With the 2018 World Cup in Russia behind it, the soccer world’s focus shifts to the 2022 tournament in Qatar. Politics and the Gulf’s internecine political and legal battles have already shaped debate about FIFA’s controversial awarding of World Cup hosting rights to Qatar. The battles highlight not only the sport’s dominance in the Middle East by autocratic leaders but also the incestuous relationship between politics and sports that is at the root of multiple scandals that have rocked the sports world for much of this decade and compromised good governance in international sports.
Three men symbolize the importance of soccer to Gulf autocrats who see the sport as a way to project their countries in a positive light on the international stage, harness its popular appeal in their cultural and public diplomacy campaigns, and leverage it as a pillar of their efforts to garner soft power: Qatari emir Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani and his nemeses, United Arab Emirates Crown Prince Mohammed bin Zayed and Saudi sports czar, Turki al-Sheikh, one of Saudi Crown Prince Mohammed bin Salman’s closest associates.
To be sure, tension between Qatar and its Gulf detractors was spilling onto the soccer pitch long before the UAE, Saudi Arabia, Bahrain and Egypt took their opposition to Qatari policies to a new level with the imposition in June 2017 of a diplomatic and economic boycott of Qatar. Since then, debate about the Qatari World Cup has been further politicized with the Gulf crisis driving efforts to deprive Qatar of economic and soft power benefits it derives from its hosting of the tournament, if not of the right to host the mega-sports event. The UAE-Saudi efforts took on added significance as Qatar and its detractors settled in for the long haul. Saudi Arabia, the UAE, Bahrain and Egypt will likely face difficult choices if the Gulf crisis persists when the World Cup, the first such mega-tournament to be held in the Middle East, kicks off in Doha in late 2022.
The choice would involve potential political risk. It would be between maintaining the boycott that has cut off all air, sea and land links between Qatar and its detractors at the expense of fans in a soccer-crazy part of the world in which little evokes the deep-seated emotions associated with religion and football or effectively breaching the embargo to evade political backlash and ensure that supporters have access to a sports milestone in the region’s history. The starkness of the boycotting states’ dilemma would be magnified if any one of them were to qualify for the Qatar World Cup and would be enhanced if they were to play the host country or, for example, Iran.
The issue of ability to attend is magnified by expectations that the demography of fans attending the World Cup in Qatar may very well be a different from that at past tournaments. Qatar is likely to attract a far greater number of fans from the Middle East as well as Africa and Asia. The Asian Football Confederation’s Competition Committee has already urged governments to exempt football teams from travel bans and would almost certainly do the same for fans.
As a result, the UAE-Saudi effort to undermine the Qatar World Cup is about more than seeking to deliver a body blow to Qatar. It is also about avoiding being further tied up into knots in an anti-Qatari campaign that has so far failed to break the Gulf state’s resolve, force it to concede, and garner international support. The campaign is multi-pronged and doesn’t shy away from violating laws as is evident in Saudi bootlegging to deprive beIN, the sports franchise of Qatar’s state-owned Al Jazeera television network, of the fruits of acquired rights to broadcast World Cup tournaments and European competitions at the risk of being penalized and/or taken to court by the likes of FIFA and the English Premier League. Saudi media reports that the government has launched an anti-piracy campaign, confiscating more than 4,000 illegal receivers that hacked beIN failed to put an end to the bootlegging.
Signaling the political importance that men like the crown princes and Sheikh Tamim attribute to sports, a former top UAE security official, Lt. Gen. Dhahi Khalfan, suggested that the only way to resolve the Gulf crisis would be for Qatar to surrender its World Cup hosting rights. "If the World Cup leaves Qatar, Qatar's crisis will be over ... because the crisis is created to get away from it," Mr. Khalfan said.
Mr. Khalfan spoke at a time that leaked documents from the email account of Yousef Al-Otaiba, the UAE ambassador in Washington and a close associate of the country’s crown prince, revealed a UAE plan to undermine Qatar’s currency by manipulating the value of bonds and derivatives. If successfully executed, the plan would have allowed Qatar’s distractors to argue that the Gulf state’s financial problems called into question its ability to organize the World Cup.
Mr. Al-Sheikh, the chairman of the kingdom’s General Sport Authority, makes no bones about harnessing sports to serve the kingdom’s interests. With a career in security rather than sports, he was unequivocal in his assertion on the eve of Saudi Arabia’s debut in the 2018 World Cup in Russia that he made decisions based on what he deemed “Saudi Arabia’s best interest,” reaffirming the inextricable relationship between sports and politics.
Barely 24 hours before the World Cup’s opening match, Saudi Arabia made good on Mr. Al-Sheikh’s assertion that the kingdom’s international sports policy would be driven by former US President George W. Bush’s post 9/11 principle of “you are either with us or against us.”
