Taiwanul nu e Donbas. Principiul unei singure Chine și războiul rus de cucerire din Ucraina
În tentativele de justificare a ruperii Ucrainei de către agresorul rus, se încearcă dinspre partea pro-rusă implementarea falsă a ideii că Donbasul ocupat are dreptul la autodeterminare pe modelul Taiwanului. Situațiile însă sunt total diferite și necesită câteva clarificări.
Taiwanul nu e Donbas iar ideea promovată cum că Occidentul închide ochii „secesionismului taiwanez”, dar se opune „dreptului de autodeterminare” al rușilor din Donbas e falsă. Mult mai des în aceeași logică falsă a fost folosit Kosovo în justificarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea în 2014, comparație promovată intens inclusiv de președintele rus Vladimir Putin.
Secesionism taiwanez, depinde de perspectiva geopolitică din care privești lucrurile. Taiwanezii vor spune că Taiwanul, denumit și Republica Chineză, nu a încălcat vreo lege sau Constituție, dimpotrivă, actuala Chină sau Republica Populară Chineză a făcut-o în anii 1940 când regimul comunist condus de Mao Zedong a învins în războiul civil regimul naționalist aflat la guvernare care s-a refugiat pe insula cunoscută azi sub denumirea de Taiwan.
Reprezentanții Republicii Cineze (Taiwan) au făcut parte până în 1971 din Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, până când la inițiativa președintelui American Richard Nixon și a lui Henry Kissinger, pe atunci consilierul său de securitate, locul Taiwanului e luat de Republica Populară China, acțiune recunoscută de comunitatea internațională. E vorba de celebra rezoluție 2758. Decizia a fost luată în contextul Războiului Rece și conflictului dintre URSS și China, SUA susținând în mod deschis partea chineză. Ulterior, Nixon a efectuat și o vizită la Beijing, în februarie 1972.
Din 1979 SUA recunosc „principiul unei singure Chine” fără să-și fi retras vreodată sprijinul pentru modificarea statu qou-ului din jurul Taiwanului.
Principiul unei singure Chine e recunoscut în continuare de întreaga comunitatea internațională iar ONU a reiterat acest lucru inclusiv în contextul vizitei efectuate de Nancy Pelosi, al treilea om în statul american, în Taiwan.
Donbasul, parte a Ucrainei ocupată de Federația Rusă
Donbasul pe de altă parte, estul Ucrainei ocupat azi în mare parte de forțele ruse de ocupație, e parte inalienabilă a Ucrainei, integrată în granițele statului Ucraina. Granițe, ironic și paradoxal, recunoscute inclusiv de agresorul rus prin „Acordul de prietenie dintre Ucraina şi Federaţia Rusă”. Inclusiv Peninsula Crimeea, majoritar locuită de etnici ruși, era recunoscută de Moscova ca parte a Ucrainei. Așa-zisa autodeterminare a rușilor din Donbas nu doar că e artificială, dar a fost întreținută de Federația Rusă prin înarmarea și susținerea directă a forțelor separatiste ruse.
Diferențele dintre Taiwan și Donbas sunt cât se poate de evidente.
Iar dacă SUA nu își ascund susținerea pentru democrație în Taiwan, Washingtonul menține un echilibru politic și nu se abate radical de la principiul unei singure Chine.
Poate spune același lucru Federația Rusă în cazul Donbasului? Cu puteri de demiurg, Vladimir Putin a semnat pe 21 februarie 2022, cu 3 zile înaintea invaziei sau primul război de cucerire din Europa după ce de-al Doilea Război Mondial, decretele prin care recunoaște independenţa regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk din Donbas. Întrebarea e, desigur, retorică.
Taiwanul azi
Taiwanul de azi nu mai e același cu cel condus cu autoritate de liderul naționalist militar Chiang Kai-shek și refugiat pe insulă în 1949.
Cu un PIB de aproape 800 de miliarde de dolari - comparativ România înregistrează un PIB de 248 miliarde de dolari -, Taiwanul este a 8-a economie a Asiei și a 18-a lumii.
Din 2 milioane de cetățeni în anii 1940, Taiwanul are azi 23 de milioane.
Pe 15 iulie 1987 legea marțială impusă din 1949 de Chiang Kai-shek a fost ridicată. Azi Taiwanul e o democrație tânără. Și, în pofida problemelor interne cu care se confruntă, alternanța la guvernare e dovada parcursului democratic al Taiwanului.
O mare parte a generației actuale îmbrățișează mai degrabă o identitate taiwaneză, existând în continuare și partea care se vede continuatoarea legitimă a Chinei. Dar indiferent de poziție, cei 23 de milioane de taiwanezi vor să-și urmeze propriul destin care nu e legat de partidul comunist chinez.
Notă: Textul reprezintă opinia autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News