With the 2018 World Cup in Russia behind it, the soccer world’s focus shifts to the 2022 tournament in Qatar. Politics and the Gulf’s internecine political and legal battles have already shaped debate about FIFA’s controversial awarding of World Cup hosting rights to Qatar. The battles highlight not only the sport’s dominance in the Middle East by autocratic leaders but also the incestuous relationship between politics and sports that is at the root of multiple scandals that have rocked the sports world for much of this decade and compromised good governance in international sports.
Three men symbolize the importance of soccer to Gulf autocrats who see the sport as a way to project their countries in a positive light on the international stage, harness its popular appeal in their cultural and public diplomacy campaigns, and leverage it as a pillar of their efforts to garner soft power: Qatari emir Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani and his nemeses, United Arab Emirates Crown Prince Mohammed bin Zayed and Saudi sports czar, Turki al-Sheikh, one of Saudi Crown Prince Mohammed bin Salman’s closest associates.
To be sure, tension between Qatar and its Gulf detractors was spilling onto the soccer pitch long before the UAE, Saudi Arabia, Bahrain and Egypt took their opposition to Qatari policies to a new level with the imposition in June 2017 of a diplomatic and economic boycott of Qatar. Since then, debate about the Qatari World Cup has been further politicized with the Gulf crisis driving efforts to deprive Qatar of economic and soft power benefits it derives from its hosting of the tournament, if not of the right to host the mega-sports event. The UAE-Saudi efforts took on added significance as Qatar and its detractors settled in for the long haul. Saudi Arabia, the UAE, Bahrain and Egypt will likely face difficult choices if the Gulf crisis persists when the World Cup, the first such mega-tournament to be held in the Middle East, kicks off in Doha in late 2022.
The choice would involve potential political risk. It would be between maintaining the boycott that has cut off all air, sea and land links between Qatar and its detractors at the expense of fans in a soccer-crazy part of the world in which little evokes the deep-seated emotions associated with religion and football or effectively breaching the embargo to evade political backlash and ensure that supporters have access to a sports milestone in the region’s history. The starkness of the boycotting states’ dilemma would be magnified if any one of them were to qualify for the Qatar World Cup and would be enhanced if they were to play the host country or, for example, Iran.
The issue of ability to attend is magnified by expectations that the demography of fans attending the World Cup in Qatar may very well be a different from that at past tournaments. Qatar is likely to attract a far greater number of fans from the Middle East as well as Africa and Asia. The Asian Football Confederation’s Competition Committee has already urged governments to exempt football teams from travel bans and would almost certainly do the same for fans.
As a result, the UAE-Saudi effort to undermine the Qatar World Cup is about more than seeking to deliver a body blow to Qatar. It is also about avoiding being further tied up into knots in an anti-Qatari campaign that has so far failed to break the Gulf state’s resolve, force it to concede, and garner international support. The campaign is multi-pronged and doesn’t shy away from violating laws as is evident in Saudi bootlegging to deprive beIN, the sports franchise of Qatar’s state-owned Al Jazeera television network, of the fruits of acquired rights to broadcast World Cup tournaments and European competitions at the risk of being penalized and/or taken to court by the likes of FIFA and the English Premier League. Saudi media reports that the government has launched an anti-piracy campaign, confiscating more than 4,000 illegal receivers that hacked beIN failed to put an end to the bootlegging.
Signaling the political importance that men like the crown princes and Sheikh Tamim attribute to sports, a former top UAE security official, Lt. Gen. Dhahi Khalfan, suggested that the only way to resolve the Gulf crisis would be for Qatar to surrender its World Cup hosting rights. "If the World Cup leaves Qatar, Qatar's crisis will be over ... because the crisis is created to get away from it," Mr. Khalfan said.
Mr. Khalfan spoke at a time that leaked documents from the email account of Yousef Al-Otaiba, the UAE ambassador in Washington and a close associate of the country’s crown prince, revealed a UAE plan to undermine Qatar’s currency by manipulating the value of bonds and derivatives. If successfully executed, the plan would have allowed Qatar’s distractors to argue that the Gulf state’s financial problems called into question its ability to organize the World Cup.
Mr. Al-Sheikh, the chairman of the kingdom’s General Sport Authority, makes no bones about harnessing sports to serve the kingdom’s interests. With a career in security rather than sports, he was unequivocal in his assertion on the eve of Saudi Arabia’s debut in the 2018 World Cup in Russia that he made decisions based on what he deemed “Saudi Arabia’s best interest,” reaffirming the inextricable relationship between sports and politics.
