De aceea analiștii doresc să înțeleagă dacă viitorul conflict militar deschis, pe care actualul președinte ucrainean Zelenski îl pregătește, are sau nu caracteristicile istorice ale unui război fondator al unei noi statalități kievene. Va trebuie să înțelegem dacă acest proces istoric, care se îndreaptă vizibil și rapid spre un deznodământ fratricid (deci sângeros), va aduce beneficiul unei Ucraine stabilizate și gata să devină membru de drept și de fapt al comunității europene sau ne aflăm în fața unei simple ambiții geo-politice a Washingtonului alăturată, de data aceasta natural, necesarului de supremație a aristocrației centralizatoare și birocratice de la Bruxelles.
Indiferent de situație, ceea ce președintele Volodomir Zelenski dorește reprezintă un pariu pe cât de periculos pentru implicațiile sale europene în general și cele est europene în particular, devenind de-a dreptul iresponsabil din partea Bruxelles dacă fondarea noii Europe de la Atlantic până la Urali, integrate post pandemic prin șoc militarizat, va implica reducerea umilitoare a Moscovei la statut de vecinătate minoră a noului imperiu european. Napoleon și Hitler au încercat acest lucru, fiecare la timpul său, uzând de resursele europene desenate de ambițiile lor deșarte, ca astăzi să plătim aceste aroganțe imperiale a centrului european la adresa Rusiei.
Pentru Kiev cât și pentru Bruxelles pare a fi vorba de războaie fondatoare. Fiecare dorește să își confirme propria putere, să și-o legitimizeze, devenind astfel actori ai noii globalități post pandemice. Dacă Ucraina are nevoie de ștergerea crimei originare din celebra insurecție naționalist extremistă “Revoluția demnității” (2014), pentru conducerea centralizată europeană de la Bruxelles se pare că este vorba de primul conflict armat cu șanse de succes (având în vedere sprijinul clar al actualei administrații Biden pentru revenirea – ironie amară a istoriei – la granițele ucrainiene ordonate de Stalin si Hrușciov), care să îi ofere legitimitatea atât demult clamată și niciodată justificată de vreun vot democratic real.
Reamintim că insurecția așa zis pro-europeană din piața Maidan a fost provocată de legile naționalist extremiste aprobate de către parlamentul de la Kiev împotriva tuturor minorităților naționale din Ucraina, prin interzicerea practic a folosirii altor limbi decât cea ucraineană pe întreg teritoriul național, care a dus la alegerea unui guvern pro-rus.
Această guvernare rusofonă a refuzat șantajul geo-economic impus de negocierile de integrare în UE a statului ucrainean. Renunțarea la aceasta integrare a fost pusă pe umerii guvernului pro-rus de la Kiev (s-a dovedit a fi fost o manipulare grosolană din partea celor de la Bruxelles). Mișcarea insurecțională a fost extrem de bine organizată de naționaliștii ucrainieni, de-a lungul unei lungi perioade de timp din octombrie 2013 până în februarie 2014 și nu a fost niciodată pedepsită pentru crimele pe care le-a permis, transmise în direct de televizoare incandescente ale democrațiilor europene. Desigur că nici astăzi nu au fost identificați lunetiștii care au făcut un măcel în celebra piață, dar efectul acelei crime fondatoare a noului naționalism ucrainean a dus la destructurarea statului și dispariția fizică a oricărei forme de control statal asupra unor părți importante din teritoriu.
Mafia, traficul de arme, tranzitul masiv de droguri dinspre Afganistan către Europa de Vest și în sens invers dinspre America Latină către China, via Mongolia, traficul de carne vie (care are o latură ce se desfășoară prin Moldova și România), execuțiile extrajudiciare zilnice, atomizarea teritorială și permeabilitatea granițelor sale, sunt doar câteva elemente din lungul șir de fenomene criminale distructive care au înlocuit statul ucrainean și autoritatea sa.
Niciunul dintre președinții post Maidan, care s-au succedat la Kiev, nu a reușit să oprească disoluția statului ucrainean și dispariția autorității legii. Ca atare, astăzi când vorbim, statul ucrainean este un stat eșuat, măcinat nu numai de corupție internă sau externă, dar și de xenofobie, antisemitism instituțional, naționalism gregar oricând capabil să dezlănțuie crime de masă, mafie și dezechilibre de legislație care fac practic imposibilă revenirea ori la starea veche de autoritate sovietică ori la o arhitectură noua de integrare în structurile europene actuale.
Această stare de dezechilibru major la granița cu Uniunea Europeană și la doar mica distanță de expansiunea NATO spre Asia (căci aici este jocul NATO și nu altul) produce nu numai discomfort puterilor lumii, dar permite tot felul de jocuri politicianiste ieftine cum a fost cel al fostei administrații Trump, care aproape a aruncat în aer SUA cu acuzațiile fabricate de ucrainieni care, în realitatea erau agenți ai Rusiei, la adresa actualului președinte Biden și familiei sale.
