Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
România și noul peisaj geostrategic. ”O altă ordine înseamnă alte alianțe”
Strategica
Data publicării:
„Nimeni nu este hărăzit să fie prietenul permanent sau dușmanul permanent al Angliei; Anglia are numai interese permanente.” – spunea lordul Palmerston în secolul XIX. O cugetare care se potrivește și României în secolul XXI.
armata romana
EXCLUSIV
armata romana

1. Când imediat după prăbușirea sistemului mondial bipolar, România a părăsit CAER și Pactul de la Varșovia – sau mai exact acestea au părăsit România, prin autodesființare – noua politică de alianțe a Bucureștiului apărea a fi ușor de conceput în condițiile unipolarismului spontan subsecvent. Precum Adam în Rai, care avea doar opțiunea căsătoriei cu Eva, dacă nu voia să intre în izolarea de care totdeauna a avut groază, România nu putea alege de nevastă, adică de aliat, decât America.

Pe atunci, mai exact în anii 1990, SUA era o „putere europeană” doar vag contestată de Germania, abia reunificată, și de Franța abia ieșită din umbra domniei ultimului său monarh, Francois Mitterand. Spre sfârșitul acestui deceniu sau al secolului XX, premierul britanic Tony Blair formula chiar o doctrină în care susținea virtuțile unipolarismului, iar politologi de prestigiu precum Robert Kagan, vorbeau despre ordinea globală ca despre un „dar” al „imperiului necesar”, cum numea SUA Madeleine Albright, pacea, prosperitatea și fericirea lumii fiind așezate stabil pe trei picioare reprezentate de armata americană, libertatea comerțului impusă de americani și drepturile omului (indestructibil legate de statul de drept și organizarea democratică a societății) păzite de americani. UE accepta că depinde din punctul de vedere al securității militare de SUA și nu concepea vreo desprindere de strategia transatlantică forjată și implementată de NATO. Consensul de la Washington (fondat pe neoliberalism și neoconservatorism) părea clădit pentru eternitate, iar stânga europeană intona imnul celei de „a treia căi”, dedicat glorificării lui, prin vocile celor trei tenori Tony Blair al Marii Britanii, Lionel Jospin al Franței și Gerhard Schroder al Germaniei, juni primi ai guvernelor respective.

A merge la Paris, cum a făcut România în prima parte a deceniului nouă, nu supăra Berlinul, după cum a te apropia de Berlin, cum a făcut-o în cea de a doua parte a aceluiași deceniu, nu te depărta de Paris. Iar aceasta nu supăra Londra, care cocheta chiar cu ideea adoptării Euro în timp ce cultiva „relația specială” cu Washingtonul. Un Washington care era atât de deasupra și atât de în toate încât Francis Fukuyama vedea cum istoria ajunge la stația sa terminus într-o imensă îmbrățișare multiculturală. Așa se explică și declarația din 1997 a ministrului de externe român care, în vizită la Departamentul de Stat preciza, fapt consemnat de New York Times, că România a venit să spună ce poate oferi ea Americii, iar nu să întrebe ce îi poate oferi America ei. La care adăuga că românii preferă să intre în NATO ca parteneri ai SUA, decât să devină parteneri ai SUA doar ca membri ai NATO.

2. Lucrurile s-au schimbat radical între timp. Această schimbare poate fi sintetizată în două observații majore: a) dacă ultimul deceniu al secolului XX și primul deceniu și jumătate al secolului XXI au fost vremea globalizării, ceea ce le-a permis unora să creadă că am ajuns la sfârșitul istoriei (istorie de lupte tribale, feudale și naționale), după această perioadă, printr-un fenomen de recul, se trece la (re)naționalizarea ordinii mondiale; b) dacă în perioada globalizării accentul s-a mutat de le independență la interdependență, integrarea regională cu caracter de uniune politică negând, cel puțin ca tendință, suveranismul, acum se revine la concurența liberă a națiunilor suverane și la concertarea acestora în cadrul unor alianțe cu geometrie variabilă, apte a păstra ordinea universală (adică a garanta pacea) prin asigurarea echilibrului puterilor în concurs. În esență, după o încercare de unificare (caracteristică inclusiv pentru ordinea bipolară, și desigur, pentru cea unipolară, care vremelnic i-a urmat) intrăm într-o nouă perioadă de fragmentare a lumii.

