1. Când imediat după prăbușirea sistemului mondial bipolar, România a părăsit CAER și Pactul de la Varșovia – sau mai exact acestea au părăsit România, prin autodesființare – noua politică de alianțe a Bucureștiului apărea a fi ușor de conceput în condițiile unipolarismului spontan subsecvent. Precum Adam în Rai, care avea doar opțiunea căsătoriei cu Eva, dacă nu voia să intre în izolarea de care totdeauna a avut groază, România nu putea alege de nevastă, adică de aliat, decât America.
Pe atunci, mai exact în anii 1990, SUA era o „putere europeană” doar vag contestată de Germania, abia reunificată, și de Franța abia ieșită din umbra domniei ultimului său monarh, Francois Mitterand. Spre sfârșitul acestui deceniu sau al secolului XX, premierul britanic Tony Blair formula chiar o doctrină în care susținea virtuțile unipolarismului, iar politologi de prestigiu precum Robert Kagan, vorbeau despre ordinea globală ca despre un „dar” al „imperiului necesar”, cum numea SUA Madeleine Albright, pacea, prosperitatea și fericirea lumii fiind așezate stabil pe trei picioare reprezentate de armata americană, libertatea comerțului impusă de americani și drepturile omului (indestructibil legate de statul de drept și organizarea democratică a societății) păzite de americani. UE accepta că depinde din punctul de vedere al securității militare de SUA și nu concepea vreo desprindere de strategia transatlantică forjată și implementată de NATO. Consensul de la Washington (fondat pe neoliberalism și neoconservatorism) părea clădit pentru eternitate, iar stânga europeană intona imnul celei de „a treia căi”, dedicat glorificării lui, prin vocile celor trei tenori Tony Blair al Marii Britanii, Lionel Jospin al Franței și Gerhard Schroder al Germaniei, juni primi ai guvernelor respective.
A merge la Paris, cum a făcut România în prima parte a deceniului nouă, nu supăra Berlinul, după cum a te apropia de Berlin, cum a făcut-o în cea de a doua parte a aceluiași deceniu, nu te depărta de Paris. Iar aceasta nu supăra Londra, care cocheta chiar cu ideea adoptării Euro în timp ce cultiva „relația specială” cu Washingtonul. Un Washington care era atât de deasupra și atât de în toate încât Francis Fukuyama vedea cum istoria ajunge la stația sa terminus într-o imensă îmbrățișare multiculturală. Așa se explică și declarația din 1997 a ministrului de externe român care, în vizită la Departamentul de Stat preciza, fapt consemnat de New York Times, că România a venit să spună ce poate oferi ea Americii, iar nu să întrebe ce îi poate oferi America ei. La care adăuga că românii preferă să intre în NATO ca parteneri ai SUA, decât să devină parteneri ai SUA doar ca membri ai NATO.
2. Lucrurile s-au schimbat radical între timp. Această schimbare poate fi sintetizată în două observații majore: a) dacă ultimul deceniu al secolului XX și primul deceniu și jumătate al secolului XXI au fost vremea globalizării, ceea ce le-a permis unora să creadă că am ajuns la sfârșitul istoriei (istorie de lupte tribale, feudale și naționale), după această perioadă, printr-un fenomen de recul, se trece la (re)naționalizarea ordinii mondiale; b) dacă în perioada globalizării accentul s-a mutat de le independență la interdependență, integrarea regională cu caracter de uniune politică negând, cel puțin ca tendință, suveranismul, acum se revine la concurența liberă a națiunilor suverane și la concertarea acestora în cadrul unor alianțe cu geometrie variabilă, apte a păstra ordinea universală (adică a garanta pacea) prin asigurarea echilibrului puterilor în concurs. În esență, după o încercare de unificare (caracteristică inclusiv pentru ordinea bipolară, și desigur, pentru cea unipolară, care vremelnic i-a urmat) intrăm într-o nouă perioadă de fragmentare a lumii.
