Cum mută China în războiul Rusiei din Ucraina. Strategie pe termen lung sau simple interese ale conducerii comuniste chineze
Pe data de 24 februarie 2022 Federația Rusă a invadat Ucraina, generând cea mai gravă criză de securitate în Europa de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.
Războiul Rusiei în Ucraina, prin anvergura ofensivei dar și prin asedierea și bombardarea unor orașe, a lăsat fără cuvinte întreaga lume.
Calculele Moscovei s-au dovedit a fi greșite. Militar, ceea ce trebuia să fie un blitzkrieg prin cucerirea principalelor puncte și schimbarea conducerii politice de la Kiev s-a transformat într-un război de uzură cu pierderi uriașe de ambele părți. Iar acest lucru a împins Moscova să accelereze și mai tare pedala ofensivei în Ucraina.
Și din punct de vedere al răspunsului Occidentului regimul lui Vladimir Putin a calculat greșit. NATO, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au dat dovadă de o unitate fără precedent. Dacă Federația Rusă s-a bazat pe diviziunea din Occident, la fel ca în 2014, agresiunea rusă în Ucraina din 2022 a revigorat NATO și ne-a arătat că în ciuda disensiunilor din trecut Statele Unite și Uniunea Europeană pot răspunde cu aceeași voce.
China, poziție ambiguă în războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Două teorii cu privire la strategia Beijingului
În aceste condiții toți ochii se îndreaptă spre China, stat care ar putea fi colacul de salvare din punct de vedere economic al Federației Ruse, supusă unor sancțiuni fără precedent din partea Occidentului. În timpul Olimpiadei de iarnă de la Beijing, care a avut loc cu doar câteva zile înainte de invadarea Ucrainei, Vladimir Putin s-a deplasat în China unde a discutat cu Xi Jinping un acord pentru ca Rusia să furnizeze Chinei încă 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale, fiind discutate și alte acorduri financiare între cele două părți.
Poziția ambiguă a Chinei, care pe de o parte a criticat sancțiunile Occidentale împotriva Federației Ruse, amintind că nu e înțelept să „pui la colț” o putere nucleară prin sancțiuni, dar pe de altă parte nu a susținut Moscova în cadrul rezoluției Națiunilor Unite unde a preferat să se abțină la votul rezoluției de condamnare a invaziei ruse în Ucraina, a dat naștere la două teorii.
1. Strategie pe termen lung
Prima ar fi o strategie pe termen lung pe care China o are. În acest sens Beijingul deși s-a poziționat categoric de partea Moscovei și a dat indicii în ceea ce privește sprijinul economic pe care îl va acorda Moscovei, condamnă totodată și ceea ce se întâmplă în Ucraina. China încearcă să joace cartea neutralității, dar să „ciupească” din ambele părți, profitând economic de situația Federației Ruse pe care o va face și mai dependentă de China, dar fără să o facă prea vizibil pentru a evita noi „incidente” economice cu Occidentul, într-o economie globală în care cele două au nevoie una de cealaltă. China e până la urmă a doua cea mai mare economie din lume.
Pentru a înțelege dimensiunea acestui aspect, și a faptului că orice viitoare ecuație pleacă de la SUA și China, trebuie spus că în 2020 PIB-ul Statelor Unite era de 20.94 trilioane de dolari, în timp ce al Chinei de 14.72 trilioane de dolari. În comparație Federația Rusă are un PIB de 1.4 trilioane de dolari.
2. Sistemele autoritare se susțin între ele
O a doua teorie e că la Beijing nu strategia pe termen lung a Chinei e importantă, ci interesele politice ale Partidului Comunist Chinez și ale liderilor acestuia. În fond, China și Rusia au o istorie plină de disensiuni. În 1969 când au existat incidente deosebit de grave între armatele celor două state la frontieră, vorbindu-se inclusiv de lansări de rachete nucleare, „strategia pe termen lung” nu a mai contat. Până la prăbușirea URSS, relațiile dintre cele două puteri nucleare au fost tensionate, și în cel mai fericit caz reci.
În acest sens Xi Jinping și Vladimir Putin sunt mult mai apropiați din punct de vedere politic. Să nu uităm că Xi al Chinei, asemenea lui Vladimir Putin, și-a asigurat un mandat pe viață după ce în 2018 Parlamentul de la Beijing a eliminat limitarea numărului mandatelor prezidenţiale. Constituția Chinei permitea doar două mandate de președinte al Republicii Populare Chineze. În acest sens o legitimare între sistemele autoritare nu este exclusă.
Cum nu este exclus nici faptul ca ambele ipoteze să fie valabile. În următoarea perioadă va fi interesant de urmărit cum își va juca China cartea din punct de vedere politic, geostrategic și economic în criza generată de invadarea Ucrainei de către Federația Rusă.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
