Ce nu s-a reușit sau ce se reușește doar parțial și neconcludent este operaționalizarea acestor învățături foarte valoroase în momentele critice ale istoriei, momente care funcționează ca puncte de inflexiune ce determină traiectoria umanității pentru următorii 50 – 100 de ani. În momentele cheie de decizie a viitorului nu se poate opera cu tratatul de istorie ci cu esența acestuia care trebuie rezumată la cel mult o frază. Altfel, se intră în detalii care întârzie sau, mai grav, deturnează în sens negativ toată energia unei națiuni sau alianțe de națiuni.
Cu un astfel de moment ne vom confrunta chiar în zilele următoare, când urmează să se desfășoare o întâlnire istorică între Donald Trump și Vladimir Putin.
Primul este președintele celei mai puternice națiuni a lumii, din toate punctele de vedere și mai ales economic și militar și la mare distanță de al doilea urmăritor – China. Al doilea este președintele națiunii cu cea mai mare suprafață de uscat a planetei și cu cele mai multe resurse de sol și subsol însă cu cea mai mică densitate de populație din lume dar, cumva paradoxal, țara cu cel mai mare arsenal nuclear al planetei, moștenire de când URSS era un urmăritor al SUA la mai mică distanță decât este China acum.
În momentul de față, acestea sunt atributele principale care contează - adevărate piese fundamentale de pe tabla de șah mondială. SUA au încă totul în joc - regina (forțele nucleare), turnurile (forțele convenționale și economia), caii (relațiile internaționale și populația cu toate atributele ei) și nebunii (resursele non-umane și imaginea internațională), pe când Rusia se poate baza pe regină, un cal (relațiile internaționale), un nebun (resursele non-umane) și ceva (s)pioni (agenții de influență, sabotori pe teren și cibernetici care perturbă situația internă din alte țări). În plus, SUA mai au un atuu și anume o mobilitate mai mare, tradusă pe tabla de șah în poziție mai bună a pieselor. Nu putem să nu remarcăm, ca un fel de ironie a sorții că URSS respectiv Rusia au dat omenirii unii dintre cei mai mari șahiști care din păcate, în prezent, sunt ignorați de Moscova, deoarece viziunea lor despre lume coincide cu cea cea occidentală, nu deloc suprprinzător șahiștii fiind de regulă persoane înțelepte.
Și totuși, SUA dau, în ultimele zile, anumite semne de comportament ciudat, neconform cu statutul lor de cea mai mare putere mondială. După ce în urmă cu aproximativ o lună și jumătate au înăsprit tonul față de Moscova acum, Washingtonul pare din nou să fie de acord cu cererile ei. Poate e doar o alarmă falsă fiind de fapt unul din multele trucuri ale președintelui Trump prin care acesta își citește competitorii.
Photo: U.S. Army
Totuși, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile trebuie înțeles cum sunt ele dincolo de aparențe. America trebuie privită mai profund, trebuie căutate elementele definitorii ale istoriei sale și ecourile lor în prezent pentru a vedea ce va face în viitor pentru ea dar și pentru toată omenirea pentru că forța ei gravitațională are încă o valoare foarte mare asemănătoare cu cea a unei stele față de planetele aflate pe orbita ei.
Deși pentru cei mai mulți oameni (ai prezentului) pare de neînțeles, războaiele pe care o națiune le-a dus de-a lungul istoriei reprezintă elementul fundamental care o definește. Marea majoritate a țărilor nu doresc războaiele dar nu depinde de ele iar când se găsesc în fața lor, atitudinea abordată le va defini istoria pentru mulți ani. Atunci, națiunile află dacă sunt clădite din stâncă sau din praf.
Toate piesele de pe tabla de șah ale unei națiuni trebuie să lucreze în acest scop: pregătirea pentru a câștiga următorul război care de cele mai multe ori este o confruntare armată. Este ca un examen nedorit dar, care trebuie dat. Se mai pot da unele rateuri mici prin clasele a 9-a, a 10-a și a 11-a. Dar, în clasa a 12-a (al doisprezecelea ceas) totul trebuie să decurgă fără cea mai mică greșeală altfel, examenul va fi picat. Este firesc ca majoritatea oamenilor prezentului să nu înțeleagă acest lucru pentru că, pe de o parte, nu au experimentat așa ceva în viața lor, iar pe de altă parte, prea puțini au formația și cunoștințele necesare pentru a privi lucrurile în acest mod.
