Fiecare dintre acestea are specificul propriu, bazat pe motive diverse, participanți complet diferiți și o imensă „dispersare” pe harta geografică mondială.
Cu toate acestea, fiecare dintre aceste conflicte, ajuns la nivelul ostilităților deschise, amenință nu numai să se transforme într-o bătălie sângeroasă locală, ci și să devină un focar militar la nivel regional, dacă nu chiar mondial.
Egiptul împotriva Etiopiei
Origini și motive: Faptul că războiul dintre aceste țări este doar o chestiune de timp, a fost remarcat de mulți analiști cu un grad ridicat de încredere încă din urmă cu câțiva ani. De fapt, totul a început în anul 2011, odată cu începerea construcției unei structuri pe Nilul Albastru, care, ca de obicei în Africa, are un nume pompos și proporții cu adevărat grandioase - Marele Baraj al Renașterii din Etiopia (EPWD). A cui renaștere și a cui moarte? În orice caz, exact acest lucru se spune în Egipt, pentru care această „construcție a secolului” va însemna pierderea nu numai a unei cincimi din energia electrică generată de centrala hidroelectrică din Aswan, ci și a nu mai puțin de 40% din apa Nilului, care este extrem de importantă pentru agricultura locală, ce se află deja într-o stare deplorabilă. De fapt, 90% din umiditatea care dă viață acestei țări și, așadar, are unul dintre cele mai scăzute niveluri de aprovizionare cu apă din lume, se obține doar din Nil. Etiopia susține că, cu ajutorul „electrificării întregii țări”, peste o sută de milioane de oameni vor putea să scape în cele din urmă de sărăcie.
Teatrul și posibilul curs al ostilităților: Autoritățile de la Cairo și-au declarat, în mod repetat, disponibilitatea de a folosi forța, în cazul refuzului Etiopiei de a renunța la acest megaproiect, precum și disponibilitatea de a „lupta pentru apele Nilului până la ultima picătură de sânge”. Problema este că între cele două state divergente se află Sudanul, care nu zâmbește deloc la perspectiva de a deveni o arenă pentru bătălii terestre, sau cel puțin un teritoriu pentru ofensiva și retragerea armatelor inamice.
Egiptul vrea să-și câștige vecinii de partea sa, dar până acum nu a reușit acest lucru. Tocmai din cauza neutralității încăpățânate a sudanezilor, ar putea apărea probleme cu lansarea de rachete și atacuri de bombe asupra barajului renascentist, pe care autoritățile de la Cairo l-au amenințat deja de mai multe ori. Dacă Sudanul își va închide spațiul aerian pentru Forțele Aeriene egiptene (și cel mai probabil o va face), atunci un raid de lungă durată asupra Etiopiei prin Marea Roșie și Eritrea s-ar putea solda cu un eșec. Mai mult, o lovitură reușită asupra barajului, care va fi deja umplut (chiar dacă doar parțial), va duce la o catastrofă colosală nu numai pentru Etiopia, ci și pentru Sudan și Egipt. Pentru acesta din urmă, în primul rând, din cauză că apa eliberată din toate barajele de pe Nil va provoca cea mai puternică lovitură asupra țării.
Interesele Federației Ruse: Astfel de perspective nu sunt profitabile pentru autoritățile de la Moscova, după cum se spune, din nicio parte. Atât Egiptul, cât și Etiopia au fost întotdeauna piețe foarte promițătoare pentru furnizarea de armamente sovietice și rusești. Conducerea în această problemă aparține în prezent Egiptului, dar, cu toate acestea, autoritățile de la Addis Ababa încearcă să țină pasul, luând un curs pentru a construi rapid cooperarea cu Federația Rusă și nu numai în domeniul tehnico-militar, ci și în multe alte domenii.
De industrializarea și prosperitatea Etiopiei vor beneficia cu siguranță autoritățile din Federația Rusă - dar nu cu prețul foametei în Egipt. Cel mai neplăcut lucru este că, dacă va veni vorba despre o ciocnire militară, Federația Rusă va trebui să aleagă una dintre părți și va suferi, inevitabil, pierderi în pozițiile și interesele sale din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Oricum, cine are nevoie de un alt război în această regiune, unde se desfășoară deja lupte în Libia, Siria și alte locuri?