Pornind de la aceste definiții și enunțuri, vom încerca să analizăm graba cu care Kievul se pregătește de război cu Rusia, folosindu-se naționalist și violent de sentimentele anti-rusești al ucrainienilor din partea vestică a țării care trăiesc sub influența culturală și ideologică iliberală și profund nocivă ale dreptei religioase poloneze și obsesiilor rasial periculoase anti-rusești provenite din spațiul Baltic. Vom încerca să analizăm momentele definitorii ale unei politici ucrainiene confuze, deseori corupte sau ineficiente față de puterile central europene precum și efectele grave pe care aceste politici le au asupra Bucureștilor. Căci fără a ne ascunde după degete, un conflict dintre Ucraina și Rusia, în care România va fi implicată cu sau fără voie prin apartenența sa la NATO și, mai ales, prin parteneriatul său strategic de securitate cu SUA, va avea efecte atât imediate cât și de lungă durată asupra evoluției sale europene și de putere la Marea Neagră.
Politic, geo-economic, strategic sau simplu militar, contextul Mării Baltice și regiunea Mării Negre diferă atât ca expresie a intereselor europene cât și ca model de expansiune militară al NATO în vecinătatea imediată a Rusiei. Deși ne-am fi așteptat astfel la o diferențiere a acțiunile Rusiei în ambele spații, observăm un fenomen foarte interesant.
Moscova de astăzi, capitala unei Rusia născute din colapsul sovietic, are aceeași abordare comună și aceeași strategie, așa cum a avut-o din timpul țarismului, perfectată de către Uniunea Sovietică. Viziunea comună asupra celor două spații, Baltică și Marea Neagră a fost oficializată prin doctrina de securitate concepută de către generalul Gherasimov, actualul șef al Marelui Stat Major ar forțelor armate ruse.
Ofițer de tancuri, născut în mijlocul fostei republici sovietice tătare și locuitor al celui de-al doilea oraș ca mărime din Rusia, Kazan, generalul de armată Gherasimov preia comanda statului major rus la momentul în care acesta era măcinat de o decădere națională și internațională a imaginii sale.
Ca să înțelegem exact filozofia militară a lui Gherasimov trebuie sa subliniem că în profilul său de comandat apar atât funcții militare de răspundere în spațiul Baltic, cât și în cel caucazian (participă la cel de-al doilea război din Cecenia) sau comandă de integrare strategică în spațiul vestic. Va avea o experiență de comandat militar în armata de aer și desigur va fi cel care va reface capacitatea de supraputere nucleară a Rusiei.
Gherasimov este un general care se identifică cu linia marilor militari ai Rusiei, de altfel toate școlile militare pe care le-a absolvit începând de la 14 ani vor purta numele unui Koutuzov, Souvorov sau Malinovsky. Este generația completă a Uniunii Sovietice. El este produsul militar sovietic al lumii bipolare dominate de către Războiul Rece cu SUA. Gherasimov reprezintă ceea ce este mai bun astăzi în casta militară a Rusiei. Disciplinat, ordonat, obsesiv în acuratețea ordinelor, strateg atât la nivel celular cât și la nivel macro, generalul Gherasimov este apărătorul măreției armatei ruse, implicit al măreției națiunii ruse. Este din Kazan, al doilea oraș fondator al statalității ruse. Are gândirea statală și proiecția militară a puterii naționale. Adică este un om cu care nimeni nu joacă democrația de tip Maidan sau de sorginte Bruxelles. Mai mult este generalul căruia nu i se poate impune teatrul absurd al naționalismului ucrainean gregar, sub falsul patent al integrării europene.
Pentru orice profiler, este clar că acest general cunoaște la perfecție atât teritoriul cât și tehnica. Înțelege atât puterea cât și slăbiciunea militară a Rusiei. Un general care, cu meticulozitate și perfectă coorodonare a readus Crimeea sub autoritatea Kremlinului, dislocând nu numai Ucraina ca stat din matca puterii sale europene moștenite de la dictatul stalinian, dar provocând un cutremur regional pentru NATO. Cu un astfel de general, Kievul pare să dorească a face război!
Conceptul de securitate integrat promovat de către Gherasimov vizează transformarea ordinii europene de securitate prin menținerea la același nivel a nivelului de influență militară și de calitate a tehnicii militare a Rusiei. În traducere liberă, menținerea ca putere europeană principală a Rusiei.
Că vorbim de tancuri, infanterie, marină sau spațiu, Gherasimov va produce un adevărat șoc când va permite utilizarea, pentru prima data în istoria militară a următorului concept: ”Rusia poate exista fără lume, dar nu va exista o lume fără Rusia”. Fraza este pe cât de revelatoare pentru maximalismul său militar cât și pentru soluția de securitate pe care o presupune. Într-o lume aflată în permanentă mișcare și reconstrucție, nimic din ceea ce interesează Rusia nu va fi decis, de către nimeni, altfel decât cu acordul Moscovei, iar armata rusă este garantul permanent și gata oricând de acțiune al acestei voințe naționale.