Photo: U.S. Army
Primul mare război a fost cel de independență din secolul al 18-lea. Cuvântul ”independență” atât de mult prețuit de fiecare om de pe Pământ spune totul.
Al doilea război, unul civil, a fost cel dus între statele din Nord și cele Sud. A fost războiul dintre două mentalități, una care dorea să mențină sistemul de sclavi în timp ce cealaltă dorea abolirea acestuia. Victoria a aparținut statelor care voiau abolirea sclaviei.
Al treilea război important al Americii a fost Primul Război Mondial (WW1). A intrat târziu în el, de-abia în ultimul an, considerat la vremea respectivă al 11-lea ceas înaintea dezastrului total. Paradoxal, a intrat WW1 alături de Imperiul Britanic pe care îl considera dușmanul său și față de care își câștigase independența în secolul al 18-lea.
Ce-i drept, a intrat în WW1 de partea unui mare prieten care era Franța – campioana mondială a libertății, și care, în acele vremuri, era greu încercată. Dar, în primul rând America a intrat în acel război alături de țările pe care le simțea cele mai apropiate de aspirațiile ei despre lume, democrația fiind unul dintre ele. A contribuit decisiv la distrugerea a două imperii, unul dintre ele considerat închisoarea popoarelor. Din nefericire, din cenușa WW1 urma să se nască o altă închisoare a popoarelor – URSS, mai groaznică decât cea care tocmai dispăruse odată cu ultimele salve de tun ale războiului.
Al patrulea război important al Americii este cel de-al Doilea Război Mondial (WW2). Este capital pentru umanitate și orice carte de istorie ar trebui să înceapă cu analiza lui înainte de orice alte procese din zorii umanității. În WW2, se află esența umanității de până atunci. Toate lecțiile istoriei s-au valorificat într-un singur moment decisiv. Pe de o parte, am văzut o națiune măreață, creatoare de civilizație și mari valori morale, cum decade declanșând război și genocid. Desigur, i-a fost ușurat considerabil drumul de un pact Ribbentrop-Molotov.
Ce reputație măreață ar fi avut URSS dacă, atunci, în 1939 denunța planurile lui Hitler dar, Stalin a ales să se comporte oportunist și pe mâinile lui s-a aflat sângele polonezilor, a celor din vestul Europei iar mai târziu chiar al zecilor de milioane de ruși. Pe de altă parte, am văzut cum oamenii liberi, din ce în ce mai puțini, și-au jucat cu mult curaj ultima carte rămasă și anume cea a rezistenței pentru că altfel, nebunia și întunericul amenința să-i înghită atât pe ei cât și pe generațiile următoare. La fel ca în WW1, America a stat, la început, pe margine pentru a cântări cu atenție situația dar evidența, manifestată prin momentul Pearl Harbour, a trezit-o la realitate. A luptat pentru ea însăși, a luptat din nou de partea celor care prețuiau libertatea și democrația.
Urmează perioada Războiului Rece desfășurat timp de 45 de ani și a războaielor din Coreea și Vietnam. De data aceasta inamicul a fost comunismul și deși el pare altul decât cel din trecut, în esența lui este același și anume tirania, dictatura, mentalitatea imperială dusă la forma maximă de dispreț față de colonii.
Acestea sunt războaiele fundamentale ale Americii și deși pot fi amintite și altele mai recente ele intră în aceeași mare categorie a luptei împotriva oricărei forme de asuprire a oamenilor inclusiv folosirea religiei pentru a justifica abuzurile. Toate aceste războaie au trasat în timp o matcă a Americii și chiar dacă uneori, America pare că iese din ea, este doar ceva temporar pentru că acolo, încă trăiesc cei mai inovativi, întreprinzători și liberi oameni din lume care au alergie înnăscută la tiranie.
Unde se încadrează Ucraina de astăzi pe grila de valori a Americii din prezent și unde se încadrează Rusia pe aceeași grilă, urmează să vedem pe 15 august.
