Dincolo de detalii, de personajele histrionice sau senile, de exaltări și de depresii, de gestică și de zgomot, în SUA se încheie o epocă istorică și începe alta.
Se termină, în fine, ordinea mondială bipolară. Nu s-a terminat ea oare în 1989, odată cu înțelegerile sovieto-americane de la Malta, sau măcar în 1991 la dispariția URSS? Nu a fost blocul capitalist victorios în Războiul rece și încetarea acestuia nu a făcut loc ordinii unipolare americane, consacrând pax americana ca model al ordinii mondiale? Nu!
Ordinea bipolară a fost una anațională (a fost structurată pe criterii ideologice, iar nu etno-culturale, ideologia transcendând etnia / națiunea) și logica ei esențială a fost aceea a luptei și unității contrariilor aflate în echilibru; un echilibru care, fie el și precar, a menținut pacea lumii, fie ea și relativă. Pe vremea acelei ordini, conflictele naționale, care împinseseră omenirea în două războaie mondiale numai în secolul al XX-lea, au fost înghețate, pentru a fi readuse la viață odată cu sfârșitul ei. Să adăugăm că acea ordine a fost una globală, chiar dacă în cadrul său au coabitat două sisteme de organizare a societății, căci legile ei de mișcare, dinamica sa, stabilitatea și securitatea sa au fost rezultatul acestui pluralism (mai exact dualism)... global. Parafrazând formula lui Deng Xiaoping de mai târziu, referitoare la China, putem vorbi despre „o singură ordine, cu două sisteme”; de fapt, un singur sistem global, cu două sub-sisteme.
Când unul dintre contrariile care, sprijinindu-se unul pe celălalt, asigură funcționarea unor asemenea sisteme, se prăbușește, în mod necesar se prăbușește și celălalt. Pe locul celor două se ridică o altă ordine. Iluziile sau încăpățânările întâmplătoare ale unora, pot întârzia acest deznodământ, dar nu îl pot evita.
După 1990, respectiv după dizolvarea blocului sovietic, ceea ce mulți au crezut a fi o ordine unipolară nu a fost decât o perioadă de tranziție a cărei legitate principală a fost treptata dispariție a blocului capitalist și a puterii americane ca putere globală. Pe măsură ce procesul a avansat, locul a ceea ce părea a fi unipolarism american a fost luat de dezordinea unui multipolarism asimetric spontan, cu care și prin care se pune punct bipolarismului.
Semnele emancipării Europei occidentale de sub tutela SUA apăruseră încă în 1991-1992. Semnele decadenței SUA ca superputere globală supraviețuitoare apăruseră odată cu instalarea administrației Bush Jr., tot în condițiile unei mari fraude electorale ce nu a mai putut fi ascunsă privirii. Unul dintre cele mai relevante a fost refuzul Consiliului de Securitate al ONU, întâmplător prezidat de Germania, de a autoriza intervenția militară în Irak, care, potrivit tezei oficiale a Washingtonului, era menită a confisca armele de distrugere în masă ale dictatorului Saddam Hussein, în realitate inexistente. (Aceasta a facilitat intrarea în NATO a României, în așa fel încât, după expresia lui Donald Rumsfeld, „noua Europă”, încă pro-americană, să ia locul „vechii Europe”, tot mai americano-sceptică.)
Ce a dorit oligarhia ocultă americană cu alegerea lui Barak Obama, primul președinte de culoare al SUA, ține de domeniul întâmplării. Ceea ce a ieșit este de resortul legității. Puterea americană în declin a evoluat de manieră schizofrenă, oscilând între abandonarea rolului de gardian global și acela de menținere a rolului de primus inter pares în procesul de standardizare a respectivei ordini, care se dorea o versiune resetată a „lumii construite de America” – cum suna titlul unei faimoase cărți a lui Robert Kagan (soțul neoconservator al teribilei Victoria Nuland, acum pe punctul de a reveni în administrația de tranziție Joe Biden).
