S-a depășit borna de 1.000 de avioane de luptă F-35 în serviciu. Numărul final poate fi de trei ori mai mare
Programul Lockheed Martin F-35 a depășit 1.000 de avioane de vânătoare aflate în serviciu în flotele din întreaga lume, iar producătorul continuă să primească noi comenzi pentru aeronavă atât de la Pentagon, cât și de la partenerii strategici ai Statelor Unite.
Avion de generația a V-a de tip F-35 Lightning II al SUA. Foto: U.S. Air Force
În pofida numărului semnificativ de aparate deja livrate, programul rămâne semnificativ în urma planificărilor, întrucât aprobarea pentru producția extinsă de serie a fost dată abia în martie 2024, după șapte ani de întârzieri, în timp ce aeronavele încă nu sunt considerate pe deplin pregătite pentru lupta de mare intensitate din cauza anilor lungi de întârzieri cu pachetul de upgrade Block 4, printre alte probleme.
Totuși, odată rezolvate aceste probleme, avionul promite să revoluționeze capacitățile de luptă ale unităților de aviație de luptă din prima linie, cu avantajele sale considerate revoluționare față de avioanele de luptă F-15, F-16 și F-18 din epoca Războiului Rece.
La acest moment, se așteaptă să fie produse peste 3.000 de avioane F-35, ceea ce va face ca această clasă să fie cea mai răspândită în lumea occidentală, după de predecesorul său direct, F-16 Fighting Falcon.
Cei mai mari clienți străini pentru F-35 sunt Japonia, care a comandat 147 de avioane și Canada, cu o comandă de 88 de aparate. Având în vedere că F-35 este considerat pe scară largă un avion de luptă pentru statele occidentale, doar patru țări non-vestice au acces la aeronavă: Japonia, Coreea de Sud, Singapore și Israel.
Pe de altă parte, F-35 este unul dintre cele două avioane de vânătoare de generația a cincea aflate în prezent în producție pe scară largă la nivel mondial, alături de rivalul J-20 chinezesc, care a primit comenzi de puțin peste 300 de aparte pentru Armata Populară Chineză de Eliberare.
Există trei diferențe principale între programele rivale, care au și permis ca F-35 să fie lansat în număr mult mai mare. În primul rând, strategia de abordare a proiectului, văzut ca program comun dezvoltat cu mai multe state și marketingul agresiv pentru export, în timp ce J-20 este destinat exclusiv Forțelor Aeriene ale Chinei.
În al doilea rând, F-35 este produs în trei variante separate (F-35A, F-35B și F-35C) cu capacități foarte diferite de decolare și aterizare, pentru a îndeplini cerințele Forțelor Aeriene, Navale și Infanteria Marină (Marine Corps) ale SUA.
În al treilea rând, F-35 a fost proiectat ca un avion de luptă cu un singur motor, relativ ușor, cu costuri de producție și operaționale minime, deși acest lucru a condus la o rază mai scurtă de acțiune, o manevrabilitate slabă și o capacitate de transport limitată a armelor la bord în comparație cu aeronavele cu două motoare, precum J-20.
Deși depășită numeric, flota de J-20 chineză se laudă cu perioade de disponibilitate mult mai mari și cu rate mult mai mici de defecte decât F-35. Informațiile nu pot fi însă verificate, ele provenind exclusiv pe filiera chineză.
De cealaltă parte, datele despre comportamentul F-35 au fost mult mai transparente și mediatizate știindu-se că din cele peste 1.000 de avioane F-35 aflate în prezent în serviciu, aproximativ 19%, mai precis 189 de aparate, sunt avioane de producție inițială cu un număr ridicat de probleme, care le-au pus sub semnul întrebării capacitatea de a face față în luptă.
Multe dintre acestea se estimează că vor avea doar o mică parte din durata de viață prevăzută, din cauza defectelor structurale. În consecință, aeronavele sunt “retrogradate” și desemnate să servească drept avioane de antrenament, să joace rolul inamicului etc.
Superioritatea numerică a F-35 în cadrul generației sale este în mare măsură rezultatul sfârșitului Războiului Rece. De regulă, numărul avioanelor de luptă rusești (sovietice) din prima, a doua și a treia generație era mult mai mare decât cel al “rivalilor” lor americani.
Predecesorul direct al F-35, F-16, a fost, prin urmare, primul avion de luptă occidental cel mai numeros din generația sa, în mare parte din cauza dezintegrării URSS, care a redus producția de avioane MiG-29.
Având o situație economică mult mai slabă decât URSS, un buget de apărare mult mai mic și o doctrină militară cu un accent mai mic pe aviația tactică de luptă, Rusia post-sovietică încă nu a produs primul său regiment de avioane de luptă de generația a cincea, iar cu ratele de producție înregistrate de avionul său de vânătoare Su-57 este de așteptat să rămână sub un sfert față de numărul de F-35.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News