Turcia împotriva Greciei
Origini și motive: Cele două țări menționate mai sus fac parte, din păcate, dintre cele în care dușmănia durează de secole, dacă nu chiar de milenii. Dacă vorbim în mod special despre ceea ce se întâmplă astăzi, atunci motivul unei posibile coliziuni, desigur, este reprezentat de zăcămintele colosale de resurse energetice descoperite în apele disputate dintre insulele Cipru și Creta, precum și de intențiile statelor care sunt membre ale așa-numitului Forum al gazelor din Mediterana de Est, de a exploata combustibilul albastru și de a-l transportul ulterior atât în Europa, cât și în Africa de Nord, fără participarea la aceste proiecte a autorităților de la Ankara. Toate acestea contravin în mod categoric politicii agresive și expansioniste, în spiritul neo-otomanismului, urmărite de actualul președinte al Turciei, Recep Erdogan, în încercările sale de a readuce țara la măreția și prestigiul ei. Iar interesele pur mercantile, în acest caz de miliarde de dolari, nu pot fi omise. În orice caz, potrivit lui Erdogan, „Turcia nu va face nicio concesie și va lua tot ce i se cuvine din Marea Mediterană, Marea Egee și Marea Neagră”.
Teatrul și posibilul curs al ostilităților: Locul în care Forțele Armate ale celor două țări se pot ciocni într-un război, cel mai probabil, poate să fie Ciprul, care este subiectul certurilor de lungă durată dintre ele, sau insulele din apropiere. În același timp, prima mișcare va fi făcută, probabil, de Ankara, fapt foarte bine înțeles la Atena. În consecință, duminică (30 august) s-a aflat despre transferul trupelor grecești pe insula Kastelorizo, pe care Turcia a declarat-o brusc „teritoriu disputat”.
Cu toate acestea, o luptă cu participarea Forțelor Navale ale Turciei și Greciei și a Forțelor Aeriene pare mult mai probabilă decât operațiunile terestre. De altfel, o primă coliziune (în sensul cel mai literal al cuvântului) a avut loc deja atunci când, pe 12 august, două fregate - Limnos (F 451) grecească și Kemalreis (F 247) turcească - nu s-au ratat reciproc în Marea Mediterană. Din fericire, acest incident nu s-a dezvoltat mai mult, dar poate fi repetat. În orice caz, faptul că autoritățile de la Ankara se tem serios de atacurile aeriene asupra teritoriului lor este dovedit de dorința de a accelera furnizarea sistemelor rusești de apărare antiaeriană S-400 și, eventual, chiar și a unor avioane de vânătoare Su-35.
Interesele Federației Ruse: Orice conflict între state membre NATO, care poate duce la slăbirea și chiar la prăbușirea (deși parțială) a acestui bloc militar, este convenabil pentru Federația Rusă. Mai mult, planurile expansioniste ale Greciei, care vizează piața europeană a energiei, sunt contrare intereselor naționale ale Federației Ruse în cel mai categoric mod. Iar către Turcia sunt atât de multe de vândut… Pe de altă parte însă, o întărire prea mare a pozițiilor Ankarei este în mod evident neprofitabilă pentru Moscova. Problemele cu „partenerii” turci, care și-au pierdut recent din ce în ce mai mult simțul realității, sunt deja vizibile în Siria, în Libia sau în Caucaz. Iar conflictul armat din Mediterana nu poate aduce nimic bun. Așa că, mai bine fără el.
China împotriva Taiwanului, respectiv împotriva SUA
Origini și motive: Regiunea Asia-Pacific reprezintă un punct fierbinte a tensiunii mondiale, s-ar putea spune, în mod tradițional. Cu toate acestea, în prezent, se adaugă combustibil nou la flăcările conflictelor de acolo, amestecate profund cu nemulțumirile reciproce de demult și cu revendicările teritoriale, prin dorința Statelor Unite de a împiedica, pe cât de mult posibil, întărirea Chinei. Beijingul, la rândul său, reacționează din ce în ce mai aspru la astfel de încercări și este pe cale să decidă să le arate americanilor cine este șeful regiunii. „Problema Taiwanului” pare pentru mulți din R.P. Chineză o oportunitate excelentă pentru o demonstrație minim riscantă și maxim eficientă. Vorbind despre „reunificarea inevitabilă a Chinei”, care implică o revenire la „țărmurile native” ale Taiwanului, tovarășul Xi demonstrează cu siguranță, cu toată puterea, că este vorba exclusiv de un „proces de pace”. Cu toate acestea, Beijingul s-a abținut de la acțiuni militare exact atâta timp cât era necesar în interesul unei geopolitici înalte - pentru a nu pierde emblema de stat pașnic, ce respectă dreptul internațional. „Războiul comercial” cu Washingtonul a schimbat semnificativ accentul pe ceea ce este considerat acceptabil în Imperiul Celest. Iar intensitatea sa actuală poate chiar dezlega mâinile susținătorilor acțiunilor de forță. De fapt, prin atacurile sale neîncetate asupra camarazilor săi chinezi și amenințările constante de „ a pedepsi”, „a restrânge” Beijingul sau „a pune capăt aspirațiilor sale expansioniste din regiune”, Washingtonul însuși își împinge adversarii să fie proactivi.