Eșecul administrației Obama de a mobiliza toate resursele interne ale SUA, prin pace și integrare rasială, menținând astfel o ordine globală dacă nu păzită de America, cel puțin inspirată de ea, l-a adus la putere pe Donald Trump. După un neo-conservatorism de stânga, globalist, s-a apelat la neo-conservatorismul de dreapta, naționalist. Dincolo de trăsăturile lui personale, foarte criticabile, care țin tot de domeniul accidentalului, Președintele Trump, conștient sau purtat de instinct, a încetat opoziția făcută de globalismul imperial istoriei, și s-a plasat pe linia acesteia, poate și cu intenția de a salva imperialismul în formă națională. Astfel a șters ultimele urme ale bipolarismului și a încheiat istoria post-bipolarismului.
Criza democrației se manifestă deja de multă vreme. Caracteristicile sale principale sunt două.
Pe de o parte, imposibilitatea alegătorilor de a produce lideri de calitate intelectuală și morală. Devenite simplu spectacol și competiție între experții de marketing comercial, având ca țintă categoriile de populație cele mai vulnerabile la dezinformare și manipulare, alegerile au adus în fruntea statelor (inclusiv SUA), fie escroci fie oligofreni. Suprastructura politică a statului nu reflectă integral baza socială a acestuia, ci doar acele majorități formate din oameni cu un nivel de cultură (politică, dar nu numai) scăzut, cu o înțelegere deformată asupra modului de funcționare a statului, mari producători și depozitari de probleme dar insignifianți autori de soluții. Liderii unor asemenea alegători nu au cum le satisface așteptările.
Consecința este cealaltă dimensiune a crizei și anume ruperea iremediabilă a legăturii de încredere dintre aleși și alegători, dintre conducători și conduși. Chiar și atunci când conducătorii recomandă sau iau măsuri bune, acestea se izbesc de refuzul populației, avându-și ca izvor neîncrederea societății față de tot ceea ce vine din sfera politicului.
Ceea ce este „bun” cu acest electorat majoritar este că este gata să renunțe la drepturi (inclusiv cele ținând de sistemul democratic) de îndată ce este pus în fața unei amenințări aparent venite din afara politicului. Așa s-a întâmplat cu virusul SARS-Cov2 și pandemia Covid 19.
Nefiind tratată printr-o reformă corespunzătoare, criza s-a transformat în deces; unul subtil și indus, atunci când de frica virozei s-a acceptat, dacă nu chiar s-a cerut, desocializarea comunității umane (ca pregătire pentru destatalizarea națiunilor) și abolirea libertăților pentru care oamenii luptaseră până la moarte timp de secole, și altul brutal și spontan, constând în recurgerea la forță și la teroare (inclusiv teroarea de stat) pentru reducerea la tăcere a conștiințelor încă vii sau a forțelor anarhice. Asta se petrece acum în SUA.
Când statul are dificultăți în a număra voturile, iar rezultatele alegerilor se stabilesc fără o numărătoare completă și incontestabilă, nu se mai poate vorbi despre democrație. Când alegerile sunt nu doar contestate retoric, dar generează revolte de stradă, democrația, de a cărei esență este corectarea erorilor politice fără violență, la urne, a încetat să mai existe. Când alegerile sunt precedate de acte de vandalism, care determină, în numeroase centre urbane, retragerea forțelor de ordine și emergența unei puteri populare cu caracter anarhic, legitimată doar prin capacitatea de a răspândi teroare în jur, nu numai ordinea democratică a sucombat, ci și statul național (oricum l-am defini pe acesta). Când alegerile se desfășoară într-o atmosferă caracteristică stării de asediu, cu instituțiile publice și magazinele baricadate ca pentru a le apăra de uragane, cine mai poate numi asta democrație? Când sediul legislativului este luat cu asalt și ocupat de hoarde huliganice, pe care unitățile de pază nu le pot opri, iar legislatorii sunt puși pe fugă sau obligați să tragă cu revolverul în cetățenii răsculați, mai poate cineva susține că bâta nu a luat locul votului? Când ștafeta puterii, în loc să treacă liniștit de la o administrație la alta, în spiritul unității naționale și al concilierii dintre continuitate și discontinuitate, este predată armatei, aceasta fiind chemată „să asigure apărarea Constituției”, oricâtă autoreținere și înțelepciune ar arăta militarii, se cheamă că democrația a dispărut. Democrația presupune, printre altele, controlul civil asupra forțelor militare iar nu apărarea ordinii civile de către militari. Când forțele politice nu mai pot fi garanția ordinii constituționale și funcția de garant este transferată forțelor armate, democrația nici măcar virtuală nu mai este.