Photo: U.S. Army
Dar, până atunci ar fi bine de lămurit ce reprezintă Rusia pentru SUA în contextul amenințării militare generate de China în zona indo-pacifică.
Prima remarcă una foarte la îndemână așa cum a observat toată presa americană este că lideri ruși au cerut, în anii trecuți, Alaska înapoi. Există, astfel, vreo semnificație ascunsă a faptului că președinții Trump și Putin se vor întâlni pe 15 august în Alaska? Sau este cumva un nou detaliu nesemnificativ care distrage de la lucrurile esențiale?
A doua remarcă este că în decembrie 2021, Rusia a cerut retragerea NATO și implicit a SUA pe aliniamentul din 1990. Deci, percepția Rusiei față de NATO și SUA este de inamic deși Occidentul nu a mai văzut Rusia ca inamic după 1990. De fapt, Rusia vrea să ia toată Ucraina pentru ca aceasta să nu ajungă în sfera de influență a Occidentului pe care îl consideră o amenințare, inclusiv pe SUA. Reamintim că Rusia nu vrea să audă de militari americani sau din alte țări NATO staționați în Ucraina. Atunci, se pune întrebarea cum de își poate schimba Rusia așa de repede impresia despre SUA?
A treia remarcă este din domeniul pur militar al operațiilor de luptă. În ipoteza că China va declanșa o agresiune armată în zona indo-pacifică în anul 2027, singura forță capabilă să lupte cu succes împotriva ei este America. Presupunând că China atacă Taiwanul, militarii americani din Coreea de Sud deși se află în Teatrul Indo-Pacific de Acțiuni Militare (TAM Indo-Pacific), nu pot fi folosiți deoarece sunt blocați de amenințarea care vine din partea Coreei de Nord. În plus, China poate folosi în luptă zeci de milioane de soldați care vor veni în valuri, iar SUA, cu toată superioritatea tehnologică de care dispune au nevoie de toți militarii săi și de ai aliaților lor precum și de toată libertatea de mișcare oferită de țările aliate. Dar, Rusia prin toată atitudinea ei beligerantă față de NATO și SUA, ține blocată în Teatrul European de Acțiuni Militare jumătate din capacitatea Alianței nord-atlantice.
Astfel, America și NATO se vor vedea nevoite să lupte cu o mână la spate într-un eventual conflict cu China. Iar, țările europene ale NATO nu trebuie să-și facă iluzii atât față de Rusia cât și faptul că nu prea le privește TAM Indo-Pacific. În primul rând că este o datorie morală să-i ajuți pe cei care valori similare și în al doilea rând, pentru că dacă doar un singur centimetru dintr-o ambasadă americană în Coreea de Sud sau Japonia este lovit de orice adversar, se pot considera în război. Deci ce este Rusia de fapt pentru SUA, o Rusie care are un acord de colaborare militară fără limite cu China? Este un prieten, un indiferent sau un inamic, atunci când le imobilizează multiple capabilități militare doar prin atitudinea ei războinică?
Photo: U.S. Army
Privind acum spre o posibilă înțelegere de armistițiu sau pace în războiul ruso-ucrainean, dincolo de dezideratul că nimic nu se va face fără voia Ucrainei, se pune întrebarea care este interesul fundamental al SUA? O Rusie cu actuala conducere va rămâne o amenințare foarte mare pentru SUA în contextul unui probabil conflict în TAM indo-pacific. Singura modalitate ca Rusia să nu mai reprezinte un pericol democratizarea Rusiei și nu cuvântul lui Putin.