Teatrul și posibilul curs al ostilităților: Nu există nicio îndoială că Statul Major General al Armatei Naționale de Eliberare a elaborat planuri concrete de „reunificare”, atât strategice cât și tactice, cu mult timp în urmă și în cel mai detaliat mod. Da, Statele Unite au umplut literalmente insula cu armele „cele mai bune din lume” - de la sistemele portabile de rachete Javelin și Stinger, la avioanele de vânătoare multirol F-16 și tancurile M1A2 Abrams, precum și sistemul de apărare antiaeriană Patriot PAC-3. Cu toate acestea, în comparație cu adevărata putere militară a Imperiului Celest, aceste mijloace reprezintă praf în ochi.
Bazându-se pe sprijinul și protecția principalului său (și, de fapt, singurul) aliat, Statele Unite, în ultimii ani, insula a început să-și trateze propria armată cu răceală. Însă, nu se face economie la bani pentru dotarea ei cu arme și echipamente americane. În pofida acestui fapt, încorporarea generală a fost anulată acum câțiva ani. Tancurile și avioanele sunt bune, dar, de exemplu, nu cu mult timp în urmă, pur și simplu nu exista nimeni care să ocupe până la jumătate din cele mai mici funcții de ofițer din armata taiwaneză.
Exercițiile la scară largă efectuate recent de Armata Națională de Eliberare, literalmente în largul coastei Taiwanului, pentru a desfășura operațiuni masive de desant atât de pe mare, cât și din aer, arată elocvent că Beijingul se pregătește și se pregătește cu seriozitate. Doar intervenția militară directă a Statelor Unite poate salva autoritățile de la Taipei de o înfrângere rapidă și inevitabilă. Dar, americanii sunt dispuși să înceapă al treilea război mondial din cauza lor?
Interesele Federației Ruse: China este, fără îndoială, cel mai important partener economic și aliat politico-militar al Federației Ruse. Pe de altă parte, întărirea excesivă a acesteia, chiar și la scara Regiunii Asia-Pacific, va crea, inevitabil, noi probleme pentru Federația Rusă, întrucât, după o astfel de victorie geopolitică, Beijingul va deveni și mai agresiv în promovarea intereselor sale, oriunde consideră că este necesar. Adică în toată lumea. Totuși, acest lucru se va întâmpla numai dacă Statele Unite „se vor suci cu adevărat”, adică nu vor intra într-un conflict militar de partea Taiwanului, pe care au promis că-l vor proteja de orice „agresiune externă”. Un nou conflict global, care probabil va deveni un război nuclear în etapa inițială, reprezintă un subiect extrem de neplăcut.
În concluzie, trebuie spus faptul că, în pofida pandemiei mortale de coronavirus, care ar fi trebuit să unească, să adune omenirea sau cel puțin să o facă să se gândească la fragilitatea civilizației, se pare că aceasta se apropie din ce în ce mai mult de o nouă eră a războaielor, fiecare dintre acestea putând fi ultimul pentru ea.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
O declarație neobișnuită a președintelui polonez, Karol Nawrocki, în timpul unei vizite la Paris, a stârnit dezbateri în peisajul politic european. Vorbind despre o „partajare nucleară”, Nawrocki s-a referit, în premieră, la Franța ca partener militar de încredere, dispusă, în opinia sa, să-și amplaseze o parte din arsenalul strategic pe teritoriul Poloniei.
Într-un gest de auto-sabotaj mediatic, mașina de propagandă a Kremlinului a contribuit, fără să vrea, la demascarea unuia dintre cele mai eficiente și mai secrete proiecte militare ale Rusiei: Centrul pentru Tehnologii Avansate fără Pilot „Rubicon”. Ceea ce trebuia să fie o facilitate militara secreta s-a transformat într-o țintă precisă pentru forțele ucrainene, iar în centrul acestei dezvăluiri stă o eroare incredibilă de producție dintr-un reportaj al propagandistului Vladimir Soloviov.
Arabia Saudită şi Pakistanul au semnat miercuri un "acord strategic de apărare reciprocă", angajându-se să se apere reciproc în cazul unui atac, la mai bine de o săptămână după ce Israelul a lovit gruparea palestiniană Hamas în Qatar, notează Agerpres.
Un atac al Rusiei asupra teritoriului polonez, un atac considerat de unii analiști drept punctul de cotitură al războiului, a declanșat o mișcare fulgerătoare din partea NATO și a Statelor Unite. La doar câteva zile după ce o dronă rusească a încălcat spațiul aerian al Poloniei, administrația Trump, care a afișat în ultima perioadă o atitudine ezitantă față de Ucraina, a aprobat primele pachete de ajutor militar în cadrul noului mecanism PURL. Este un răspuns neașteptat și rapid, finanțat de aliați, dar cu arme direct din stocurile americane, o formulă menită să contracareze ofensiva rusească și să demonstreze că Moscova, chiar dacă este susținută de China, nu poate acționa nestingherită.