Democrația se mai caracterizează prin transparență, iar transparența, care oferă contextul propice pentru ca puterea să fie responsabilă, este legată indestructibil de libertatea de expresie. Despre ce democrație mai poate fi vorba acolo unde chiar mesajele Președintelui sunt cenzurate și blocate, precum și unde, o adevărată poliție a gândirii, elimină din discursul public și de pe rețelele sociale de comunicare, opiniile „incorecte politic”?
Violență, alegeri surogat, cenzură, lipsă de transparență, forțe oculte care dirijează guvernarea, anarhie locală și militarizare a acțiunii politice la nivel central, ca să nu mai vorbim despre anularea multor altor libertăți individuale (printre care libertatea de circulație, libertatea de asociere, libertate de întrunire și libertatea de a protesta) sub pretextul unei pandemii: acestea nu mai sunt semnul crizei, ci al decesului democrației.
Acest deces nu este unul accidental, ci este legic. Democrația și-a atins limitele istorice și este condamnată să se retragă într-o rezervă strategică din care nu se știe când, cum și unde va reveni. Până atunci se reinstaurează autoritarismul cu versiunile sale de extremă stângă și de extremă dreaptă. Cea mai mare și mai importantă democrație a lumii, cea americană, trece în neființă. Singurul lucru urgent care mai rămâne de făcut este să ne organizăm viața proprie într-o ordine statală (nu spun „națională” întrucât democrația moare odată cu statul național, în sânul căruia a luat naștere) nu doar iliberală, ci pur și simplu nedemocrată.
Cineva observa cu mare perspicacitate că marile firme comerciale proprietare de tehnologii care asigură comunicarea globală, în pofida cunoscutei lor goane după profit, au pierdut sume enorme ca urmare a blocării mesajelor Președintelui Donald Trump către compatrioții săi, pe motiv că nu ar fi corecte și adecvate. Cine apreciază că nu sunt corecte? Niște decidenți anonimi aflați în slujba unei puteri oculte și ilegitime. Cine hotărăște că sunt inadecvate? Persoane private care se arată a fi mai puternice decât mandatarul puterii publice.
Ce rezultă de aici? Pe de o parte, că puterea privată ia locul celei publice, că legitimitatea și autoritatea se despart, cea dintâi rămânând în domeniul public, iar cea din urmă trecând în domeniul privat. Pe de altă parte, că puterea privată abandonează, cel puțin parțial, logica profitului, pentru a o adopta pe cea a disciplinării acțiunii sociale în ansamblul său.
Cum se explică o asemenea fuziune dintre public și privat? Prin privatizarea ideologiei și fanatizarea sferei private. Corporațiile nu se mai luptă pentru a forța politicul să le deschidă drumuri legislative și administrative către câștig, ținând, la nevoie, în frâu nemulțumirile populației, ci vor să captureze populația de-a dreptul, cu convingerea că tehnologia o poate fie înlocui fie subjuga, inclusiv și mai ales prin spălarea creierelor.
Tehnologia a devenit sau este pe cale să devină, astfel, ideologie, și să se prefacă din instrument în slujba omului, în instrument pentru dominarea omului; de fapt, să transforme omul în unealtă a tehnologiei. O gândire globalizată, o identitate anulată, o societate dezumanizată: iată utopia către care conduc fanaticii tehnologiei de vârf, fondatori ai unor adevărate secte; unde în altă parte decât în țara cea mai avansată din punct de vedere tehnologic: SUA. (Dacă, potrivit lui Marx, comunismul se putea instala în țările cele mai industrializate, azi am putea spune că „tehnocratismul” se ivește în țările cele mai tehnologizate.)