With Morocco’s bid for the 2026 World Cup in mind, Mr. Al-Sheikh had warned that "to be in the grey area is no longer acceptable to us. There are those who were mistaken in their direction … If you want support, it'll be in Riyadh. What you're doing is a waste of time…," Mr. Al-Sheikh said. Mr. Al-Sheikh was referring to Morocco’s refusal to join the anti-Qatari campaign. Adopting a Saudi Arabia First approach, Mr. Al-Sheikh noted that the United States “is our biggest and strongest ally.” He recalled that when the World Cup was played in 1994 in nine American cities, the US “was one of our favourites. The fans were numerous, and the Saudi team achieved good results.” Mr. Al-Sheikh was maneuvering at the same time to ensure that the kingdom has greater say in international soccer governance, including issues such as the fate of the Qatari World Cup and a push to extend international isolation of Iran to the realm of sports. To do so, Saudi Arabia backed a proposal to speed up the expansion of the World Cup to 48 teams from 32, which is scheduled to kick off in 2026, by making it already applicable to the 2022 World Cup. Saudi Arabia hopes that the expansion would significantly complicate Qatari preparations for the event. Implementing the expansion in 2022 would strengthen UAE and Saudi efforts to petition FIFA to force Qatar to agree to co-hosting of the World Cup by other Gulf states, a proposal that was incorporated in the UAE plan to undermine Qatar’s currency.
In an indication of things to come, the Asian Football Confederation (AFC) in early 2018 thwarted a UAE-Saudi attempt to get Asian tournament matches that were scheduled to be hosted by Qatar moved to a neutral venue. The AFC warned the two countries that they would be penalized if they failed to play in Doha or host Qatari teams.
Mr. Al-Sheikh’s moves were part of a two-pronged Saudi-UAE effort. Global tech investor Softbank, which counts Saudi Arabia and the UAE among its largest investors, is believed to be behind a $25 billion proposal embraced by FIFA president Gianni Infantino to revamp the FIFA Club World Cup and launch of a Global Nations League tournament. If approved, the proposal would give Saudi Arabia a significant voice in global soccer governance. Complimenting the Saudi FIFA bid is an effort to expand the kingdom’s influence in the 47-nation AFC, the largest of the world soccer body’s constituent regional elements. To do so, Saudi Arabia unsuccessfully tried to create a new regional bloc, the South West Asian Football Federation (SWAFF), a potential violation of FIFA and AFC rules. The federation would have been made up of members of both the AFC and the Amman-based West Asian Football Federation (WAFF) that groups all Middle Eastern nations except for Israel and is headed by Jordanian Prince Ali Bin Al-Hussein, a prominent advocate of soccer governance reform.
The initiative fell apart when the Asian members of SWAFF walked out in October 2018 in the wake of the killing of journalist Jamal Khashoggi in the Saudi consulate in Istanbul. The killing could also jeopardize Saudi efforts to gain control of the AFC with the Al-Sheikh-backed candidacy of Saudi Football Federation chief Adel Ezzat, who resigned in August 2018 to run for the office..
Mr. Al-Sheikh and his boss, Prince Mohammed, share with the crown prince’s UAE counterpart and namesake, a belief that the public diplomacy and soft power fruits of harnessing sports outstrip reputational risks. Simon Pearce, Abu Dhabi’s director of strategic communications and a director of Manchester City, the British club bought by UAE Crown Prince Mohammed’s brother but controlled by the de facto Emirati ruler’s men, said as much in leaked emails to Mr. Al-Otaiba, the UAE ambassador in Washington. The emails discussed the UAE’s registration of a new soccer club, New York City Football Club, as the United States’ Major League Soccer newest franchise. Mr. Pearce argued that Abu Dhabi’s interests in the US political environment are best served by associating New York City FC with City Football Group, the Abu Dhabi government’s soccer investment vehicle, rather than the government itself to evade criticism stemming from the Emirates’ criminalization of homosexuality, its less than stellar record on women’s rights and its refusal to formally recognize Israel despite maintaining close security and commercial relations with the Jewish state.
The UAE’s sports-related investments, guided by the crown prince, much like the acquisition of important Qatari sports stakes on the behest of Sheikh Tamim also give Gulf states political leverage and create additional commercial opportunity. The investments constitute the flip side of large amounts of Gulf money being channeled to influential think tanks, particularly in Washington. In a series of notes in 2012, Mr. Pearce advised Prince Mohammed, a man obsessed with perceived threats posed by any form of political Islam and a driving force in the campaign against Qatar, to tempt than British prime minister David Cameron to counter what he described as Islamist infiltration of the BBC’s Arabic service in exchange for lucrative arms and oil deals.