Barely 24 hours before the World Cup’s opening match, Saudi Arabia made good on Mr. Al-Sheikh’s assertion that the kingdom’s international sports policy would be driven by former US President George W. Bush’s post 9/11 principle of “you are either with us or against us.”
With Morocco’s bid for the 2026 World Cup in mind, Mr. Al-Sheikh had warned that "to be in the grey area is no longer acceptable to us. There are those who were mistaken in their direction … If you want support, it'll be in Riyadh. What you're doing is a waste of time…," Mr. Al-Sheikh said. Mr. Al-Sheikh was referring to Morocco’s refusal to join the anti-Qatari campaign. Adopting a Saudi Arabia First approach, Mr. Al-Sheikh noted that the United States “is our biggest and strongest ally.” He recalled that when the World Cup was played in 1994 in nine American cities, the US “was one of our favourites. The fans were numerous, and the Saudi team achieved good results.” Mr. Al-Sheikh was maneuvering at the same time to ensure that the kingdom has greater say in international soccer governance, including issues such as the fate of the Qatari World Cup and a push to extend international isolation of Iran to the realm of sports. To do so, Saudi Arabia backed a proposal to speed up the expansion of the World Cup to 48 teams from 32, which is scheduled to kick off in 2026, by making it already applicable to the 2022 World Cup. Saudi Arabia hopes that the expansion would significantly complicate Qatari preparations for the event. Implementing the expansion in 2022 would strengthen UAE and Saudi efforts to petition FIFA to force Qatar to agree to co-hosting of the World Cup by other Gulf states, a proposal that was incorporated in the UAE plan to undermine Qatar’s currency.
In an indication of things to come, the Asian Football Confederation (AFC) in early 2018 thwarted a UAE-Saudi attempt to get Asian tournament matches that were scheduled to be hosted by Qatar moved to a neutral venue. The AFC warned the two countries that they would be penalized if they failed to play in Doha or host Qatari teams.
Mr. Al-Sheikh’s moves were part of a two-pronged Saudi-UAE effort. Global tech investor Softbank, which counts Saudi Arabia and the UAE among its largest investors, is believed to be behind a $25 billion proposal embraced by FIFA president Gianni Infantino to revamp the FIFA Club World Cup and launch of a Global Nations League tournament. If approved, the proposal would give Saudi Arabia a significant voice in global soccer governance. Complimenting the Saudi FIFA bid is an effort to expand the kingdom’s influence in the 47-nation AFC, the largest of the world soccer body’s constituent regional elements. To do so, Saudi Arabia unsuccessfully tried to create a new regional bloc, the South West Asian Football Federation (SWAFF), a potential violation of FIFA and AFC rules. The federation would have been made up of members of both the AFC and the Amman-based West Asian Football Federation (WAFF) that groups all Middle Eastern nations except for Israel and is headed by Jordanian Prince Ali Bin Al-Hussein, a prominent advocate of soccer governance reform.
The initiative fell apart when the Asian members of SWAFF walked out in October 2018 in the wake of the killing of journalist Jamal Khashoggi in the Saudi consulate in Istanbul. The killing could also jeopardize Saudi efforts to gain control of the AFC with the Al-Sheikh-backed candidacy of Saudi Football Federation chief Adel Ezzat, who resigned in August 2018 to run for the office..
Mr. Al-Sheikh and his boss, Prince Mohammed, share with the crown prince’s UAE counterpart and namesake, a belief that the public diplomacy and soft power fruits of harnessing sports outstrip reputational risks. Simon Pearce, Abu Dhabi’s director of strategic communications and a director of Manchester City, the British club bought by UAE Crown Prince Mohammed’s brother but controlled by the de facto Emirati ruler’s men, said as much in leaked emails to Mr. Al-Otaiba, the UAE ambassador in Washington. The emails discussed the UAE’s registration of a new soccer club, New York City Football Club, as the United States’ Major League Soccer newest franchise. Mr. Pearce argued that Abu Dhabi’s interests in the US political environment are best served by associating New York City FC with City Football Group, the Abu Dhabi government’s soccer investment vehicle, rather than the government itself to evade criticism stemming from the Emirates’ criminalization of homosexuality, its less than stellar record on women’s rights and its refusal to formally recognize Israel despite maintaining close security and commercial relations with the Jewish state.
