O astfel de imagine, a unei femei furioase și baricadate în casă, a fost folosită de Iain Duncan Smith, leaderul politic scoțian care face parte din coaliția care o susține pe Primul Ministru May la putere. Canapeaua este la ușă iar ea nu vrea să plece, a declarat, glumind amar unul dintre cei mai raționali oameni politici din ultimii ani. Comparația este fidelă eșecului imens și total pe care Theresa May, primul ministru britanic l-a cunoscut în acești ultimi ani de putere haotică, absolut anti britanică și cît mai apropiată de puterea ilegitimă de la Bruxelles.

Reducere fără precedent a influenței britanice 

Căci dacă cineva a reușit să distrugă suveranitatea națiunii britanice, nu a fost nici Hitler, nu a fost nici Stalin, nu a fost nici tentația imperială absolutistă a epocii victoriene, atunci acel cineva este gospodina May, cea care incercând să copieze măreția lui Chruchill a reușit să producă cea mai absurdă situație politică de la dinastia Tudorilor incoace. Atunci când a părăsit biserica catolică și universală, refuzându-i papei autoritatea sacrală asupra regilor Europei creștine, Henri VIII, printr-o politică extrem de inteligentă, a impus regatul său mic (la vremea respectivă) pe harta lumii. Acum, cînd Marea Britanie a decis să părăsescă noul imperiu german construit sub numele de Uniunea Europeană, May a reușit să o scoată efectiv din orice prezență istorică. Doi ani și ceva de guvernare May au însemnat o reducere a influenței britanice în lume cum rar s-a mai întâmplat unei puteri mondiale de talia britanică.

Psihodrama care are loc astăzi la celebra adresa Dowining Street 10, reședința primului ministru britanic, nu are echivalent în istoria modernă a regatului. Atunci când regatul se îndrepta spre bătălia sa fundamentală cu Germania lui Hitler, Downing Street 10 era deschis ca o carte, Churchill dorind să mențină legătura intrinsecă dintre el și națiunea britanică. Astăzi, birourile primului ministru sunt mai opace ca oricând, până și membrii anturajului său direct având probleme de acces la femeia care a dorit să intre în istorie pe ușa din față, dar iată că, acum, nu mai găsește nici măcar ieșirea de serviciu a celebrului Larry, motanul învestit cu înalta funcție de vânător al șoarecilor din cotloanele venerabilei clădiri.

Graniță în interiorul propriei țări, spre fericirea lui Macron

Theresa May pare a face totul pentru a bloca punerea în aplicare a referendumului care a aprobat ieșirea britanică din Uniunea Europeană. După ce Franța, prin vocea riguroasă, dar plină de ură a lui Barnier, i-a impus practic o graniță în interiorul propriei țări, spre fericirea publică și nesimțită a lui Macron, după a refuzat să își informeze parlamentul de prevederile dezastroase ale tratului negociat de ea, prinsă cu minciuna după imensul scandal produs de publicarea acestora de către Italia, după ce a pierdut în trei rânduri votul parlamentar de aprobare a proiectului său, May dorește acum să dea lovitura de grație țării sale, propunând un nou referendum despre Brexit.

O imensă păcăleală pe care acest prim ministru o propune unei națiuni care nu are probleme cu Europa ci doar cu birocrația ilegală și ilegitimă instalată pe furiș, noaptea ca hoții, la Bruxelles. Pentru că în confuzia voit creată de către doamna May, națiunea britanică nu va mai ști ce votează, suveranitatea statală sau slugărnicia și subordonarea europeană. Simplu, pentru ca toată lumea să înțeleagă, May dorește doar să rămână la putere. O carieristă fără pereche, cu o bografie searbădă ca și vorbele sale, primul ministru May nu are nimic de oferit națiunii sale.

Nici astăzi nu se știe de fapt a cui este May. Strâmbă la morală, incapabilă să spună trei vorbe fără a scoate un populism grețos pe gură, imposibila femeie a distrus un vot democratic și popular. În mod clar May nu a avut misiunea de a fi loială țării sale. În mod absolut vizibil acest prim ministru a trădat votul britanic din prima zi în care a fost pusă acolo de un Cameron care s-a răzbunat astfel pentru rușinoasa sa înfrângere politică, pe principiul ce „sifilis v-am dat eu acum”.  