Misiunea națională astfel identificată, generalului Gherasimov i-a revenit rolul de a asigura tehnologia punerii ei în practică. Și prima decizii strategică a militarului Gherasimov a fost să stabilizeze armata în ansamblul ei, marcând locul ei fizic atât în interiorul granițelor Rusiei cât și pe harta europeană sau globală. Această stabilizare a fost cheia succesului fundamental al reformelor care au reclădit imaginea de putere militară globală a Rusiei.
Ca atare, coordonarea politicilor militare a devenit un proces atât de centralizat încât Kremlinul are astăzi proiecte de răspuns aproape identice pentru cele doua spații care ne interesează – Baltica și Marea Neagră.
Zona Baltică este teren comun de interes pentru ambele entități, UE și NATO iar Marea Neagră devine din ce în ce mai mult un spațiu de interes eminamente american, desigur cu o extensie NATO datorită influenței pe care SUA o au asupra alianței nord atlantice. Ca urmare a acestei stări de fapt Rusia va unifica elementele sale de autoritate militare, în primul rând pacificând Caucazul prin războaie succesive, imersându-se în războiul din Siria și dezvoltând singura sa baza tehnico-militară de la Tartus pentru marina sa din Mediterana.
În paralel și cu o atenție permanenta asupra evoluției sentimentelor extremist anti-rusești ale vecinilor săi imediați europeni, a întărit permanent cele două puncte geo-strategice cruciale în relația sa cu UE și NATO, Kaliningrad și Crimeea. Rusia va dezvolta, prin modernizare accelarată a tehnicii militare prezente local, atât regiunea Kaliningrad cât și nou câștigata peninsula a Crimeii.
Astăzi practic, fără un sacrificiu uman și material pe care nimeni din UE și absolut nici un membru al NATO nu dorește să îl plătească, cei doi piloni ruși în relație directă cu UE și NATO sunt practic inexpugnabili. De aceea o primă concluzie este că devine o iluzie periculoasă obsesia apărării granițelor staliniste ale unei Ucraine eșuate, prin provocarea unui nou război al Crimeei.
Trebuie înțeleasă astfel importanța critică a celor două teritorii, definite ca elemente centrale al aceleiași strategii de proiecție a puterii militare rusești în dialogul cu NATO și UE, pentru a definii corect amplitudinea și eficiența strategică a proiectului celor Trei Mări. Deși utilizată propagandistic în mod greșit de nepricepuții trimiși de către fostul președinte Trump în Estul Europei, strategia celor Trei Mări nu a fost gândită în van.
Ea nu s-a bucurat de sprijinul decisiv al celor două mari puteri fondatoare europene, permițând Poloniei să asume un rol de putere regională peste puterile sale reale sau unor țări Baltice incapabile să își rezolve, nici astăzi, problemele interne date de prezența minorităților rusofone care sunt perfect ghetoizate de legi care impun dominația religioasă sau lingvistică a nativilor naționali, principia numai democratice sau europene nefiind acestea.
Mai mult, deși arhitectura unei linii de comunicații și transport unice care se coboare din Baltică la Marea Neagră este nu numai o greșeală de tehnică a răspunsului la expansiunea rusească dar și o eroare serioasă de strategie a proiectării, România este obligată, ca efect al unui posibil conflict cald dintre Ucraina și Rusia să impună strategic ca proiectata construcție de căi de transport militare să înceapă de la Mare Neagră spre Baltică, asigurând Moldova republicană.
Această asigurare de securitate este crucială pentru că implică direct stabilitatea Bucureștilor ca pilon oriental atât al NATO cât și direct al SUA precum și echilibrarea autorității asupra cordonului ombilical de interese comerciale și de securitate cu Turcia prin Bosfor. Cele Trei Mări nu pot deservi cauza naționalistă a fondării prin război a unui nou stat ucrainean ci trebuie să asigure, prin stabilizarea pentru deceniile următoare a Bucureștilor, aplicarea directă a securității oferite de cele două blocuri asupra Mărilor Egee si Ionică, teatrul unor permanente și adversariale incidente calde pe tema gazului dintre UE și Ankara.
Altfel lăsăm, în numele nașterii prin durere și sânge a unei ipoteticenațiuni europene, la cheremul oricărui supărăcios de la Moscova, stabilitatea orientală a Europei, dezechilibrând și mai mult Turcia și joncțiunea Mediterană a marilor intersecții de interese economice euro-asiatice. Cine va exploata perfect aceasta fragilitate obținută de un război fondator pentru Ucraina și birocrația de la Bruxelles, dacă nu China? Adică exact adversarul sistemic al UE și competitorul strategic al SUA.
De aceea proiectul celor Trei Mări devine esențial (prin prisma masivității doctrinei Gherasimov aflate în contrast vizibil cu imaturitatea adolescentină a puterii de la Kiev, susținută fără discernământ de țări din zona Baltică) în construcția unei reacții reale, răspunzând exclusiv intereselor naționale ale unui stat matur și european cum este România, care are și responsabilitatea unei Moldove republicane aflate astăzi în derivă constituțională și politică, tocmai datorită influențelor nocive ale Moscovei.