The UAE’s sports-related investments, guided by the crown prince, much like the acquisition of important Qatari sports stakes on the behest of Sheikh Tamim also give Gulf states political leverage and create additional commercial opportunity. The investments constitute the flip side of large amounts of Gulf money being channeled to influential think tanks, particularly in Washington. In a series of notes in 2012, Mr. Pearce advised Prince Mohammed, a man obsessed with perceived threats posed by any form of political Islam and a driving force in the campaign against Qatar, to tempt than British prime minister David Cameron to counter what he described as Islamist infiltration of the BBC’s Arabic service in exchange for lucrative arms and oil deals.
To illustrate the UAE and Qatar’s sway in European soccer, Nicholas McGeehan, an independent researcher and former Human Rights Watch executive focussed on the region, looked at recent bookies odds for the Champions League. Abu Dhabi-owned Manchester City was the favourite followed by Qatar’s Paris Saint-Germain. Third up was Bayern Munich, whose shirts are sponsored by Qatar, fourth was Barcelona, which recently ended a seven-year sponsorship deal with Qatar, and fifth Real Madrid that sold the naming rights to its new stadium to Abu Dhabi.
Saudi and UAE public relations efforts to generate public pressure for a deprival of Qatari hosting rights were at times mired in controversy. The launch in May of the Foundation for Sports Integrity by Jamie Fuller, a prominent Australian campaigner for a clean-up of global soccer governance, backfired amid allegations of Saudi and UAE financial backing and Mr. Fuller’s refusal to disclose his source of funding.
Saudi and UAE media together with UK tabloid The Sun heralded the launch in a poche London hotel that involved a reiteration of assertions of Qatari wrongdoing in its successful World Cup bid. Media like Abu Dhabi’s The National and Saudi Arabia’s Al Arabiya projected the launch as pressure on FIFA to deprive Qatar of its hosting rights. “It is no secret that football’s governing body is rotten to the core. (FIFA) will rightly come under renewed pressure to strip Qatar of the competition and carry out an internal investigation in the wake of the most recent allegations. The millions of fans eagerly anticipating 2022’s festival of football deserve better,” The National said. Saudi-owned Ash-Sharq Al Awsat newspaper reported that a June 2018 FIFA Congress would hold a re-vote of the Qatari hosting. The Congress didn’t.
Despite so far successfully having defeated efforts to deprive it of its hosting rights, Qatar remains vulnerable when it comes to the integrity of its winning bid. The bid’s integrity and Sheikh Tamim’s emphasis on sports as a pillar of Qatari soft power is at stake in legal proceedings in New York and Zurich involving corruption in FIFA and potential wrongdoing in the awarding of past World Cups. Qatar has suffered reputational damage as a result of the question marks even if the Gulf crisis has allowed it to enhance its image as an underdog being bullied by the big boys on the block. To Qatar’s credit, it has introduced reforms of its controversial kafala or labour sponsorship system that could become a model for the region. In doing so, it cemented the 2022 World Cup as one of the few mega-events with a real potential of leaving a legacy of change. Qatar started laying the foundations for that change by early on becoming the first and only Gulf state to engage with its critics, international human rights groups and trade unions.
Even so, Qatar initially suffered reputational damage on the labour front because it was relatively slow in embracing and implementing the reforms. Qatar’s handling of the Gulf crisis suggests that it has learnt from the failure of its initial response to criticism of its winning 2022 bid when it acted like an ostrich that puts its head in the sand, hoping that the storm will pass only to find that by the time it rears its head the wound has festered, and it has lost strategic advantage.
The integrity issue remains Qatar’s weak point. For activist critics of the awarding of hosting rights to Qatar, there are two questions. One is, who do they want to get in bed with? Qatar’s detractors, the United Arab Emirates and Saudi Arabia hardly have stellar human and labour rights records. If anything, their records are worse than that of Qatar, which admittedly does not glow.
The second question critics have to ask themselves is how best to leverage the World Cup, irrespective of whether the Qatari bid was compromised or not. On the assumption that it may have been compromised, the question is less how to exact retribution for a wrong doing that was common practice in global football governance. Leveraging should focus on how to achieve a fundamental reform of global sports governance that has yet to emerge eight years into a crisis that was in part sparked by the Qatar World Cup. This goes to the heart of the fact that untouched in efforts to address the governance crisis is the corrupting, ungoverned, and incestuous relationship between sports and politics.
