Potrivit precizărilor acestuia, Forțele Navale ale Federației Ruse au desfășurat pe mare șapte platforme de acest tip, care pot să lanseze la o salvă până la 50 de rachete. Astfel, Rusia și-a dublat numărul de platforme purtătoare de rachete Kalibr din Marea Neagră, ținând cont de faptul că, săptămâna trecută, pe mare se aflau trei platforme, care puteau lansa la o salvă până la 20 de rachete.
Reprezentantul oficial al Ministerului ucrainean al Apărării nu a menționat despre ce platforme este vorba.
Trebuie precizat faptul că Flota rusă din Marea Neagră (FRMN) dispune de un număr semnificativ mai mare de platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr. Este vorba despre trei fregate Proiect 11356P, clasa Burevestinik (Amiral Grigorovici, Amiral Essen și Amiral Makarov), șase submarine diesel-electrice Proiect 636.3, clasa Varshavyanka (B-261 Novorossiysk, B-237 Rostov pe Don, B-262 Stary Oskol, B-265 Krasnodar, B-268 Veliky Novgorod și B-271 Kolpino), un submarin diesel-electric Proiect 877V, clasa Halibut (B-871 Alrosa) și patru nave mici purtătoare de rachete Proiect 21631, clasa Buyan-M (Orekhovo-Zuevo, Ingushetia, Grayvoron și Vyshny Volochek).
Cu toate acestea, nu toate platformele purtătoare de rachete Kalibr ale FRMN se află în Marea Neagră. O parte dintre acestea îndeplinesc misiuni în Marea Mediterană, în cadrul escadrei permanente a Forțelor Navale ale Federației Ruse.
Însă, în Marea Neagră există și alte nave de la alte flote rusești, inclusiv de la Flotila din Marea Caspică. În plus, trebuie ținut cont de faptul că toate aceste nave și submarine pot să lanseze rachete direct din locurile de dislocare permanentă, fără să fie nevoie să iasă pe mare. Se pare că partea ucraineană ia în calcul numai platformele aflate în diverse raioane ale acvatoriului Mării Negre.
Comentariul autorului: În Regiunea Mării Negre, Rusia dispune de platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr în compunerea FRMN și a Flotilei ruse din Marea Caspică (FRMC), ambele din structura Regiunii Militare Sud.
De altfel, cele două structuri sunt și singurele care au executat atacuri cu rachete Kalibr asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Probabil, navele de suprafață și submarinele FRMN și FRMC au lansat câteva sute de rachete de croazieră 3M14 asupra forțelor și mijloacelor aparținând Forțelor Armate ucrainene.
La începutul anului, în dotarea FRMN se aflau 16 platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr, respectiv trei fregate Proiect 11356P, șase submarine Proiect 636.3, patru nave mici purtătoare de rachete Proiect 21631 și trei nave de patrulare Proiect 22160. Cinci dintre acestea (o fregată, două submarine, o navă mică purtătoare de rachete și o navă de patrulare) se aflau și sunt și în prezent în Marea Mediterană.
În ceea ce privește starea de operativitate, trebuie precizat că din cele 11 platforme aflate în Marea Neagră, un submarin se afla în reparații la Sevastopol. Atfel, la începutul operației militare speciale din Ucraina, cel puțin 10 platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr erau operaționale în Marea Neagră și, aproape cu certitudine, au fost folosite toate în timpul conflictului.
Între timp însă, foarte probabil numărul de platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr ale FRMN a crescut și urmează să crească în continuare.
Cu siguranță, submarinul Kolpino aflat în reparații la Sevastopol a revenit în compunerea FRMN. De asemenea, la sfârșitul anului trecut, două nave de suprafață se aflau în stadiu final de testare și, între timp, este posibil să se fi alăturat FRMN. Este vorba despre nava de patrulare Serghei Kotov (Proiect 22160) și prima navă mică de patrulare Proiect 22800, Tsiklon.
De asemenea, în zilele următoare este planificată revenirea în compunerea FRMN și a submarinului Alrosa, care a fost modernizat și a fost dotat cu complexul de rachete Kalibr-PL.
Astfel, numărul de platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr ale FRMN aflate în Marea Neagră va crește la 14.
Trebuie precizat faptul că navele de suprafață ale FRMN pot să lanseze, la o salvă, opt rachete 3M14, în timp ce un submarin poate lansa șase rachete de acest tip.
În ceea ce privește FRMC, aceasta dispune de patru platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr, respectiv o fregată și trei nave mici purtătoare de rachete. Acestea au fost întrebuințate atât în timpul campaniei din Siria, cât și în cadrul conflictului din Ucraina. În ambele cazuri, lansările de rachete au fost efectuate din acvatoriul Mării Caspice.
Și în prezent, probabil că platformele purtătoare de rachete de croazieră Kalibr ale FRMC se află în Marea Caspică.
Este posibil ca, prin creșterea numărului de platforme purtătoare de rachete de croazieră Kalibr scoase pe mare, Rusia să aibă în vedere intensificarea atacurilor executate împotriva unor ținte terestre din Regiunile Odesa și Nikolaev. Acestea vor precede declanșarea unor operații de preluare a controlului asupra celor două regiuni, de care Rusia mai are nevoie pentru a ajunge în Transnistria.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
