte al SUA, Donald Trump, care se comportă ca un autocrat rus.
Andrii Yermak, șeful Biroului Președintelui ucrainean, a declarat într-un interviu acordat publicației germane Die Zeit că Ucraina este pregătită să se așeze la masa negocierilor de pace cu Rusia, dar numai după implementarea unei încetări complete a focului. Declarațiile sale, publicate și pe canalul său Telegram, subliniază poziția fermă a Kievului în contextul conflictului prelungit.
Partidul Republican sau GOP (Grand Old Party) se confruntă cu o lipsă de direcție clară în politica externă, în ciuda aparentei confruntări între intervenționiști și adepții reținerii. În realitate, problema majoră este lipsa unei politici externe coerente și atractive pentru alegătorii indeciși, în special pentru cei care l-au susținut pe Trump în statele-cheie (swing states) și care l-au trimis de fapt pentru a doua oară la Casa Albă.
Testele, efectuate la mijlocul lunii mai, sunt evaluate ca fiind extrem de reușite. „Racheta balistică a acoperit aproape 300 km și a distrus un post de comandă rusesc.”
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a făcut un nou în modernizarea parcului auto al Armatei României, achiziționând 24 de autovehicule tactice blindate VAMTAC ST5 BN2 de la producătorul spaniol Uro Vehículos Especiales S.A. (UROVESA). Contractul, în valoare de aproape 10 milioane de euro plus TVA, a fost atribuit direct, prin negociere, de către compania de stat Romtehnica.
Într-un mesaj postat pe contul de pe rețeaua de socializare Telegram, Forțele Aeriene ale Ucrainei au informat, pe 07.06.2025, că armata ucraineană a doborât un avion de vânătoare rusesc de tip Su-35 în regiunea Kursk.
Preşedintele parlamentului rus, Viaceslav Volodin, a avertizat sâmbătă cu privire la o escaladare a tensiunilor dintre ţara sa şi Germania într-un mesaj adresat parlamentarilor de la Berlin, informează Agerpres și DPA.
Megan Mobbs, fiica reprezentantului special al lui Trump, Keith Kellogg, a comentat bombardamentul masiv din 6 iunie 2025 efectuat de trupele rusești asupra Ucrainei.
Indiferent cât de impresionant va fi AbramsX, probabil că nu va merita niciodată costul programului, într-o eră a războiului cu drone avansate și arme antitanc de ultimă generație. Cel puțin asta e concluzia unor experți militari americani. Nu înseamnă desigur că e însă poziția corectă, dar există argumente pro și contra în ceea ce privește viitorul armei tanc.
Fostul ministru de Externe și actual consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, Cristian Diaconescu, a lansat un avertisment ferm cu privire la implicațiile regionale ale războiului din Ucraina, subliniind că prăbușirea Kievului ar putea deschide calea unor amenințări directe la adresa Republicii Moldova și chiar a României.
Unii legiuitori americani nu înţeleg amploarea campaniei de reînarmare a Rusiei, a declarat vineri cancelarul german Friedrich Merz, la o zi după ce a purtat discuţii cu preşedintele SUA, Donald Trump, la Casa Albă, relatează Agerpres și Reuters.
Elon Musk, cel mai bogat om din lume, a finanțat o mare parte din campania prezidențială a lui Donald Trump din 2024. Trump l-a numit pe Musk la conducerea efortului de reducere a personalului federal și de diminuare a cheltuielilor, dar ulterior relațiile dintre cei doi s-au răcit iar Musk a părăsit administrația. Trump i-a oferit o ieșire decentă și onorantă, lăudându-l pentru munca depusă, dar ulterior Musk a avut câteva ieșiri uluitoare la adresa lui Trump, atacuri greu de imaginat acum câteva luni.
Atacul cu drone asupra aerodromurilor militare rusești din weekend a demonstrat capacitatea Ucrainei de a lovi adânc în adâncimea Rusiei, potrivit unui oficial anonim al NATO. “El a arătat că Rusia este vulnerabilă, chiar dacă președintele Putin crede că va câștiga războiul”, a declarat sursa reporterilor la Bruxelles. Aceasta a numit operațiunea un punct de cotitură în război și a subliniat faptul că dronele în valoare de 400 de dolari fiecare au provocat pagube totale de șapte miliarde de dolari. Oficialii NATO se așteaptă ca Rusia să se răzbune și să intensifice atacurile, în special asupra infrastructurii critice a Ucrainei.
Pentru prima dată în România, Institutul American de Diplomație și Drepturile Omului (USIDHR) aduce la București unul dintre cele mai apreciate programe de certificare diplomatică.
La doar trei luni după anunțul privind semnarea primului contract de export pentru avioanele Su-57E (E, de la varianta pentru export), rușii anunță nu doar că prima unitate va fi livrată anul acesta, ci și că avionul va începe să fie operat în 2025.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
![Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].](https://media.defenseromania.ro/image/202309/w322h220/rusia-productie-tancuri_71995000.jpg "Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].")
Războiul dintre Rusia și Ucraina a escaladat dramatic în ultimele săptămâni. Cu toate acestea, politica occidentală rămâne ancorată în presupunerea periculos de greșită că economia Rusiei se va prăbuși sub costul uluitor al militarizării, al creșterii economice anemice și al scăderii prețurilor petrolului. Președintele Vladimir Putin nu are nicio intenție de a demilitariza economia, chiar dacă luptele din Ucraina s-ar încheia. Kremlinul își propune să-și facă mașina de război mai mare și mai bună, fiind gata să sacrifice calitatea vieții rușilor obișnuiți pe parcurs și este puțin probabil să întâmpine o rezistență semnificativă.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
„Astăzi am pus bazele unor contacte personale și politic foarte bune și fructuoase”, a declarat cancelarul Germaniei după întâlnirea președintele SUA."Today I laid the foundations for some very good and fruitful personal and political contacts," Germany's chancellor said after the US President.