În consecință, SUA, Ucraina și aliații lor trebuie să fie foarte atenți pe 15 august în Alaska și să nu uite că au de-a face cu maeștrii inducerii în eroare care se află la Kremlin. O încetare a războiului din considerente umanitare pe care o dorim cu toții, nu trebuie să ducă mai târziu la un război devastator oriunde ar fi el. Un exemplu în acest sens este trădarea din 2014 a fostului comandant al Forțelor Navale ucrainene care a predat fără luptă Crimeea rușilor a salvat atunci vieți dar, mai târziu, trădarea lui de atunci a dus la pierderea vieții și rănirea a peste un milion de ruși. Un exemplu în sens invers este utilizarea bombelor atomice în 1945, cu care de altfel, americanii nu se mândresc de loc, ei fiind obligați să le folosească. Utilizarea lor a dus la pierderea a peste 200.000 de oameni dar a prevenit pierderi estimate la peste două milioane într-o eventuală invazie americană a Japoniei. Peste timp, vedem că Japonia a redevenit o putere mondială dar una a progresului, stabilității și păcii.
Rusiei ar trebui să i se dea de înțeles foarte clar că dacă nu este de acord, loviturile adânci îi vor distruge toată capacitatea de duce războiul. Iar varianta de a nu mai sprijini Ucraina este cea mai proastă decizie pe care ar putea să o ia SUA în toată istoria lor - ever, ținând cont de amenințarea TAM Indo-Pacific, SUA sunt sunt obligate să ia în considerare cel mai negru scenariu pentru a putea descuraja cu succes următorul război. Timpul jumătăților de măsură a expirat.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rusia azi, ajunsă dependentă militar de state precum Coreea de Nord, e la ani lumină nu doar în ceea ce privește PIB-ul, dar și dezvoltarea tehnologică, atât de SUA cât și de China. Lucru demonstrat și de competiția în spațiu dintre SUA și China, pentru a ajuns la Polul Sudic al Lunii.
Donald Trump a întocmit o listă confidențială de posibile ținte ce pot fi lovite în Venezuela, în acest moment fiind așteptat doar ordinul președintelui american.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Kievul a decis o ruptură diplomatică neașteptată, dar fermă, anunțând pe 29 octombrie închiderea ambasadei sale din Havana și retrogradarea relațiilor cu Cuba. Decizia șoc, confirmată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, este un răspuns direct la ceea ce Ucraina consideră a fi complicitatea tacită a autorităților cubaneze în recrutarea masivă de cetățeni cubanezi pentru a lupta alături de forțele rusești pe frontul ucrainean.
Uniunea Europeană lucrează la o nouă strategie de apărare menită să permită statelor membre să mute rapid tancuri, artilerie și alte echipamente militare grele pe întregul continent, în eventualitatea unui conflict major. Într-un context de securitate tot mai tensionat și pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina, Bruxelles-ul da primele semne ca accelereaza demersurile pentru a se asigura că Europa poate răspunde eficient oricărei amenințări de securitate, în special pe flancul estic al NATO.
În teoria clasică a domeniului securității internaționale, amenințările erau clar definite: state rivale, blocuri de puteri militare sau, mai recent, rețele teroriste ierarhizate. Ceea ce un articol publicat recent în revista Forbes descrie nu se încadrează confortabil în niciuna dintre aceste categorii. Asistăm la nașterea unei amenințări de securitate de tip nou, una care nu are nevoie de baze de antrenament delimitate de garduri cu sârmă ghimpată sau de finanțare de la un stat-sponsor. Ea are nevoie doar de o conexiune la internet, o imprimantă 3D și, cel mai important, o platformă de socializare care să-i găzduiască ideologia.
Președintele american Donald Trump a ordonat Departamentului Apărării să reia imediat testarea armelor nucleare americane, în conformitate cu acțiunile altor puteri nucleare, a scris șeful Casei Albe pe propria rețea de socializare Truth joi dimineață, cu puțin timp înainte de a se întâlni cu omologul său chinez Xi Jinping în Coreea de Sud.
Prezența chineză în zonele de conflict din Africa s-a transformat dintr-o simplă sursă de armament într-o rețea transnațională integrată care susține logistic și financiar economiile violente de pe continent. Deși analizele anterioare au confirmat deja prezența pe scară largă în mâinile grupărilor militante a armelor de calibru mic fabricate în China, dezvăluind fragilitatea mecanismelor de control, problema este mult mai profundă decât simpla mișcare fizică a armelor.