Răspunsul pe care aceasta inițiativă îl caută trebuie adresat împotriva presiunilor dinamice ale unei Rusii extrem de iritată de intențiile deloc prietenești ale vecinului său ucrainean, nicidecum la ajutorarea construcției unei biologii semi-legitimizate naționalist, deci anti european, a unei puteri kievene, care, acum și în viitor, este și va fi fragilă din punct de vedere al normelor europene de stabilitate democratică.
Răspunsul recent venit printr-un interviu publicat în presa românească de către actualul șef de misiune diplomatică a SUA la București denotă o lipsa profundă de esență a proiectului atât de bine propagandistic vândut numai acum luni în urmă. Atunci când faci referire la lipsa investiției americane în infrastructura celor Trei Mări dar apelezi la virtuale fonduri europene, fragilizezi imediat poziția României și a Moldovei, efect sperat și dorit de către Moscova. Nu poți să începi echilibrarea pe Marea Neagră cu sprijin pentru politicile iliberale de la Varșovia sau Talin. A fost și rămâne o vulnerabilitate profundă procesul decomplexat, nediplomatic, personalizat de un limbaj redus ca dicționar și produs de o gândire unică și unilaterală, de provocare a Rusiei și Chinei, în același timp, de pe teritoriul României.
București este, conform normelor celor mai clare ale politicii de securitate americane, aliatului cel mai important de la Marea Neagră după Turcia, Ankara primind și confirmarea menținerii rolului său primordial prin declarații repetate americane de prietenie și respect.
Ca printr-un interviu public să trimiți pe cei care chestionează existența resurselor de sustenabilitate a unei astfel de politici, exact spre europenii care de peste 20 de ani refuză finanțarea ei, pentru analiștii serioși a fost exact o greșeală fundamentală de strategie. A fost o vulnerabilizare a poziției României, în calitatea sa de aliat, prin reducerea așteptărilor românești promovate de către tocmai ambasadorul SUA recent dat afară de noua administrație Biden. România a parcurs etapele maturizării sale europene, cu mari sacrificii, de aceea nu se înțelege de ce ar trebuie sa fie generoasă cu un guvern care astăzi, ca și ieri, refuză dreptul la exprimare în limba maternă a minorității românilor din Cernăuți, refuzând dreptul lui Eminescu de a fi publicat sau bisericilor românești de a exista.
Pe de altă parte pentru a fi clar, fără zona sa de est, rusofonă și integrată lingvistic cu Moscova și fără Crimeea, statalitatea noii Ucraine nu se poate dezvolta natural, astfel că riscul exploziilor naționalist- xenofobe, de extremism, vor deveni cotidian politic si militar la Kiev. Pojghița de gheață pe care patinează elita Ucrainei de astăzi este extrem de subțire iar căderea în infernul unicității ideologice, religioase și/sau naționale a acestui nou stat european va provoca daune iremediabile expansiunii NATO și/sau UE din Baltică până la Marea Neagră. Aflate între doua rele, politica europeană cât și cea americană riscă să aleagă dintre cele două tocmai pe cea care va produce pierderi substanțiale efective și directe pentru exact vecinii Kievului pe care se presupune ca ambele entități le apără.
Iată deci primul palier al pericolului pe care România și Moldova îl au în față, atât în raport cu naționalismul extremist, de dreapta și bine încurajat de forțe naționaliste, iliberale din diverse state vecine cum ar fi Ungaria, Balticile sau Polonia, acoperit (cum altfel?) de o falsă propagandă a politicilor pro-europene și pro-americane ale unei puteri kievene derivate din masacrul naționalist din 2014 cât și în raport cu explozia de mânie Federației Ruse care nu va accepta niciodată reîntoarcerea Crimeei la Ucraina. Din momentul izbucnirii jocului periculos care se prefigurează în aceste zile, Chișinăul și Bucureștiul sunt efectiv ținte vii ale unor interese care nu le aparțin și pentru care nu există infrastructură militară, economică sau umanitară a NATO sau UE pentru un răspuns eficient.
De aceea este bine de înțeles profilul fiecărui actor angrenat în acest joc, căci pentru a participa la un război fondator al unei puteri emergente europene și a unei centralizării birocratice la Bruxelles, pentru toți analiștii serioși, prețul plătit de ceilalți din jur pare a fi tocmai destructurarea unor echilibre deja existente și bine rodate.
În episodul viitor vom analiza rolul fiecărei forțe angrenate în ceea ce se prefigurează a fi una dintre cele mai serioase încercări ale SUA, aliate, de data aceasta, cu cel mai mare adversar al lor, birocrația centralizată de la Bruxelles, de a destructura definitiv și prin forță influența Rusiei atât în relația sa cu Uniunea Europeană cât și în raporturile militare mai largi cu NATO. Doar pentru a dovedi că Rusia este doar ”o putere regională care exportă numai materii prime și poluare” cum a definit-o, la moment public de nervozitate, un Barak Obama obsedat de complexul pivot Asiatic pe care îl declanșase, ignorând până la insultă o Europă ce devenea tot mai germană, fără a lua în considerare riscurile de delocalizare generațională sau vectorială a vecinilor direcți europeni sau din fostul spațiu ex-sovietic, este nu numai o politică naivă, dar periculoasă în întreg ansamblu ei.