To illustrate the UAE and Qatar’s sway in European soccer, Nicholas McGeehan, an independent researcher and former Human Rights Watch executive focussed on the region, looked at recent bookies odds for the Champions League. Abu Dhabi-owned Manchester City was the favourite followed by Qatar’s Paris Saint-Germain. Third up was Bayern Munich, whose shirts are sponsored by Qatar, fourth was Barcelona, which recently ended a seven-year sponsorship deal with Qatar, and fifth Real Madrid that sold the naming rights to its new stadium to Abu Dhabi.
Saudi and UAE public relations efforts to generate public pressure for a deprival of Qatari hosting rights were at times mired in controversy. The launch in May of the Foundation for Sports Integrity by Jamie Fuller, a prominent Australian campaigner for a clean-up of global soccer governance, backfired amid allegations of Saudi and UAE financial backing and Mr. Fuller’s refusal to disclose his source of funding.
Saudi and UAE media together with UK tabloid The Sun heralded the launch in a poche London hotel that involved a reiteration of assertions of Qatari wrongdoing in its successful World Cup bid. Media like Abu Dhabi’s The National and Saudi Arabia’s Al Arabiya projected the launch as pressure on FIFA to deprive Qatar of its hosting rights. “It is no secret that football’s governing body is rotten to the core. (FIFA) will rightly come under renewed pressure to strip Qatar of the competition and carry out an internal investigation in the wake of the most recent allegations. The millions of fans eagerly anticipating 2022’s festival of football deserve better,” The National said. Saudi-owned Ash-Sharq Al Awsat newspaper reported that a June 2018 FIFA Congress would hold a re-vote of the Qatari hosting. The Congress didn’t.
Despite so far successfully having defeated efforts to deprive it of its hosting rights, Qatar remains vulnerable when it comes to the integrity of its winning bid. The bid’s integrity and Sheikh Tamim’s emphasis on sports as a pillar of Qatari soft power is at stake in legal proceedings in New York and Zurich involving corruption in FIFA and potential wrongdoing in the awarding of past World Cups. Qatar has suffered reputational damage as a result of the question marks even if the Gulf crisis has allowed it to enhance its image as an underdog being bullied by the big boys on the block. To Qatar’s credit, it has introduced reforms of its controversial kafala or labour sponsorship system that could become a model for the region. In doing so, it cemented the 2022 World Cup as one of the few mega-events with a real potential of leaving a legacy of change. Qatar started laying the foundations for that change by early on becoming the first and only Gulf state to engage with its critics, international human rights groups and trade unions.
Even so, Qatar initially suffered reputational damage on the labour front because it was relatively slow in embracing and implementing the reforms. Qatar’s handling of the Gulf crisis suggests that it has learnt from the failure of its initial response to criticism of its winning 2022 bid when it acted like an ostrich that puts its head in the sand, hoping that the storm will pass only to find that by the time it rears its head the wound has festered, and it has lost strategic advantage.
The integrity issue remains Qatar’s weak point. For activist critics of the awarding of hosting rights to Qatar, there are two questions. One is, who do they want to get in bed with? Qatar’s detractors, the United Arab Emirates and Saudi Arabia hardly have stellar human and labour rights records. If anything, their records are worse than that of Qatar, which admittedly does not glow.
The second question critics have to ask themselves is how best to leverage the World Cup, irrespective of whether the Qatari bid was compromised or not. On the assumption that it may have been compromised, the question is less how to exact retribution for a wrong doing that was common practice in global football governance. Leveraging should focus on how to achieve a fundamental reform of global sports governance that has yet to emerge eight years into a crisis that was in part sparked by the Qatar World Cup. This goes to the heart of the fact that untouched in efforts to address the governance crisis is the corrupting, ungoverned, and incestuous relationship between sports and politics.
The future of the Qatar World Cup and the Gulf crisis speaks to the pervasiveness of politics in sports. The World Cup is political by definition. Retaining Qatar’s hosting rights or depriving the Gulf state of the right to host the tournament is ultimately a choice with political consequences. As long as the crisis continues, retaining rights is a testimony to Qatar’s resilience, deprival would be a victory for its detractors.
As a result, the real yardstick in the debate about the Qatari World Cup should be how the sport and the integrity of the sport benefit most. And even then, politics is never far from what the outcome of that debate is. Obviously, instinctively, the optics of no retribution raises the question of how that benefits integrity. The answer is that the potential legacy of social and economic change that is already evident with the Qatar World Cup is more important than the feel-good effect of having done the right thing with retribution or the notion of setting an example. Add to that the fact that in current circumstances, a withdrawal of hosting rights would likely be interpreted as a victory of one side over the other, further divide the Arab and Muslim world, and enhance a sense among many Muslims of being on the defensive and under attack.