Acest nou curs este impus chiar de către cei care au proiectat și dominat ordinea anterioară, și care au obosit să îi fie gardian – respectiv SUA. Prin Paul Kennedy, America aflase de mult că toate imperiile mor atunci când pentru o perioadă prea lungă de timp cheltuielile pentru securitate le depășesc semnificativ pe acelea pentru dezvoltare. Acum ea descoperă că, potrivit faimoasei remarci a lui Giusseppe di Lampedusa, pentru a se salva ca putere dominantă la nivel global, adică pentru a nu își schimba actualul statut, totul trebuie schimbat. O schimbare „ghepardiană”, dar schimbare.
Astfel, „globalismul democratic” profesat în diverse perioade de toate puterile fără colonii (SUA, Germania, Rusia) ar urma să facă loc „conservatorismului autoritar”; „monismul valorilor”, „pluralismului identitar”. Neoconservatorismul va ceda locul realismului.Nu se va mai urmări uniformizarea culturală și transferul forțat al modelului de organizare socială al protagoniștilor globali, tuturor statelor lumii (așa cum o făceau „talibanii drepturilor omului” sau „industria anticorupției”). Efortul principal va viza acumularea de putere necesară câștigării întrecerii libere dintre actorii globali și vremelnicii aliații ai acestora – globali, regionali sau globali. Ideea UE cu mai multe viteze trebuie citită de acum și ca o expresie a acestei transformări.
3. Regulile jocului – dreptul internațional – vor fi respectate doar în măsura în care servesc intereselor puterii, și durabilitatea lor va fi garantată numai prin păstrarea echilibrului între puterile concurente. Dreptatea celui mai tare va fi, dinnou, cea mai dreaptă (sic!), puterea nemaifiind limitată de lege, ci de o altă putere comparabilă.În acest sens, John Bolton, consilierul pentru problemele securității naționale al Președintelui SUA, Donald Trump, a publicat recent un amplu studiu intitulat „Is There Really ‘Law’ in International Affairs?” („Există cu adevărat lege / drept în relațiile internaționale?” / „Putem vorbi oare cu adevărat de drept în relațiile internaționale?”). Ultimul paragraf al acestui studiu glăsuiește astfel: „Dacă li se pune întrebarea, ‘dreptul internațional bate constituțiile naționale?’, cei mai mulți juriști vor spune ‘desigur!’. Cu toate acestea, cei mai mulți cetățeni americani vor fi în mod categoric de altă părere. Ar trebui să fim fără jenă, fără scuze și fără compromisuri hegemoni ai constituționalismului american. Dreptul internațional nu este superior Constituției și nu o înlătură. Restului lumii s-ar putea să nu îi placă această abordare, dar abandonarea ei este primul pas către abandonarea Statelor Unite ale Americii. Dreptul internațional nu este lege; este o serie de aranjamente politice și morale care rezistă sau pier potrivit propriilor merite și nimic altceva. Este doar teologie și superstiție deghizate ca lege.”
În măsura în care nici o superputere nu va mai interveni automat, în virtutea unui rol autoasumat dar și cvasiunanim acceptat de „jandarm mondial”, spre a impune prin forță respectarea reglilor convenite și fiecare va acționa potrivit intereselor sale naționale, ordinea, respectiv predictibilitatea și stabilitatea modului de operare și a sensului de deplasare a subiecților de drept internațional, va fi asigurată prin limitarea reciprocă a grupurilor de putere costituite ad hoc în funcție de congruența intereselor celor care le devin membri.Într-o ordine statică, precum cea care a caracterizat primul sfert de veac postbipolar, țintele, de regulă tactice, se aleg în funcție de mijloace, stabilitatea lor fiind determinată de valorile principiale care le circumscriu. Într-o ordine dinamică, precum cea care urmează – impusă de oboseala „imperiului necesar” american, renașterea imperialismelor europene, emergența a noi puteri globale (în special China, dar și India) și criza globală a democrației – mijloacele se aleg în funcție de ținte, de regulă strategice, fără ca valorile să mai joace vreun rol semnificativ. Dacă până acum interesele se deghizau ca valori, de acum interesele se vor manifesta la vedere.
