Studiul este semnat de George Scutaru, CEO, New Strategy Center, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și Ion Cristea, Expert Relații Internaționale, New Strategy Center.
DefenseRomania prezintă integral expertiza AICI și subliniază ceea ce NSC arată că ca fiind următoarea mare bătălie: Alegerile parlamentare din 2025.
„Pentru forțele pro-europene, victoria în alegerile prezidențiale a Maiei Sandu nu reprezintă o înfrângere totală a încercărilor Rusiei de a destabiliza țara. Alegerile parlamentare din 2025 vor oferi Rusiei o nouă oportunitate de a submina parcursul proeuropean al Republicii Moldova și de a impune în Parlament o majoritate care să saboteze procesul de reforme început de președintele Maia Sandu și Guvernul proeuropean. Rusia va încerca să repete situația din Georgia, când președintele prooccidental Salome Zourabichvili este izolată, iar Guvernul și majoritatea care o susține în Parlament adoptă o legislație controversată în privința drepturilor omului, încetinește reformele și intră astfel în conflict cu UE și SUA. Fără să intervină armat, Rusia a blocat în prezent apropierea Georgiei de UE, obținând o victorie strategică importantă în confruntarea cu Occidentul.
Pentru Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), aflat la guvernare în Republica Moldova și susținut de președinta Maia Sandu, provocarea majoră nu va fi doar obținerea unei victorii în alegerile parlamentare din 2025, ci mai ales capacitatea de a forma o majoritate parlamentară dedicată unui program reformist, necesar pentru a continua procesul de integrare europeană a țării. Un factor esențial pentru viitoarele alegeri va fi poziționarea Partidului Mișcarea Alternativă Națională, condus de primarul Chișinăului, Ion Ceban, care ar putea influența semnificativ echilibrul de forțe. Deși Ion Ceban are un trecut politic controversat, fiind fost membru al Partidului Comuniștilor și ulterior al Partidului Socialiștilor, acuzat de presa independentă de întâlniri cu agenți FSB, el se prezintă acum drept un pro-european convins. În calitate de primar al Chișinăului, Ceban a demonstrat capacitatea de a colabora eficient cu oficiali români și de a atrage investiții din Uniunea Europeană, având numeroase întâlniri cu primari, lideri de consilii județene și politicieni români, în special ai Partidului Social Democrat, partid aflat acum la guvernare în România.
În același timp, Ceban se evidențiază ca un critic al PAS și, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025, este de așteptat ca partidul său se poziționeze ca o forță politică alternativă la actuala guvernare. Declarația sa în momentul în care a votat la turul doi al alegerilor prezidențiale a fost neutră, fără a fi critic față de actualul președinte, îndemnând doar ca cetățenii să iasă la vot.
Șantajul gazului Federația Rusă va declanșa noi acțiuni hibride de amploare pentru a submina șansele la alegeri ale guvernării pro-europene. Există o posibilitate foarte mare ca Moscova să declanșeze o nouă criză energetică, în contextul deciziei Ucrainei de a nu prelungi după 31 decembrie 2024 contractul cu Gazprom pentru tranzitul gazelor spre Europa. În acest fel, regiunii separatiste Transnistria, care beneficiază de 30 de ani, încă de la înființarea sa, de gazul gratis din Rusia, i se poate întrerupe sau limita accesul la acest gazul, fapt ce ar declanșa mari probleme sociale. Nu este vorba doar de gazul necesar consumului domestic, ci și de cel folosit în industria Transnistriei. Combinatul metalurgic și fabrica de ciment de la Râbnița și centrala de producere a energiei electrice de la Cuciurgani, care folosesc toate gazul gratis rusesc, reprezintă principalii contributori la buget și asigură stabilitatea regiunii separatiste prin veniturile pe care le generează, necesare susțineri cheltuielilor publice în Transnistria.
