Guvernul britanic dorește să achiziționeze 12 noi submarine nucleare care vor transporta arme convenționale la bord, potrivit unui anunț făcut de Cabinetul prim-ministrului Keir Starmer, duminică seară.
Atunci când Joe Biden candida doar la funcția de președinte, el a arătat clar că, dacă va fi ales, va stabili un nou curs în abordarea problemelor nerezolvate din Orientul Mijlociu și va restabili o oarecare normalitate (încă nu o definise foarte bine) într-o regiune care este istoric frâmântată și plină de neprevăzut. El s-a angajat să refacă, chiar să îmbunătățească acordul nuclear cu Iranul, să pună capăt războiului din Yemen, să sprijine reluarea negocierilor de pace israeliano-palestiniene și să reia sprijinul american pentru kurzii din Siria. În tot același timp, candidatul Biden dorea să remodeleze relațiile cu Turcia, care în opinia sa deveniseră mult prea lipsite de conținut, permițând diversele derapaje (așa le definea el) ale raisului de la Ankara.
Deși au trecut șase luni de la instalarea sa în funcția de președinte ale SUA, toate aceste propuneri încep să își găsească locul într-o strategie americană globală și coerentă. Se poate spune că timpul este scurt, dar atunci când reprezentantul tău este lăsat să aștepte la un hotel, în Viena, săptămână după săptămână, nefiind invitat la negocierile nucleare 5+1, cele cu Iranul, atunci se poate spune că problemele de identificare a unor soluții noi la problemele vechi devine o chestiune nu numai de inteligență dar și de urgență națională.
În cazul concret de la Viena, cel al negocierilor nucleare cu Iranul, la aproape patru săptămâni de la începerea lor, SUA nu au putut nici măcar călca în sala unde acestea au loc, cele două puteri nucleare concurențiale, China și Rusia preluând de facto rolul de locomotivă.
Primus interpares, SUA nu reușesc să treacă de blocada fundamentală care o ridică atât China cât și Rusia, provocând un dialog la care, pe lângă cele două participă, doar puteri europene, Marea Britanie, Germania și Franța. Cei cinci practic au declarat clubul lor nuclear exclusiv, iar discuțiile cu Iranul devin contondente pentru Washington, care este garantul istoric al negocierilor nucleare cu orice actor, fie fostul URSS sau actorii nucleari emergenți cum ar fi Israel, Arabia Saudită, Coreea de Nord etc.
Pe cale de consecință administrația Biden are un timp extrem de scurt la dispoziție pentru a găsi calea spre redeschiderea dialogului cu Iranul în termenii săi, altfel deciziile nucleare de la Viena, dacă vor fi luate fără participarea SUA, vor consfinții un nou etaj de autoritate, nu neapărat intermediar și fără discuție la fel de puternic ca cel reprezentat de fostul JCPOA, care să valideze și opțiuni de securitate non americane.
Maximalismul politic iranian de astăzi, prin care Washingtonului i se cere să reducă sancțiunile economice și cele militare la adresa regimului de la Teheran, precum și refuzul brutal de a negocia retragerea din pozițiile câștigate de către forțele pro iraniene din Siria, Liban sau Irak, produc o ruptură de dialog pe care atât China cât și Rusia o exploatează într-un mod abil.
Excluderea de la orice formă de dialog a SUA, iar cele cinci puteri garante ale dialogului de la Viena confirmă prin însuși formatul oferit Iranului această tendință, induce sentimentul că se dorește construcția unei formule internaționale cu garanți statali alții decât America, fapt care ar zdruncina fundamental politica de aproape 80 de ani de unicitate americană în acest domeniu.
Minorarea importanței nucleare a Rusiei și încercările nereușite ale administrațiilor Obama și Trump de a impune obiectivele lor radicale unei Chine care nu are pilon nuclear principal ca model de apărare națională, au dus, de fapt, la un complex fundamental de frustrări care se regăsesc în formatul de astăzi de la Viena.
Ca atare, fiecare stat din Orientul Mijlociu înțelege că noua abordare a Americii, sau mai bine spus noua reașezare geopolitică americană, nu poate fi ignorată din cauza dependenței lor continue de SUA într-o formă sau alta. Orice actor își dă seama că intervenția geopolitică a Chinei prin imersarea sa în jocul regional schimbă fundamental datele problemelor din regiune. Ca atare în toate capitalele Orientului Mijlociu are loc o reevaluare a pozițiilor, ce păreau efectiv de nezdruncinat numai acum câteva luni.