The future of the Qatar World Cup and the Gulf crisis speaks to the pervasiveness of politics in sports. The World Cup is political by definition. Retaining Qatar’s hosting rights or depriving the Gulf state of the right to host the tournament is ultimately a choice with political consequences. As long as the crisis continues, retaining rights is a testimony to Qatar’s resilience, deprival would be a victory for its detractors.
As a result, the real yardstick in the debate about the Qatari World Cup should be how the sport and the integrity of the sport benefit most. And even then, politics is never far from what the outcome of that debate is. Obviously, instinctively, the optics of no retribution raises the question of how that benefits integrity. The answer is that the potential legacy of social and economic change that is already evident with the Qatar World Cup is more important than the feel-good effect of having done the right thing with retribution or the notion of setting an example. Add to that the fact that in current circumstances, a withdrawal of hosting rights would likely be interpreted as a victory of one side over the other, further divide the Arab and Muslim world, and enhance a sense among many Muslims of being on the defensive and under attack.
The silver lining in the Gulf crisis may be the fact that it has showed up the fiction of a separation of sports and politics. FIFA, the AFC, and the Confederation of African Football (CAF), seeking to police the ban on a mixing of sports and politics, have discovered that it amounts to banging their heads against a wall. Despite their attempts to halt politics from subverting Asian tournaments, domestic and regional politics seeped into the game via different avenues. As a result, FIFA and its regional confederations have been tying themselves up in knots. In a bizarre and contradictory sequence of events at the outset of the Gulf crisis, FIFA president Infantino rejected involving the group in the dispute by saying that “the essential role of FIFA, as I understand it, is to deal with football and not to interfere in geopolitics." Yet, on the same day that he made his statement, Mr. Infantino waded into the crisis by removing a Qatari referee from a 2018 World Cup qualifier at the request of the UAE. FIFA, beyond declaring that the decision was taken “in view of the current geopolitical situation,” appeared to be saying by implication that a Qatari by definition of his nationality could not be an honest arbiter of a soccer match involving one of his country’s detractors. In FIFA’s decision, politics trumped professionalism, no pun intended.
Similarly, the AFC was less principled in its stand towards matches pitting Saudi Arabia and Iran against one another. Iranian club Traktor Sazi was forced in February to play its home match against Al Ahli of Jeddah in Oman. It wasn’t clear why the AFC did not uphold the principle it imposed on Qatar, the UAE and Saudi Arabia in the case of Iran. “Saudi teams have been able to select host stadiums and cities, and Saudi teams will host two Iranian football representatives in the UAE and Kuwait. In return, Iranian football representatives should be able to use their own rights to choose neutral venues,” said Mohammad Reza Saket, the head of the Islamic Republic of Iran’s Football Federation in a letter to the AFC.
Soccer governance bodies have long struggled to maintain the fiction of a separation in a trade-off that gave regulators greater autonomy and created the breeding ground for widespread corruption while allowing governments and politicians to manipulate the sport to their advantage as long as they were not too blatant about it. The limits of that deal are currently being defined in the Middle East, a region wracked by conflict where virtually everything is politicized.
Dr. James M. Dorsey is a senior fellow at the S. Rajaratnam School of International Studies, co-director of the University of Würzburg’s Institute for Fan Culture
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În urma remarcilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski cu privire la eșecul Poloniei de a livra Ucrainei avioane de luptă MiG-29, așa cum s-a convenit anterior, ministrul polonez de externe Radosław Sikorski a declarat că Polonia poate oferi un împrumut Ucrainei dacă dorește să achiziționeze armament, după cum a informat Polsat.
Turcia va oferi țării din Cornul Africii asistență financiară pentru proiecte de dezvoltare militară, satisfacând nevoile Mogadiscio în ceea ce privește noile tehnologii și modernizarea echipamentelor.
Premierul polonez Donald Tusk a anunțat, joi, pe rețeaua X, că Polonia a început construcția de fortificații la granița cu regiunea Kaliningrad a Rusiei.
Insula Hainan, poziționată strategic în apele calde ale Mării Chinei de Sud - a devenit una dintre cele mai importante baze pentru distrugătoarele și submarinele nucleare ale Chinei.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a confirmat că Rusia și Iranul vor finaliza în curând un acord de parteneriat strategic cuprinzător, care le va consolida și mai mult cooperarea, transmite agenția de stat rusă TASS.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 01 noiembrie 2024, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Statele Unite se confruntă cu o lipsă de stocuri de anumite tipuri de rachete de apărare antiaeriană, ridicând întrebări cu privire la disponibilitatea Pentagonului de a răspunde la războaiele în desfășurare din Orientul Mijlociu și Europa și la potențialul conflict din Pacific.