Acest nou curs este impus chiar de către cei care au proiectat și dominat ordinea anterioară, și care au obosit să îi fie gardian – respectiv SUA. Prin Paul Kennedy, America aflase de mult că toate imperiile mor atunci când pentru o perioadă prea lungă de timp cheltuielile pentru securitate le depășesc semnificativ pe acelea pentru dezvoltare. Acum ea descoperă că, potrivit faimoasei remarci a lui Giusseppe di Lampedusa, pentru a se salva ca putere dominantă la nivel global, adică pentru a nu își schimba actualul statut, totul trebuie schimbat. O schimbare „ghepardiană”, dar schimbare.

Astfel, „globalismul democratic” profesat în diverse perioade de toate puterile fără colonii (SUA, Germania, Rusia) ar urma să facă loc „conservatorismului autoritar”„monismul valorilor”„pluralismului identitar”Neoconservatorismul va ceda locul realismului.Nu se va mai urmări uniformizarea culturală și transferul forțat al modelului de organizare socială al protagoniștilor globali, tuturor statelor lumii (așa cum o făceau „talibanii drepturilor omului” sau „industria anticorupției”). Efortul principal va viza acumularea de putere necesară câștigării întrecerii libere dintre actorii globali și vremelnicii aliații ai acestora – globali, regionali sau globali. Ideea UE cu mai multe viteze trebuie citită de acum și ca o expresie a acestei transformări.

3. Regulile jocului – dreptul internațional – vor fi respectate doar în măsura în care servesc intereselor puterii, și durabilitatea lor va fi garantată numai prin păstrarea echilibrului între puterile concurente. Dreptatea celui mai tare va fi, dinnou, cea mai dreaptă (sic!), puterea nemaifiind limitată de lege, ci de o altă putere comparabilă.În acest sens, John Bolton, consilierul pentru problemele securității naționale al Președintelui SUA, Donald Trump, a publicat recent un amplu studiu intitulat „Is There Really ‘Law’ in International Affairs?” („Există cu adevărat lege / drept în relațiile internaționale?” / „Putem vorbi oare cu adevărat de drept în relațiile internaționale?”). Ultimul paragraf al acestui studiu glăsuiește astfel: „Dacă li se pune întrebarea, ‘dreptul internațional bate constituțiile naționale?’, cei mai mulți juriști vor spune ‘desigur!’. Cu toate acestea, cei mai mulți cetățeni americani vor fi în mod categoric de altă părere. Ar trebui să fim fără jenă, fără scuze și fără compromisuri hegemoni ai constituționalismului american. Dreptul internațional nu este superior Constituției și nu o înlătură. Restului lumii s-ar putea să nu îi placă această abordare, dar abandonarea ei este primul pas către abandonarea Statelor Unite ale Americii. Dreptul internațional nu este lege; este o serie de aranjamente politice și morale care rezistă sau pier potrivit propriilor merite și nimic altceva. Este doar teologie și superstiție deghizate ca lege.”

În măsura în care nici o superputere nu va mai interveni automat, în virtutea unui rol autoasumat dar și cvasiunanim acceptat de „jandarm mondial”, spre a impune prin forță respectarea reglilor convenite și fiecare va acționa potrivit intereselor sale naționale, ordinea, respectiv predictibilitatea și stabilitatea modului de operare și a sensului de deplasare a subiecților de drept internațional, va fi asigurată prin limitarea reciprocă a grupurilor de putere costituite ad hoc în funcție de congruența intereselor celor care le devin membri.Într-o ordine statică, precum cea care a caracterizat primul sfert de veac postbipolar, țintele, de regulă tactice, se aleg în funcție de mijloace, stabilitatea lor fiind determinată de valorile principiale care le circumscriu. Într-o ordine dinamică, precum cea care urmează – impusă de oboseala „imperiului necesar” american, renașterea imperialismelor europene, emergența a noi puteri globale (în special China, dar și India) și criza globală a democrației – mijloacele se aleg în funcție de ținte, de regulă strategice, fără ca valorile să mai joace vreun rol semnificativ. Dacă până acum interesele se deghizau ca valori, de acum interesele se vor manifesta la vedere.

4. În aceste condiții principalele puteri ale lumii urmăresc două obiective contradictorii.

Pe de o parte, este vizată fărâmițarea statelor care ar putea aspira la un rol de protagonist în alcătuirea viitoarelor centre de putere și a agendelor lor, astfel încât respectivele state să devină deopotrivă controlabile și tranzacționabile. Aceasta va îngădui protagoniștilor să realizeze acordul fin al balanței, adaptând cu promptitudine dinamica raportului de putere în funcție de dinamica intereslor. În acest sens o Românie mare și puternică este de nedorit pentru Germania, Franța sau chiar Olanda. Ca și pentru Rusia, de altfel.