Deși Biden își intensifică atenția asupra regiunii Asia-Pacific, continuare logică a politicilor atât obamiene cât și trumpiste, interesul geostrategic al Washingtonului și angajamentul față de aliații săi din Orientul Mijlociu rămân aceleași. Strategia diferă, însă, substanțial de cea a predecesorului său. Astfel, administrația Biden dorește să creează noi realități pentru țările afectate, la care acestea, în viziunea celor de la Washington trebuie să se adapteze în consecință.
Decizia lui Biden de a reveni la acordul cu Iranul, la care Israel și Arabia Saudită s-au opus vehement, forțează acum ambele țări să își reevalueze pozițiile. Ambele capitale știu că este iminent să se ajungă la o nouă soluție, cu rădăcini în cea originală, dar cu unele îmbunătățiri.
Și prima este practic recunoașterea Iranului ca prima putere nucleară cu regim religios la putere. Este o schimbare de paradigmă care propune reevaluări fundamentale atât la Ierusalim cât și la Riad. Cele două capitale, încet dar sigur, încep să realizeze că retragerea greșită a lui Trump din JCPOA a împins Iranul să escaladeze eforturile sale de înarmare nucleară, considerând că este unica soluție de supraviețuire la putere a regimului ayatolahilor.
Tehnologia nucleară militarizată nu este folosită astăzi decât ca argument al validității internaționale a regimului iranian, astfel că astăzi SUA, după patru ani de trumpism cu voce tare, trebuie să încerce să construiască o punte care devine imorală, dar care oferă o deschidere și celuilalt ”jucător” rebel nuclear, Coreea de Nord.
Prin eforturile de construire a noi centrifuge avansate, permițându-i Iranului să îmbogățească cantități mai mari și o calitate superioară a uraniului, acesta este tot mai aproape de construirea unei arme nucleare capabile să schimbe complet echilibrul din regiune. Un profil nuclear ofensiv la Teheran propune Israelului puține soluții de negociere defensivă, chiar și după pacea curajoasă pe care lumea arabă a acceptat-o cu statul evreu. Problema principală va fi că populațiile arabe care înconjoară statul Israel nu vor dori să fie ținta unui șantaj nuclear din partea persană, stat non arab, pentru salvarea altui stat (Israel) tot non arab. Căci din punct de vedere al proiectului iranian, o rachetă nucleară ofensivă va detona fragilul echilibru arab, provocând apariție sentimentelor gregare și rănilor adânci, care nici astăzi nu au fost rezolvate.
De aceea pentru Israel și Arabia Saudită, singura opțiune practică este de a colabora cu SUA. China și Rusia au cu siguranță influența lor în regiune, dar nu se compară nici pe departe cu cea a SUA. Prin formatul de la Viena, de la care lipsește exact cel mai influent actor nuclear, tocmai dislocarea acestei influențe majore se dorește. Iranul este dispus să negocieze partea sa de influență tocmai pentru a disloca SUA, știind că regional, în afară de Israel, nici o țară arabă nu are forța și puterea reală de a se opune expansiunii sale lente, dar sigure în regiune. Opțiunile politice expansive ale lui Suleymani, generalul executat cu o dronă de către administrația Trump sunt confirmate mai mult decât oricând.
Pentru a se asigura că noul acord în curs de dezvoltare va fi atent monitorizat, în special în ceea ce privește clauzele de caducitate, Tel Aviv și Riad au nevoie de SUA. Dar acestea nu par pentru moment a găsi drumul spre sala de negocieri.
Orice gest ar face spre un cât de mic dialog cu Teheran, va produce uriașe dislocări în dialogul cu Koreea de Nord, de fapt cu China pe dosare nucleare care nu privesc sub nici o formă Orientul Mijlociu. Desigur că pentru a încuraja noile paradigme, SUA vor impune agenda lor proprie celor doi actori.