Într-un peisaj geopolitic tensionat, în care ecourile conflictului din estul Europei răsună tot mai aproape de granițele noastre, o temă revine în discuția publică: pregătirea militară a populației. Nu sub sentimentul obligației, ci sub cel al voinței, o majoritate covârșitoare a românilor se declară favorabilă introducerii stagiului militar pe bază de voluntariat.
Uniunea Europeană a dat derogare pentru importul de petrol rusesc, până la sfârșitul anului 2027. Deci ar mai fi cel puțin doi ani în care Europa alimentează cu bani mașina de război a Rusiei, perioadă în care mai mor militari pe front și civili ucraineni, inclusiv copii, în casele lor și pe străzi, sunt bombardați sau vânați, precum animalele, de dronele rusești.
Ce s-ar întâmpla însă, dacă Europa ar renunța brusc, până la finalul lui 2025, la importul de petrol rusesc? Ar fi suficient acest cutremur pentru a forța Rusia să accepte pacea?
Premierul Plenković al Croației a anunțat recent că țara să oferă Ungariei și Slovaciei o alternativă la petrolul rusesc.
Într-un interviu acordat publicației Kyiv Post, generalul în retragere Philip Breedlove, fost Comandant Suprem al Forțelor Aliate în Europa, a explicat de ce baza militară Mihail Kogălniceanu (MK) din România este considerată esențială pentru a contracara agresiunea Rusiei și a asigura stabilitatea în Ucraina.
Recent, tensiunile geopolitice au atins un nou punct critic, atunci când drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei. Incidentul, care nu a fost izolat, a declanșat o reacție imediată și fermă din partea Alianței Nord-Atlantice. Avionanele de vânătoare au fost ridicate de la sol, spațiul aerian a fost securizat, iar cetățenii de pe flancul estic au primit asigurarea că cerul lor rămâne apărat. Este o demonstrație a eficienței NATO Air Policing, o misiune esențială și continuă, menită să protejeze fiecare centimetru al teritoriului Alianței.
Trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu și a grupării paramilitare a lui Horațiu Potra de către Parchetul General este mai mult decât un simplu dosar penal. Este o radiografie brutală a unei vulnerabilități naționale pe care o ignoram, pe care o minimizam de ani buni: România a fost, este și va rămâne o țintă predilectă a războiului hibrid dus de Federația Rusă. Iar acum, procurorul general Alex Florența a pus punctele pe „i”, demascând un mecanism complex, care a exploatat tocmai fragilitățile noastre ca societate.
Rusia și Belarus au exersat lansarea de arme nucleare tactice în timpul manevrelor militare comune. Potrivit Reuters, președintele belarus, Alexander Lukașenko, a declarat acest lucru astăzi (16.09.2025), precizând că exercițiul comun ruso-belarus nu este menit să amenințe pe nimeni. Anterior, Ministerul rus al Apărării anunțase că bombardiere strategice Tu-160 au îndeplinit misiuni de luptă deasupra Mării Barents, inclusiv lansarea de rachete de croazieră.
Într-un război modern, definit de precizia dronelor și de atacurile nemiloase cu rachete de croazieră, o piesă de artilerie antiaeriană dezvoltată în anii '60, la apogeul Războiului Rece, a devenit un simbol al rezistenței ucrainene. Este vorba despre sistemul Gepard, "micul vânător" autopropulsat, care demonstrează că ingeniozitatea și adaptarea pe câmpul de luptă pot învinge tehnologia nouă. Povestea sa nu este doar despre un succes militar, ci și despre o nouă formă de cooperare industrială, construită din mers, direct pe liniile frontului.
Pentru cei ce au ambiții de a fi putere mondială atunci ei să rezolve problemele grele ale omenirii, cum ar fi războiul din Ucraina cu un impact economic mondial mult mai mare decât tarifele impuse de Donald Trump. Problemele simple le poate rezolva oricine.
Bucureștiul cântărește cu prudență fiecare cuvânt, în timp ce ecourile războiului din Ucraina se aud tot mai puternic la graniță. Poziția președintelui Nicușor Dan, exprimată recent, a ridicat întrebarea dacă confirmă o abordare calculată, pragmatică, care evită escaladarea conflictului și menține un echilibru fragil între solidaritatea cu Ucraina și imperativul de a proteja teritoriul național sau este o ezitare pentru a nu escalada tensiunile din regiune?
Într-un apel disperat, dar plin de hotărâre, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a solicitat o poziție tranșantă din partea lui Donald Trump. Într-un interviu exclusiv acordat postului britanic Sky News, liderul de la Kiev a subliniat că singura cale de a pune capăt războiului este stabilirea unor garanții de securitate clare, garantate de Statele Unite și de aliații europeni, înainte de încheierea conflictului.