Pe de altă parte, există nevoia păstrării unui număr suficient de mare de jucători sau echipe de jucători relevanți pentru ca alianțele cu impact asupra echilibrului de putere să se poată alcătui cu viteza optimă. Iată de ce SUA și China pot fi intresate ca România, singură sau împreună cu Polonia, Ungaria, Serbia ș.a., să constituie un obstacol suficient de important atât în calea expansionismului hegemonilor tradiționali europeni, cât și a asocierii lor menite să domine Eurasia.

5. Iată criterii care trebuie avute în vedere pentru a răspunde la întrebarea „cu cine să ne aliem?”

Dacă principalii actori globali ai momentului sunt SUA, China și Rusia, iar zonele de interes prioritar pentru acești trei mari actori sunt, în ordine, Asia de Est (China), Golful Persic și Europa, România va trebui să spere în stoparea ascensiunii chineze, dacă dorește ca SUA să rămână implicată în protejarea securității europene, sau în continuarea ascensiunii chineze, dacă dorește ca Rusia să fie absorbită de tranșarea rivalității cu China și să renunțe la dominarea Europei.

În încercarea de soluționare a acestei dileme se impune reamintit faptul că orice ordine are ca scop realizarea unei păci durabile la nivel global. Or, ceea ce avem astăzi este mai degrabă o dezordine mondială caracterizată de un multipolarism asimetric. Aceasta încurajează agresiunea celor mai puternici și induce nevroze celor mai slabi. 

Omenirea trece prin această dezordine mergând de la unipolarismul post bipolar către un nou „concert al națiunilor”.  Obiectivul nu are cum fi altul decât realizarea unui multipolarism simetric garantat de geometria variabilă a alianțelor.

Precedentul „concert al națiunilor”, așa numita Sfântă Alianță, a adus împreună marile puteri ale timpului cu scopul de a garanta frontierele, dar și de a rezista împotriva mișcărilor revoluționare, respectiv mișcărilor antisistem.

Noua Sfântă Alianță va avea aceeași misiune, căci astăzi nu se pune numai problema rivalității dintre SUA și China, ci și a contestării vechiului model democratic național, aflat în criză, de către mișcările antisistem active pretutindeni - în SUA, Franța, Germania, Austria etc, iar nu doar în România. Pentru ca statele să participe la un asemenea efort și să realizeze un alt consens va trebui găsit un alt Metternich care să adune puterile la masa negocierilor. Nu trebuie să uităm, însă, că organizarea Congresului de la Viena a avut loc după înfrângerea lui Napoleon și a Imperiului francez. Astăzi China este pentru ordinea lumii, ceea ce în secolul XIX a fost Franța.  

Ar trebui oare să ducem și să câștigăm un război cu China înainte de a fi capabili să construim o nouă ordine mondială? Nu există oare nici o altă soluție? Nu ar fi oare preferabil ca ascensiunea Chinei să se realizeze alături de noi iar nu împotriva noastră? Accesul la bunăstare oferă putere, dar taie și apetitul pentru aventurile războinice.  

Dacă Rusia, spre deosebire de China, nu mai este un pericol pentru ordinea europeană și mondială, înseamnă că ea ar putea fi un aliat util al SUA împotriva Chinei. Prețul pe care SUA vor trebui să îl plătească pentru acest parteneriat va consta cel mai probabil în abandonul NATO. Astfel România va pierde umbrela de securitate oferită de SUA / NATO.

Ce se întâmplă însă Europa? Ea pare a nu mai conta pe marea tablă de șah a lumii. O UE slabă va conduce către un nou pact ruso-german care va fi urmat foarte probabil de un nou război european.

Iată de ce Romania, chiar dacă este sau tocmai pentru că este o putere mică, trebuie să încerce a-și găsi propriul drum către securitatea națională, în primul rând în vecinătatea sa, fiind tot mai clar că în caz de nevoie nici SUA nici UE nu vor fi interesate sau nu vor fi capabile să vină spre a o salva. De pe această poziție ea poate reveni la tradiționalul său balans între puterile globale, inserându-se astfel util în strategia generală a echilibrului puterilor și obținând de fiecare dată premiul cuvenit pentru aceasta.

De la unilaterlism la multivectorialism în politica de alianțe! Iată drumul impus României de tranziția ordinii mondiale de la unipolarismul global, la fragmentarea multipolară.

