Dezinformarea din Rusia în războiul declanșat în Ucraina: Un inamic NATO-SUA agresor vs. o Rusie inocentă și salvatoare
A devenit un fapt obișnuit deja să ne raportăm la Rusia ca la un stat care dezinformează pe cele mai diverse căi opinia publică la nivel global, dar și proprii cetățeni. Lipsiți de surse alternative de informare și aflați sub amenințarea legii privind cuvintele și expresiile care pot fi folosite cu referire la invazia din Ucraina, cetățenii ruși vorbesc despre o ”operațiune militară specială” de salvare a fraților din Ucraina de la genocidul declanșat de guvernarea fascistă controlată de americani.
Rarele opinii ale cetățenilor ruși obișnuiți la care am avut acces până acum arată că se abțin să folosească expresii și cuvinte interzise de lege. Se abțin să răspundă în sondajele de opinie, mai ales când întrebări atent formulate îi pun aproape eliberator în situația unui singur răspuns și numai unul: ”Credeți că a fost corectă decizia statului rus privind operațiunea specială din Ucraina?” Ce se poate răspunde la o astfel de întrebare, știute fiind și noile interdicții care te pot trimite chiar la închisoare de la 3 la 15 ani?
În aceste condiții, nu ne îndoim de procentele uriașe privind încrederea în Vladimir Putin sau susținerea războiului din Ucraina. Ele există. Dar procentele nu spun prea mult: cetățenii comunică ceea ce e de așteptat să comunice public, iar nu ceea ce cred ei. Chiar și în acest condiții, ideea că procentele uriașe de susținere a războiului din Ucraina în condiții de ignoranță ar putea deveni periculoase pentru Kremlin o dată cu informarea corectă a cetățenilor este o iluzie. Alte mecanisme de propagandă și manipulare stau ca suport pentru susținerea Președintelui Putin și a deciziilor pe care întreg poporul rus știe că acesta le ia. Faptul că Duma de Stat, Sovietul Federației sau Consiliul Național de Securitate al Rusiei ar decide cu privire la problemele de stat ne închipuim că este, totuși, de necrezut pentru cetățeanul rus, așa cum este și pentru noi. Diferența specifică stă în legitimarea acestui tip de guvernare autocrată: noi credem că este greșit, pe când o majoritate a celor peste 100 milioane de cetățeni ruși consideră că așa trebuie să șadă lucrurile: Președintele decide.
Temele propagandei ruse în interiorul statului și pentru populația rusă sunt adesea diferite de cele folosite în presa internațională. Accentul care cade pe o anume temă este, de asemenea, diferit. Informații sau teme care pentru populația din spațiul euro-atlantic, în majoritatea ei, de exemplu, par astăzi ridicole și comice, sunt adevărate chei de manipulare pentru aparatul de propaganda rus în interior și pentru populația non euro-atlantică în care Kremlinul caută să își definească sfera de influență, cu disperarea statului de importanță regională care vrea să fie recunoscut drept o putere globală.
Personaje ale propagandei ruse în campania de dezinformare
Inamicul este în mesajul de dezinformare al Rusiei Occidentul (Vestul), fie ca întreg, fie prin particularizare, în funcție de context – SUA, NATO, Marea Britanie.
În mod paradoxal, în perioada studiată, Polonia apare ca un posibil aliat al Rusiei (”Rusia, Ucraina, Polonia”), ea fiind prezentată drept ținta următoarei etape în politica Occidentului de control asupra țărilor din estul și centrul Europei. Tema este interesantă, cu atât mai mult cu cât Polonia anunța în martie expulzarea a 45 de diplomați ruși, abia în prima săptămână din aprilie Rusia procedând la o măsură simetrică – deci mesajul Kremlinului s-a dovedit un eșec, orice ar fi intenționat acesta. În propaganda rusă Ucraina nu are nici măcar demnitatea de ”inamic”, pentru că aceasta nu este un stat suveran, ci un instrument al NATO și al SUA, folosit împotriva Rusiei. Astfel, inamicul Rusiei în acest caz, nu este statul ucrainean inexistent, ci guvernarea fascistă a unui stat fără personalitate juridică internațională.