Pentru Israel, dosarul statalității palestiniene, înghețat brutal de către administrația Trump și aproape distrus prin planul său de pace niciodată pe deplin înțeles de către cei din regiune, cu obiective ascunse de meandrele minciunilor ginerelui Kushner, devine, pe zi ce trece, o grenadă fierbinte. Cine și-a imaginat o clipă că un tunel prin care erau obligați palestinienii să traverseze Israel, pe sub pământ, ca niște slugi pe care care boierul de deasupra nu dorește să îi vadă la lumina zilei, era soluția (segragaționistă, rasistă și insultătoare la adresa palestinienilor, dar atât de caracteristică pentru primitivismul cultural și politic al echipei Trump&Kushner), atunci nu a înțeles de loc excrocheria pe care acel plan de pace o reprezenta.
Pe de altă parte, poziția lui Biden cu privire la conflictul israeliano-palestinian a fost foarte consistentă încă de pe vremea când era senator, considerând că soluție existenței a două state rămâne singura opțiune viabilă. Odată instalat la Casa Albă a ordonat reluarea imediată a ajutorului financiar acordat Autorității Palestiniene, suspendat fără argumente de către Trump, și a cerut Israelului să se abțină de la anexarea oricărui teritoriu palestinian, alături de limitarea severă a extinderii așezărilor israeliene existente în Cisiordania.
Având în vedere eșecul Israelului de a forma un guvern de coaliție după patru alegeri în doi ani, împreună cu dezordinea politică dintre palestinieni, este puțin probabil ca ambele părți să poată relua cu seriozitate negocierile de pace în condițiile actuale. Mai mult, atât prim-ministrul Netanyahu, cât și președintele Abbas, care sunt blocați în vechile lor poziții, trebuie mai întâi să părăsească scena politică înainte ca orice discuții reale de pace să se poată relua.
De aceea, orice s-ar spune, jocul de la Viena, că place sau nu micilor actori regionali și aliaților conjuncturali zgomotoși, poate exprima o soluție de repornire a mai multor dialoguri în același timp. Revenirea la o cât mai normală capacitate de dialog dintre SUA și Iran presupune, printre altele, o tentativă de rezolvare a statalității palestiniene(măcar atât dacă nu o serioasă abordare), cauză în care Iranul a investit decenii de eforturi și resurse umane.
Iranul va condiționa reacceptarea SUA la masa negocierilor nucleare, alături de calitatea superioară a relaților bilaterale directe cu SUA și cu o rescriere, in extenso, a mai multor dosare regionale, printre care cel palestinian este critic și crucial pentru supraviețuirea ayatolahilor la putere în Teheran. Lucru pe care Ierusalim, mai ales dupa deceniul Netanyahu de maximalism politic anti palestinian, nu este pregătit să îl facă.
Cu toată opoziția Israelului, relațiilor bilaterale directe dintre Washington și Teheran vor oferi în cele din urmă cea mai bună opțiune, și nu coaliții de strânsură, oportuniste de moment, care să rezolve doar fragmentar mozaicul de probleme severe pe care Orientul Mijlociu îl are lăsat ca moștenire. Mai mult, pentru a împiedica Iranul să achiziționeze arme nucleare pe termen lung SUA au nevoie de un nou fundament pentru a asigura continuitatea influenței fundamentale la Iersualim.
Riadul nu se află nici el în zona de pace. Solicitarea fermă a președintelui Biden de a se pune capăt războiului devastator din Yemen nu a căzut pe urechi surde, nici la Riad, nici la Teheran. Decizia administrației sale de a suspenda toate exporturile de arme către Arabia Saudită, tocmai pentru a nu pune benzină peste un foc deja întețit, a transmis un mesaj clar regatului saudian că războiul trebuie să se încheie.
Ayatolahii din Iran au înțeles și ei, de asemenea, că nu mai de câștigat din continuarea războiului, care îl sprijineau tocmai pentru a dezechilibra al doilea mare actor pro american din regiune. De fapt, atât Arabia Saudită, cât și Iranul știau de mult că războiul lor din Yemen, purtat prin intermediari, era imposibil de câștigat și căutau fiecare o ieșire care să le salveze onoarea. Spre stupefacția lumii, fiecare aștepta o decizie de la Washington. Deși Trump nu a dorit, pentru că nu îi servea imagologic la nimic, imersarea americană în Yemen, Biden se vede nevoit să ofere ceva Tehranului.
