Pacea cinică impusă Ucrainei: Sunt ucrainenii obosiți de război şi pregătiți pentru încheierea conflictului cu orice preț?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Photo source: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
Cifrele recente ale sondajului Gallup confirmă această stare de spirit. Dacă în 2022, 73% dintre ucraineni susțineau lupta până la victorie, astăzi, procentul s-a inversat aproape complet: 69% doresc o încheiere negociată cât mai curând posibil.
Această prăbușire a moralului nu este un accident. Ea reflectă o realitate sumbră de pe front și, mai ales, o dezamăgire profundă față de principalul aliat. Aprobarea pentru leadershipul american s-a evaporat, scăzând de la 66% în 2022 la un minim istoric de 16% în 2025. Ucrainenii se simt nu doar epuizați, ci și abandonați.

Pe acest fundal de oboseală și neîncredere se conturează spectrul unui târg cinic, negociat peste capul lor. Presa americană vehiculează deja termenii: un „schimb de teritorii” în care Rusia și-ar consolida controlul asupra Crimeei și a întregului Donbas, în schimbul retragerii din alte provincii ocupate parțial.
Este o pace a învingătorului, o pace dictată de realitatea de pe teren și de pragmatismul brutal al lui Donald Trump, care nu și-a ascuns niciodată intenția de a încheia „conflicte costisitoare”.
Este exact scenariul de care se temeau liderii europeni
Comunicatul comun emis de Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și alți parteneri europeni este un exemplu de manual al neputinței diplomatice. Se „salută eforturile” americane, dar se „cere” includerea Ucrainei în discuții și garanții de securitate.
Este un murmur politicos în fața unui uragan. Adevărul este că, în ecuația Trump-Putin, voința capitalelor europene și, mai tragic, suveranitatea Ucrainei, par să aibă o greutate redusă.

Președintele Zelenski se află într-o poziție imposibilă. Constituția îi interzice să cedeze teritoriu, iar conștiința națională se revoltă la ideea de a preda pământul pentru care s-a murit.
Însă cifrele Gallup îi arată că poporul său nu mai are resursele să susțină un război pe termen nedefinit, mai ales când sprijinul american a devenit un simplu instrument de presiune. „Deciziile dificile” despre care vorbește Kliciko sunt, de fapt, alegeri între catastrofă și umilință.
Ce fel de pace ar fi aceasta?
O pace care acceptă, chiar și de facto, că agresiunea militară poate redesena granițe în Europa secolului XXI. O pace care lasă fără răspuns întrebări fundamentale: Ce se întâmplă cu milioanele de refugiați și strămutați? Cine plătește pentru reconstrucția unei țări mutilate?
Ce garanții de securitate reale, nu simple promisiuni, va primi Ucraina pentru a nu fi atacată din nou peste câțiva ani, când Rusiei îi va conveni? Fără o cale accelerată și certă spre NATO sau UE, orice acord este doar un armistițiu temporar.
Summitul din Alaska nu este despre pacea Ucrainei. Este despre stabilirea unui nou echilibru de putere între Washington și Moscova, un echilibru în care Ucraina este mai degrabă un pion pe tabla de șah decât un jucător la masă.
Oboseala poporului ucrainean, cuantificată statistic, a devenit pârghia perfectă pentru a forța o „soluție” care servește interese cinice, de moment. Se profilează o pace amară, o pace a resemnării, care riscă să valideze legea forței și să lase în urmă o rană deschisă în inima Europei.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News