Gambitul țarului pe tabla de șah - Ucraina. Rusia nu invadează la oră fixă, dar pregătește ceva
Federația Rusă pare că a schimbat tactica și accentuează un narativ prin care pregătește terenul pentru o posibilă acțiune militară în Donbas, estul Ucrainei, fie convențională, fie prin sprijin direct și asumat acordat forțelor separatiste pro-ruse, implicare pe care rușii o au în conflict încă din 2014 de la ocuparea și apoi anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.
Președintele rus Vladimir Putin și Serghei Șoigu, ministrul Apărării de la Moscova, în 2013, în timpul unei inspecții asupra unor exerciții militare ale forțelor armate ale Federației Ruse. Sursă foto: Kremlin
Federația Rusă nu a invadat Ucraina pe data de 16 februarie, așa cum au atras atenția serviciile de informații occidentale, dar acest lucru nu înseamnă că pericolul a trecut. Dimpotrivă.
Nu am niciun dubiu că diplomația, hotărârea fermă privind implementarea unor sancțiuni fără precedent și mai ales unitatea de care a dat dovadă Occidentul, cu interese particulare naționale de multe ori opuse blocului european ca întreg, a descurajat și a blocat o aventură militară rusă în Ucraina în aceste ultime săptămâni. Vladimir Putin a tatonat terenul - să ne amintim că tehnica militară e dislocată la granițele Ucrainei încă din aprilie 2021 - dar lecția martie 2014 ne-a învățat că Moscova înțelege doar dialogul bazat pe forță, fie ea și diplomatică. Latența din jurul ocupării și anexării Crimeei și starea de dolce far niente a Occidentului din 2014 au dispărut.
Ieri am avut parte de cele mai ample ciocniri din 2015 încoace, între forțele separatiste din estul Ucrainei, susținute de Federația Rusă, și Armata ucraineană ceea ce ne demonstrează că lucrurile sunt departe, din păcate, de o dezescaladare.
Însă noua direcție a narativului rus a fost dată de la cel mai înalt nivel. Președintele Vladimir Putin, în timpul conferinței cu Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, a acuzat că în Donbas are loc un „genocid”.
Există temeri reale că Federația Rusă construiește un narativ fals pentru a justifica o intervenție militară în estul Ucrainei ori o susținere asumată a forțelor separatiste.
În plus, „țarul” de la Kremlin are pe masă o rezoluție de recunoaștere a zonelor secesioniste, așa-zisele republici autoproclamate din Donețk și Lughansk. Un asemenea instrument folosit politic, poate fi mult mai periculos pe termen lung decât presiunea militară de la graniță.
Mai este și politica pașaportizării în estul Ucrainei, unde Federația Rusă a acordat aproximativ 700.000 de pașapoarte cetățenilor ucraineni, fapt care i-ar permite să susțină că o intervenție militară e necesară pentru protejarea cetățenilor ruși. În acest sens la Moscova există din 2009 cadru legal.
Prin Legea apărării, modificată în 2009, președintele rus poate dispune intervenția militară fără acordul Consiliului Federal - camera superioară a Parlamentului - pentru apărarea cetățenilor ruși din străinătate sau apărarea unui stat care a cerut ajutorul Federației Ruse.
Groapă comună în Lugansk, cetățeni ruși persecutați, politica pașaportizării în Donbas. Rusia își pregătește terenul pentru a justifica o agresiune de facto sau de jure asupra Ucrainei
În direcția acestei noi strategii a Kremlinului, a narativului privind „genocidul” care are loc în Donbas împotriva cetățenilor ruși, se îndreaptă și diplomația rusă care pare să pregătească terenul prin justificarea unei aventuri militare.
E suficient să privim spre poziția oficială de azi a lui Anatoli Antonov, ambasadorul Federației Ruse în Statele Unite ale Americii, care denunță ceea ce el numește ca fiind „sprijinul politic și militar” al SUA de „asimilare forțată a rușilor din Ucraina”.