Mai mult, sprijinul necondiționat pe care acesta l-a acordat lui Netanyahu și prințului moștenitor saudian, tocmai pentru ca aceștia doi să promoveze planul său de pace, s-a dovedit insuficient pentru a regla tocmai influența iraniană deja amenințătoare în regiunea Golfului. Acolo, Iranul începuse deja să se manifeste ca putere suverană, amenințând un traseu de navigație critic pentru autoritatea SUA.
Trump și naționaliștii săi nu au reușit nici măcar să sperie cămilele din deșert cu sancțiunile zgomotoase pe care le impuneau unui Teheran deja salvat economic și financiar de către coaliția Beijing-Moscova. Căci guvernul iranian, având spatele asigurat de către cele două puteri euroasiatice, va tura la maximum motoarele proiecției sale de putere atât în apele liniștite ale Golfului Oman cât și la Mediterană. Administrația Trump nu a prevăzut sau nu a realizat masivitatea infiltrării persane peste banda clasică de transmisie a postului preferat Fox News și s-a trezit obligată să rezolve problema Yemen, fapt care i-a displăcut profund lui Donald Trump. Profilul conflictului local nu corespundea planului global de constructor al păcii creionat de cuplul Trump&Kushner și nu oferea platforma cultului personalității care se dorea construită la semnarea tratatelor de pace dintre Israel și lumea arabă.
De aceea astăzi, Biden a propus tăierea efectivă a nodului gordian, și anume formare unui guvern de împărțire a puterii între rebelii houthi și autoritatea legitimă din Sanaa. Soluția răspunde, dacă este să ascultăm surse diplomatice implicate în discuțiile actuale saudite-iraniene, atât necesarului de influență al Iranului cât și ieșirii Arabiei Saudite, cu onoare, dintr-un conflict care eroda permanent locul lor de conducător al lumii arabe. Pentru Israel este pozitiv pentru că oprește alienarea aliatului său, deci pierderea de viteză a Riaduui în relațiile sale cu regiunea.
Contrar agresivității și turpitudinilor administrației Trump sau tentativelor nereușite de a bloca internațional China, astăzi lumea evoluează spre paliere de autoritate sectoriale care, teoretic, ar trebui să producă mai mult echilibru și predictibilitate. Regionalizarea politicii mondiale se observă din ce în ce mai mult. Secretarul de stat Blinken este, de altfel, adeptul principal al sectoarelor regionale care se intersectează în interiorul planului american general pentru următoarele decenii. Dacă Trump a agravat și mai mult diferitele conflicte endemice din Orientul Mijlociu (temporar și din fericire cu fără prea multe consecințe fatale națiunilor implicate), hotărârea actualei administrații de a le rezolva și de a schimba dinamica sectorială, poate reuși să avanseze soluții care au fost conștient eludate de către actorii implicați din ultimii ani. Este o șansă pe care toți cei interesați de a rămâne pe mai departe la putere, că au domiciliul la Ierusalim sau Riad, Teheran sau Viena ar trebui să o accepte imediat.
Nota redacției DefenseRomania: Analiza reprezintă opinia autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Guvernul britanic dorește să achiziționeze 12 noi submarine nucleare care vor transporta arme convenționale la bord, potrivit unui anunț făcut de Cabinetul prim-ministrului Keir Starmer, duminică seară.
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Pe fondul unei Rusii din ce în ce mai agresive, statele europene membre ale NATO se confruntă cu o provocare bugetară majora. Summitul NATO din iunie de la Haga va stabili oficial ''noile obiective pentru 2025'' (CT25), care impun o creștere semnificativă a cheltuielilor militare. Olanda a estimat că îndeplinirea cotei sale din CT25 va costa 16-19 miliarde de euro anual, pe lângă bugetul existent, ajungând la aproximativ 3,5% din PIB – noua țintă asumată de NATO.
Comisia Europeană a publicat miercuri, 28 mai, documentul privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră. Principalele acțiuni vizează dezvoltarea și protecția coridoarelor de mobilitate militară, precum și protecția platformelor energetice din Marea Neagră, în contextul în care, începând cu anul 2027, România va extrage gaze din perimetrul Neptun Deep.
