Ce nu s-a reușit sau ce se reușește doar parțial și neconcludent este operaționalizarea acestor învățături foarte valoroase în momentele critice ale istoriei, momente care funcționează ca puncte de inflexiune ce determină traiectoria umanității pentru următorii 50 – 100 de ani. În momentele cheie de decizie a viitorului nu se poate opera cu tratatul de istorie ci cu esența acestuia care trebuie rezumată la cel mult o frază. Altfel, se intră în detalii care întârzie sau, mai grav, deturnează în sens negativ toată energia unei națiuni sau alianțe de națiuni.
Cu un astfel de moment ne vom confrunta chiar în zilele următoare, când urmează să se desfășoare o întâlnire istorică între Donald Trump și Vladimir Putin.
Primul este președintele celei mai puternice națiuni a lumii, din toate punctele de vedere și mai ales economic și militar și la mare distanță de al doilea urmăritor – China. Al doilea este președintele națiunii cu cea mai mare suprafață de uscat a planetei și cu cele mai multe resurse de sol și subsol însă cu cea mai mică densitate de populație din lume dar, cumva paradoxal, țara cu cel mai mare arsenal nuclear al planetei, moștenire de când URSS era un urmăritor al SUA la mai mică distanță decât este China acum.
În momentul de față, acestea sunt atributele principale care contează - adevărate piese fundamentale de pe tabla de șah mondială. SUA au încă totul în joc - regina (forțele nucleare), turnurile (forțele convenționale și economia), caii (relațiile internaționale și populația cu toate atributele ei) și nebunii (resursele non-umane și imaginea internațională), pe când Rusia se poate baza pe regină, un cal (relațiile internaționale), un nebun (resursele non-umane) și ceva (s)pioni (agenții de influență, sabotori pe teren și cibernetici care perturbă situația internă din alte țări). În plus, SUA mai au un atuu și anume o mobilitate mai mare, tradusă pe tabla de șah în poziție mai bună a pieselor. Nu putem să nu remarcăm, ca un fel de ironie a sorții că URSS respectiv Rusia au dat omenirii unii dintre cei mai mari șahiști care din păcate, în prezent, sunt ignorați de Moscova, deoarece viziunea lor despre lume coincide cu cea cea occidentală, nu deloc suprprinzător șahiștii fiind de regulă persoane înțelepte.
Și totuși, SUA dau, în ultimele zile, anumite semne de comportament ciudat, neconform cu statutul lor de cea mai mare putere mondială. După ce în urmă cu aproximativ o lună și jumătate au înăsprit tonul față de Moscova acum, Washingtonul pare din nou să fie de acord cu cererile ei. Poate e doar o alarmă falsă fiind de fapt unul din multele trucuri ale președintelui Trump prin care acesta își citește competitorii.
Photo: U.S. Army
Totuși, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile trebuie înțeles cum sunt ele dincolo de aparențe. America trebuie privită mai profund, trebuie căutate elementele definitorii ale istoriei sale și ecourile lor în prezent pentru a vedea ce va face în viitor pentru ea dar și pentru toată omenirea pentru că forța ei gravitațională are încă o valoare foarte mare asemănătoare cu cea a unei stele față de planetele aflate pe orbita ei.
Deși pentru cei mai mulți oameni (ai prezentului) pare de neînțeles, războaiele pe care o națiune le-a dus de-a lungul istoriei reprezintă elementul fundamental care o definește. Marea majoritate a țărilor nu doresc războaiele dar nu depinde de ele iar când se găsesc în fața lor, atitudinea abordată le va defini istoria pentru mulți ani. Atunci, națiunile află dacă sunt clădite din stâncă sau din praf.
Toate piesele de pe tabla de șah ale unei națiuni trebuie să lucreze în acest scop: pregătirea pentru a câștiga următorul război care de cele mai multe ori este o confruntare armată. Este ca un examen nedorit dar, care trebuie dat. Se mai pot da unele rateuri mici prin clasele a 9-a, a 10-a și a 11-a. Dar, în clasa a 12-a (al doisprezecelea ceas) totul trebuie să decurgă fără cea mai mică greșeală altfel, examenul va fi picat. Este firesc ca majoritatea oamenilor prezentului să nu înțeleagă acest lucru pentru că, pe de o parte, nu au experimentat așa ceva în viața lor, iar pe de altă parte, prea puțini au formația și cunoștințele necesare pentru a privi lucrurile în acest mod.