4. În aceste condiții principalele puteri ale lumii urmăresc două obiective contradictorii.
Pe de o parte, este vizată fărâmițarea statelor care ar putea aspira la un rol de protagonist în alcătuirea viitoarelor centre de putere și a agendelor lor, astfel încât respectivele state să devină deopotrivă controlabile și tranzacționabile. Aceasta va îngădui protagoniștilor să realizeze acordul fin al balanței, adaptând cu promptitudine dinamica raportului de putere în funcție de dinamica intereslor. În acest sens o Românie mare și puternică este de nedorit pentru Germania, Franța sau chiar Olanda. Ca și pentru Rusia, de altfel.
Pe de altă parte, există nevoia păstrării unui număr suficient de mare de jucători sau echipe de jucători relevanți pentru ca alianțele cu impact asupra echilibrului de putere să se poată alcătui cu viteza optimă. Iată de ce SUA și China pot fi intresate ca România, singură sau împreună cu Polonia, Ungaria, Serbia ș.a., să constituie un obstacol suficient de important atât în calea expansionismului hegemonilor tradiționali europeni, cât și a asocierii lor menite să domine Eurasia.
5. Iată criterii care trebuie avute în vedere pentru a răspunde la întrebarea „cu cine să ne aliem?”
Dacă principalii actori globali ai momentului sunt SUA, China și Rusia, iar zonele de interes prioritar pentru acești trei mari actori sunt, în ordine, Asia de Est (China), Golful Persic și Europa, România va trebui să spere în stoparea ascensiunii chineze, dacă dorește ca SUA să rămână implicată în protejarea securității europene, sau în continuarea ascensiunii chineze, dacă dorește ca Rusia să fie absorbită de tranșarea rivalității cu China și să renunțe la dominarea Europei.
În încercarea de soluționare a acestei dileme se impune reamintit faptul că orice ordine are ca scop realizarea unei păci durabile la nivel global. Or, ceea ce avem astăzi este mai degrabă o dezordine mondială caracterizată de un multipolarism asimetric. Aceasta încurajează agresiunea celor mai puternici și induce nevroze celor mai slabi.
Omenirea trece prin această dezordine mergând de la unipolarismul post bipolar către un nou „concert al națiunilor”. Obiectivul nu are cum fi altul decât realizarea unui multipolarism simetric garantat de geometria variabilă a alianțelor.
Precedentul „concert al națiunilor”, așa numita Sfântă Alianță, a adus împreună marile puteri ale timpului cu scopul de a garanta frontierele, dar și de a rezista împotriva mișcărilor revoluționare, respectiv mișcărilor antisistem.
Noua Sfântă Alianță va avea aceeași misiune, căci astăzi nu se pune numai problema rivalității dintre SUA și China, ci și a contestării vechiului model democratic național, aflat în criză, de către mișcările antisistem active pretutindeni - în SUA, Franța, Germania, Austria etc, iar nu doar în România. Pentru ca statele să participe la un asemenea efort și să realizeze un alt consens va trebui găsit un alt Metternich care să adune puterile la masa negocierilor. Nu trebuie să uităm, însă, că organizarea Congresului de la Viena a avut loc după înfrângerea lui Napoleon și a Imperiului francez. Astăzi China este pentru ordinea lumii, ceea ce în secolul XIX a fost Franța.
Ar trebui oare să ducem și să câștigăm un război cu China înainte de a fi capabili să construim o nouă ordine mondială? Nu există oare nici o altă soluție? Nu ar fi oare preferabil ca ascensiunea Chinei să se realizeze alături de noi iar nu împotriva noastră? Accesul la bunăstare oferă putere, dar taie și apetitul pentru aventurile războinice.
Dacă Rusia, spre deosebire de China, nu mai este un pericol pentru ordinea europeană și mondială, înseamnă că ea ar putea fi un aliat util al SUA împotriva Chinei. Prețul pe care SUA vor trebui să îl plătească pentru acest parteneriat va consta cel mai probabil în abandonul NATO. Astfel România va pierde umbrela de securitate oferită de SUA / NATO.