Aproape că ne-am obișnuit să privim cu îngăduință ușurința cu care președintele Donald Trump face declarații uneori hazardate, alte ori contradictorii referitoare la probleme extrem de importante cu care se confruntă lumea. Însoțite însă de anumite acțiuni, ideile repetate în mai multe contexte ajung să contureze o posibilă imagine îngrijorătoare pe care președintele american pare să și-o dorească la nivel global, și anume împărțirea lumii în sfere de influență între Statele Unite, Rusia și China.
Europa își intensifică în mod semnificativ sprijinul militar acordat Ucrainei, înarmând armata ucraineana cu sisteme avansate de apărare aeriană, artilerie și avioane de luptă, în timp ce Rusia respinge ferm orice nou acord de încetare a focului și se pregătește pentru o nouă ,,ofensivă de vară''. Această schimbare decisivă vine după avertismentele repetate ale Uniunii Europene, care își mobilizează acum pe deplin resursele pentru a ajuta Ucraina.
Ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Khrenin, a anunțat miercuri (28.05.2025) că cel mai mare exercițiu militar comun din acest an cu Rusia - Vest-2025 - se va muta de la granițele de vest în interiorul țării. Această decizie are ca scop contribuția la reducerea tensiunilor din regiune, a explicat Khrenin, scrie agenția de presă slovacă TASR, pe baza unui raport de pe site-ul radiodifuzorului public estonian ERR.
Președintele României, Nicușor Dan, a avut marți seară o convorbire telefonică cu președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, marcând primul contact la nivel înalt cu administrația republicană de la Washington de la preluarea mandatului său. Discuția, care a durat aproximativ 10 minute, a abordat teme esențiale precum securitatea, domeniul energetic și situația din Ucraina, potrivit surselor politice citate de Digi24.
Rusia a lansat in ultimele zile cel mai intens val de atacuri împotriva Ucrainei de până acum, marcând trei nopti consecutive de bombardamente aeriene intense și diminuând și mai mult sperantele unei soluții pașnice la conflictul care dureaza de mai bine de trei ani. Oficialii ucraineni au raportat un număr impresionant de 355 de drone utilizate de rusi in atacul de duminică seara, cu un total de 900 de drone lansate de vineri până duminică.
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Germania este cel mai important susținător european al Ucrainei, o demonstrează și noua serie de anunțuri, făcute în ultimele zile.
Merz a declarat că a acceptat oferta Franței de a purta discuții privind cooperarea în domeniul descurajării nucleare.
Un bombardier supersonic Su-34 s-a prăbușit în regiunea Nijni Novgorod din Federația Rusă, a confirmat Ministerul rus al Apărării.
Președintele american Donald Trump a declarat că va lua în considerare deportarea lui Elon Musk în Africa de Sud, țara în care s-a născut și a crescut miliardarul.
Membrii grupării Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) vor începe să depună armele în cadrul unei ceremonii de dezarmare care va avea loc în Kurdistanul irakian în prima parte a acestei luni, după cum a relatat publicația kurdă Rudaw.
Marți, 1 iulie, dronele ucrainene au atacat Uzina Electromecanică Kupol din orașul rusesc Ijevsk, situat la aproximsativ 1.300 de kilometri de Ucraina.
Forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruse în regiunea Sumi și încă mai dețin un cap de pod în raionul Glushkovsky din regiunea Kursk. Anunțul a fost făcut, pe 30 iunie, de Statul Major General (SMG) ucrainean, după ce Wall Street Journal (WSJ) a relatat, duminică, că înaintarea rușilor în Sumi a fost posibilă și pentru că pozițiile ucrainene de apărare nu au fost amenajate corespunzător.
Conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan s-a adâncit și mai mult după ce anchetatorii din orașul industrial rusesc Ekaterinburg au efectuat săptămâna trecută o serie de raiduri asupra etnicilor azeri suspectați de implicare în crime nerezolvate din trecut, inclusiv crime în serie.
Atlantic Council își consolidează prezența în Europa de Est prin deschiderea unui birou regional la București, pentru a sprijini cooperarea transatlantică în domenii strategice precum securitate, energie și tehnologie.