Reprezentanții ambelor partide americane din Camera Reprezentanților au făcut apel la președintele american Joe Biden să permită Poloniei să își extindă umbrela de apărare aeriană deasupra Ucrainei. La 28 octombrie 2024, membrii Congresului SUA au trimis o scrisoare oficială de solicitare președintelui american Joe Biden cu privire la securitatea spațiului aerian polonez.
Moscova încearcă să mute atenția de la problemele majore pe care le întâmpină acasă și amplifică informațiile privind oboseala (reală) a Occidentului. Cât de mult mai poate Rusia susține războiul fără să intre într-o criză socială majoră, este o întrebare la care nimeni nu are răspunsul, dar analiza Foregn Policy prezintă câteva detalii interesante.
Elliot Gerson, politolog american și Executive Vice President la Aspen Institute, într-un interviu acordat în exclusivitate DefenseRomania, a analizat o posibilă revenire a lui Donald Trump la Casa Albă pe 5 noiembrie 2024.
La 28 octombrie 2024, o înregistrare video cu rezoluție destul de slabă, postată pe rețeaua de socializare X, arată o dronă misterioasă care survolează Libanul. Înregistrarea a stârnit de atunci speculații cu privire la posibila apariție a RA-01, o dronă stealth israeliană dezvăluită recent prin intermediul unor documente clasificate americane divulgate pe internet.
Un număr mic de trupe nord-coreene se află acum în regiunea Kursk din Rusia, iar alte aproximativ 2.000 de trupe din estul Rusiei se apropie de granița cu Ucraina, a declarat marți Pentagonul. „Rămânem îngrijorați de faptul că Rusia intenționează să folosească acești soldați în luptă sau pentru a sprijini operațiunile de luptă împotriva forțelor ucrainene în Kursk”, a declarat generalul american Pat Ryder, secretarul de presă al Pentagonului.
Armata SUA ar trebui să înlocuiască tancurile sale „inutile” cu drone care funcționează cu inteligență artificială, a declarat fostul CEO al Google, Eric Schmidt, pe 30 octombrie, potrivit Bloomberg. Vorbind la conferința Future Investment Initiative din Arabia Saudită, Schmidt a declarat că războiul declansat de Rusia in Ucraina a arătat cum o „dronă de 5.000 de dolari poate distruge un tanc de 5 milioane de dolari”.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 29.10.2024, în cadrul unui antrenament al Forțelor de Descurajare Strategică, au fost executate lansări practice de rachete balistice intercontinentale și rachete de croazieră, de pe Cosmodromul Plesețk, din Marea Barents și din Marea Okhoțk.
,,Planul de pace'' al lui Volodimir Zelenski este probabil destinat publicului intern - populației ucrainene - pentru a pregăti oamenii pentru posibile concesii teritoriale ca urmare a unor decizii luate pentru încheierea războiului, a relatat cotidianul The New York Times.
Planul Ucrainei pentru Victorie se referă inclusiv la descurajarea non-nucleară a Rusiei. Una dintre anexele secrete ar face referire chiar la furnizarea de rachete Tomahawk din partea Statelor Unite, armele urmând să fie dislocate pe teritoriul ucrainean.
Statele Unite nu vor impune noi limite privind utilizarea de către Ucraina a armelor americane dacă Coreea de Nord se alătură războiului din Rusia, a declarat Pentagonul luni, în timp ce NATO a declarat că unități militare nord-coreene au fost desfășurate în regiunea Kursk din Rusia. Desfășurarea trupelor nord-coreene alimentează îngrijorările Occidentului cu privire la posibilitatea extinderii conflictului care durează de 2 ani și jumătate în Ucraina, chiar dacă atenția se îndreaptă către Orientul Mijlociu. Aceasta ar putea indica modul în care Rusia speră să compenseze pierderile tot mai mari de pe câmpul de luptă și să continue să obțină câștiguri lente și constante în estul Ucrainei.
Evoluțiile recente din Ucraina ar putea determina SUA și Europa să implementeze măsuri de apărare aeriană care să sprijine Ucraina indirect, de pe teritoriul statelor vecine.