Ce se întâmplă însă Europa? Ea pare a nu mai conta pe marea tablă de șah a lumii. O UE slabă va conduce către un nou pact ruso-german care va fi urmat foarte probabil de un nou război european.
Iată de ce Romania, chiar dacă este sau tocmai pentru că este o putere mică, trebuie să încerce a-și găsi propriul drum către securitatea națională, în primul rând în vecinătatea sa, fiind tot mai clar că în caz de nevoie nici SUA nici UE nu vor fi interesate sau nu vor fi capabile să vină spre a o salva. De pe această poziție ea poate reveni la tradiționalul său balans între puterile globale, inserându-se astfel util în strategia generală a echilibrului puterilor și obținând de fiecare dată premiul cuvenit pentru aceasta.
De la unilaterlism la multivectorialism în politica de alianțe! Iată drumul impus României de tranziția ordinii mondiale de la unipolarismul global, la fragmentarea multipolară.
Notă: Titlul aparține redacției, textul în integralitate aparține autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
E.S. Adrian Zuckerman vine la DC News TV, într-un interviu eveniment ce va fi difuzat de platformele noastre în ziua istorică a alegerilor americane unde republicanul Donald Trump o va înfrunta pe Kamala Harris.
Povestea incursiunii avionului chinez de spionaj în spațiul aerian nipon este departe de a se încheia și pare că ia o turnură spre escaladare.
Ucraina se confruntă cu cel mai greu moment din ultimii doi ani de război. Cantitățile primite de tehnică militară și muniție nu reușesc să stabilizeze frontul, iar problemele de personal sufocă efortul Armatei ucrainene.
Ajutorul SUA pentru Ucraina e de necontestat în cei aproape trei de la invadarea pe scară largă a Ucrainei. Cu toate acestea, ajutorul militar a venit mai degrabă cu frâna de mână trasă și a avut ca obiectiv ca Ucraina să reziste în fața ocupantului rus. Numărul de sisteme de apărare și ofensive trimise de americani și restricțiile asupra utilizării rachetelor și armelor arată că dimensiunea ajutorului nu vizează înfrângerea Rusiei în Ucraina ci rezistența Ucrainei.
Insurecția din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliul SUA, atacul asupra soțului fostei președinte a Camerei Nancy Pelosi și multiplele tentative de asasinat împotriva fostului președinte Donald Trump sunt exemple ale mediului tot mai polarizat și periculos din America. Acum, alegerile din 2024 ar putea genera o nouă revoltă, mai ales dacă Trump pierde. Discuțiile despre violență în rândul extremiștilor de dreapta au crescut deja și online și, spre deosebire de vicepreședintele Kamala Harris, Trump a refuzat să spună că ar ceda.
Coreea de Sud, Statele Unite și Japonia au efectuat duminică exerciții aeriene comune la care a participat cel puțin un bombardier B-1B la sud de Peninsula Coreeană, a informat agenția de presă Yonhap, citând armata sud-coreeană. Exercițiile trilaterale au avut loc deasupra apelor de la est de insula Jeju din sudul Coreei de Sud, după ce Coreea de Nord a lansat joi o rachetă balistică intercontinentală Hwasong-19 în Marea de Est.
Iranul devine tot mai agresiv. Ayatollahul Khamenei a amenințat Israelul și SUA cu un răspuns zdrobitor la doar o zi după ce Kamal Kharrazi, un consilier al liderului suprem al Iranului, declara că Teheranul ar putea să-și mărească raza de acțiune a rachetelor balistice și, eventual, să-și revizuiască doctrina nucleară.
În urma remarcilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski cu privire la eșecul Poloniei de a livra Ucrainei avioane de luptă MiG-29, așa cum s-a convenit anterior, ministrul polonez de externe Radosław Sikorski a declarat că Polonia poate oferi un împrumut Ucrainei dacă dorește să achiziționeze armament, după cum a informat Polsat.
Turcia va oferi țării din Cornul Africii asistență financiară pentru proiecte de dezvoltare militară, satisfacând nevoile Mogadiscio în ceea ce privește noile tehnologii și modernizarea echipamentelor.