O dronă a fost neutralizată deasupra clădirilor guvernamentale din centrul Varșoviei, a anunțat premierul polonez Donald Tusk, un incident care subliniază fragilitatea securității regionale, în contextul unor tensiuni deja ridicate. Două persoane, cetățeni belaruși, au fost reținute, iar poliția investighează.
Am aflat de la guvernul României ca o dronă aeriană rusească explozivă a stat nestingherită în spațiul aerian al României timp de aproape o oră după care a intrat în spațiul aerian ucrainean.
Decizia Uniunii Europene de a construi un „zid de drone” la granița estică, cu o implicare directă a Ucrainei, este răspunsul logic la o serie de provocări tot mai acute. Pe 10 septembrie, nouăsprezece drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez, iar câteva zile mai târziu, România a confirmat o intruziune similară. Aceste incidente, deși aparent minore, au arătat o vulnerabilitate majoră a NATO: capacitatea Moscovei de a testa apărarea alianței cu echipamente ieftine, care obligă la un răspuns costisitor.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este în război cu Rusia și participă efectiv la acesta prin furnizarea de sprijin direct și indirect Ucrainei, a declarat luni (15.09.2025) purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, potrivit agenției de stat TASS. Cu puțin timp înainte, fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, avertizase că Moscova va considera protecția spațiului aerian ucrainean de către forțele NATO ca o declarație de război, potrivit rapoartelor DPA și ale revistei Newsweek.
Franța, una dintre puterile nucleare ale Europei, a decis să trimită un mesaj clar, concretizând promisiunile președintelui Emmanuel Macron. Avionul Rafale, capabil să transporte arme nucleare, a aterizat pe teritoriul polonez, o decizie simbolică menită să reasigure aliații de pe flancul estic al NATO și să demonstreze că Parisul este gata să joace rolul de garant al securității continentului.
Într-un context regional tot mai tensionat, marcat de acțiunile militare ale Chinei și de arsenalul în creștere de drone al Coreei de Nord, Japonia își reevaluează fundamental strategia de apărare. O națiune pacifistă, constrânsă istoric de Constituție, se pregătește să investească masiv în tehnologii de ultimă oră pentru a-și securiza granițele. Piesa centrală a acestei noi viziuni este un proiect ambițios, un „scut” modern, adaptat la realitățile războiului din secolul XXI: sistemul Synchronized, Hybrid, Integrated and Enhanced Littoral Defense (SHIELD).
Expertul militar german, Julian Röpke, a ajuns la concluzia că Federația Rusă și Republica Belarus simulează un atac asupra țărilor NATO în cadrul exercițiului strategic Vest-2025 (Zapad).
Analistul german consideră că forțele aliate din Rusia și Belarus, care spun că practică apărarea regiunii Kaliningrad în timpul manevrelor, se pregătesc, de fapt, să străpungă coridorul Suwalki, care se întinde de-a lungul graniței dintre Lituania și Polonia. Potrivit lui Röpke, Moscova și Minskul vizează cea mai îngustă zonă dintre enclava rusă și Belarus.
China se înarmează masiv, dar în același timp, este și într-o ofensivă de imagine de o agresivitate fără precedent. Parada militară de pe 2 septembrie a fost cea mai vizibilă mostră de ”PR politico-militar”, însă zilnic suntem bombardați cu informații privind inovațiile și capacitățile Armatei Republicii Populare Chineze.
Într-adevăr, China a recuperat uluitor decalajul de performanță și calitate privind produsele sale, cel mai bun exemplu fiind industria telefoanelor inteligente, a semiconductorilor sau chiar și cea a autovehiculelor electrice, iar viitorul pară să-i aparțină Beijingului.
Cu toate astea, nu trebuie uitat că în domeniile ”civile” autoritățile comuniste de la Beijing au avut un avantaj pe care nu-l pot valorifica la același nivel în industria militară: ”împrumutul” de tehnologie occidentală, companiile chineze beneficiind de pe urma replicării și îmbunătățirii echipamentelor americane și europene care se produceau în fabricile chineze.
Declarațiile care vin dinspre Beijing trebuie procesate ținând cont, atât de nivelul tehnologic incontestabil al Chinei, dar și de capacitatea mașinăriei chineze de propagandă de a provoca frică în rândul occidentalilor.
„România și miliardele SAFE: între birocratie, datorii și șansa de a renaște industria de apărare”, un editorial pe care Vasile Dîncu, vicepreședinte al Delegației Parlamentului European la Adunarea Parlamentară a NATO (AP NATO) și fost ministru al Apărării în România îl semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania. E vorba de programul european prin care România primește 16,6 miliarde de euro pentru înarmare, miliarde care sunt de fapt un împrumut, e adevărat la dobânzi avantajoase, dar care vin cu obligativități privind achiziții comune europene și cu un preț: Adio contractelor pe termen lung cu SUA, industrie parteneră pe care România și-a construit securitatea, precum și cu provocări birocratice. Însă marea provocare va fi renașterea industriei de apărare și cum va reuși România să implice industria de apărare în SAFE, în așa mod încât să devenim producător și nu doar cumpărător. Redăm integral textul opinie semnat de Vasile Dîncu pentru DefenseRomania.