Aliații lui Trump susțin că Ucraina pierde războiul și că, prin urmare, eforturile de a ajunge la o soluție sunt justificate din punct de vedere moral.
Recent, SUA și-au exprimat interesul de a amplasa lansatoare de rachete în Japonia. Deși această mișcare este o măsură defensivă, menită să prevină acțiunile agresive ale Chinei, Beijingul și Moscova percep această desfășurare ca o amenințare și o escaladare a tensiunilor în regiune. Evident, presa de propagandă rusă încearcă să prezinte situația ca fiind o încercare din partea Washingtonului de a amplifica tensiunile din regiunea Asia-Pacific.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a respins posibilitatea ca Turcia să cedeze Statelor Unite sistemul de apărare antiaeriană S-400 de producție rusească. El a precizat că acordul de achiziție din 2017 include un certificat de utilizator final care interzice Turciei să vândă sau să transfere sistemul către orice terță parte fără aprobarea Rusiei. Declarațiile lui Lavrov au venit ca răspuns la informațiile apărute în presă potrivit cărora Washingtonul a propus Turciei să renunțe la controlul sistemului S-400 pentru a-și restabili rolul în programul de avioane de luptă F-35.
Dacă războiul din Ucraina va continua în aceeași manieră, Kievul va fi învins în 2025, potrivit mai multor experți americani importanți. În același timp, aceștia spun că acest lucru nu trebuie să se întâmple și dau indicații cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a asigura victoria Ucrainei. Doug Livermore, vicepreședinte al Special Operations Association of America, comandant adjunct al Detașamentului de Operațiuni Speciale al Gărzii Naționale a Armatei din Carolina de Nord și fost consilier al subsecretarului american al apărării pentru informații și securitate, afirmă că, pentru a evita înfrângerea Kievului, Occidentul și guvernul ucrainean trebuie să își revizuiască abordarea față de acest război.
Africa prezintă o provocare complexă chiar și pentru o mare putere economică cum este China. Instabilitatea politică cronicizată, caracterizată de lupte locale, lovituri de stat și tulburări civile, generează provocări care împiedică încercarea de implicare pașnică a Chinei și o pot determina să desfășoare forțe militare și de securitate pentru a-și proteja investițiile în Africa. Fără acea stabilitate oferită de capitalismul de piață, democrație și ordine bazată pe reguli, China se confruntă practic cu o alegere între eșec sau neocolonialism.
Ucraina îndeplinește în mod categoric unul dintre punctele „planului de victorie” - mutarea războiului de pe teritoriul său - și, fără a primi permisiunea SUA pentru atacuri cu rază lungă de acțiune asupra țintelor din Rusia, le lovește cu propriile drone. Acest lucru, potrivit analiștilor, ar putea schimba cursul războiului. Analiștii care au vorbit cu The Wall Street Journal sugerează că ar putea, de asemenea, „să-l forțeze pe președintele rus Vladimir Putin să negocieze o pace acceptabilă”.
Președintele rus Vladimir Putin a făcut o declarație care sugerează că „oboseala cu Ucraina” resimtita în Occident încurajează Rusia să își continue invazia la scară largă, au scris analiștii de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), cu sediul la Washington, într-o analiză.
Israelul a declarat sâmbătă că a lovit ținte militare din interiorul Iranului ca răspuns la atacurile iraniene anterioare, sporind din nou temerile că o confruntare de lungă durată dintre cele două armate puternice ar putea escalada într-un război regional total care ar atrage Statele Unite. Armata israeliană a declarat că a vizat facilitaţi militare iraniene unde sunt fabricate rachete și sisteme de apărare aeriană, dar a evitat infrastructura energetică critică, precum câmpurile petrolifere și instalațiile nucleare.
Ministerul lituanian al Apărării a confirmat că, începând de anul viitor, trei state membre NATO își vor trimite sistemele de apărare aeriană în Lituania ca parte a unei desfășurări prin rotație. Detaliile, comunicate de ministrul apărării Laurynas Kasciunas la radio Ziniu Radijas, indică faptul că aceste rotații ale unor sisteme de apărare urmăresc să asigure o prezență aproape continuă a capacităților de apărare aeriană ale NATO în statele baltice.
Ucrainenii nu-și fac iluzii că rușii nu vor ajunge la Pokrovsk și au amenajat orașul pentru a rezista cât mai mult posibil în fața atacurilor rusești. Zonele amenințate, aflate la est și sud de oraș, au fost sigilate. Dar oare cât vor rezista artileriei rusești care nivelează efectiv localități întregi, inclusiv orășele mai mici?