Premierul polonez Donald Tusk a anunțat, joi, pe rețeaua X, că Polonia a început construcția de fortificații la granița cu regiunea Kaliningrad a Rusiei.
Insula Hainan, poziționată strategic în apele calde ale Mării Chinei de Sud - a devenit una dintre cele mai importante baze pentru distrugătoarele și submarinele nucleare ale Chinei.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a confirmat că Rusia și Iranul vor finaliza în curând un acord de parteneriat strategic cuprinzător, care le va consolida și mai mult cooperarea, transmite agenția de stat rusă TASS.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 01 noiembrie 2024, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Statele Unite se confruntă cu o lipsă de stocuri de anumite tipuri de rachete de apărare antiaeriană, ridicând întrebări cu privire la disponibilitatea Pentagonului de a răspunde la războaiele în desfășurare din Orientul Mijlociu și Europa și la potențialul conflict din Pacific.
Reprezentanții ambelor partide americane din Camera Reprezentanților au făcut apel la președintele american Joe Biden să permită Poloniei să își extindă umbrela de apărare aeriană deasupra Ucrainei. La 28 octombrie 2024, membrii Congresului SUA au trimis o scrisoare oficială de solicitare președintelui american Joe Biden cu privire la securitatea spațiului aerian polonez.
Moscova încearcă să mute atenția de la problemele majore pe care le întâmpină acasă și amplifică informațiile privind oboseala (reală) a Occidentului. Cât de mult mai poate Rusia susține războiul fără să intre într-o criză socială majoră, este o întrebare la care nimeni nu are răspunsul, dar analiza Foregn Policy prezintă câteva detalii interesante.
Elliot Gerson, politolog american și Executive Vice President la Aspen Institute, într-un interviu acordat în exclusivitate DefenseRomania, a analizat o posibilă revenire a lui Donald Trump la Casa Albă pe 5 noiembrie 2024.
La 28 octombrie 2024, o înregistrare video cu rezoluție destul de slabă, postată pe rețeaua de socializare X, arată o dronă misterioasă care survolează Libanul. Înregistrarea a stârnit de atunci speculații cu privire la posibila apariție a RA-01, o dronă stealth israeliană dezvăluită recent prin intermediul unor documente clasificate americane divulgate pe internet.
Un număr mic de trupe nord-coreene se află acum în regiunea Kursk din Rusia, iar alte aproximativ 2.000 de trupe din estul Rusiei se apropie de granița cu Ucraina, a declarat marți Pentagonul. „Rămânem îngrijorați de faptul că Rusia intenționează să folosească acești soldați în luptă sau pentru a sprijini operațiunile de luptă împotriva forțelor ucrainene în Kursk”, a declarat generalul american Pat Ryder, secretarul de presă al Pentagonului.
Armata SUA ar trebui să înlocuiască tancurile sale „inutile” cu drone care funcționează cu inteligență artificială, a declarat fostul CEO al Google, Eric Schmidt, pe 30 octombrie, potrivit Bloomberg. Vorbind la conferința Future Investment Initiative din Arabia Saudită, Schmidt a declarat că războiul declansat de Rusia in Ucraina a arătat cum o „dronă de 5.000 de dolari poate distruge un tanc de 5 milioane de dolari”.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 29.10.2024, în cadrul unui antrenament al Forțelor de Descurajare Strategică, au fost executate lansări practice de rachete balistice intercontinentale și rachete de croazieră, de pe Cosmodromul Plesețk, din Marea Barents și din Marea Okhoțk.
,,Planul de pace'' al lui Volodimir Zelenski este probabil destinat publicului intern - populației ucrainene - pentru a pregăti oamenii pentru posibile concesii teritoriale ca urmare a unor decizii luate pentru încheierea războiului, a relatat cotidianul The New York Times.
Planul Ucrainei pentru Victorie se referă inclusiv la descurajarea non-nucleară a Rusiei. Una dintre anexele secrete ar face referire chiar la furnizarea de rachete Tomahawk din partea Statelor Unite, armele urmând să fie dislocate pe teritoriul ucrainean.