O decizie a Pentagonului de a întrerupe rotația unei brigăzi americane în România a provocat o fractură neașteptată și severă la Washington. Într-o mișcare rară, cei mai puternici doi republicani din comisiile de apărare ale Congresului au emis o declarație comună extrem de dură, prin care nu doar că se opun deciziei, dar acuză administrația Trump de subminarea propriei strategii și de trimiterea unui semnal periculos Moscovei.
O declarație de o fermitate rar întâlnită în cancelariile europene, venită din partea ministrului belgian al Apărării, Theo Francken, a declanșat o replică diplomatică imediată de la Moscova. Într-un interviu acordat publicației belgiene De Morgen, Francken a afirmat fără echivoc că un atac rusesc asupra sediului NATO ar atrage represalii devastatoare.
Un incident de securitate, ținut inițial ascuns, a avut loc în sudul Estoniei, la doar 30 de kilometri de granița cu Federația Rusă. Două drone neidentificate au survolat cazarmele militare de la Reedo, o bază care găzduiește unități de elită ale armatei americane. Forțele aliate au reacționat imediat, neutralizând una dintre aeronave. Evenimentul nu este un simplu incident local, ci un semnal clar al presiunii hibride tot mai mari asupra flancului estic al NATO și un test direct al vitezei de reacție aliate.
După ce informațiile cu privire la retragerea unei părți a militarilor americani au apărut în presa internațională, datele au fost confirmate și de Ministerul Apărării Naționale. E vorba mai exact despre prezența rotativă de la Mihail Kogălniceanu, stabilită așadar imediat după invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Astfel, ne întoarcem la prezența americană dinainte de 2022.
„România si Aliatii au fost informați de decizia Statelor Unite privind redimensionarea trupelor americane din Europa”, anunță Ministerul Apărării Naționale (MApN). Cu alte cuvinte e vorba de retragerea unei părți din trupele americane prezente la noi.
O „scrisoare de consolare” primită de la Washington. Asta a obținut Germania pentru a-și proteja propria infrastructură energetică de sancțiunile propriului său aliat, Statele Unite. Situația, confirmată de ministrul german al economiei, Katherina Reiche, este o demonstrație perfectă a ceea ce înseamnă să nu duci o treabă la bun sfârșit.
Budapesta face demersuri active pentru a crea o nouă alianță în interiorul Uniunii Europene, formată din state sceptice față de sprijinul acordat Ucrainei.
Avertismentul ministrului finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, este tranșant și depășește granițele imediate ale conflictului din Ucraina. Într-un interviu oferit The Guardian, Hakkanen subliniază o realitate geopolitică fundamentală: înfrângerea Rusiei în Ucraina nu este doar o necesitate regională, ci un factor critic pentru descurajarea agresiunii Chinei în Indo-Pacific. Cele două teatre de operații, aparent distincte, sunt, în viziunea Helsinkiului, profund interconectate.
Analiza detaliată a programului militar chinez relevă o dinamică de putere paradoxală, situată la intersecția dintre inovația internă și dependența externă. Pe de o parte, dezvoltarea vehiculului autonom Norinco P60 și avansul rapid al modelului DeepSeek ilustrează ambiția Beijingului de a domina războiul hibrid modern. Pe de altă parte, investigație jurnalistică realizată de agenţia Reuters arată că Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei continuă să folosească, inclusiv prin canale neoficiale, cipurile restricționate Nvidia A100 și H100, ceea ce subminează retorica suveranității tehnologice.
Într-un interviu recent acordat publicaţiei ucrainene UNITED24 Media, generalul (r) David Petraeus, o figură marcantă a strategiei militare americane și fost director CIA, a făcut o radiografie de o importanță capitală a transformărilor induse de conflictul din Ucraina. Trebuie să înţelegem că observațiile sale nu se rezumă la dinamica imediată a frontului, ci trasează contururile unei noi ere pe care o definește drept „războiul definit de software” - o realitate emergentă bazată pe supremația inovației constante, a sistemelor fără pilot și a inteligenței artificiale.
În timp ce Rusia se luptă cu un eșec sângeros în Ucraina, cu pierderi umane care se apropie de 1,2 milioane, iar economia este sufocată de sancțiuni, Președintele Vladimir Putin a simțit nevoia să proiecteze forță într-un mod cât se poate de periculos. Luni, 26 octombrie 2025, flancat de Generalul Valeri Gerasimov, Putin a anunțat, triumfalist, testarea reușită a rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik (cunoscută de NATO sub numele de cod ‘Skyfall’).