Într-un moment ce scoate în evidență o contradicție strategică periculoasă pe flancul estic al NATO, Ministerul Apărării Naționale din România a atribuit un contract de 10,1 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) companiei de stat CFR Marfă pentru „transport militar feroviar”. Problema? Infrastructura pe care se vor deplasa aceste transporturi este „jalnică”, după cum a spus la începutul anului generalului american Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.
Într-o demonstrație clară de forță și determinare, Norvegia își va disloca în Polonia, în această toamnă, cele mai avansate avioane de vânătoare, Lockheed Martin F-35A Lightning II. Misiunea lor este una extrem de precisă si are ca obiectiv să formeze un scut deasupra celui mai important nod logistic pentru ajutorul militar occidental destinat Ucrainei – aeroportul Rzeszow-Jasionka.
Armata ucraineană pare să fi orchestrat unul dintre cele mai complexe și ample atacuri cu rachete de la distanță de până acum, lovind simultan ținte militare în teritoriile ocupate și în mai multe regiuni din interiorul Rusiei. Operațiunea, care a avut loc aseara, nu este doar o simplă răzbunare, ci o demonstrație clară a capacităților în creștere ale Kievului de a proiecta forță adânc în spatele liniilor inamice și de a testat limitele sistemelor de apărare aeriană rusești.
Confruntată cu realitatea brutală a războiului din Ucraina, unde resturi de drone rusești au căzut în mod repetat pe teritoriul său, România pare că accelerează masiv construcția unui scut antiaerian modern și stratificat. Printr-o serie de programe de înzestrare în valoare totală de peste 2,6 miliarde de euro, ţara noastră se pregătește să închidă o vulnerabilitate critică în arhitectura sa de securitate.
La Kazan, în inima complexului militar-industrial al Rusiei, imagini recente din satelit dezvăluie o activitate intensă. Kremlinul investește aproximativ un miliard de euro pentru a extinde masiv uzina de aviație care produce și modernizează bombardierele sale strategice Tu-160 „Blackjack” și Tu-22M3 „Backfire”. O nouă hală de producție, cu o suprafață de 19.000 de metri pătrați, echivalentul a trei terenuri de fotbal, este construită pe repede înainte. Pe hârtie, planul este grandios. În realitate, este un pariu disperat.
Armata Statelor Unite ale Americii face un pariu calculat în cursa înarmării hipersonice. În loc să mizeze totul pe arme strategice, mari și extrem de costisitoare, a decis să echipeze legendarul său sistem de artilerie HIMARS cu o rachetă hipersonică mai mică, mai ieftină și mai agilă: Blackbeard Ground Launch (GL).
Serviciile secrete americane au interceptat o conversație telefonică confidențială între doi înalți oficiali iranieni care încercau să înțeleagă de ce atacurile americane asupra instalațiilor nucleare ale Republicii Islamice au fost mai puțin distructive decât se aștepta Teheranul, a relatat The Washington Post duminică, 29 iunie, citând mai multe surse de încredere.
Trupele ruse controlează deja întreaga regiune Lugansk, a declarat în seara zilei de luni (30.06.2025), Leonid Pasechnik, șeful administrației de ocupație a regiunii ucrainene, potrivit agenției de știri ruse Interfax. Kievul nu a comentat afirmațiile sale, iar declarații similare ale părților beligerante nu pot fi verificate independent în condiții de război. Dacă informațiile sunt confirmate, regiunea Lugansk va fi prima regiune ucraineană ocupată complet de Rusia de la invazia sa în țara vecină în 2022, a notat AP.
Jakub Jaworowski, ministrul activelor statului, a dezvăluit că Polonia va crește de cinci ori producția de muniție de calibru mare.Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Televiziunea de stat chineză a publicat joi o animație care înfățișează, se pare, un nou tip de bombă concepută pentru a dezactiva centralele electrice, întrerupând efectiv alimentarea cu energie electrică a unei întregi zone care se confruntă cu un atac chinez.
Dronele Shahed sunt folosite de ruși pe scară largă, dar Kievul ar putea să neutralizeze în curând problema.
Ministerul Apărării al Ucrainei a testat cu succes și a aprobat pentru utilizare în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei noului complex terestru robotizat fără pilot autohton Muraha (ucr. Мураха). În traducere din limba ucraineană, „Furnica”.
Luni, 30 iunie 2025, a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de către Preşedintele României, Nicușor Dan.