Belarușii construiesc o bază de rachete, arată imaginile din satelit. Șantierul este situat la 60 de kilometri sud de capitala Belarusului, Minsk, și la 245 de kilometri de granița cu Polonia. Experții spun că baza ar putea fi folosită pentru a găzdui rachete rusești Oreshnik sau chiar arme nucleare.
Succesul NATO de a doborî câteva drone rusești în spațiul aerian polonez pare, la prima vedere, o demonstrație de forță. Avioane F-35, sisteme Patriot, tehnologie de ultimă oră - tot arsenalul a fost mobilizat. Dar, dincolo de retorica triumfalistă a Alianței, se ascunde o vulnerabilitate majoră, una care arată că apărarea europeană nu este deloc pregătită pentru războiul de azi.
Singura plasă de siguranță pentru NATO este investiția masivă în apărare și nu cuvântul lui Putin. Alianța nord-atlantică trebuie să investească miliarde pentru a se apăra împotriva Rusiei după orice acord de pace semnat cu Putin, a declarat Denys Shmyhal într-un interviu pentru The Times, publicat pe 11 septembrie.
Primorsk, principalul port de încărcare a petrolului din Marea Baltică, a fost ținta unui atac masiv cu drone, un eveniment care marchează o escaladare a conflictului purtat de Rusia împotriva Ucrainei. Atacurile au vizat o navă și o stație de pompare din port, un punct vital pentru economia rusă, amplificând temerile legate de capacitatea de apărare a Rusiei în fața unor acțiuni tot mai îndrăznețe.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 12.09.2025, a început executarea exercițiului strategic comun al Forțelor Armate din Federația Rusă și Republica Belarus cu numele de cod Vest-2025 (Zapad). Potrivit oficialilor militari ruși, manevrele vor avea loc pe terenurile de antrenament ale ambelor țări și în apele Mării Baltice și Mării Barents.
Ucraina ar putea rupe actualul blocaj militar prin lovirea a opt obiective strategice ale Rusiei, majoritatea pe teritoriul Federației, susține un raport publicat de Hudson Institute, un important think tank american cu sediul la Washington.
Pe 10 septembrie 2025, o acțiune a aviației NATO, menită să apere spațiul aerian polonez de o incursiune de drone rusești, a scos la iveală o vulnerabilitate majoră: folosirea unor rachete de milioane de dolari pentru a doborî ținte care costă de sute de ori mai puțin. Incidentul, care a marcat prima distrugere de echipamente militare rusești pe teritoriul NATO de la invazia Ucrainei, a generat un val de discuții aprinse în cercurile militare și politice, punând sub semnul întrebării strategia Alianței în fața unui război hibrid tot mai sofisticat.
Campania lansată în spațiul românesc s-a manifestat atât prin atacuri cibernetice, măsuri de destabilizare a ordinii publice, cât și prin campanii de microtargetare, dezinformare și influențare a electoratului.
În războiul hibrid împotriva României, Federația Rusă a folosit: • Atacuri cibernetice, • Acțiuni secrete destabilizatoare, • Subversiune politică, • Dezinformare și propagandă.
O delegație ucraineană se află la Washington pentru a încheia un acord cu administrația președintelui Donald Trump, care ar implica transferul de către Ucraina a tehnologiei sale de drone testate în luptă în schimbul unor redevențe sau al altor forme de compensație.
Acordul privind dronele este conceput pentru a permite armatei americane să profite de avantajul competitiv al Ucrainei în domeniul vehiculelor aeriene fără pilot.
În seara zilei de joi, 02.10.2025, alte două avioane de vânătoare F-16 aparținând Forțelor Aeriene Slovace au aterizat pe aeroportul militar din Kuchyna, lângă Malacky. E vorba de F-16 Fighting Falcon Block 70 Viper, cea mai modernă versiune a F-ului american.
Grecia se află din nou sub presiunea partenerilor NATO pentru a-și spori contribuția la sprijinirea Ucrainei în fața invaziei ruse. Potrivit informațiilor din presa elenă, mai multe state occidentale, în frunte cu Statele Unite și Franța, dar și țări din Europa de Est aflate în proximitatea frontului, cer Atenei să accepte vânzarea către intermediari a unei părți importante din cele 25 de avioane Mirage 2000-5 aflate în dotarea Forțelor Aeriene elene.