Photo: U.S. Army
Primul mare război a fost cel de independență din secolul al 18-lea. Cuvântul ”independență” atât de mult prețuit de fiecare om de pe Pământ spune totul.
Al doilea război, unul civil, a fost cel dus între statele din Nord și cele Sud. A fost războiul dintre două mentalități, una care dorea să mențină sistemul de sclavi în timp ce cealaltă dorea abolirea acestuia. Victoria a aparținut statelor care voiau abolirea sclaviei.
Al treilea război important al Americii a fost Primul Război Mondial (WW1). A intrat târziu în el, de-abia în ultimul an, considerat la vremea respectivă al 11-lea ceas înaintea dezastrului total. Paradoxal, a intrat WW1 alături de Imperiul Britanic pe care îl considera dușmanul său și față de care își câștigase independența în secolul al 18-lea.
Ce-i drept, a intrat în WW1 de partea unui mare prieten care era Franța – campioana mondială a libertății, și care, în acele vremuri, era greu încercată. Dar, în primul rând America a intrat în acel război alături de țările pe care le simțea cele mai apropiate de aspirațiile ei despre lume, democrația fiind unul dintre ele. A contribuit decisiv la distrugerea a două imperii, unul dintre ele considerat închisoarea popoarelor. Din nefericire, din cenușa WW1 urma să se nască o altă închisoare a popoarelor – URSS, mai groaznică decât cea care tocmai dispăruse odată cu ultimele salve de tun ale războiului.
Al patrulea război important al Americii este cel de-al Doilea Război Mondial (WW2). Este capital pentru umanitate și orice carte de istorie ar trebui să înceapă cu analiza lui înainte de orice alte procese din zorii umanității. În WW2, se află esența umanității de până atunci. Toate lecțiile istoriei s-au valorificat într-un singur moment decisiv. Pe de o parte, am văzut o națiune măreață, creatoare de civilizație și mari valori morale, cum decade declanșând război și genocid. Desigur, i-a fost ușurat considerabil drumul de un pact Ribbentrop-Molotov.
Ce reputație măreață ar fi avut URSS dacă, atunci, în 1939 denunța planurile lui Hitler dar, Stalin a ales să se comporte oportunist și pe mâinile lui s-a aflat sângele polonezilor, a celor din vestul Europei iar mai târziu chiar al zecilor de milioane de ruși. Pe de altă parte, am văzut cum oamenii liberi, din ce în ce mai puțini, și-au jucat cu mult curaj ultima carte rămasă și anume cea a rezistenței pentru că altfel, nebunia și întunericul amenința să-i înghită atât pe ei cât și pe generațiile următoare. La fel ca în WW1, America a stat, la început, pe margine pentru a cântări cu atenție situația dar evidența, manifestată prin momentul Pearl Harbour, a trezit-o la realitate. A luptat pentru ea însăși, a luptat din nou de partea celor care prețuiau libertatea și democrația.
Urmează perioada Războiului Rece desfășurat timp de 45 de ani și a războaielor din Coreea și Vietnam. De data aceasta inamicul a fost comunismul și deși el pare altul decât cel din trecut, în esența lui este același și anume tirania, dictatura, mentalitatea imperială dusă la forma maximă de dispreț față de colonii.
Acestea sunt războaiele fundamentale ale Americii și deși pot fi amintite și altele mai recente ele intră în aceeași mare categorie a luptei împotriva oricărei forme de asuprire a oamenilor inclusiv folosirea religiei pentru a justifica abuzurile. Toate aceste războaie au trasat în timp o matcă a Americii și chiar dacă uneori, America pare că iese din ea, este doar ceva temporar pentru că acolo, încă trăiesc cei mai inovativi, întreprinzători și liberi oameni din lume care au alergie înnăscută la tiranie.
Unde se încadrează Ucraina de astăzi pe grila de valori a Americii din prezent și unde se încadrează Rusia pe aceeași grilă, urmează să vedem pe 15 august.
Photo: U.S. Army
Dar, până atunci ar fi bine de lămurit ce reprezintă Rusia pentru SUA în contextul amenințării militare generate de China în zona indo-pacifică.
Prima remarcă una foarte la îndemână așa cum a observat toată presa americană este că lideri ruși au cerut, în anii trecuți, Alaska înapoi. Există, astfel, vreo semnificație ascunsă a faptului că președinții Trump și Putin se vor întâlni pe 15 august în Alaska? Sau este cumva un nou detaliu nesemnificativ care distrage de la lucrurile esențiale?