Deja de ani buni se vorbește de manipularea prin internet și despre intoxicarea cu știri false prin utilizarea comunicării digitale. Eu însumi am propus încheierea unor acorduri internaționale prin care să se pună sub control proliferarea dezinformării și să fie apărat dreptul cetățenilor la informație corectă; așa cum s-a încercat ordonarea proliferării altei arme de distrugere în masă, cu o forță distructivă chiar mai mică, respectiv arma nucleară. Nu s-a făcut nici un pas în această direcție.
Și iată că, dintr-o dată, se trece la filtrarea nu doar a știrilor, ci și a opiniilor vehiculate pe internet, dar nu pe bază de reglementări transparente și predictibile adoptate de puterea publică legitimată democratic, ci prin controlul conformității ideologice cu ambițiile nedeclarate ale unei puteri private oculte, nelegitimate de popor. Căci nu toate știrile sunt blocate, ci numai acelea care contravin convingerilor unei întregi pleiade de corporatiști autiști crescuți în mediile decadente ale universităților americane, cu convingerea că ei încarnează progresul și că, de aceea, ei trebuie să controleze și să domine omenirea, vezi Doamne, rătăcită. Un asemenea control nu este doar nedemocratic, ci antidemocratic; nu este doar nepopular, ci antipopular.
Ca și alte dictaturi mânate de diferite utopii, și aceasta va dispărea. Foarte probabil ca ea să fie și un răspuns legic dat haosului post-bipolar. Problema este cât va mai dura această tranziție spre o altă ordine umană, ce costuri vor trebui plătite pe drumul către ea și, mai ales, dacă hibridul dintre tehnologie și ideologie nu va distruge cu totul capacitatea omenirii de a se reinventa?
Cu treizeci de ani în urmă, stingerea ordinii mondiale bipolare anunța trecerea la o altă ordine tot globală. Simțindu-se că dispariția bipolarismului revitalizează naționalismele, ideea națională era demonizată, fiind tratată, în același timp, ca un fenomen secundar și trecător.
Încercarea eșuată de monopolarism și dezordinea mondială care i-a urmat, au dat avânt naționalismului, venind rândul la demonizare al globalizării.
În prezent, pe plan universal, asistăm la confruntarea între globalism și naționalism, cu susțineri relativ egale, fără a se observa că globalizarea este nu numai inevitabilă, ci și profitabilă, cu condiția ca edificiul politic global să se construiască din cărămizi naționale, precum și că, în lipsa unei ordini globale consensuale, naționalismul ne va împinge din nou spre război. De asemenea, se ignoră că atât naționalismul marilor puteri, cât și lipsa de structură națională a uniunilor politice suprastatale, duce la opresiunea de tip imperial.
Pe plan mondial, puterile care nu mai au resurse spre a domina la nivel global, precum este Rusia, susțin preeminența ordinii naționale. Dimpotrivă, puterile care au asemenea resurse, precum China, promovează ideea unei (noi) ordini globale, post americane.
În alegerile americane confruntarea dintre tabăra Trump și tabăra Biden / Harris a fost în principal aceea dintre viziunea naționalistă și cea globalistă. Cele două au scindat societatea și clasa politică americană. Și, poate, nu este chiar cu totul întâmplător, că democrații l-au acuzat pe Trump de conivențe cu Rusia, iar republicanii pe Biden de sprijin chinez.
Să fi avut loc sub ochii noștri, orbiți de spectacolul faptului divers, prima confruntare dintre Rusia și China, desfășurată pe teritoriul SUA? Se poate spune că, măcar la nivelul simbolurilor și ideologiilor lucrurile așa au stat, prefigurând evoluțiile viitoare ale realității politice. În acest sens, nu este de mirare nici faptul că echipa Biden a primit sprijin din partea Europei germane, tot mai apropiată de China, care nu atât revenirea Americii în fruntea lumii occidentale, promise de Joe Biden, o dorește, ci eradicarea naționalismului american, iar în subsidiar dispariția ordinii mondiale americane, în favoarea unei ordini tot globale, dar post-americane.