George Scutaru, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și actual CEO al think tank-ului New Strategy Center, a avertizat că orice reducere a prezenței militare americane în Europa, în special pe Flancul Estic, ar fi o greșeală strategică gravă. Acesta prezintă trei argumente geopolitice solide pentru care România e norocoasă să aibă un as în mânecă în ceea ce privește prezența trupelor americane.
România trăiește un paradox, adică încă unul dintre nenumăratele paradoxuri și ciudățenii. Avem unul dintre cele mai dinamice sectoare IT din regiune, cu centre de excelență care exportă competență și inovație, dar acest avantaj nu reușește să difuzeze în restul economiei. Raportul DESI/Digital Decade Country Report 2024 arată o realitate îngrijorătoare: competențele digitale de bază rămân la doar 27,7% din populație (față de 55,6% media UE), iar ponderea specialiștilor TIC este de 2,6% din forța de muncă (aproape jumătate din media europeană - 4,8%) . În același timp, doar 19% dintre IMM-uri adoptă tehnologii digitale avansate, comparativ cu 55% în UE.
Cincisprezece drone au fost observate survolând baza militară belgiană de la Elsenborn, în estul provinciei Liege, biroul ministrului belgian al Apărării, Theo Francken, confirmând producerea incidentului, în urma căruia armata a deschis o anchetă, a relatat vineri agenţia de presă belgiană VRT News.
Dronele ucrainene au atacat vineri dimineață uzina chimică Azot din regiunea Perm din Rusia.
Rusia încearcă să perturbe funcționarea sateliților militari britanici în mod regulat, a anunțat generalul-maior Paul Tedman, șeful Comandamentului Spațial al Regatului Unit, relatează agențiile Agerpres și DPA.
Ministrul german de externe creștin-democrat, Johann Wadephul, a îndemnat în repetate rânduri țara să reintroducă serviciul militar obligatoriu, parțial din cauza îngrijorărilor legate de atacurile rusești asupra Europei.
"Unele ţări încearcă să îşi interzică adversarii politici, care câştigă deja mai multă legitimitate, mai multă încredere din partea alegătorilor. Noi ştim, am trecut prin asta". "Dar nu funcţionează. Interdicţiile nu funcţionează", a spus Putin în intervenţia sa la sesiunea plenară a Clubului de discuţii Valdai, ce se desfăşoară la Soci, relatează Agerpres.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat joi că Kremlinul monitorizează îndeaproape 'militarizarea crescândă a Europei', promițând un 'răspuns la amenințări', în contextul în care țările europene își intensifică investițiile militare de la atacul Rusiei asupra Ucrainei în 2022, relatează agențiile Agerpres și AFP.
Cinci avioane de vânătoare americane s-au apropiat joi de coasta Venezuelei, a declarat ministrul venezuelean al Apărării, Vladimir Padrino López, descriind incidentul ca o amenințare din partea Statelor Unite.
Incidentul a fost condamnat vineri seară și de Ministerul de Externe venezuelean, afirmând că este vorba de o incursiune ilegală într-o zonă aflată sub control aerian venezuelean, care amenință siguranța aviației civile și comerciale din Caraibe.
Rusia și Ucraina au schimbat prizonieri de război: Câte 185 de militari și 20 de civili din fiecare parte au revenit în țările lor.
Președintele rus Vladimir Putin, un simbol al dictaturii de zi, a lansat un avertisment direct, isteric și tăios către elitele conducătoare ale Europei, acuzându-le că „stârnesc isteria” unui presupus „război cu rușii” și promițând un răspuns „rapid” și „foarte convingător” la ceea ce a numit „escaladarea militarizării Europei”. Declarațiile, făcute în cadrul discursului său anual de la Clubul de Discuții Valdai din Soci, subliniază o adâncire a prăpastiei dintre Moscova și Occident, cu Ucraina ca epicentru al celei mai mari confruntări de la Criza Rachetelor din Cuba din 1962.
De la „artizanul păcii” la facilitatorul de atacuri la mare distanță, retorica lui Donald Trump față de conflictul din Ucraina ar putea să i-a o turnură neașteptată și extrem de riscantă? Decizia recentă de a autoriza agențiile de informații și Pentagonul să sprijine Ucraina cu date pentru identificarea țintelor din sectorul energetic pe teritoriul rusesc nu este o simplă speculație, ci un semnal clar și al unei noi etape de escaladare. Este o mișcare strategică menită să pună presiune reală pe Kremlin sau doar o reacție de moment, alimentată de frustrarea președintelui american față de încăpățânarea lui Vladimir Putin?
Cine credea că luptele aeriene de tip dogfight sunt de domeniul trecutului s-ar putea înșela foarte mult. La intersecția spațiului rusesc cu cel al NATO se vor vedea tot mai des abilitățile piloților puse la încercare.