Notă DefenseRomania: Analiza reprezintă opinia autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a calificat drept „pozitive” recentele remarci ale SUA care sugerează că aderarea Ucrainei la NATO este exclusă, vorbind în cadrul unui briefing organizat pe 21 aprilie, potrivit The Guardian.
Încercările administrației americane de a găsi soluții de compromis pentru încheierea păcii în Ucraina au o aparență pozitivă atunci când sunt privite teoretic și sunt raportate la normalitatea societăților care trăiesc în pace, însă devin total nerealiste și chiar fac mai mult rău evoluției procesului de pace atunci când sunt aduse în planul realității din teren, respectiv al situației concrete dintre Ucraina și Rusia.
China ar fi testat o bombă non-nucleară cu hidrogen, marcând un progres notabil în capacitățile sale militare. Testul a implicat un dispozitiv de 2 kilograme care utilizează hidrură de magneziu, un material solid de stocare a hidrogenului, care, la activare, a produs o minge de foc susținută depășind 1 000 de grade Celsius timp de peste două secunde - de 15 ori mai mult decât exploziile echivalente de TNT.
Viktor Orban se află în cel de-al patrulea mandat consecutiv de prim-ministru al Ungariei. În acest timp, el a desființat mecanismele democratice de control și echilibru, a preluat controlul asupra mass-mediei, societății civile și universităților din țară și a consolidat puterea pentru el și partidul său Fidesz. Rob Schmitz de la Radioul Public Național al SUA (NPR) analizează modul în care dezmembrarea pas cu pas de către Orban a democrației din Ungaria a devenit un punct de fascinație pentru politologii din întreaga lume, inclusiv pentru cei care consiliază administrația Trump.
Făcând un pas îndrăzneț care a făcut vâlvă în spațiul geopolitic european, Andrii Melnik, reprezentantul permanent al Ucrainei la Organizația Națiunilor Unite și fost ambasador în Germania, l-a îndemnat pe viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, să aloce 30 % din aviația militară și din mijloacele terestre ale Bundeswehr către forțele armate ale Ucrainei.
Moscova a anexat Crimeea în 2014 într-o mișcare pe care marea majoritate a comunității internaționale o consideră ilegală.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu a atras atenția, într-o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic moderat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, asupra limitelor și implicațiilor reale ale capacităților nucleare franceze în actualul context geopolitic tensionat.
Un pachet de înțelegeri strategice vechi de decenii, care include prezența militarilor americani pe teritoriul statelor aliate din Asia, este pe cale să fie reevaluat din temelii de administrația Trump
Vasile Bănescu, invitat special în podcastul „Obiectiv EuroAtlantic” – o ediție despre credință, propagandă și sensul Învierii în vremuri de război.
O explozie, survenită pe 16 aprilie, a distrus o clădire de la fabrica Northrop Grumman Innovation Systems din Promontory, Utah, unde compania produce motoare cu combustibil solid pentru rachete.
Statul agresor Rusia plănuiește în continuare să lanseze o ofensivă în vară, a scris, pe 15 aprilie, pe Telegram, șeful Centrului ucrainean pentru contracararea dezinformării, Andrii Kovalenko. Declarația sa reia afirmațiile președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, potrivit cărora Rusia încearcă să prelungească războiul prin efectuarea cu cinism a unor atacuri în fiecare zi.
Propagandiștii ruși au publicat un material video în care apar operatori de drone FPV care stau întruna dintre clădirile de birouri ale centrului de afaceri Moscow City și coordonează atacuri de la distanţa asupra Ucrainei. Potrivit presei ruse, „o dronă de atac FPV controlată de la Moscova a lovit pentru prima dată o facilitate militara a forțelor armate situată în Ceasiv Iar.
Președintele Donald Trump a promulgat la 9 aprilie o nouă politică menită să revitalizeze industria americană de construcții navale, care a rămas mult în urma nivelurilor de producție stabilite de Republica Populară Chineză. Textul ordinului executiv, care menționează necesitatea de a consolida „capacitatea de construcții navale comerciale și forța de muncă din domeniul maritim”, reflectă multe dintre preocupările exprimate în rândul omologilor din domeniul apărării din industrie.
NATO a achiziționat un sistem militar bazat pe inteligență artificială de la Palantir, compania americană de software deținută de Peter Thiel, susținător al lui Donald Trump, și care are legături puternice cu Pentagonul. Acesta achiziţie făcută de NATO vine pe fondul creșterii îngrijorării în rândul statelor membre europene ale Alianţei cu privire la o posibilă retragere a SUA din Europa, după ce Trump a amenințat că nu va mai proteja continentul dacă europenii nu vor crește drastic cheltuielile pentru apărare. NATO se grăbește, de asemenea, să țină pasul cu dezvoltarea capacităților militare AI de către rivali precum China.
Germania este dispusă să trimită rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune Taurus în Ucraina, a declarat cancelarul german desemnat, subliniind nevoia ca Ucraina să treacă în ofensivă și să forțeze concesii din partea președintelui rus Vladimir Putin. Mai mult, Merz a indicat că rachetele ar putea lovi puncte strategice, inclusiv Podul Kerci cunoscut și sub denumirea Podul Crimeei.