În măsura în care viziunea globalistă intrinsecă mandatului administrației Biden / Harris are câștig de cauză, ne putem aștepta la punerea ideii naționale sub presiuni sporite și, odată cu aceasta, la un refuz al democrației, simultan cu instalarea unei dictaturi culturale și politice a digitalizării; digitalizare transformată din mijloc în scop și din facilitator al vieții sociale în mod de viață socială.
Cum va arăta această lume nouă? Uitați-vă în jur! Semnele ei au răsărit. Va fi, din câte ne putem da seama, austeră, frugală, uniformizată, colectivistă (nu comunitaristă) dar desocializată, agnostică, iliberală, cu multe obligații individuale și foarte puține drepturi și, desigur, digitalizată. Iar întrucât direcția este obiectivă, nu are rost nici să ne înspăimântăm nici să ne revoltăm. Trebuie să optimizăm și să ne adaptăm. Lumea pe care o știm, moare. O nouă lume se naște. Nu este pe placul nostru. Se pare, însă, că pendulul istoriei nu poate fi oprit.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În timp ce avansul sângeros al Rusiei în estul Ucrainei continuă, iar Vladimir Putin nu dă semne că ar dori un compromis de pace, de la Vilnius vine o propunere care, deși ipotetică, redesenează arhitectura de securitate europeană.
O analiză recentă publicată de ziarul rus Nezavisimaia Gazeta scoate la iveală o fisură subtilă, dar semnificativă, în mentalitatea politică a societății ruse, sugerând că, după mai bine de două decenii de guvernare autoritară sub Vladimir Putin, cetățenii ar putea începe să se distanțeze de necesitatea unui lider atotputernic.
Ca parte a unei operațiuni coordonată care expune vulnerabilități critice ale Rusiei, forțele ucrainene au lovit simultan infrastructura economică și militară din Novorossiysk. Imaginile din satelit, publicate pe 15 noiembrie, confirmă un succes strategic dublu: terminalul petrolier Sheskharis, unul dintre cele mai mari hub-uri rusești la Marea Neagră, și-a suspendat complet exporturile, în timp ce o baterie de apărare antiaeriană S-400 Triumf a fost scoasă din luptă.
Războiul din Marea Neagră a intrat într-o nouă fază, mult mai sofisticată, în care Ucraina nu se mai bazează doar pe drone kamikaze de suprafață pentru a hărțui flota rusă. O operațiune complexă, desfășurată pe 21 septembrie și dezvăluită de The Times, demonstrează un salt tehnologic și tactic remarcabil: folosirea unor drone-torpilă submersibile, lansate de pe drone de suprafață care acționează ca niște „portavioane” în miniatură.
Populația din nordul județului Tulcea a fost trezită din nou de un mesaj RO-Alert, în noaptea de duminică spre luni. Un nou atac rusesc viza infrastructura ucraineană din zona Ismail, la câțiva pași de România. De data aceasta, MApN ne asigură că „nu au fost detectate pătrunderi neautorizate”.
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Războiul din Ucraina a intrat într-o nouă fază critică în luna noiembrie, marcată de o schimbare strategică majoră în tacticile Kievului. În timp ce eforturile diplomatice internaționale, conduse de Statele Unite, încearcă să contureze un cadru pentru negocieri de pace, forțele ucrainene au declanșat o ofensivă fără precedent asupra „motorului” financiar al Kremlinului: industria petrolieră.
Ucraina a fost invitată în Statele Unite ale Americii pentru o nouă rundă de discuții privind procesul de pace, în urma întâlnirilor pe care delegația americană le-a purtat la Moscova. Dezvăluirea a fost făcută de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sîbîha, aflat la Bruxelles, unde a discutat cu jurnaliștii pe marginea evoluțiilor recente din cadrul așa-numitelor „negocieri de pace”.
Forțele Aeriene Braziliene au reușit o premieră în noiembrie, după ce au efectuat primele lansări ale rachetei METEOR BVRAAM de pe avionul de luptă Gripen E, un moment care consolidează semnificativ capacitatea de descurajare aeriană a Braziliei.