Oficiali ucraineni și occidentali au declarat că Rusia a reușit să își modifice tactica de lovire cu rachete balistice pentru a evita apărarea aeriană ucraineană. Numărul de interceptări reușite ale rachetelor Patriot împotriva rachetelor rusești este tot mai redus, deoarece rachetele rusești își schimbă acum tot mai frecvent traiectoria de lovire.
La aproape două decenii de la retragerea să oficială, silueta triunghiulară și inconfundabilă a legendarului avion stealth F-117A Nighthawk reapare pe cer, stârnind un val de speculații. Observarea recentă a două aeronave F-117A zburând în formație cu un avion-cisternă al Forțelor Aeriene ale SUA, în apropiere de granița cu Mexicul, trebuie interpretată doar o nostalgie aviatică sau este un semnal strategic puternic, se întreabă deja comunităţile de analişti militari pe reţelele de socializare.
Olanda confirmă o premieră istorică: un avion de luptă F-35A al Forțelor Aeriene Regale Olandeze (RNLAF) a doborât o dronă rusească de tip Shahed/Gerbera, în timpul incursiunii fără precedent în spațiul aerian polonez din noaptea de 9 spre 10 septembrie 2025. Incidentul, care a determinat Varșovia să invoce Articolul 4 din Tratatul NATO, a pus în lumină rolul crucial al noii generații de avioane de vânătoare în apărarea flancului estic al Alianței.
Achiziția anunțată de România pentru 216 de tancuri noi, împreună cu 76 de derivate, inclusiv tractoare de evacuare, poduri mobile de asalt sau dragoare de mine, intră fulgerător în topul celor mai scumpe programe de înzestrare din istoria Armatei României, umăr la umăr cu F-35, viitoarele avioane de generația a 5-a pentru care țara noastră a optat. Dar ce știm despre viitoarea achiziție de tancuri?
Rusia încearcă cu disperare își consolidează liniile de front cu o nouă tranșă de vehicule blindate BMPT „Terminator”, echipate cu un nou blindaj și sisteme de apărare anti-dronă. Livrarea cestui nou lot de blindate vrea să scoată în evidenţă o aşa-zisă schimbare de strategie a Rusiei, care acum pune mai mult accentul pe supravieţuirea militarilor și tactici de luptă combinate în fața pierderilor masive.
Ungaria va cumpăra 4 miliarde de metri cubi de gaze de la compania franceză Engie între 2028 și 2038. Acordul de furnizare a gazelor a fost semnat la Budapesta de reprezentanții Engie și ai companiei energetice maghiare MVM, chiar dacă Ungaria va continua să cumpere și gaze rusești.
Ameninţarea cu drone nu mai este doar o chestiune legată de vecinătatea cu Rusia, iar zidul anti-drone ar putea fi operaţional în câteva luni, a declarat, joi, preşedintele Nicuşor Dan, la sosirea la reuniunea Comunităţii Politice Europene.
Grupul rusesc Aeroflot va primi opt aeronave cargo Boeing care au aparținut anterior companiei Volga-Dnepr și intenționează să le folosească ca donatori de piese de schimb pentru propria flotă.
Autoritățile turce au detonat controlat o dronă maritimă ucraineană în Marea Neagră. E vorba de o dronă kamikaze ucraineană de tip Magura, cunoscută pentru lovituri aplicate navelor ruse din Flota rusă a Mării Negre.
Programul de pregătire va avea o durată de până la patru luni şi va putea fi urmat de către cei care nu au îndeplinit serviciul militar activ sau în rezervă.
Statele Unite vor furniza Ucrainei informații pe care aceasta le poate folosi pentru a lansa atacuri împotriva infrastructurii energetice din interiorul Rusiei, relatează The Wall Street Journal (WSJ), citând oficiali americani anonimi.
Soldați francezi au urcat la bordul unui petrolier în largul coastei de vest a Franței, afiliat așa-numitei flote din umbră a Rusiei. Agenția franceză de știri BFMTV a relatat că două persoane au fost arestate.
Forțele speciale finlandeze au preluat controlul asupra tancului petrolier rusesc Eagle S după ce acesta, în mod deliberat sau nu, a târât ancora și a secționat un cablu electric crucial subacvatic. A fost prima dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial când Finlanda a sechestrat o navă străină. Acest incident petrecut în decembrie anul trecut nu a fost un eveniment izolat, ci vârful de aisberg al unei agresiuni mult mai ample.
Presa rusă din 01.10.2025 a semnalat faptul că, în cercurile politice și militare de la Moscova, se discută despre reluarea practicii de acordare a gradului de mareșal unor lideri militari, care s-au distins în timpul unor operațiuni militare importante.
"Sarcofagul" care izolează reactorul 4, distrus în accidentul nuclear din 1986, a rămas fără alimentare electrică.