Rusia poate blama Ucraina pentru situația creată, inclusiv să afirme că nu mai poate asigura transportul gazului prin hub-ul din orașul Sudja, aflat în zona ocupată de Ucraina în regiunea Kursk, generând o criză energetică și socială și forțând Chișinăul să gestioneze o situație dificilă chiar înainte de alegerile parlamentare. Republica Moldova nu are resursele financiare necesare pentru asigura stabilitatea Transnistriei, o regiune cu 366.532 locuitori, de aceea va trebui să fie rapid ajutată de UE și mai ales de România. În plus, trebuie menționat faptul că Centrala de la Cuciurgan, situată în Transnistria, furnizează energie electrică Republicii Moldova la un preț sub nivelul pieței, beneficiind de o marjă considerabilă datorită absenței costurilor pentru materia primă.
Deci în afară de presiunea asupra Guvernului de la Chișinău pentru a gestiona o criză umanitară în Transnistria, Rusia poate genera și o criză energetică în Moldova. Conform ministrului moldovean al energiei, Victor Parlicov, gazul rusesc ar putea fi livrat Transnistriei pe ruta Turcia-Bulgaria-România. Totuși, există incertitudini cu privire la intențiile Gazprom de a redirecționa furnizările în acest mod, deoarece, până în prezent, Gazprom nu a rezervat nicio capacitate de tranzit de gaz pe ruta menționată.
O altă soluție ar fi ca Moldova să încheie cu Ucraina un contract de tranzit pentru preluarea gazului de la granița cu Rusia, plătind tranzitul direct Ucrainei, astfel încât Gazprom să nu mai fie implicat în acest proces. Au fost negocieri purtate între compania Moldovagaz și Gazprom la Sankt Petersburg, fără a exista un rezultat până în acest moment.
Lunile următoare vor fi cruciale pentru Republica Moldova, necesitând unitatea tuturor forțelor pro-europene și un grad mai mare de maturitate politică din partea politicienilor cu viziuni pro-europene. În comparație cu primul tur al alegerilor prezidențiale din 2020, Maia Sandu a obținut în 2024 un plus de aproape 170.000 de voturi în primul tur, reflectând o creștere semnificativă a susținerii electorale. Cu toate acestea, dificultățile actualelor alegeri au fost amplificate nu doar de tentativele de corupere a electoratului, ci și de un vot de protest real din partea cetățenilor împotriva partidului PAS, care a obținut majoritatea parlamentară în 2021.
Republica Moldova a traversat din 2020 și până acum o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic și social, marcată de criza Covid19, apoi de criza energetică de la nivel european, instrumentată de Rusia, urmată de războiul din Ucraina, o inflație record de 34%, toate acestea erodând încrederea în Guvern. Maia Sandu va trebui să opereze remanieri în Guvern, să accelereze implementarea unor reforme și, totodată, să contribuie la consolidarea unei opoziții democratice capabile să atragă voturile alegătorilor nemulțumiți din cadrul taberei pro-europene, toate acestea pentru a crește șansele formării unei majorități reformiste după alegeri.
Totodată, asigurarea integrității procesului electoral este esențială, mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025. Persistența practicilor de corupere electorală ar putea transforma Republica Moldova într-un stat în care alegerile își pierd semnificația, iar rezultatele sunt dominate de o singură forță. Această realitate ar submina considerabil parcursul pro-european al țării, semnalând instabilitate, insecuritate și incapacitatea de a garanta respectarea statului de drept.
Trebuie ținut cont de faptul că Rusia și-a rafinat tacticile, susținând în continuare politicieni și formațiuni cu un profil și discurs pro-rus, dar, în același timp, construind sprijin și pentru anumiți politicieni care încearcă să se prezinte ca fiind deschiși idealurilor proeuropene. Această strategie are ca scop extinderea bazei sale electorale, atrăgând voturi din multiple segmente ale electoratului moldovean. Pentru Moscova, noul Guvern format după alegerile parlamentare din 2025 nu trebuie să fie neapărat pro-rus vizibil, ci să aibă o politică policentrică, care să pledeze pentru reluarea legăturilor cu Moscova și deschiderea spre China. Adoptarea unor legi controversate, așa cum s-a întâmplat în Georgia, va face ca procesul de reforme să fie tergiversat, iar relația cu UE să fie viciată.