Oficiali militari britanici de rang înalt, inclusiv foști șefi NATO și ai Apărării, au lansat un apel direct către Guvernul de la Londra pentru a iniția discuții cu Germania privind dezvoltarea unei strategii comune de descurajare nucleară.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, a avertizat că Moscova acumulează arme nucleare și submarine de atac în apropierea Cercului Arctic, în pregătirea unui război cu NATO, potrivit publicației The Telegraph. El a declarat că au fost detectate activități de construcție în Peninsula Kola din Rusia, unde rușii își au Flota Nordică și au desfășurat o parte din arsenalul lor nuclear.
Un grup de bombardiere chineze H-6K a survolat recent împrejurimile Taiwanului pentru a exersa "exerciţii de luptă", a relatat duminică seara media de stat chineză, făcând publice aceste exerciţii cu doar câteva zile înainte de întâlnirea dintre preşedinţii SUA şi Chinei, preconizată să se desfăşoare în Coreea de Sud, remarcă agențiile Agerpres și Reuters. Ministerul Apărării taiwanez a calificat aceste informaţii drept o manevră propagandistică.
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Coreea de Nord și-a redus cu peste jumătate aprovizionarea cu obuze de artilerie către Rusia în acest an, au declarat serviciile de informații ucrainene, a declarat pentru Reuters Vadym Skibitsky, șef adjunct al serviciului de informații militare HUR din Ucraina.
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
În timpul atacului masiv efectuat în noaptea de 14.11.2025, Rusia a lovit regiunea Sumî din Ucraina cu cea mai avansată rachetă anti-navă Zircon, care a fost inițial concepută pentru a viza Marina SUA.
Republica Moldova are în dotare obuziere israeliene ATMOS 2000 de 155 mm montate pe camioane, ceea ce înseamnă trecerea Chișinăului de la sistemele sovietice la cele NATO.
Flota de elicoptere Black Hawk a României zboară intens iar această utilizare aduce și provocări privind mentenanța, provocări la care răspunde Aerostar Bacău, unde compania face mentenanța atât pentru Black Hawk, cât și pentru avioane F-16 Fighting Falcon. În cazul Black Hawk e vorba de elicopterele S-70M care sunt utilizate nu de Armată ci de MAI prin Ministerul Afacerilor Interne.
Industria de armament a Ucrainei începe să tureze, dronele, obuzierele sau rachetele de croazieră fiind principalele direcți pe care se concentrează oficialii și companiile ucrainene.
Miniștrii apărării din Germania, Franța, Italia, Polonia și Marea Britanie, reuniți vineri la Berlin, s-au angajat să coopereze mai strâns împotriva ''amenințărilor hibride'' din partea Rusiei, cum ar fi atacurile informatice, incursiunile de drone și dezinformarea, transmit agențiile Agerpres și AFP.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Autoritățile române l-au convocat pe ambasadorul Federației Ruse la București. Fragmentele recuperate de autoritățile române de la locul prăbușirii vehiculului aerian probează indubitabil apartenența acestuia și implicarea în atacurile masive asupra Ucrainei, se arată în comunicatul Ministerului român de externe.
În noaptea de 14 noiembrie, dronele ucrainene au lovit un depozit de petrol din portul rusesc Novorossiisk.
Grupul american de private equity Carlyle analizează în prezent posibilitatea achiziționării activelor internaționale ale gigantului petrolier rus Lukoil, potrivit unor surse Reuters apropiate discuțiilor.
Uniunea Africană a tras un semnal de alarmă cu privire la deteriorarea rapidă a situației umanitare și de securitate din Mali, lansând un apel urgent către comunitatea internațională pentru a interveni într-un mod coordonat și ferm pentru a confrunta gruparea Jama'at Nusrat al-Islam wal-Muslimin, legată de Al-Qaeda.