Chinei nu îi va plăcea și va fi „iritată” de implicarea militarilor nord-coreeni în războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei. Jurnaliștii americani de la o serie de publicații au analizat previziunile mai multor analiști şi experţi militari.
Pentagonul și agențiile americane de informații au noi ordine de acțiune - să adopte și să implementeze mai rapid inteligența artificială ca o chestiune de securitate națională. Președintele american Joe Biden a semnat joi o directivă, parte a unui nou memorandum privind securitatea națională. Scopul este de a se asigura că Statele Unite rămân un lider în tehnologia inteligenței artificiale, încercând în același timp să împiedice țara să devină victima instrumentelor de inteligență artificială utilizate de adversari precum China.
Baza de apărare aeriană, situată în Redzikowo, lângă coasta Mării Baltice, face parte din scutul antirachetă NATO și a fost operaționalizată pe 13 noiembrie.
După 1000 de zile de război, Rusia nu a reușit să cucerească Ucraina. Dar în întreaga lume, în afara câmpului de luptă militar, Rusia continuă să avanseze în războiul său nedeclarat împotriva Occidentului. Generalul american Ben Hodges a explicat pentru Kyiv Post că alianța ruso-iraniană-nord-coreeană-chineză este o amenințare la adresa Occidentului, o amenințare pe care trebuie să o învingem înainte de a fi prea târziu.
Războiul din Ucraina cunoaște o escaladare fără precedent după ce Rusia a lansat asupra Ucrainei o rachetă balistică intercontinentală (ICBM). Acesta este primul caz în care Rusia folosește o ICBM în timpul războiului său îndreptat împotriva Ucrainei. În dimineața de 21 noiembrie, trupele ruse au atacat orașul ucrainean Dnipro cu rachete de diferite tipuri. Una dintre acestea a fost o rachetă balistică intercontinentală lansată din regiunea Astrakhan a Federației Ruse, informează Forțele Aeriene ale Forțelor Armate Ucrainene .
BAE Systems a obținut un contract suplimentar din partea U.S. Army pentru a dezvolta Multi-Class Soft Kill System (MCSKS), o tehnologie avansată de război electronic concepută pentru a spori capacitatea de rezistență a vehiculelor terestre de luptă împotriva rachetelor ghidate și a amenințărilor aflate în imediată apropiere. Acest program vizează consolidarea semnificativă a sistemelor de protecție a vehiculelor, sporind astfel succesul misiunilor în medii complexe și cu risc ridicat.
Economia Rusiei și-a epuizat aproape toate resursele disponibile, a anunțat marți, în Duma de Stat, Elvira Nabiullina, aflată la conducerea Băncii Centrale Ruse.
În dimineața zilei de 21 noiembrie, armata rusă a lansat un atac combinat cu rachete asupra facilităților militare ale regimului de la Kiev din diferite regiuni ale Ucrainei. Au fost implicate cel puțin cinci bombardiere strategice Tu-95MS, care au lansat rachete Kh-101 asupra țintelor, precum și avioane de vânătoare MiG-31I cu rachete hipersonice Kinjal. În plus, până la cinci nave purtătoare de rachete de croazieră Kalibr au fost semnalate în Marea Neagră.
Administrația Biden va permite Ucrainei să folosească minele antipersonal furnizate, pentru a o ajuta să încetinească progresul înregistrat de Rusia pe câmpului de luptă, a declarat miercuri secretarul american al apărării, Lloyd Austin, în timp ce ambasadele SUA și altor câteva state din Occident au rămas închise după amenințarea unui atac aerian major rusesc asupra capitalei ucrainene.
Secretarul britanic al Apărării John Healey a anunțat, miercuri, renunțarea la navele militare, elicopterele și dronele învechite sau considerate prea costisitoare pentru a mai fi întreținute. În Parlament, ministrul laburist a atribuit nevoia de reducere a costurilor "moștenirii tragice" de la conservatori, care au fost la putere 14 ani înainte de înfrângerea lor la alegerile din iulie. Acesta a spus că fosta conducere a lăsat "o gaură neagră în valoare de un miliard de lire sterline în planurile de apărare".