Diplomatul rus vorbește inclusiv de o groapă comună la Lugansk, unde ar fi aruncați 300 de ruși după ce au fost uciși din simplul motiv că ... vorbesc limba rusă. O retorică ce transpune către tragedia din anii 1940, generată de două regimuri autoritare și criminale, în această parte a Europei, pe care istoricul Timothy Snyder a denumit-o atât de reprezentativ „Tărâmul morții”.
Desigur, Moscova nu prezintă dovezi în acest sens. Dar știe și ea că o minciună repetată la nesfârșit devine adevăr.
Vorbind de genocidul din Donbas, ambasadorul rus în SUA afirmă: „Cum altfel se poate interpreta bombardarea zonelor rezidențiale de către forțele armate ucrainene cu lansatoare de rachete” sau „descoperirea unei gropi comune în apropiere de Lugansk, cu aproape 300 de civili, uciși doar pentru că au considerat că limba lor maternă este rusa”.
Diplomatul acuză SUA nu doar că ignoră „politicile de asimilare forțată a rușilor în Ucraina, dar le acceptă prin sprijin politic și militar”, amintind că Moscova va proteja și asigura drepturile „milioanelor de ruși care trăiesc în Ucraina”.
De remarcat faptul că ieri, la Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, cu nici 24 de ore înainte de afirmația ambasadorului rus, a atenționat exact asupra acestui narativ.
Șeful diplomației americane sublinia că serviciile americane au atenționat asupra faptului că Moscova va fabrica pretexte, printre care posibil atac terorist, gropi comune inventate în estul Ucrainei, atacuri cu arme chimice sau drone împotriva populației civile.
Rusia nu are nevoie să anexeze așa-zisele republici Donețk și Lughansk ci interesul ei e federalizarea Ucrainei și implementarea Acordurilor de la Minsk
Pe de altă parte situația din Donbas e total diferită față de Crimeea 2014. În comparație, înainte de anexarea ilegală a peninsulei, propaganda rusă a pregătit timp de mai mulți ani acest scenariu.
Din acest motiv nu cred că președintele Putin va semna prea curând rezoluția de recunoaștere a republicilor secesioniste din Donbas ci va folosi rezoluția ca instrument de șantaj politic. Pentru că semnarea ei ar duce la prăbușirea Acordurilor de la Minsk, iar Kremlinul e interesat de implementarea, mai ales a punctului 4 din Acord:
„Inițierea negocierilor pentru autoguvernarea provizorie în regiunile Donețk și Lugansk, în conformitate cu legislația ucraineană, în scopul recunoașterii de către Parlamentul de la Kiev a unui statut special pentru aceste regiuni”
Excluzând scenariul unei lovituri de stat, cel mai fericit mod pentru Moscova prin care Federația Rusă blochează drumul euro-atlantic al Ucrainei este federalizarea ei, sau cu alte cuvinte recunoașterea unui statut special pentru regiunile secesioniste din estul țării care ar trebui să aibă drept de veto. Să nu uităm că după anexarea Crimeei scopul ruperii Donbasului și susținerea financiară și militară a separatiștilor a fost tocmai blocarea acestui drum. Donbas nu e Crimeea, iar un truism pe care uneori mulți îl trec cu vederea, intenționat sau nu, e că un stat pe teritoriul căruia se desfășoară un conflict, fie el și înghețat, nu poate adera la NATO.
Prin orchestrarea unui conflict militar sub steag fals, pornit din interiorul celor două autoproclamate republici, prin susținere acestora cu tehnică militară, companii private de mercenari, celebri „omuleți verzi”, forțe speciale fără însemne militare și prin evitarea unei intervenții militare convenționale, Moscova ar avea o posibilitate să evite pachetul de sancțiuni al Occidentului.
Rămân speculații pe hârtie. Pentru că nimeni nu știe ce e în mintea „țarului” de la Kremlin care a demonstrat de-a lungul timpului că deși îi place predictibilitatea, e adeseori imprevizibil. Profesorul Valentin Naumescu remarca atât de bine că la finalul acestui an rușii vor marca 100 de ani de la fondarea URSS iar Vladimir Putin ține la aspecte ideologice și e foarte probabil să dorească să celebreze evenimentul cu o victorie a Rusiei, apoi să se întoarcă la masa de negocieri. Toate scenariile sunt cu siguranță pe masa Kremlinului.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