CNN Turk, citând surse aparținând Ministerului turc al Apărării, a informat, pe 13.04.2025, că, în viitorul apropiat, la Ankara, vor avea loc negocieri privind Inițiativa Mării Negre.
Principalul comandant american din Pacific i-a avertizat joi pe senatori din Congres că sprijinul militar pe care China și Coreea de Nord îl acordă Rusiei în războiul său împotriva Ucrainei creează un risc de securitate în regiunea sa, deoarece Moscova oferă în schimb asistență militară critică ambelor țări.
Forțele ruse câștigă teren în Ucraina prin îmbinarea forței brute de tip sovietic cu tacticile moderne bazate pe utilizarea dronelor și artileriei, creând un „efect de bulgăre de zăpadă” implacabil uneori care presează trupele ucrainene să se retragă, a relatat Wall Street Journal într-o amplă analiza a situaţiei frontului din Ucraina.
Se conturează tot mai clar că, în viziunea administrației Trump, încetarea războiului din Ucraina este strâns legată de cedarea controlului unor teritorii. Cu toate acestea, se pare că în rândul principalilor personaje din jurul lui Trump care susțin o astfel de soluție nu există un acord deplin, iar acest lucru va conduce cel mai probabil la o întârziere și mai mare în obținerea păcii mult dorite.
Un raport apărut în presa germană la 11 aprilie 2025, prezentat de Bojan Pancevski, corespondent politic european șef al Wall Street Journal, a atras atenția experților în domeniul apărării. Echipamentele militare germane furnizate Ucrainei, care alcătuiesc unele dintre cele mai avansate sisteme ale NATO, întâmpină dificultăți din cauza conflictului în curs.
Marea Britanie și Franța intenționează să-i prezinte președintelui SUA, Donald Trump, un plan cuprinzător pentru o „forță de pacificare” postbelică în Ucraina, sperând că îl va convinge pe președintele SUA să se angajeze în garanții de securitate pentru Kiev.
După încheierea războiului din Ucraina, trupele franco-britanice ar putea sta în garnizoane aflate în vestul Ucrainei, în timp ce forțele ruse rămân în continuare sub controlul teritoriului pe care îl ocupă în estul și sudul Ucrainei, a declarat trimisul special al SUA, Keith Kellog, într-un interviu acordat The Times pe 11 aprilie.
Într-o mișcare care ar provoca, fără îndoială, o undă de șoc pe întreg globul și ar modifica fundamental peisajul geopolitic al Arcticii, rapoarte credibile, deși neconfirmate, și o serie de declarații subțiri formulate de la Washington au stârnit speculații intense cu privire la posibila anexare a Groenlandei de către Statele Unite. Deși dezmințirile oficiale rămân ferme, o confluență de imperative strategice, cuplate cu precedentele istorice și cu evoluția competiției dintre marile puteri, sugerează că ideea ca Groenlanda să devină parte a Statelor Unite nu este cu totul în afara sferei posibilităților.
La 9 aprilie 2025, un raport al publicației online marocane Defense Arabic a dezvăluit că Algeria a finalizat o nouă bază aeriană militară la doar 72 de kilometri de granița marocană, o acțiune care a atras atenția întregii Africi de Nord și nu numai.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 11 aprilie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Pe 9 aprilie, Biroul de informare privind apărarea națională al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze a anunțat elaborarea unei carte albe intitulată „Poziția Chinei cu privire la o serie de probleme legate de relațiile economice și comerciale cu SUA”.
AUKUS se transformă dintr-un parteneriat tehnologic/militar, într-un test politic de încredere strategică între SUA și parteneri.
Balcanii de Vest sunt descriși drept „următorul punct fierbinte” de către oficiali de la cel mai înalt nivel al guvernului britanic și, în contextul în care tensiunile sunt în creștere, Marea Britanie insistă ca toate cele șase state din regiune să adere la UE pentru a se feri de influența Rusiei.
Președintele Donald J. Trump a semnat, la 9 aprilie 2025, un ordin executiv intitulat „ Reforming Foreign Defense Sales to Improve Speed and Accountability”, o măsură care promite să remodeleze modul în care Statele Unite livrează echipamente militare aliaților lor din întreaga lume.
Oficiali militari ucraineni, francezi și britanici au discutat despre solicitările Ucrainei pentru o potențială misiune de menținere a păcii, Ucraina urmărind să obțină forțe de menținere a păcii pentru a preveni o viitoare agresiune rusă.
După aproape o lună de atacuri misterioase, Ucraina a identificat arma neidentificată folosită de Rusia ca fiind o nouă rachetă de croazieră denumită S8000, anterior cunoscută sub numele neoficial de "Banderol". Portalul "War and Sanctions" al Direcției de Informații a Apărării din Ucraina (GUR) a publicat recent detalii tehnice și o listă extinsă de componente utilizate în producția acestei arme.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, a lansat un avertisment tranșant către aliații occidentali ai Ucrainei: modelul de război al NATO este depășit și necesită o revizuire radicală pentru a se adapta la realitățile dinamice ale câmpului de luptă modern. În cadrul Conferinței de Apărare de la Londra, desfășurată la King's College London, Zalujnîi a subliniat necesitatea unei transformări profunde a tacticilor, organizarii, doctrinelor, instruirii și bugetelor militare ale Alianței Nord-Atlantice.