În final, se va clama că UE nu vrea Moldova sau o vrea în niște condiții care înseamnă pierderea tradițiilor și identității naționale, așa că singura soluție este ca Moldova să se îndrepte din nou spre Rusia, pentru că Moscova acceptă Moldova așa cum este.
O asemenea perspectivă va înrăutăți relația cu UE, dar mai ales cu România și Ucraina, vecinii Moldovei, acestea urmând a privi cu îngrijorare un nou guvern care poate adopta politici ostile ambelor state. Mai ales Ucraina se va simți amenințată, întrucât riscă să-și piardă singurul vecin non-UE și non-NATO care s-a poziționat ferm și fără echivoc de partea sa.
În plus, prezența contingentului militar rus din Transnistria, format din aproximativ 1.600 de militari, va căpăta o semnificație strategică mai mare în eventualitatea unui guvern pro-rus la Chișinău. Republica Moldova are și o regiune autonomă, Găgăuzia, cu 165.000 de locuitori, majoritatea găgăuzi, ortodocși ca religie, vorbind o limbă turcică și pro-ruși în mare măsură. Deși regiunea a beneficiat de diverse proiecte finanțate cu fonduri europene, 95% dintre locuitorii Găgăuziei au votat împotriva referendumului din 20 octombrie pentru susținerea aderării la UE, mult mai puțin chiar decât cei din Transnistria. În Ucraina există, de asemenea, o comunitate de găgăuzi, estimată la aproximativ 25.000 de persoane, situată la sud de Republica Moldova, în regiunea Odesa, într-o zonă cunoscută sub numele de Bugeac, care se întinde de la gurile Dunării până la estuarul Nistrului. Această zonă are o importanță strategică pentru Ucraina, fiind locul în care se află toate porturile sale la Dunăre. Bugeac este un mozaic etnic, cu ucraineni (40%), bulgari (21%), ruși (20%), români (13%), găgăuzi, (4%) limba rusă fiind în continuare lingua franca între etniile care locuiesc aici.
În 2015, după anexarea Crimeii, Rusia a încercat să creeze o așa-zisă Republică Independentă a Bugeacului, sperând să activeze și scenariul Novorossya și să taie astfel accesul Ucrainei la Marea Neagră și Dunăre. Nu a reușit atunci, însă o alunecare a Republicii Moldova în tabăra Rusiei poate readuce în atenție acest scenariu, mai ales dacă situația de pe frontul din Ucraina va continua să se înrăutățească.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că Republica Moldova dispune de o mică ieșire la Dunăre, prin portul Giurgiulești. În cazul în care Rusia ar reuși să instaleze un guvern pro-rus la Chișinău în urma viitoarelor alegeri parlamentare, forțele speciale ruse s-ar putea infiltra în zonă pentru a sabota traficul pe Dunăre. Acest scenariu ar amenința nu doar exportul de cereale al Ucrainei, vital pentru obținerea de venituri pentru continuarea războiului, dar și interesele economice ale României. Marea Neagră are două porți de acces: strâmtorile Dardanele și Bosfor și Dunărea. Dacă Rusia câștigă în Republica Moldova, ieșirea acesteia la Dunărea de doar 420 metri poate deveni un atu important pus la dispoziția Moscovei.
În acest context critic, Uniunea Europeană și comunitatea internațională democratică trebuie să sprijine ferm Republicii Moldova pentru a contracara presiunile Rusiei în lunile următoare. România are un rol fundamental în susținerea Republicii Moldova. A făcut-o pe toate planurile până acum, fiind alături de Moldova în toate momentele dificile, va trebui să o facă și în continuare, alături de UE și SUA.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