Statele Unite nu vor impune noi limite privind utilizarea de către Ucraina a armelor americane dacă Coreea de Nord se alătură războiului din Rusia, a declarat Pentagonul luni, în timp ce NATO a declarat că unități militare nord-coreene au fost desfășurate în regiunea Kursk din Rusia. Desfășurarea trupelor nord-coreene alimentează îngrijorările Occidentului cu privire la posibilitatea extinderii conflictului care durează de 2 ani și jumătate în Ucraina, chiar dacă atenția se îndreaptă către Orientul Mijlociu. Aceasta ar putea indica modul în care Rusia speră să compenseze pierderile tot mai mari de pe câmpul de luptă și să continue să obțină câștiguri lente și constante în estul Ucrainei.
Evoluțiile recente din Ucraina ar putea determina SUA și Europa să implementeze măsuri de apărare aeriană care să sprijine Ucraina indirect, de pe teritoriul statelor vecine.
Aliații lui Trump susțin că Ucraina pierde războiul și că, prin urmare, eforturile de a ajunge la o soluție sunt justificate din punct de vedere moral.
Recent, SUA și-au exprimat interesul de a amplasa lansatoare de rachete în Japonia. Deși această mișcare este o măsură defensivă, menită să prevină acțiunile agresive ale Chinei, Beijingul și Moscova percep această desfășurare ca o amenințare și o escaladare a tensiunilor în regiune. Evident, presa de propagandă rusă încearcă să prezinte situația ca fiind o încercare din partea Washingtonului de a amplifica tensiunile din regiunea Asia-Pacific.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a respins posibilitatea ca Turcia să cedeze Statelor Unite sistemul de apărare antiaeriană S-400 de producție rusească. El a precizat că acordul de achiziție din 2017 include un certificat de utilizator final care interzice Turciei să vândă sau să transfere sistemul către orice terță parte fără aprobarea Rusiei. Declarațiile lui Lavrov au venit ca răspuns la informațiile apărute în presă potrivit cărora Washingtonul a propus Turciei să renunțe la controlul sistemului S-400 pentru a-și restabili rolul în programul de avioane de luptă F-35.
Dacă războiul din Ucraina va continua în aceeași manieră, Kievul va fi învins în 2025, potrivit mai multor experți americani importanți. În același timp, aceștia spun că acest lucru nu trebuie să se întâmple și dau indicații cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a asigura victoria Ucrainei. Doug Livermore, vicepreședinte al Special Operations Association of America, comandant adjunct al Detașamentului de Operațiuni Speciale al Gărzii Naționale a Armatei din Carolina de Nord și fost consilier al subsecretarului american al apărării pentru informații și securitate, afirmă că, pentru a evita înfrângerea Kievului, Occidentul și guvernul ucrainean trebuie să își revizuiască abordarea față de acest război.
Africa prezintă o provocare complexă chiar și pentru o mare putere economică cum este China. Instabilitatea politică cronicizată, caracterizată de lupte locale, lovituri de stat și tulburări civile, generează provocări care împiedică încercarea de implicare pașnică a Chinei și o pot determina să desfășoare forțe militare și de securitate pentru a-și proteja investițiile în Africa. Fără acea stabilitate oferită de capitalismul de piață, democrație și ordine bazată pe reguli, China se confruntă practic cu o alegere între eșec sau neocolonialism.
Camera inferioară a parlamentului rus, Duma de Stat, a aprobat în a treia lectură bugetul pentru anul viitor.
Ucraina mai controlează 800 de kilometri pătrați în regiunea rusă Kursk, cu 40% mai puțin decât cei 1.376 km cuceriți la începutul incursiunii din august, spune o sursă de la Statul Major ucrainean.
Grecia plănuiește modernizarea armatei sale, în primul rând prin achiziția de noi avioane F-35 americane și Rafale, de producție franceză, dar și prin dezvoltarea unui sistem antiaerian.