Rușii au adunat până la 50.000 de soldați în regiunea Sumî din Ucraina, depășindu-i numeric de trei ori pe apărătorii ucraineni, a relatat duminică Wall Street Journal (WSJ). Trupele rusești se află în prezent la aproximativ 19 kilometri de capitala regională.
La o săptămână după bombardamentul american de weekendu-trecut, iranienii s-au întors la instalația nucleară de la Fordow. Majid Takht-Ravanchi, secretarul ministrului de externe iranian, a declarat pentru BBC că negocierile suplimentare cu SUA ar fi posibile doar dacă Statele Unite se angajează să nu mai comită atacuri similare.
O acuzație dură, venită recent din partea unui înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA, zguduie lumea tehnologiei: DeepSeek, startup-ul chinez de inteligență artificială care a uimit Silicon Valley, nu mai este doar un concurent comercial pentru chatboții americani cu inteligență artificială. Potrivit Washingtonului, DeepSeek a devenit un instrument al armatei chineze și al aparatului de informații de la Beijing, care utilizează o rețea de companii-fantomă pentru a eluda sancțiunile americane și pentru a facilita accesul la tehnologii moderne.
Teheranul pare că și-a pierdut răbdarea. După ani de așteptare pentru avioanele de luptă rusești Su-35 care nu au mai sosit, Iranul își reorientează strategia de achiziții militare către Beijing. Surse multiple indică faptul că negocierile pentru achiziționarea avionului de luptă multirol chinez Chengdu J-10C, supranumit în cercurile de apărare „Ucigașul de Rafale”, s-au intensificat, semnalând o schimbare majora în peisajul geostrategic din Orientului Mijlociu.
Blocul este convins că restricțiile împotriva Federației Ruse în condițiile actuale ar trebui menținute și, dacă este necesar, consolidate.
Comunitatea ucraineană din București a organizat, pe 28 iunie 2025, un eveniment de solidaritate intitulat „Întoarce-te viu”, cu ocazia Zilei Internaționale de Susținere a Victimelor Torturii. Evenimentul a avut loc în fața Teatrului Odeon din București și a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și a tratamentului inuman la care sunt supuși prizonierii de război și civilii ucraineni în Federația Rusă.
Fără îndoială, revolta de 24 de ore orchestrată de Evgheni Prigojin în iunie 2023 a fost un șoc pentru sistemul politic al Rusiei. Lumea a privit cu sufletul la gură cum mercenarii Wagner au ocupat un cartier general militar și au pornit într-un marș spre Moscova, o provocare directă la adresa autorității președintelui Vladimir Putin. Dar a vedea acest eveniment doar prin prisma ambițiilor lui Prigojin înseamnă a rata imaginea de ansamblu, una mult mai periculoasă pentru Kremlin.
Armata Statelor Unite ale Americii accelerează eforturile pentru a construi o armată de lansatoare de rachete ,,robotizate'', o mișcare menită să sporească letalitatea și să protejeze soldații în fața amenințărilor unui viitor conflict de mare intensitate. Într-o mișcare decisivă, Biroul pentru Capacități Rapide și Tehnologii Critice (RCCTO) al U.S. Army a inaintat o solicitare pentru un nou program ambițios, denumit Common Autonomous Multi-Domain Launcher (CAML).
La recentul summit NATO de la Haga, într-o mișcare mai puţin aşteptata ce a evidenţiat o falie strategică în interiorul alianței, președintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a cerut direct omologului său francez, Emmanuel Macron, să deblocheze un acord crucial pentru apărarea aeriană a Turciei. Miza: accesul la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T, o componentă vitală pe care Ankara o consideră esențială pentru ambițiosul său program național, denumit „Cupola de Oțel” (Steel Dome).
Regatul Unit a anunțat recent că va trimite Ucrainei un nou pachet de asistenta militara care consta in sisteme de apărare aeriană. Ajutorul oferit de Marea Britanie include 350 de rachete avansate cu rază scurtă de acțiune (ASRAAM) și cinci lansatoare mobile suplimentare, cunoscute sub numele de sistemul Raven. Valoarea acestui pachet este 70 de milioane de lire sterline si nu va fi suportat de contribuabilul britanic, ci va fi acoperit din dobânzile generate de activele rusești înghețate în Marea Britanie.