A doua remarcă este că în decembrie 2021, Rusia a cerut retragerea NATO și implicit a SUA pe aliniamentul din 1990. Deci, percepția Rusiei față de NATO și SUA este de inamic deși Occidentul nu a mai văzut Rusia ca inamic după 1990. De fapt, Rusia vrea să ia toată Ucraina pentru ca aceasta să nu ajungă în sfera de influență a Occidentului pe care îl consideră o amenințare, inclusiv pe SUA. Reamintim că Rusia nu vrea să audă de militari americani sau din alte țări NATO staționați în Ucraina. Atunci, se pune întrebarea cum de își poate schimba Rusia așa de repede impresia despre SUA?
A treia remarcă este din domeniul pur militar al operațiilor de luptă. În ipoteza că China va declanșa o agresiune armată în zona indo-pacifică în anul 2027, singura forță capabilă să lupte cu succes împotriva ei este America. Presupunând că China atacă Taiwanul, militarii americani din Coreea de Sud deși se află în Teatrul Indo-Pacific de Acțiuni Militare (TAM Indo-Pacific), nu pot fi folosiți deoarece sunt blocați de amenințarea care vine din partea Coreei de Nord. În plus, China poate folosi în luptă zeci de milioane de soldați care vor veni în valuri, iar SUA, cu toată superioritatea tehnologică de care dispune au nevoie de toți militarii săi și de ai aliaților lor precum și de toată libertatea de mișcare oferită de țările aliate. Dar, Rusia prin toată atitudinea ei beligerantă față de NATO și SUA, ține blocată în Teatrul European de Acțiuni Militare jumătate din capacitatea Alianței nord-atlantice.
Astfel, America și NATO se vor vedea nevoite să lupte cu o mână la spate într-un eventual conflict cu China. Iar, țările europene ale NATO nu trebuie să-și facă iluzii atât față de Rusia cât și faptul că nu prea le privește TAM Indo-Pacific. În primul rând că este o datorie morală să-i ajuți pe cei care valori similare și în al doilea rând, pentru că dacă doar un singur centimetru dintr-o ambasadă americană în Coreea de Sud sau Japonia este lovit de orice adversar, se pot considera în război. Deci ce este Rusia de fapt pentru SUA, o Rusie care are un acord de colaborare militară fără limite cu China? Este un prieten, un indiferent sau un inamic, atunci când le imobilizează multiple capabilități militare doar prin atitudinea ei războinică?
Photo: U.S. Army
Privind acum spre o posibilă înțelegere de armistițiu sau pace în războiul ruso-ucrainean, dincolo de dezideratul că nimic nu se va face fără voia Ucrainei, se pune întrebarea care este interesul fundamental al SUA? O Rusie cu actuala conducere va rămâne o amenințare foarte mare pentru SUA în contextul unui probabil conflict în TAM indo-pacific. Singura modalitate ca Rusia să nu mai reprezinte un pericol democratizarea Rusiei și nu cuvântul lui Putin.
În consecință, SUA, Ucraina și aliații lor trebuie să fie foarte atenți pe 15 august în Alaska și să nu uite că au de-a face cu maeștrii inducerii în eroare care se află la Kremlin. O încetare a războiului din considerente umanitare pe care o dorim cu toții, nu trebuie să ducă mai târziu la un război devastator oriunde ar fi el. Un exemplu în acest sens este trădarea din 2014 a fostului comandant al Forțelor Navale ucrainene care a predat fără luptă Crimeea rușilor a salvat atunci vieți dar, mai târziu, trădarea lui de atunci a dus la pierderea vieții și rănirea a peste un milion de ruși. Un exemplu în sens invers este utilizarea bombelor atomice în 1945, cu care de altfel, americanii nu se mândresc de loc, ei fiind obligați să le folosească. Utilizarea lor a dus la pierderea a peste 200.000 de oameni dar a prevenit pierderi estimate la peste două milioane într-o eventuală invazie americană a Japoniei. Peste timp, vedem că Japonia a redevenit o putere mondială dar una a progresului, stabilității și păcii.
Rusiei ar trebui să i se dea de înțeles foarte clar că dacă nu este de acord, loviturile adânci îi vor distruge toată capacitatea de duce războiul. Iar varianta de a nu mai sprijini Ucraina este cea mai proastă decizie pe care ar putea să o ia SUA în toată istoria lor - ever, ținând cont de amenințarea TAM Indo-Pacific, SUA sunt sunt obligate să ia în considerare cel mai negru scenariu pentru a putea descuraja cu succes următorul război. Timpul jumătăților de măsură a expirat.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