Rusia și-a atins scopul. Lovitura cu racheta balistică Oreshnik cu rază de aproximativ 5.000 de km, lansată asupra Ucrainei pe 21 noiembrie, a fost privită cu îngrijorare în Occident, de unde vine tot ajutorul pentru Ucraina. Conducerea rusă continuă să glorifice racheta balistică Oreshnik și este foarte posibil ca aceasta să-și repete lansarea în zilele următoare, potrivit analiștilor Institutului American pentru Studiul Războiului (ISW).
Secretarul general al NATO, Mark Rutte , s-a întâlnit cu președintele proaspăt ales al SUA, Donald Trump. Întâlnirea a avut loc la Palm Beach, Florida, a declarat sâmbătă o purtătoare de cuvânt a NATO.
Capturarea mai multor sate din apropierea orașului Siversk din regiunea Donețk din Ucraina, raportată de comandanții ruși către superiori, s-a dovedit a fi o minciună. ”Succese” similare au fost raportate și la Torske.
Zilele trecute, două cabluri de fibră optică îngropate pe fundul Mării Baltice au fost avariate tocmai în timp ce deasupra lor se afla o navă chineză cu un căpitan rus.
Industria de apărare din Ucraina reușește ca în plin război împotriva unui adversar cu capacități economice, industriale, militare și demografice mult mai mari, să facă față și să producă în Ucraina tehnică, dar și muniție. Ucrainenii au nevoie de parteneriate pe termen lung cu state aliate, care să aibă și o componentă de finanțare, pentru ca producția să fie sustenabilă. Pentru că, cu alte cuvinte, industria are capacitatea de a produce mai mult decât poate Kievul cumpăra.
Un nou raport privind strategia nucleară a Statelor Unite, sosit în ultimele zile la Congresul SUA, avertizează împotriva impredictibilității Rusiei, a arsenalul în creștere al Chinei și a pericolelor din Iran și Coreea de Nord.
Militarii Armatei SUA din Regimentul 57 de Artilerie Apărare Aeriană desfășoară în țara noastră un exercițiu de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune (SHORAD) având ca scop consolidarea și apărarea spațiului aerian al NATO.
Northrop Grumman a livrat Forțelor Aeriene americane (USAF) prima rachetă aer-sol de ultimă generație pentru atac apropiat. Arma va fi folosită pentru teste de transport și de separare, a anunțat compania.
În cadrul unui mesaj postat pe rețelele de socializare, Direcția principală de informații (GUR) din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării a anunțat, pe 22.11.2024, că trupele ruse nu au întrebuințat în Ucraina o nouă rachetă balistică hipersonică de tip Oreshnik, așa cum a declarat președintele rus, Vladimir Putin, cu o zi înainte, ci o rachetă balistică a complexului de rachete Kedr.
Evenimentele recente arată că există un risc real de izbucnire a unui conflict global, a declarat vineri prim-ministrul polonez Donald Tusk, după ce Rusia a lansat o rachetă balistică hipersonică cu rază medie asupra unui oraş ucrainean, relatează Agerpres și Reuters.
Avionul de luptă Northrop F-20 Tigershark este adesea considerat „cel mai bun avion de luptă care nu a fost construit niciodată.”
Medierea asigurată de Sultanatul Oman și Arabia Saudită pentru normalizarea relațiilor diplomatice dintre Iran și Maroc, confirmată de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe Ismail Baghaei, a iritat Algeria care și-a activat diplomația pentru a bloca o reconciliere ce ar normaliza legăturile dintre cele două state islamice.
Deși, din punct de vedere al amenințării nucleare, Rusia reprezintă pericolul cel mai acut pentru Statele Unite, potențialul nuclear al Chinei este cea mai mare amenințare pe termen mediu și lung, declară oficialii americani.
Aderarea țării noastre la Spațiul Schengen și cu frontierele terestre începând de anul viitor și strânsa cooperare între România și Ungaria în plan bilateral și regional au fost temele de interes discutate astăzi de prim-ministrul Marcel Ciolacu și omologul său ungar Viktor Orbán.
Austria a renunțat la blocajul pentru aderarea deplină a României și Bulgariei la Schengen. Acesta pare să fie mesajul care reiese din declarația președintei Comisiei, Ursula von der Leyen.