În cursul nopții de 06.06.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au executat un atac masiv asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Loviturile au vizat, în special, obiective aparținând armatei și serviciilor speciale ucrainene, dar și facilități energetice. Au fost întrebuințate diverse mijloace de distrugere, între care drone, rachete de croazieră și rachete balistice.
La data de 4 iunie, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au testat cu succes o nouă versiune de 226 de kilograme a armei anti-navă QUICKSINK. Muniția a fost lansată dintr-un bombardier stealth B-2 Spirit deasupra poligonului de testare din Golful Eglin, Florida. QUICKSINK, un program al Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene ale SUA (AFRL), transformă o bombă standard ghidată cu precizie într-o armă anti-navă eficientă. Varianta mai ușoară, de 226 de kilograme, permite aeronavelor de luptă să transporte mai multe muniții per misiune și să angajeze multiple ținte maritime aflate la mare distanță.
Ministerul Britanic al Apărării intenționează să aloce până la 240 de milioane de lire sterline pentru achiziționarea primelor două, dintr-un total de patru, sisteme de arme laser DragonFire, destinate navelor de război ale Marinei Regale. Acest contract, ce se estimează să se deruleze în perioada 3 noiembrie 2025 – 31 martie 2028, cu o opțiune de prelungire până în decembrie 2032, va asigura livrarea a două unități navale.
”Dacă vrei, poți”, suna o reclamă emblematică, una dintre primele astfel de reclame occidentale difuzate în România post Revoluție. Sloganul se aplică și Ucrainei, care se încăpățânează să lovească devastator pe teritoriul Rusiei (exclusiv în zona militară și logistică), chiar și în lipsa unor rachete occidentale cu rază lungă de acțiune.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 6 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a anunțat pe 5 iunie că președintele Donald Trump l-a nominalizat pe generalul-locotenent al Forțelor Aeriene Alexus G. Grynkewich pentru funcția de Comandant Suprem al Forțelor Aliate (SACEUR) ale NATO în Europa, după cum informează site-ul oficial al Departamentului Apărării din SUA. Ocupantul acestui post asigură simultan și funcția de comandant al Comandamentului European (EUCOM) al SUA.
Un schimb de replici fără precedent a izbucnit joi seară între președintele american Donald Trump și miliardarul Elon Musk.
Germania intenționează să achiziționeze din Norvegia rachete de croazieră cu lansare din aer de tip JSM de ultimă generație, a anunțat joi Ministerul norvegian al Apărării, relatează Agerpres și DPA.
Rușii nu au reușit să vândă încă nimănui Su-57, dar tocmai s-au luat pe piața externă la „trântă” cu F-35 Lightning II american. Provocarea rusă? Ca Su-57 să ia fața F-35 într-un contract gigant iar pentru asta rușii plusează.
Administrația președintelui american Donald Trump a retras de la Ucraina detonatoarele speciale de proximitate, utilizate de rachetele ghidate cu laser de calibru 70 mm de tip Advanced Precision Kill Weapon System II (APKWS I). Acestea au fost redirecționate către Orientul Mijlociu.
Armata ucraineană a atacat joi o unitate rusă a Brigăzii 26 Rachete în orașul Klinți din regiunea Bryansk, care se pregătea să atace unul dintre orașele ucrainene, probabil chiar Kievul. Anunțul a fost făcut de Statul Major General ucrainean, care a publicat o înregistrare video a atacului.
SUA cer ca membrii NATO să investească 5% din PIB-ul lor în apărare.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a atacat recent pentru a treia oară Podul Crimeei, utilizând de această dată o incarcatura exploziva subacvatică care a avariat grav stâlpii principali de susținere. Similar primelor doua atacuri, cel de-al treilea se in scrie in seria de eforturi ale Ucrainei de a perturba una dintre cele mai vitale rute logistice militare ale Rusiei.
O descoperire șocantă a stârnit un val de îngrijorare în sud-estul Poloniei: sisteme antiaeriene și muniție, lăsate nesupravegheate într-un hangar din satul Laszki, în regiunea Podkarpacie, aproape de granița cu Ucraina. Incidentul, investigat acum de autoritățile poloneze, a scos la iveală o poveste complexă implicând o companie privată și un transport misterios de armament destinat Ucrainei.
Forțele Armate Române au semnat un contract pentru achiziția unui număr nespecificat de vehicule de desant aerian de tip Enok AB (Airborne), special adaptate pentru roluri de apărare anti-tanc mobilă. Anunțul a fost făcut de producătorul german, ACS Armoured Car Systems GmbH (ACS), în cadrul Forumului Forțelor pentru Operații Speciale din Europa de Sud-Est (SEESOF), ce are loc în prezent în România, la Târgu Mureș. Această achiziție subliniază o direcție strategică către consolidarea capacităților de apărare mobilă, cu o orientare clară către utilizarea de către forțele speciale române.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a publicat pe 4 iunie noi imagini detaliate din cadrul operațiunii „Pânza de Păianjen” (Pavutyna), ce ilustrează lovituri spectaculoase cu drone împotriva unor aeronave strategice rusești aflate in unele dintre cele mai importante baze aeriene.