The silver lining in the Gulf crisis may be the fact that it has showed up the fiction of a separation of sports and politics. FIFA, the AFC, and the Confederation of African Football (CAF), seeking to police the ban on a mixing of sports and politics, have discovered that it amounts to banging their heads against a wall. Despite their attempts to halt politics from subverting Asian tournaments, domestic and regional politics seeped into the game via different avenues. As a result, FIFA and its regional confederations have been tying themselves up in knots. In a bizarre and contradictory sequence of events at the outset of the Gulf crisis, FIFA president Infantino rejected involving the group in the dispute by saying that “the essential role of FIFA, as I understand it, is to deal with football and not to interfere in geopolitics." Yet, on the same day that he made his statement, Mr. Infantino waded into the crisis by removing a Qatari referee from a 2018 World Cup qualifier at the request of the UAE. FIFA, beyond declaring that the decision was taken “in view of the current geopolitical situation,” appeared to be saying by implication that a Qatari by definition of his nationality could not be an honest arbiter of a soccer match involving one of his country’s detractors. In FIFA’s decision, politics trumped professionalism, no pun intended.
Similarly, the AFC was less principled in its stand towards matches pitting Saudi Arabia and Iran against one another. Iranian club Traktor Sazi was forced in February to play its home match against Al Ahli of Jeddah in Oman. It wasn’t clear why the AFC did not uphold the principle it imposed on Qatar, the UAE and Saudi Arabia in the case of Iran. “Saudi teams have been able to select host stadiums and cities, and Saudi teams will host two Iranian football representatives in the UAE and Kuwait. In return, Iranian football representatives should be able to use their own rights to choose neutral venues,” said Mohammad Reza Saket, the head of the Islamic Republic of Iran’s Football Federation in a letter to the AFC.
Soccer governance bodies have long struggled to maintain the fiction of a separation in a trade-off that gave regulators greater autonomy and created the breeding ground for widespread corruption while allowing governments and politicians to manipulate the sport to their advantage as long as they were not too blatant about it. The limits of that deal are currently being defined in the Middle East, a region wracked by conflict where virtually everything is politicized.
Dr. James M. Dorsey is a senior fellow at the S. Rajaratnam School of International Studies, co-director of the University of Würzburg’s Institute for Fan Culture
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Cea mai înaltă autoritate militară a NATO, Comitetul Militar, se va reuni la Bruxelles pe 15 și 16 ianuarie 2025. Summitul va reuni șefii Statelor Majore ale Apărării din țările membre ale NATO, alături de peste 20 de omologi din țările partenere.
În octombrie 2023, după o lungă perioadă de solicitari, forțele ucrainene au primit în cele din urmă de la Statele Unite rachete balistice tactice MGM-140 ATACMS (Army TACtical Missile System) care puteau fi lansate de sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate M142 (HIMARS). Cu toate acestea, ei nu au fost autorizați să le utilizeze pentru a viza obiective militare aflate pe teritoriul Rusiei. Pentru Washington, scopul era de a evita orice „escaladare” cu Moscova.
„Nimeni nu ne va garanta securitatea, respectarea incontestabilă a încetării focului.” Arhitectul armatei, care în doar două luni a salvat Ucraina de la ocuparea totală de către Rusia oprind înaintarea triumfală a forțelor ruse către Kiev, generalul Viktor Mujenko, fostul șef al Statului Major General ucrainean în perioada 2014 – 2019, avertizează că o eventuală „înghețare” a frontului are foarte multe dezavantaje.
Departamentul american al Apărării (DoD) a publicat raportul său anual intitulat Military and Security Developments Involving the People's Republic of China 2024. Această lucrare foarte așteptată oferă o analiză aprofundată a capacităților militare în creștere, a obiectivelor strategice și a politicilor de securitate ale Chinei, oferind o înțelegere crucială a dinamicii în evoluție a relațiilor SUA-China și a securității globale.
Războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a generat noi provocări și atribuții pentru producătorii de armament, demonstrând eficiența utilizării unor tehnologii relativ ieftine pe câmpul de luptă. Acest lucru reiese dintr-o analiză a publicaţiei Defense One privind inovațiile tehnologice din domeniul apărării pentru 2024. Analiştii militari au atras atenția asupra dezvoltărilor ucrainene și americane utilizate și testate în război, inclusiv senzori acustici și rețele de smartphone-uri care sunt rezistente la războiul electronic rusesc.
Guvernul condus de conservatori din Finlanda a prezentat un plan amplu de creștere a cheltuielilor pentru apărare de la 6,8 miliarde de dolari în 2025 la 11,5 miliarde de dolari până în 2032. Propunerea guvernului, care a obținut sprijinul majoritar al principalelor partide de opoziție din Eduskunta, parlamentul finlandez, ar repoziționa cheltuielile anuale ale Finlandei pentru apărare mai aproape de 3,3% din PIB, situându-le cu mult peste linia de 2% a NATO. Se preconizează că, în 2025, cheltuielile Finlandei pentru apărare vor ajunge la aproximativ 2,4% din PIB-ul țării.