Marea Britanie, executată fără milă

Alături de distrugerea unui referendum, May a creat premizele celui mai mare dezastru electoral pentru conservatorii britanici, aceștia fiind astăzi creditați cu doar 8 puncte în sondajele de opinie la alegerile europene din zilele acestea. Cele 8 puncte exprimă rușinea absolută pentru un partid care a umplut cu tablourile membrilor săi holurile celebrului Westminster Palace. Și mai reprezintă o ciudată ironie a sorții, căci cei care au salvat Londra de invazia germană au dat, la numai decenii diferență, un prim ministru care a invitat tocmai Europa germană să calce în picioare votul lor suveran. Decădere cruntă a istorie, mai mult decât imorală, ieșirea din istorie a regatului reprezintă sensul tragic spre care se îndreaptă continentului nostru. Cu un imperiu ilegal creat din ce în ce mai violent de la Bruxelles, unde două națiuni adverse, cea franceză și cea germană vor efectiv împărțirea pe bucăți a celorlalte state și popoare, cu o birocrație imposibil de oprit, antinațională și perfect sovietică prin obtuzitatea sa criminală, Europa se îndreaptă spre o nouă și implacabilă confruntare. De data aceasta, micii Stalini de la Bruxelles cum ar fi Junker, Tusk, Barnier sau Timmermans au executat fără milă națiunea britanică. Mâine va veni rândul oricui din Europa, căci acești barbari ai istoriei consideră națiunea și statul ca fiind piedici în fața puterii oarbe, dictatoriale și unice.

May, din prostie personală sau pură trădare, a pierdut șansa să redea măreția regatului britanic. Mai mult a izolat diplomatic și economic țara sa, distrugând relația specială pe care o avea cu SUA, singura economie capabilă să îi ofere șansa supraviețuirii independente de Uniunea Europeana. A creat o stare de tensiune trans atlantică rar întîlnită între cei doi aliați istorici, provocând schizoidii antiamericane profunde și răni care vor fi greu de recuperat. Astăzi SUA stau și privesc cum aliatul lor cel mai fidel din Europa a devenit o cacofonie de înjurături și de măscări.

„Nici GRU nu putea visa o asemenea victorie”

Căci tot pe timpul lui May, laburiștii britanici au produs cel mai toxic  leader al lor, Jeremy Corbyn, un fost simpatizant sovietic și cunoscut antisemit. UK are astăzi în față doi leaderi care corup, prin înseși prezența lor, noțiunea de democrație. Ca să o dai jos pe May înseamnă să vină la putere unul dintre vechii activiști sovietici ai comunismului britanic. Corbyn are o imaginație bogată în a propune distrugerea sitematică și completă a ceea ce a mai rămas din națiunea britanică. O propune zilnic, atacând pe oricine care i se opune așa zisului său progresism. Dosarul său de simpatizant al sovieticilor este lung cat viața sa. Nici GRU nu putea visa o mai amplă victorie asupra adversarului său ireductibil care a fost Marea Britanie decît alegerea ca prim ministru a acestui refugiat mental și reducționist al logicii care este Corbyn. Prezența lui la Downing Street 10 va duce la imediata izolare a UK, doar trepadusii Nord Koreeni, agentii cubanezi sau luptătorii pentru pace iranieni sa mai facă coadă la audiențele reginei. Acesta este adevarul despre guvernarea May. Dezastrul pe care îl lasă în urmă va fi exploatat de către toți demenții lumii, de către dictatorii nebuni sau birocrații abulici de  la Bruxelles.

May a vândut măreția britanică la piața trădării naționale pentru ca, la finalul ridicol al carierei sale, să își pună canapeaua în fața ușii, ca orice gospodină arțăgoasă, nemulțumită ca mâncarea ei nu este apreciată de vecini.  Iar bețivii satului sunt fericiți, căci între sticle goale, ei pot să mai ceară băutură pe credit, în timp ce toți ceilalți rămân fără case și libertate. Marea Britanie a pierdut pe mâna trădării din interior. Vor învăța ceva românii din drama londoneză?