Statele Unite au lansat Operațiunea Southern Spear, care vizează narcoteroriștii din emisfera vestică, a anunțat secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, pe rețeaua de socializare X. Potrivit acestuia, operațiunea a fost comandată de președintele american Donald Trump.
Surse rusești și ucrainene au informat că, în cursul nopții de 14.11.2025, trupele ruse au lansat o nouă serie de lovituri în adâncimea teritoriului Ucrainei, întrebuințând atât rachete balistice și de croazieră, precum și drone de atac.
Un Su-30 s-a prăbușit joi în Karelia, nord-vestul Rusiei. Accidentul a fost confirmat de Ministerul Apărării, relatează agenția de știri TASS. Cei doi membri ai echipajului au murit.
În perioada 11-12 noiembrie, miniștrii de externe ai țărilor G7 și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene s-au întâlnit în Canada pentru a discuta cele mai presante probleme internaționale de securitate, inclusiv despre agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei.
Tot mai multe indicii arată că România a pus în mecanismul SAFE programul mașinii de luptă a infanteriei (MLI), un program ce vizează înlocuirea bătrânelor MLI-84 Jderul.
Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a anunțat că, în noaptea de 13 noiembrie, armata ucraineană a efectuat o serie de lovituri cu rază lungă de acțiune asupra infrastructurii militare ruse în Crimeea ocupată, regiunea Zaporojie și pe teritoriul rusesc, folosind mai multe tipuri de arme produse pe plan intern, inclusiv rachete Flamingo și Bars.
China avansează rapid în dezvoltarea celui de-al patrulea său portavion, care se pare că va fi primul cu propulsie nucleară. Un punct de cotitură și o capacitate tehnologică care ar duce China într-un club select în care doar două țări mai sunt. Desigur, unul din ele este SUA, care dispune de toate cele 11 portavioane cu astfel de propulsie.
Israelul și Turcia se confruntă direct, după ani de cooperare care s-au prăbușit în urma crizei "Flotilei Marmara" din 2010. Astăzi, cele două țări își transformă divergențele politice într-o concurență acerbă în industria de apărare, existând posibilitatea ca dronele lor să se ciocnească pe cerul Siriei, care a devenit o arenă de influență suprapusă, pe fondul unei curse aprinse pentru conducerea pieței globale a dronelor.
Uniunea Europeană va oferi Ucrainei aproape șase miliarde de euro, a anunțat joi președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs adresat Parlamentului European.
Europa încearcă să învețe din mers să-și dobândească o coeziune militară și industrială, proces accelerat de recalibrarea intereselor SUA și de războiul rus de agresiune în Ucraina. Dacă la nivel economic și politic lucrurile sunt bine așezate, Europa mai are mult de lucrat în ceea ce privește viziunea strategică și mai ales componenta militară. În ciuda fondurilor uriașe alocate. Iar cel mai elocvent exemplu este disputa politică și industrială, dusă deja cu cuțitele pe masă, între Franța și Germania privind construirea viitorului avion de generația a 6-a.
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa a făcut un apel surprinzător către Statele Unite, solicitând ca forțele americane desfășurate în Siria să joace un rol direct și oficial în supravegherea integrării Forțelor Democratice Siriene (SDF) în armata națională. Această cerere reprezintă o schimbare semnificativă de poziție a Damascului, transformând Washingtonul dintr-un actor extern intervenționist într-un garant al securității și stabilității în faza post-conflict.
Tehnologia dronelor evoluează într-un ritm accelerat, iar NATO încearcă să rămână în cursa dronelor. Una dintre soluții este implicarea companiilor mici, dar dinamice, care vin cu soluții inovatoare pentru combaterea amenințărilor cu drone.
Uniunea Europenă a eliberat o nouă tranşă de ajutor financiar pentru Ucraina, în valoare de circa şase miliarde de euro, a anunţat joi în Parlamentul European preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, informează agențiile Agerpres și DPA.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Premierul Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, aflat în vizită în România, precizează că soarta celor două ţări este strâns legată şi că declaraţiile sale recente au fost rupte din context.
Rușii fac tot posibilul să-și vândă avionul de luptă Su-57, catalogat de Moscova ca fiind „de a cincea generație” - ultima oprire fiind făcută la Dubai Airshow.