Joi, 26 decembrie, autoritățile finlandeze au anunțat că au preluat controlul asupra unui petrolier care venea din Rusia. Nava este suspectată de ruperea unui cablu electric în Marea Baltică, precum și de defectarea a trei cabluri de comunicații între cele două țări, care a avut loc miercuri, 25 decembrie.
NATO trebuie să aibă în arsenalul său arme cu rază lungă de acțiune pentru a răspunde amenințării noii rachete balistice hipersonice Oreshnik a Rusiei. Amiralul Pierre Vandier, Comandantul Suprem Aliat al NATO pentru Transformare, a declarat într-un interviu pentru Defense News.
Industria de apărare din Polonia face senzație cu un nou proiect îndrăzneț. În timp ce țările NATO se întrec în a-și moderniza arsenalele în fața agresiunii rusești, Varșovia face un pas semnificativ înainte: dezvoltarea primei sale rachete balistice.
În al treilea an de invazie la scară largă a Rusiei în Ucraina, multe persoane din țările occidentale și din instituțiile internaționale manifestă indiferență față de crimele de război rusești, inclusiv față de execuția prizonierilor ucraineni de către ruși. Această opinie a fost exprimată într-un interviu pentru Radio Liberty de generalul în retragere Ben Hodges, fost comandant al armatei americane în Europa. Acesta s-a arătat nemulțumit de faptul că abordarea crimelor de război ale Rusiei împotriva Ucrainei nu primește suficientă atenție, în special în mass-media.
Potrivit unui comunicat de presă publicat de Saab la 23 decembrie 2024, compania a anunțat un contract cu Swedish Defence Materiel Administration (FMV) pentru modernizarea sistemului de rachete antinavă de coastă al țării. Contractul, evaluat la 70 de milioane de euro, urmărește să sporească capacitatea Suediei de a răspunde provocărilor de securitate în continuă evoluție din regiunea baltică, livrările urmând să înceapă în 2026.
Dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune au lovit probabil facilitatea de mentenanță a unui aerodrom militar rus, unde avioanele de luptă erau supuse unor reparații. În noaptea de 23 spre 24 decembrie, un grup de drone ucrainene a atacat un aerodrom militar rus din regiunea Rostov, situat la 5 km nord-vest de orașul Millerovo. Militarii ruşi dintr-o garnizoană din apropierea bazei Millerovo au publicat pe reţele de socializare imagini cu momentul în care se încearcă respingerea atacului ucrainean cu drone.
Petrolierele rusești reprezintă o amenințare la scară largă în ceea ce privește finanțarea războiului și în ceea ce privește daunele aduse mediului înconjurător, Vladimir Putin nu face nimic cu privire la urmările dezastrului rezultat în urma scufundării petrolierelor - cantităţi enorme de păcură ajunse în Marea Neagră, el este interesat doar de Oreshnik și alte nebunii, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Cotidianul britanic The Economist a relatat, la 23 decembrie 2024, că Ucraina avansează în programul său de dezvoltare a rachetelor prin crearea unei versiuni mai mari și mai puternice a rachetei sale de croazieră Trembita, concepută pentru a atinge potențial Moscova. Această nouă evoluție subliniază concentrarea Ucrainei asupra consolidării capacităților sale militare cu soluții rentabile, de producție proprie, în contextul continuării conflictului cu Rusia.
La 35 de ani de la Revoluția română care a debutat la Timișoara în 16 decembrie 1989 DefenseRomania difuzează două episoade speciale ale podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat este procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat Dosarul Revoluției și care a trimis în judecată lotul implicat în represiunea de la Timișoara, proces încheiat cu condamnări.
Studiind fragmentele rachetei balistice rusești cu rază medie de acțiune Oreshnik, folosită pentru a lovi orașul ucrainean Dnipro la 21 noiembrie, cercetătorii şi tehnicienii ucrainenii din domeniul apărării au descoperit că prezentarea acestei rachete de către Vladimir Putin ca fiind un fel de ,,proiect nouă'' nu este departe de adevăr.
„Europa trebuie să își asume mai multă responsabilitate pentru propria securitate”, a declarat premierul suedez Ulf Kristersson la summitul Nord-Sud găzduit de Finlanda în acest weekend. La summit au participat liderii Finlandei, Italiei, Greciei și Suediei, precum și conducerea politicii externe a UE. Subiectele summitului au fost apărarea UE, Ucraina și migrația, a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas.
Rusia a început construcția adăposturilor pentru aeronave la baza aeriană Primorsko-Akhtarsk, în Krasnodar Krai, ca răspuns la utilizarea tot mai intensă de către Ucraina a armelor cu raza lungă de acţiune împotriva aviației rusești. Imaginile realizate din satelit confirmă expansiunea semnificativă a lucrărilor de construcție, inclusiv realizarea structurilor metalice și turnarea betonului pentru a oferi un nivel mai mare de protecție avioanelor, în special împotriva dronelor și rachetelor ucrainene.