Caracteristici de profil ale inamicului Rusiei
Inamicul Kremlinului este NATO-SUA, la care se adaugă din când în când, în mod explicit, Marea Britanie. Acest inamic ajută fasciștii din Ucraina (guvernarea fascistă) și urmărește declanșarea celui de-al treilea război mondial. NATO a încălcat promisiunile făcute lui Gorbaciov în 1990-1991 de a nu se extinde dincolo de Germania nici cu un centimetru (”not one inch eastward” – expresie care i se atribuie Secretarului de Stat al SUA, James Baker). NATO și SUA au declanșat războiul în Ucraina, provocând Rusia și a trecut sub tăcere genocidul din Ucraina.
Aceasta este povestea care se reia zi de zi în propaganda rusă pentru proprii cetățeni, cu accente diferite pe una sau alta dintre teme.
În ce măsură ar putea respinge această majoritate de peste 100 de milioane de cetățeni ruși povestea repetată cotidian de propaganda oficială a Kremlinului? Propoziția ”Așa au spus la televizor” am văzut că a încheiat adesea discuții dintre cetățeni ruși și rude apropiate din Ucraina, când aceștia din urmă contraziceau, cu experiențe de război trăite ”adevărul” aflat de la televiziunea de stat rusă.
Federația Rusă
Profilul Rusiei este atent construit pe o axă a dezinformării ”Salvator” - ”Victimă care nu își acceptă condiția” și care luptă împotriva Agresorului (SUA-NATO). Rusia apără cetățenii ucraineni împotriva genocidului pus la cale de Occident și de guvernanții ucraineni vânduți Occidentului. Devenită subiect al sancțiunilor economico-financiare ilegale, Rusia a continuat o ”operațiune militară specială” în care urmărește doar ținte militare și de infrastructură militară într-un război de eliberare a ucrainenilor. Bombardarea unor ținte civile este o înscenare a Occidentului fascist. Guvernarea de la Kremllin trebuie să facă față unei politici rusofobe a Occidentului și a intervenit în Ucraina pentru că genocidul nu putea fi oprit fără intervenția militară. Rusia, ca Salvator, nu duce un război agresiv, ci o operațiune militară specială prin care eliberează ucrainenii din captivitatea fascistă a unei guvernări vândute Occidentului. În Ucraina nu există război iar Rusia nu a atacat Ucraina, ci a declanșat operațiunea de salvare în urma provocărilor repetate ale Vestului.
Întrebarea rămâne: Cât de sigur ești că, fără o educație media adecvată și fără un minim antrenament în gândirea critică, fără alt surse de informare decât cele ale propagandei de stat ruse, ai nega o astfel de poveste înălțător-patriotică despre Marea Rusie?
---------------------
Surse: Baza de date pe care am folosit-o este parte a proiectului european ”Euvsdisinfo.eu”, care are drept obiectiv analiza campaniei de dezinformare derulată prin canale media pro-Kremlin în UE și țările partenere din Est, Balcanii de vest și vecinătatea de sud a Uniunii Europene. Disinfo Database conține în acest moment 13772 de articole cu mesaje care sunt dovedite ca ”înșelătoare sau false în urma confruntării lor cu dovezi și fapte disponibile în mod public” și ”care provin de la un organ de presă finanțat de Kremlin sau de la o altă sursă de informații care are legături clare cu Federația Rusă”. Un articol de presă ori, în general, un mesaj care dezinformează este, în contextul metodologiei și monitorizării grupului de cercetare al EUvsDisinfo, cel care oferă o descriere parțială, distorsionată sau falsă a realității bazate pe fapte, în conformitate cu narațiunile stabilite de Kremlin sau care sunt favorabile Kremlinului.
Analiza noastră se referă la o parte din monitorizarea făcută între 4 martie – 5 aprilie și cuprinde 56 de articole apărute în aproape 250 de mijloace de comunicare în masă ce pot fi accesate online.
------------------
Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News