Imagini din satelit recent realizate au scos la iveală o intensificare semnificativă a activității militare rusești în apropierea graniței de est a Finlandei. Analizele indică o creștere a numărului de cazărmi pentru trupe, desfășurarea de aeronave și construcția de infrastructură în baze militare cheie din regiune. Imaginile, obținute de postul public de televiziune suedez SVT de la compania Planet Labs, surprind activitate rusă în patru locații distincte: Kamenka, situată pe istmul Karelia, Petrozavodsk, Severomorsk-2 și Olenya. Aceste descoperiri sugerează că Rusia își consolidează prezența militară în zonă ca răspuns la aderarea Finlandei și Suediei la NATO.
Gigantul german din domeniul apărării Rheinmetall pare să fie principalul candidat pentru un contract de peste 2,5 miliarde de euro destinat furnizării a 246 de mașini de luptă ale infanteriei (IFV) pentru Armata Română. Surse din industrie au declarat pentru publicaţia Economedia că vehiculul KF41 Lynx se află în „pole-position” pentru a înzestra 15 batalioane ale Armatei României, iar contractul ar putea fi acordat direct, fără organizarea unei licitații aşa cum tot susţine MApN.
Un articol recent publicat în revista Spectator, semnat de mai mulţi experţi militari, aduce în prim-plan necesitatea ca Regatul Unit să ia în considerare extinderea arsenalului său nuclear ca răspuns la amenințările emergente din partea Rusiei și Chinei. Autorii subliniază riscul in crestere reprezentat de armele nucleare non-strategice, care pot fi utilizate în scenarii tactice de mică amploare, spre deosebire de loviturile strategice de anvergură.
Apelul Ucrainei și Occidentului pentru un armistițiu de 30 de zile a fost respins de Moscova care propune, în schimb, negocieri fără condiții.
În Marea Britanie începe un proces intentat de organizații activiste pro-palestiniene care au dat în judecată guvernul Marii Britanii pentru că, în cadrul programului F-35 Lighitning II, britanicii continuă să livreze piese de avioane către Israel. Potrivit acuzelor, F-35 israeliene sunt folosite de IDF în operațiunile din Gaza.
Ministerul de Externe al Poloniei a anunțat luni retragerea consimțământului pentru funcționarea consulatului Rusiei din Cracovia, după ce Varșovia a acuzat cu o zi înainte serviciile secrete ruse că se află în spatele unui incendiu masiv care a distrus aproape complet un centru comercial din Varșovia în luna mai a anului 2024, relatează Agerpres și AFP.
Într-o vizită cu miză uriașă în Orientul Mijlociu, Donald Trump încearcă să obțină promisiuni de investiții în valoare de peste 2 trilioane de dolari din partea liderilor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
Ar fi trebuit să fie o poveste închisă, deși una istorică cu profunde semnificații pentru viitor. Ar fi trebuit lăsată așa cum a căzut cu un imperiu orgolios pe de o parte și cu oameni de onoare pe de altă parte, dar din care toată lumea și-a învățat lecția. Dar, n-a fost să fie.
Acum 80 de ani, în prima jumătate a lunii mai, cel de-al Doilea Război Mondial lua ultimele vieți în Europa pentru că Germania urma să capituleze.
Pe 8 mai 1945 la ora 22:43 CET (ora Europei Centrale), cu intrare în vigoare la 23:01 CET în aceeași zi, se semna capitularea necondiționată a Germaniei față de aliați, la Karlshorst în estul Berlinului.
Ungaria a anulat o întâlnire cu Ucraina la nivel de experţi în drepturile minorităţilor care trebuia să aibă loc luni, invocând o dispută în care cele două ţări vecine şi-au expulzat reciproc diplomaţi şi s-au acuzat de activităţi de spionaj.
Comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, a pledat luni pentru o mai mare integrare între industriile de apărare europeană și ucraineană, potrivit Agerpres și Reuters.
Conflictul reaprins dintre India și Pakistan a adus și o premieră: Primul avion de producție franceză de tip Rafale, aflat sub comanda aviației militare indiene, ar fi fost doborât de un J-10 de producție chineză, care a lansat o rachetă PL-15. Informațiile privind pierderile indiene, chiar în urma unui atac masiv lansat de India, au fost confirmate doar de către Ministerul Apărării din Pakistan. Au existat semne de întrebare dacă chiar sunt reale, mai ales că nu au apărut foarte multe imagini cu resturile avionului iar cele apărute au fost imediat puse sub semnul întrebării. Verdictul a venit.
Trăim, mai mult sau mai puțin conștient, într-un adevărat ocean electromagnetic. Această infrastructură invizibilă care leagă telefoane, internet, transporturi, aviație, comunicații este, practic, coloana vertebrală a erei informaționale. Cu fiecare pas în evoluția tehnologică “oceanul” devine tot mai dens în emițătoare, receptoare, frecvențe și modulații, iar existența noastră mai dependentă de modul în care rămânem capabili să îi înțelegem principiile și să îl controlăm.