Se crede că regimul nord-coreean a transferat sisteme de rachete KN-15 (Pukguksong-2) în Rusia, conform informaţiilor relatate de publicaţia ucraineana Militarnyi. Un material apărut pe un canal de Telegram arată vehicule cu forme cilindrice asemănătoare rachetelor Pukguksong-2, care aparent au fost transportate prin Rusia. De asemenea, Coreea de Nord are o colaborare mai strânsă cu Rusia în domeniul tehnologiei militar și a armamentului, ceea ce reprezintă o nouă provocare pentru securitatea internațională.
Decenii la rând investițiile Germaniei în apărare au fost inexistente, în ciuda faptului că discutăm despre cea mai puternică economie a Europei. Moștenirea celui de-al Doilea Război Mondial și arhitectura geo-strategică de după Războiul Rece încheiat cu înfrângerea URSS au contribuit la lipsa de investiții militare a Berlinului.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a sugerat că Statele Unite ar trebui să desfășoare sistemul de rachete anti-balistic THAAD în Ucraina pentru a-l testa împotriva noii rachete ruseşti ,,Oreshnik'', argumentând că acest sistem este inferior sistemului rusesc S-400. Deși Ucraina a solicitat acest sistem în contextul agresiunii ruse, Pentagonul a respins desfășurarea sa în țară, menționând diferențele dintre conflictele din Ucraina și cele din Orientul Mijlociu. Putin a adăugat că observațiile legate de utilizarea sistemului ar putea aduce soluții tehnice valoroase pentru Rusia.
Polonia își intensifică pregătirile pentru a contracara o posibilă agresiune rusă în Europa. De la consolidarea apărării sale aeriene la construirea unui ''scut de apărare estic'' în valoare de 2,5 miliarde de euro, Polonia se pregătește pentru orice, de la pătrunderea rachetelor în spaţiul său aerian până la un posibil conflict major la frontierele sale. Ministrul polonez al Apărării, Wladislaw Kosiniak-Kamisz, a vorbit despre toate aceste într-un interviu exclusiv acordat redacţiei radioului Voice of America (VOA) pentru Europa de Est.
În apropierea bazei din Severomorsk a Flotei ruse de Nord au avut loc mai multe explozii puternice. O înregistrare video, postată miercuri seara pe rețelele de socializare din Murmansk, arată o explozie masivă la orizont.
La 35 de ani de la Revoluția română care a debutat la Timișoara în 16 decembrie 1989 DefenseRomania difuzează două episoade speciale ale podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat este procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat Dosarul Revoluției și care a trimis în judecată lotul implicat în represiunea de la Timișoara, proces încheiat cu condamnări.
Armata SUA a desfășurat oficial noul sistem de rachete cu lansare multiplă (MLRS) M270A2 la Brigada 41 de Artilerie de Câmp desfășurată în Germania, ceea ce este esențial pentru consolidarea capacităților sale europene în materie de artilerie. Această măsură vine în contextul în care tensiunile cu Rusia continuă să crească, ca urmare a războiului din Ucraina, unde eficiența versiunilor anterioare ale MLRS-ului american a fost demonstrată în mod constant pe câmpul de luptă.
Departamentul american al Apărării (DoD) a publicat, la 18 decembrie 2024, raportul său anual privind evoluțiile militare și de securitate referitoare la China. Raportul oferă o prezentare detaliată a progreselor militare ale Chinei, cu un accent deosebit pe Forța de Rachete a Armatei Populare de Eliberare (PLARF), unitate care a fost înființată în 2015 pentru a gestiona arsenalul de rachete terestre deținut de aceasta. Potrivit raportului, China are în prezent sub comanda PLARF un total de 3 100 de rachete balistice.
Putin a promovat ceea ce a spus el că este invincibilitatea noii rachete hipersonice a Rusiei.
Un membru al aşa-zisei companii militare private ruse (PMC) Wagner Group a făcut remarci provocatoare, amenințând că va revendica Alaska, reluând retorica care a apărut în cercurile politice rusești în ultimii ani.
Generalul Oleksandr Sîrskîi, comandantul suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei, a precizat într-un interviu acordat Le Monde că operațiunea militara din regiunea rusa Kursk a fost un succes. Generalul ucrainean a explicat că nu a avut de ales decât să desfășoare operațiunea.
Nu există unanimitate în rândul aliaților NATO cu privire la problema aderării Ucrainei la alianță. În același timp, este imposibil să se ofere Ucrainei garanții de securitate pentru ca Ucraina să funcționeze ca o țară suverană fără garanția articolului 5 al NATO privind apărarea colectivă. Acest lucru a fost discutat în cadrul discuției Consiliului Atlantic privind consolidarea rezilienței în cadrul Alianței.