Racheta balistică cu rază de acțiune intermediară cu care Rusia a atacat Ucraina a fost creată pe baza rachetei rusești RS-26 Rubizh.
Implicarea tot mai mare a puterilor din Asia de Est în războiul din Ucraina devine tot mai evidentă.
Premieră neagră pentru Armata lui Kim din Ucraina - un ofițer superior din Armata nord-coreeană (posibil, chiar unul dintre cei trei generali trimiși de Kim în zona de război) a fost rănit în regiunea Kursk, în urma unui recent atac cu rachetă Storm Shadow, efectuat de Forțele de Apărare ale Ucrainei.
Președintele american Joe Biden s-a alăturat acelor lideri care au condamnat mandatele de arestare ale Curții Penale Internaționale (CPI) pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu și pentru fostul ministru al Apărării Yo'av Galant din cauza presupuselor crime de război comise în Fâșia Gaza.
Thales și MBDA, doi dintre cei mai importanți producători din industria de apărare din Franța, lucrează prin intermediul joint-venture-ului EUROSAM pentru a convinge Grecia să adopte sistemul de rachete de apărare antiaeriană SAMP/T.
Vladimir Putin, președintele Rusiei, într-o declarație de presă, a afirmat că războiul din Ucraina a devenit unul global după ce rachete occidentale au lovit teritoriul rus.
Marea Britanie este pregătită să își trimită soldații să lupte împotriva Rusiei dacă aceasta invadează o țară NATO de pe flancul estic al alianței, a declarat Rob Magowan, șeful adjunct al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, pe 21 noiembrie, potrivit Politico. Preocupările cu privire la agresiunea rusă cresc în Europa, alimentate de progresele Rusiei în estul Ucrainei.
Kievul „nu va încheia niciun acord cu Moscova în schimbul cedării unor teritorii”, a declarat ministrul ucrainean de externe, Andrii Sîbiga, adăugând că nu există alternativă la „pacea prin forță”. „Ucraina nu va accepta nicio propunere care implică un compromis privind suveranitatea sau integritatea noastră teritorială. Nu vom accepta nicio inițiativă elaborată fără participarea noastră. Nu vom accepta acorduri de forma „teitoriu la schimb pentru pace”, a declarat oficialul ucrainean în timpul unei audieri în Congresul SUA. Aceasta ar însemna să lase milioane de oameni în mâinile agresorului, ceea ce ar duce la genocid, tortură și opresiune, a explicat Sîbiga.
Federația Rusă amenință Republica Moldova iar propaganda rusă folosește tot mai intens narativul potrivit căruia Basarabia e transformată într-o bază militară a NATO pentru susținerea Ucrainei.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a recunoscut miercuri că Peninsula Crimeea, anexată de Rusia în 2014, va trebui să revină sub suveranitatea Ucrainei pe cale diplomatică, informează Agerpres și Reuters.
Forțele Aeriene Române (ROAF) au anunțat că în următoarea perioadă urmează zboruri la înălțimi mici pe întreg teritoriul României. Zborurile vor fi efectuate de avioane de luptă F-16 Fighting Falcon din dotarea ROAF.
Potrivit informațiilor apărute în portalele de propagandă ruse, Federația Rusă a reușit în ultima perioadă să crească semnificativ producția pentru toate tipurile de rachete. Astfel, în prezent, partea rusă dispune de o rezervă de aproximativ 1.500 de rachete de diferite tipuri, pe care le poate întrebuința împotriva Ucrainei. Există și canale de Telegram ucrainene care arată că producția rusă a crescut.
"Statele Unite resping în mod categoric decizia Curţii (Penale Internaţionale, CPI) de a emite mandate de arestare împotriva unor înalţi responsabili israelieni", a reacţionat joi un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al Casei Albe, citat de Agerpres și AFP.
Ungaria va desfășura elemente de apărare aeriană de-a lungul graniței sale de nord-est cu Ucraina, a declarat miercuri ministrul ungar al apărării, Kristóf Szalay-Bobrovniczky.