Premierul belgian Bart De Wever a reiterat miercuri respingerea de către ţara sa a planului asupra căruia insistă Comisia Europeană de a oferi Ucrainei un împrumut finanţat din activele ruseşti îngheţate în UE, majoritatea acestora fiind depuse în Belgia şi gestionate acolo de societatea financiară Euroclear, relatează agenţiile Agerpres, AFP şi EFE.
Ceremonia de semnare a contractului interguvernamental de achiziție a corvetei ușoare din clasa HISAR de la Guvernul Republicii Turcia s-a desfășurat miercuri, 3 decembrie, la sediul Ministerului Apărării Naționale. Informația e confirmată și de producătorul turc ASFAT.
Forțele Navale Române au distrus miercuri o dronă maritimă de suprafață descoperită plutind în derivă în Marea Neagră, la aproximativ 36 de mile marine est de Constanța. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a confirmat că obiectul neutralizat era o dronă maritimă fără pilot de tip „Sea Baby”.
Autoritățile din Malaezia au anunțat că operațiunea de căutare a zborului Malaysia Airlines MH370 va fi reluată pe 30 decembrie.
Interesul e uriaș pentru Programul de Armament Individual derulat de MApN: Cel puțin 3 companii vor contractul MApN pentru livrarea a 200.000 de arme.
Producătorul italian de armament Beretta a anunțat că vrea să participe la competiția pentru Programul MApN de Armament Individual, fiind gata să facă transfer complet de tehnologie în România pentru 3 dintre produsele esențiale.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Armata Statelor Unite a făcut un pas decisiv către un viitor al războiului automatizat, lansând o serie de cereri oficiale către industria de apărare pentru dezvoltarea unei noi clase de lansatoare de rachete: autonome, mobile și capabile să opereze fără echipaj uman la bord.
Uniunea Europeană a făcut un pas deosebit de hotărât spre separarea energetică de Rusia. Consiliul UE și Parlamentul European au anunțat un acord politic preliminar pentru o reglementare care va elimina importurile de gaz rusesc până în 2027, în cadrul planului REPowerEU.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI București) a semnat un memorandum de cooperare cu Codata Software Solutions, una dintre cele mai importante companiile românești din sectorul tehnologic, activ implicată în dezvoltarea de sisteme digitale sigure și infrastructuri IT avansate la nivel național. Acordul stabilește cadrul unei colaborări strategice în domeniul cercetării, inovării și dezvoltării de soluții digitale destinate consolidării capacităților tehnologice interne ale României.
Grecia a făcut un pas decisiv pentru a-și consolida hegemonia tehnologică în flancul sud-estic al NATO, aprobând un program ambițios care va transforma Forțele Aeriene Elene într-unul dintre cei mai puternici operatori de F-16 din lume.
India este interesată să achiziționeze mai multe sisteme rusești de rachete antiaeriene de tip S-400 Triumf, a anunțat Dmitry Shugaev, președintele Serviciului Federal pentru Cooperare Tehnico-Militară (FSVTS) din Rusia. Potrivit acestuia, Moscova ia în considerare posibile noi vânzări de rachete antiaeriene către New Delhi, a informat agenția de presă de stat rusă TASS.
Statele Unite au lansat o solicitare urgentă și discretă către guvernul libanez pentru returnarea unei bombe ghidate de tip GBU-39, care nu a explodat în timpul unui raid aerian israelian asupra Beirutului. Oficialii de la Pentagon se tem că tehnologia avansată aflată în muniția intactă ar putea ajunge în laboratoarele de inginerie militara ale Rusiei sau Chinei, compromițând secrete militare americane importante.