Situația se complică pentru Flota rusă aflată în AMrea Mediterană, după ce noile autorități de la Damasc au reziliat acordul privind închirierea portului Tartus.
Oficialii Securității Internaționale l-au îndepărtat pe adm. Linda Fagan din rolul său de comandant al Gărzii de Coastă, potrivit unei note trimise membrilor serviciului - prima concediere a unui ofițer militar de vârf sub administrația Trump.
Noul președinte american Donald Trump a declarat că Danemarca nu este capabilă să păstreze Groenlanda, în jurul căreia navighează nave rusești și chineze.
Publicațiile rusești susțin că un avion american de cercetare a fost observat în zonele conductelor Turkish Stream și Blue Stream.
Ungaria nu vrea să renunțe la gazul rusesc, chiar dacă asta înseamnă o dependență periculoasă față de Rusia.
În discursul său de la Forumul Economic Mondial de la Davos, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a făcut apel la Europa să crească cheltuielile pentru producția de armament și să dea dovadă de unitate în politica de securitate. În ceea ce privește procesul de pace din Ucraina, acesta a menționat că una dintre componentele garanțiilor de securitate pentru Kiev ar trebui să fie desfășurarea a cel puțin 200 000 de militari europeni pentru misiuni de menținere a păcii.
Micile avansuri ale unităților Forțelor Armate ale Federației Ruse în diferite sectoare ale frontului, observate de mai multe luni, încep să dea rezultate serioase, afectând cursul campaniei în ansamblu. Acest lucru a fost declarat la Radio NV de către expertul militar ucrainean, Denis Popovich, comentând ceea ce se întâmplă pe front.
Corporația germană de apărare KNDS Deutschland (Krauss-Maffei-Wegmann, KMW) a format un parteneriat cu un reprezentant ucrainean al industriei de apărare. Potrivit rapoartelor, firma nou formată se va concentra pe întreținerea și repararea echipamentelor militare furnizate de Germania pentru Forțele Armate Ucrainene.
Într-un demers neobișnuit, președintele Franței, Emmanuel Macron, a cerut noi propuneri pentru acțiunile de îmbunătățire substanțială a apărării naționale. Deși au trecut sub trei ani de la ultima revizuire a strategiei de apărare, conducerea Franței intenționează să actualizeze din nou documentele în acest sens, inclusiv cel de bază și anume Evaluarea Strategică Națională (în franceză, Revue nationale stratégique).
Principalii lideri europeni și-au declarat disponibilitatea și voința de a dezvolta cooperarea transatlantică cu noua administrație prezidențială a SUA, dar există și avertismente venite din Europa. La 21 ianuarie, principalul purtător de cuvânt al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, comisarul pentru economie și productivitate, a subliniat că UE și SUA sunt parteneri strategici și a afirmat că cooperarea este importantă „mai ales într-un moment în care regimurile autocratice sfidează din ce în ce mai mult ordinea internațională bazată pe reguli”.
Relațiile dintre Rusia și China nu sunt supuse situației mondiale sau factorilor politici interni. Cooperarea dintre Moscova și Beijing se bazează pe prietenie, încredere reciprocă, egalitate, sprijin și beneficii, a declarat președintele rus Vladimir Putin în timpul unui apel video cu omologul său chinez Xi Jinping.
La 18 ianuarie, aeronave ale Forțelor Aeriene Portugheze au efectuat o misiune de supraveghere a unei nave rusești de cercetare oceanografică care a pătruns în Zona Economică Exclusivă a Portugaliei. Nava, cunoscută pentru capacitatea sa de a investiga infrastructura subacvatică de importanță strategică, cum ar fi cablurile de telecomunicații aflate la mare adâncime, a stârnit îngrijorare din cauza tehnologiei complexe, care includea submersibile capabile să efectueze operațiuni la mare adâncime.
Șeful statului major al armatei israeliene, Herci Halevi, i-a informat pe Netanyahu și pe ministrul apărării că va demisiona începând cu 6 martie, relatează presa locală.
Armata României se află pe pe un drum bun în privința numărului de personal. În ultimul an, s-au alăturat forțelor armate peste 8 mii de persoane, iar numărul ieșirilor nu a depășit 3 mii de persoane.
Donald Trump a blocat ajutorul acordat de SUA altor țări pentru o perioadă de 90 de zile și a ordonat un audit al programelor. Unul dintre primele sale decrete după preluarea mandatului, președintele american Donald Trump a suspendat ajutorul pentru orice alt stat sau organizație. Aceasta măsură ridică întrebarea dacă acest lucru amenință situația din Ucraina, care a primit 66,5 miliarde de dolari sub formă de ajutor pentru armament din partea SUA începând din 2022.