În imagini publicate recent de IDF se pot observa versiuni mai vechi ale tancurilor Merkava, e vorba de Mk.3 pe care s-au instalat foarte sisteme de protecție activă.
Rusia duce un război subteran, al cărui scop principal este să submineze încrederea cetățenilor din statele occidentale în posibilitatea ca Rusia să fie învinsă.
Administrația președintelui american Donald Trump se pregătește să accepte un avion Boeing 747-8 drept cadou din partea familiei regale qatareze, al cărui preț este de 400 de milioane de dolari. Ar fi cel mai scump cadou pe care l-a primit vreodată un președinte american.
Rusia lui Putin folosește simbolistica cu scop pur propagandistic. Acum doi ani, singurul tanc scos la parada de Ziua Victoriei era legendarul T-34; gestul reamintea rușilor marile victorii din Al Doilea Război Mondial, dar transmitea și un alt mesaj - acela că toată tehnica de luptă era trimisă pe frontul din Ucraina, în lupta contra blindatelor occidentale.
Ucraina este pregătită pentru negocieri directe cu Rusia, așa cum a sugerat liderul Kremlinului, Vladimir Putin. Totuși, cu condiția ca Moscova să fie de acord mai întâi cu propunerea unui armistițiu necondiționat de treizeci de zile, care intră în vigoare de luni, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Polonia urmează un program de înzestrare bazat pe un plan bine definit care o va propulsa în topul forțelor terestre europene în următorul deceniu. Dar cu suflarea imperialismului rus în ceafă, Polonia are norocul și unor vecini regionali puternici.
Guvernul german schimbă abordarea și nu va mai face publice detalii ale ajutorului militar pentru Ucraina, a anunţat sâmbătă cancelarul Friedrich Merz, în timpul unei vizite la Kiev, relatează Reuters.
Potrivit Serviciului de Radiodifuziune al Forțelor Britanice, Regatul Unit va livra Ucrainei 5 sisteme de apărare antiaeriană “Raven”. Noul lot este destinat să suplimenteze cele 8 sisteme pe care militarii ucraineni le folosesc deja cu succes împotriva dronelor Shahed.
Reprezentanții SUA și Chinei au început sâmbătă dimineață la Geneva discuțiile privind disputele comerciale. La negocieri participă secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, reprezentantul pentru Comerț, Jamieson Greer, și vicepremierul chinez, He Lifeng.
Experiența Ucrainei este de un interes major pentru orice națiune europeană conștientă de gravitatea situației actuale de securitate, dar în special pentru țările din estul Europei, care au fost într-o măsură mai mare sau mai mică în sfera de influență Rusiei. Cu cât urmărim mai îndeaproape problemele cu care se confruntă fosta țară sovietică agresată de “sora” mai mare, cu atât înțelegem mai bine cât de complexe sunt eforturile necesare pentru menținerea independenței și suveranității unui astfel de stat. Corupția rămâne o amenințare internă gravă pentru apărarea Ucrainei
Pakistanul a încălcat armistițiul cu India, convenit sâmbătă după patru zile de atacuri reciproce între cele două țări, a relatat AFP, citând o sursă guvernamentală indiană anonimă.
Președintele rus, Vladimir Putin, a propus astăzi (11.05.2025) ca discuțiile directe cu Ucraina să aibă loc la Istanbul pe 15 mai, fără condiții prealabile. Acest lucru a fost raportat de agențiile de presă internaționale.
Liderii europeni au intensificat sâmbătă presiunile asupra liderului rus Vladimir Putin pentru a accepta un armistițiu de 30 de zile în Ucraina, fără nicio condiție, amenințând cu sancțiuni suplimentare împotriva Moscovei și un sprijin militar sporit pentru Kiev.
Forțele Armate ale Ucrainei primesc până la 30 de ”dubluri” pentru 5 vehicule reale, scrie presa britanică.
Președintele american Donald Trump a declarat că India și Pakistanul au ajuns la un acord de încetare a focului după negocieri îndelungate mediate de Statele Unite.
Serverul Ukrainska Pravda a informat, pe 10.05.2025, că Rusia va închide spațiul aerian situate deasupra poligonului militar Kapustin Yar, din cauza testării rachetelor balistice Oreshnik. Moscova a făcut un pas similar în noiembrie anul trecut, înainte de bombardarea orașului ucrainean Dnipro.
Nava spațială sovietică Kosmos 482 trebuia să aterizeze pe Venus în anii 1970, dar operațiunea a eșuat, așa că obiectul a petrecut ani de zile pe orbita Pământului printre mii de resturi spațiale.
Încă nu se știe unde a căzut nava spațială și cât din sondă a supraviețuit reintrării în atmosferă.
Iranul va trimite Rusiei lansatoare de rachete cu rază scurtă de acțiune pentru atacuri asupra Ucrainei, dezvăluie sursele Reuters.