Notă: Titlul aparține redacției, textul în integralitate aparține autorului


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Teheranul își mărește stocul de uraniu. Agenția pentru Energie Atomică: Iranul nu oferă răspunsuri credibile din punct de vedere tehnic
Joc de război: NATO ar câștiga posibilul conflict cu Rusia, iar frontul decisiv ar fi cerul Europei de Est 
Șeful diplomației turce afirmă că războiul din Ucraina ar putea fi încheiat până la sfârșitul anului: “Atât Rusia, cât și Ucraina își doresc încetarea focului”  
De ce e mai bine să descurajezi Rusia înainte să atace: Ucraina cheltuie în patru luni bugetul de anul trecut al României pentru apărare
Războiul hibrid al Beijingului: Cum încearcă China să paralizeze Taiwanul prin atacuri asupra infrastructurii critice?
De la 2% la 3,5% (sau 5%): Dincolo de politică, cât de mult este Europa pregătită să plătească pentru NATO?
UE publică Strategia pentru Securitate la Marea Neagră. Obiective majore: Dezvoltarea coridoarelor de mobilitate militară și protecția platformelor energetice precum Neptun Deep
Planeta în trei culori: Visul lui Trump despre o lume împărțită cu Rusia și China
Europa intensifică ajutorul militar acordat Ucrainei, în timp ce Rusia respinge încetarea focului și se pregătește pentru ,,ofensiva de vară''
“Pentru reducerea tensiunilor din regiune”: Belarus a anunțat mutarea locurilor de desfășurare a exercițiului “Vest-2025” de la granițele occidentale în interiorul țării
Primul contact la vârful Washingtonului: Președintele Nicușor Dan, convorbire telefonică cu Donald Trump
Pacea, tot mai departe: Rusia îşi intensifică presiunea militară asupra Ucrainei, atacurile cu dronele fiind tot mai puternice
Oficiali militari taiwanezi: China este capabilă de a transforma exercițiile militare într-o invazie
Războiul dronelor: Armata britanică stabilește un nou standard de luptă bazat pe ,,strategia 20-40-40'', cu 80% sisteme autonome pe câmpul de luptă
Forţele Armate Ucrainene, liber la lovit teritoriul Rusiei cu rachete occidentale: Nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate
Tancuri, Obuze și Demografie: De ce pierderile imense nu opresc ,,mașina de război'' a Rusiei pe frontul din Ucraina
Vedeta exercițiului Swift Response 25: Desfăşurarea sistemului HIMARS, un semnal de forță arătat de NATO în Nordul îndepărtat și în statele baltice
Liderii Forțelor Aeriene ale SUA îndeamnă la o schimbare tactică radicală: Accentul se pune pe aeronavele F-47 și B-21 pentru a contracara amenințările Chinei
Trupele rusești au început să folosească frecvent pe frontul din Ucraina strategia așa-numitei “triple sufocări”, ce produce câștiguri teritoriale lente dar constante
Securitatea europeană sub lupă: Între agresiunea rusă și reechilibrarea domeniului apărării, ce este de făcut pentru un NATO mai puternic?
Războiul viitorului se va duce pe inteligența artificială. Iar cel mai important front de luptă al AI va fi protejarea sistemelor împotriva deturnării
Armata americană și-ar putea schimba strategia? SUA iau în considerare repoziționarea forțelor din Indo Pacific. Coreea de Sud afirmă că nu a purtat discuții legate de acest subiect
Pentagonul avertizează că rușii au pus rachete aer-aer cu focoase nucleare pe avioane MiG-31 și Su-35. Cât de eficiente ar fi împotriva unor ținte aeriene
Ucraina propune integrarea armatei sale în sistemul de apărare al U.E: Armata ucraineană are toată experiența necesară pentru acest lucru
Nevoia unei schimbări de paradigme la nivelul strategiei militare a Ucrainei. Generalul Zaluzhnîi: Să nu mai credem într-un miracol, iluzia granițelor din 1991 trebuie abandonată
Răspuns la amenințarea rusă asupra flancului estic al NATO: Germania staționează permanent câteva mii de militari în Lituania (Foto/Video)
Noua strategie a Rusiei: Dronele cu fibră optică țintesc armamentul crucial al Ucrainei (Video). Un sistem HIMARS a fost distrus pe front
Generalul Ben Hodges avertizează România: Portul Constanța, țintă sigură în cazul unui atac rusesc asupra NATO
B61-13, bomba nucleară finalizată de SUA cu un an mai devreme, va fi utilizată exclusiv de bombardierul de generația a 6-a B-21 Raider
Șeful Armatei Române, generalul Vlad: "Pericole constante de la Rusia" – De la Spoofing GPS la mine plutitoare în Marea Neagră

