Complexitatea frontului din Ucraina scoate la iveală minusurile tancurilor Leopard, dar vechiul sistem german Gepard a depăşit toate aşteptările
Un raport apărut în presa germană la 11 aprilie 2025, prezentat de Bojan Pancevski, corespondent politic european șef al Wall Street Journal, a atras atenția experților în domeniul apărării. Echipamentele militare germane furnizate Ucrainei, care alcătuiesc unele dintre cele mai avansate sisteme ale NATO, întâmpină dificultăți din cauza conflictului în curs.
Sistem antiaeriene Gepard utilizat de Forţele Armate Ucrainene.
Raportul întocmit pe baza unui document intern al Bundeswehr a arătat că sisteme precum obuzierul autopropulsat Panzerhaubitze 2000 și tancurile Leopard se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește întreținerea, costurile ridicate și complexitatea împiedicându-le eficacitatea pe câmpul de luptă.
Cu toate acestea, sistemele mai vechi din perioada Războiului Rece, cum ar fi Gepard și vehiculul de luptă pentru infanterie Marder, au fost apreciate pentru fiabilitatea lor. Acest contrast oferă o imagine clară a cerințelor impuse de războiul modern și scoate la iveală probleme mai profunde în ceea ce privește modul în care armatele occidentale își proiectează și își susțin arsenalele pentru conflicte prelungite, de intensitate ridicată.
Mulţi analişti militari ai susţinut că războiul din Ucraina a devenit un ,,câmp de testare'' pentru echipamentelor militare ale NATO, dezvăluind punctele forte și punctele slabe în moduri pe care puțini le-ar fi putut anticipa. Spre deosebire de modurile şi scopurile pentru care au fost concepute multe sisteme occidentale, acest conflict a dovedit că echipamentele militare trebuie să aibă o rezistență ridica, adaptabilitate și mentenanţa rapidă - calități care au expus vulnerabilitățile unora dintre cele mai sofisticate platforme militare germane.
Panzerhaubitze 2000, de exemplu, este o minune a ingineriei industrie militare germane. Dezvoltat de companiile Krauss-Maffei Wegmann și Rheinmetall, obuzierul PzH 2000 a intrat în serviciul Bundeswehr în 1998. Tunul său L52 de 155 mm poate trage până la 10 proiectile pe minut, cu o rază de acțiune de peste 30 de mile atunci când sunt utilizate muniții avansate.
Echipat cu un sistem automat de încărcare și cu un sistem avansat de control al focului, acesta se poate angaja în trageri precise, fiind unul dintre cele mai capabile obuziere din arsenalul militar al NATO. Pe hârtie, acesta schimbă regulile jocului, fiind capabil să depășească multe sisteme rusești, din punct de vedere al performantei, precum 2S19 Msta-S, care are o rază de acțiune mai mică, de 24 de mile, cu muniții standard.
Cu toate acestea, complexitatea obuzierului PzH 2000 are un cost. Sistemul hidraulic complicat, componentele electronice și de înaltă precizie ale sistemului necesită o întreținere meticuloasă, pe care lantul logistic al Ucrainei se luptă să o asigure. Piesele de schimb sunt putine, iar ritmul intens la care este purtat acest conflict - în care obuzierele PzH 2000 trag adesea mii de proiectile, peste nivelul tehnic prevăzut, a dus la defecțiuni care nu pot fi remediate rapid pe front.
Tancurile Leopard, în special varianta Leopard 2A6 furnizată Ucrainei, au avut probleme similare. Lansat în 1979 și modernizat de-a lungul deceniilor, Leopard 2 si-a castigat reputati unui blidat legendar. Tunul său cu țeavă lisă Rheinmetall L55 de 120 mm poate penetra majoritatea blindajelor moderne, iar armura sa compozită asigură o protecție robustă.
Echilibrând puterea de foc, protecția și mobilitatea într-un mod pe care concurentii precum americanul M1 Abrams sau rusul T-90 se străduiesc să îl egaleze. Sistemul de control al focului al Leopard 2 îi permite să atace țintele cu precizie.
Dar în Ucraina, aceste tancuri sunt adesea folosite în roluri statice sau ca artilerie improvizată, roluri pentru care nu au fost concepute. Raportul Bundeswehr notează că cerințele privind întreținerea Leopard 2A6 sunt ridicate, reparațiile necesitând adesea facilități speciale aflate departe de linia frontului.
Mai vechiul Leopard 1A5, de asemenea donat Ucrainei, se descurcă mai bine datorită designului său mai simplu, dar nu are blindajul necesar pentru a rezista armelor antitanc moderne, ceea ce îi limitează utilitatea.
Vechiul sistem german Gepard a întrecut toate aşteptările pe câmpul de luptă
În schimb, Gepard și Marder, moșteniri ale arsenalului Germaniei de Vest din Războiul Rece, s-au dovedit surprinzător de eficiente pe campul de lupta din Ucraina. Flakpanzer Gepard, dezvoltat în anii 1970 de Krauss-Maffei, este un sistem antiaerian autopropulsat construit pe un șasiu Leopard 1.
Înarmat cu două tunuri Oerlikon de 35 mm, acesta poate trage 1 100 de proiectile pe minut, fiind capabil să distrugă drone, elicoptere sau chiar avioane care zboară la joasă altitudine.
Retras din uz de Germania în 2012, Gepard a fost ,,reactivat'' pentru Ucraina, unde a devenit un performer remarcabil. Militarii ucrainene laudă capacitatea acestui sistem german de a contracara roiurile de drone Shahed utilizate de Rusia.
Simplitatea mecanică a sistemului Gepard a arătat că poate fi întreținut cu unelte de bază, iar muniția sa, deși nu este ieftină, este mai accesibilă decât rachetele avansate de apărare aeriană Patriot. În comparație cu sistemul rusesc ZSU-23-4 Shilka, un sistem din era similară cu tunuri de 23 mm mai puțin precise, eficacitatea Gepard este de neegalat.
Experții și analiștii militari au lăudat, de asemenea, eficacitatea neașteptată a sistemului Gepard în contextul conflictului din Ucraina, subliniind avantajele sale specifice în mediul operațional actual.
„Punctul forte al Gepard constă în mobilitatea sa, în sistemul său radar independent și în cadența sa mare de foc”, a explicat nu de mult Nico Lange, fost șef de stat major al Ministerului german al Apărării. „Spre deosebire de sistemele de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune, care necesită mai mult timp pentru a identifica și ataca țintele, Gepard poate răspunde cu rapiditate amenințărilor directe, cum ar fi dronele și aeronavele care zboară la joasă altitudine. Tunurile sale de 35 mm, care trag cu o cadență de până la 550 de proiectile pe minut per țeavă, pot crea un zid dens de foc, ceea ce le face extrem de eficiente împotriva țintelor aflate în mișcare.”
O analiză recentă a Royal United Services Institute (RUSI) din Londra a subliniat rolul crucial jucat de sistemul Gepard în contracararea dronelor ieftine, dar foarte eficiente, utilizate de Rusia pentru recunoaștere și atac. Raportul a menționat: „În timp ce sistemele high-end de apărare aeriană sunt esențiale pentru contracararea amenințărilor aeriene strategice, Gepard oferă un nivel vital de apărare împotriva UAV-urilor și elicopterelor tactice, care reprezintă o amenințare semnificativă pentru trupele terestre și pentru logistică”.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