Președintele american Donald Trump și-a manifestat interesul pentru un plan foarte ambițios de a înconjura SUA cu un sistem stratificat de apărare de tip „Iron Dome” (n.r. - Cupola de Fier), pe model israelian.
Trump a cerut țărilor membre NATO să aloce 5% din produsul lor intern brut pentru apărare, spre deosebire de cele 2% anterioare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererea lui Călin Georgescu privind impunerea de măsuri provizorii în dosarul în care acesta contestă anularea alegerilor prezidenţiale din România.
Cu administrația Joe Biden s-a încheiat o eră, cea a președinților americani - fie republicani, fie democrați - ale căror viziuni politice au fost ancorate în logica Războiului Rece, cu Europa cap compas.
Turcia se laudă că primul avion de luptă fără pilot (UCAV) stealth Anka-3 a efectuat cu succes lansarea unei rachete.
Armata rusă aruncă în față valuri umane pentru a obține câștiguri teritoriale care să-i permită lui Putin o poziție mai bună în viitoarele negocieri.
„În întrevederea pe care am avut-o astăzi cu Ministrul de Externe și al Comerțului din Ungaria, Péter Szijjártó, am reafirmat angajamentul României pentru securitatea energetică a regiunii noastre și hotărârea de a elimina orice dependență de șantajul energetic al celor care ne-au ținut captivi timp de decenii”, a transmis Sebastian Burduja, ministrul Energiei.
Noul președinte american Donald Trump a spus că dorește să se întâlnească cu președintele rus Vladimir Putin. El nu a menționat o dată, dar a spus că ar putea fi „foarte curând”.
Conflictul din Ucraina 'nu se va încheia mâine și nici poimâine', a atenționat luni președintele francez Emmanuel Macron, într-un avertisment abia voalat la adresa lui Donald Trump, care tocmai depunea jurământul în calitate de președinte al SUA și care a promis un sfârșit rapid al războiului, informează Agerpres și AFP.
În primele ore ale zilei de 15 ianuarie, Rusia a lansat un atac aerian complex împotriva Ucrainei, folosind peste 70 de drone de atac Shahed și mai mult de 40 de rachete de cel puțin 10 tipuri diferite. În timpul atacului a fost inclus un număr neconfirmat de rachete de croazieră Kh-55SM cu capacitate nucleară lansate din bombardierele strategice Tu-95MS. Atacul a vizat infrastructura de gaze din regiunile Harkov, Lviv și Ivano-Frankivsk din Ucraina, a recunoscut ulterior Kremlinul.
Epoca de aur a Americii începe acum, a declarat luni, în discursul său de învestire, Donald Trump, care a devenit cel de-al 47-lea preşedinte al SUA.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat că este deschis dialogului cu administrația președintelui american Donald Trump, care va prelua din nou puterea astăzi, potrivit agenției de știri de stat TASS. CNN a raportat în weekend că Trump și-a instruit echipa să organizeze o convorbire telefonică cu șeful Kremlinului în primele zile după inaugurare.
Au început ceremoniile de învestire a lui Donald Trump în funcția de cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. La finalul ceremoniei Trump preia oficial puterea la Casa Albă pentru al doilea mandat, la patru ani după ce prima sa candidatură la realegere s-a soldat cu o înfrângere.
În timp ce autoritățile ucrainene își pun speranțele în puterea și asertivitatea președintelui ales al SUA, Donald Trump, trei orașe din estul țării sunt la câteva zile sau săptămâni distanță de cădere, potrivit editorialistului militar al publicației germane Bild, Julian Repke. În opinia sa, armata ucraineană duce o bătălie fără speranță în aceste așezări.
Armata României urmează să demareze mai multe programe de înzestrare și de modernizare anul acesta, iar printre ele se numără, în sfârșit, o veste bună pentru cea mai văduvită structură de forță din cadrul Armatei: Forțele Navale Române.
Războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a fost dictat atât de luptele aeriene, cât și de câștigurile teritoriale de pe linia frontului. În timp ce ambele părți se bazează din ce în ce mai mult pe dronele de luptă, rachetele de croazieră și rachetele balistice rămân instrumente importante pentru lansarea de atacuri puternice. Pusă în faţa unor astfel de provocări strategice, Ucraina a făcut presiuni asupra partenerilor internaționali pentru a obține mai multe capacități de apărare aeriană, ca urmare a intensificării atacurilor ruse care vizează infrastructura energetică.
Uniunea Europeană și-a arătat în multe rânduri slăbiciunile atunci când s-a pus problema unității de acțiune. “Uniți în diversitate” este o deviză pe cât de frumoasă pe atât de greu de pus în practică, cei doi termeni aproape antonimi fiind cel mai adesea interpretați conjuctural de statele UE, țări care nu au scăpat încă de deprinderile formate în sutele de ani de naționalism rigid sau, în cazul celor mai puternice, de imperialism.