Ştiri Recomandate

Veriga slabă a NATO? România plătește milioane de euro către CFR Marfă pentru transport militar pe linii învechite
România va avea noi sisteme antiaeriene. Israelienii de la Rafael, câștigătorii licitației pentru SHORAD-VSHORAD?
Rusia lasă impresia că are puterea să se refacă după atacul ucrainean ,,Pânza de Păianjen”: Complexul militar industrial, pus să producă bombardiere strategice
HIMARS devine hipersonic: Ce este proiectul Blackbeard Ground Launch (GL) la care U.S. Army lucrează deja?
Din conversațiile interceptate de SUA rezultă că oficialii iranieni par surprinși de intensitatea sub așteptări a atacurilor americane
Rușii susțin că “au eliberat” complet una din cele patru regiuni anexate de la Ucraina. RPL s-ar afla acum 100% sub control rusesc
Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Chinezii se laudă cu o nouă bombă, despre care se presupune că poate provoca pene de curent după impact
”În trei luni, situația s-ar putea schimba radical”. Ucraina are pe masă o soluție la problema Shahed
Va fi aruncată în luptă „Furnica” ucraineană. Noua dronă terestră Muraha va ajunge în premieră pe front
Ședință CSAT. Pacea în Ucraina trebuie să excludă ferm încercările Rusiei de redivizare a Europei în sfere de influență
Rușii au avansat cu 50.000 de soldați în regiunea Sumî. Cum se face că apărarea ucraineană nu a fost pregătită?
Iranienii se întorc la Fordow, arată imaginile din satelit
Spionaj, cipuri și un război tehnologic: Statele Unite acuză DeepSeek că a devenit un instrument AI în mâna armatei chineze
Iranul renunță la avioanele de luptă rusești. Următoarea oprire: China, pentru „Ucigașul de Rafale” J-10C
UE prelungește sancțiunile împotriva Rusiei cu șase luni
Gulag 2.0. Manifestație de solidaritate cu victimele torturii rusești, organizată de comunitatea ucraineană din București
Armatele private ale Rusiei: Grupările paramilitare care activează în Ucraina, factor de instabilitate în regiune şi risc de securitate pentru Kremlin
Armata SUA vrea lansatoare de rachete autonome: Cum vor schimba noile sisteme de arme fața războiului modern?
,,Cupola de Oțel'' a Turciei are o ,,problemă franceză'': Ankara solicită acces la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T
Marea Britanie trimite Ucrainei 350 de rachete și mai multe lansatoare ,,FrankenSAM''. Fondurile provin din activele rusești înghețate
Morminte în noroi, dezinteres și vandalism: Mormintele soldaților ruși căzuți în războiul împotriva Ucrainei nu reprezintă niciun interes pentru statul rus
Fără J-35A, deocamdată. Deși s-a anunțat spargerea gheții, un aliat al Chinei a negat că e primul stat care a cumpărat „F-35-ul chinezesc”
Ucraina a mai pierdut un F-16: Pilotul a doborât șase ținte rusești, dar din păcate în timpul atacurilor ruse s-a prăbușit și nu a mai avut timp de catapultare
Un misterios avion chinez cu transponderul închis și alte zboruri din Iran spre China ridică o întrebare: Unde e de fapt uraniul îmbogățit al Iranului?
Lavrov: Occidentul nu a învins niciodată în istoria sa Rusia. Azi Occidentul colectiv s-a ridicat din nou împotriva noastră, dar nu ne va învinge nici acum
Mașinile de luptă Puma, despre care se zvonea că ar intra și în „bătălia pentru România” și care au avut la început probleme tehnice cu turela, „salvate” de Bundeswehr
Rusia a dezlănțuit din nou iadul stabilind un record: Zeci de rachete Kh-101 lansate de bombardiere Tu-95, sute de drone și rachete Iskander au fost lansate spre Ucraina din mai multe direcții
În cimitirul de tancuri din Ucraina: TOP 3 cele mai „îngropate” tancuri ale Rusiei, inclusiv „imbatabilul” T-90, cel mai performant tanc rus
Israelul a ordonat palestinienilor să evacueze zone din nordul Fâșiei Gaza înainte de intensificarea operațiunilor împotriva grupării teroriste Hamas
Kaan e un avion de viitor cu o altă menire, dar F-35 e palpabil: Cum ar putea Turcia reveni la F-35. Rămâne problema mărului otrăvit al Rusiei
Ivan pățitul: De teama Ucrainei, rușii își construiesc hangare speciale pentru a-și proteja „perlele rare”: Avioanele Su-57
pixel