Într-un incident descris de oficialii Pentagonului drept un exemplu rar de „curaj în luptă”, un pilot al Forțelor Aeriene ale SUA a reușit să supraviețuiască unui atac continuu de rachete inamice timp de 15 minute, efectuând manevre la limita rezistenței fizice umane. Detaliile au ieșit la iveală săptămâna trecută, odată cu decernarea medaliei Silver Star locotenent-colonelului William Parks, într-o ceremonie care a ridicat vălul de pe operațiunile aeriene riscante desfășurate de Statele Unite în Orientul Mijlociu în cursul acestui an.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Mai mulți utilizatori de pe rețelele de socializare au semnalat faptul că, în ultima perioadă, Aviația cu rază lungă de acțiune (Aviația Strategică) din cadrul Forțelor Aerocosmiceruse și-a schimbat din nou tacticile utilizate în ceea ce privește loviturile cu rachete de croazieră Kh-101 asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei.
Administrația de la Casa Albă este hotărâtă să rezolve cu orice preț (pentru Kiev) războiul din Ucraina.
Trupele ucrainene continuă lupta în cele trei orașe, Pokrovsk, Vovchansk și Kupyansk, aflate chiar pe linia frontului.
Aeronavele de luptă ale NATO sunt nevoite să execute tot mai des misiuni de Poliție Aeriană deasupra Mării Baltice, pentru a intercepta aeronavele Federației Ruse.
Rivalitatea aeriană dintre Statele Unite și China se reflectă cel mai clar în comparația dintre cele mai noi avioane de generația a cincea ale celor două superputeri, Chengdu J-20 „Mighty Dragon” și F-35 Lightning II.
Compania Thales a lansat recent o nouă capacitate de instruire care permite integrarea dronelor într-un sistem de live training, adică exerciţii militare reale, augmentate cu elemente simulate.
Vorbind în faţa presei la un eveniment desfăşurat înaintea întâlnirii de la Kremlin cu emisarul special american Steve Witkoff pentru a discuta planul de pace pentru Ucraina al preşedintelui american Donald Trump, preşedintele rus le-a reproşat susţinătorilor europeni ai Ucrainei că încearcă să zădărnicească eforturile americane şi pun permanent obstacole procesului de pace prin formularea unor cereri despre care ei ştiu că sunt "absolut inacceptabile" pentru Rusia, pentru a o acuza apoi pe aceasta că respinge procesul de pace.
Poliția belgiană a efectuat percheziții la SEAE, Serviciul Diplomatic al UE, la Colegiul Europei și la locuințe private.
China nu e la prima acțiune agresivă în Marea Chinei de Sud. Incidentul din august, împotriva unei nave a Gărzii de Coastă Filipineze, s-a lăsat cu o umilință publică pentru Beijing.
În aproape patru ani de război în Marea Neagră, România nu deține nicio navă nouă, iar în privința dotărilor Forțele Navale sunt de departe cea mai știrbită structură de forță. Pentru Marina României însă vine o veste bună în contextul în care ajung în sfârșit în țară primele baterii de coastă Naval Strike Missile achiziționate în 2021 în programul de înzestrare „Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă” (SIML).
Alianța Nord-Atlantică se pregătește să intre într-o nouă etapă a războiului de date, urmărind să rezolve o problemă critică generată de conflictul din Ucraina: incapacitatea de a schimba rapid și eficient volumele masive de date de luptă acumulate de Kiev cu partenerii NATO.
Presa turcă citată de agenția Rador raportează în această dimineață că petrolierul rusesc Midvolga 2 a fost vizat de un atac în apele Mării Negre, în apropierea coastelor Turciei. Petrolierul, cu un echipaj de 13 persoane, se îndrepta din Rusia spre Georgia, potrivit publicației Dunya.
Polonia tocmai a primit un nou lot de tancuri americane Abrams. E vorba de versiunea Abrams M1A2SEPv3, Polonia deja fiind de departe cel mai mare operator al Abrams în Europa, un tanc greu și performant, dar foarte costisitor. În paralel, România are și ea în derulare un contract de achiziție pentru tancuri Abrams, dar doar 54 de tancuri.
Pe 1 decembrie 2025, printr-un anunţ comun, Uniunea Europeană și Canada au confirmat că Ottawa a aderat oficial la instrumentul de finanțare a apărării SAFE, ceea ce face din Canada primul stat terț care primește acces la acest program.