La 11 noiembrie 2024, Departamentul american al Apărării (US DoD) a anunțat că sistemul modernizat de rachete cu lansare multiplă (MLRS) M270A2 și-a făcut debutul în timpul exercițiului Dynamic Front 25 al NATO, desfășurat la Ravajarvi Training Area din Rovaniemi, Finlanda. Soldații americani din Brigada 41 de Artilerie au operat sistemul M270A2, trăgând cu succes pentru a-i demonstra capacitățile. Lansatorul este conceput pentru a ataca diverse ținte, inclusiv concentrații de artilerie, unități de apărare aeriană și vehicule blindate ușoare, la distanțe mai mari decât sistemele anterioare.
Pentru prima dată Ucraina a folosit rachete britanice Storm Shadow pentru a ataca Federația Rusă, scriu marile publicații europene, care citează oficiali occidentali.
Două aeronave F-16 Fighting Falcon ale Forțelor Regale Olandeze, ultimele care intră în dotarea Centrului European de Instruire F-16, au aterizat miercuri, 20 noiembrie, în Baza 86 Aeriană „Locotenent Aviator Gheorghe Mociorniță” din Fetești.
La expoziția aeriană Zhuhai din China, două avioane rusești Su-57 Felon au atras atenția, un eveniment cu o mare încărcătură simbolică. Cu zece ani în urmă, la același spectacol, Rusia a prezentat Su-35 Flanker-E, sperând la vânzări importante. În 2024, însă, situația este mult mai puțin promițătoare.
Pe 20 noiembrie sau în aceste zile Rusia ar intenționa să lanseze o rachetă experimentală asupra Ucrainei, probabil de tip RS-26 Rubezh, într-o versiune non-nucleară. Astfel de informații sunt diseminate în mod activ pe canalele ucrainene de pe Telegram, pe fondul unui avertisemnt din partea Ambasadei SUA la Kiev. Dar ele sunt preluate intens și dezvoltate și de presa de propagandă pro-război rusă.
Ministrul francez al Forțelor Armate, Sébastien Lecornu, aflat într-un turneu în Golf, a declarat, marți, la Abu Dhabi, că a discutat cu omologii săi din regiune necesitatea sprijinirii armatei din Liban, unde Israelul poartă un război deschis împotriva Hezbollahului.
Personalul român de la Șantierul Naval de la Galați se poate lăuda cu o nouă performanță notabilă: Den Helder, a doua navă militară construită aici începe testele pe mare și se îndreaptă spre țara de destinație.
Hanwha Aerospace România și-a luat angajamentul să sprijine modernizarea Fortelor Armate ale României și să contribuie la întărirea flancului estic al NATO, ca răspuns la provocările și amenințările de securitate generate de războiul din Ucraina. Hanwha a prezentat planurile pentru construirea unei facilități ultramoderne în România, care va include producție, cercetare, testare, instruire și servicii MRO pentru obuziere K9 Tunetul. Partenerii coreenii și-au reiterat intenția de a livra totodată Armatei României și mașini de luptă Redback.
Lockheed Martin şi compania românească Sinteza S.A. au semnat, miercuri, o scrisoare de intenţie în vederea construcţiei la Oradea a unei fabrici de baterii GridStar Flow, cu zero emisii de carbon şi care permit obţinerea de energie durabilă şi stabilă, se arată într-un comunicat de presă al companiei româneşti, precum și al Lockheed.
Ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie, generalul Valeri Zalujnîi, le-a spus soldaților ucraineni care se antrenează în Marea Britanie că războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei devine din ce în ce mai brutal și i-a îndemnat să aibă grijă de ei și să nu uite ce apără.
Președintele Ucrainei avertizează asupra pericolului de a pierde războiul dacă SUA reduc substanțial sprijinul militar. Remarca a fost făcută de Zelenski, într-un interviu acordat Fox News în contextul trecerii a 1.000 de zile de război și a câștigării de Donald Trump a alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii.
Avioanele daneze F-16 au început să ajungă în Ucraina, Royal Danish Air Force livrând primul lot de șase avioane de luptă avansate. Acest lucru a fost confirmat de prim-ministrul danez Mette Frederiksen în timpul unei conferințe de presă comune cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Frederiksen a dezvăluit, de asemenea, că alte 13 F-16 urmează să fie livrate în viitorul apropiat, subliniind angajamentul continuu al Danemarcei de a consolida capacitățile de apărare aeriană ale Ucrainei în contextul conflictului în curs.
November 20, 2024 _ Hanwha Aerospace Romania has pledged to give vital support for Romania’s military modernization and the reinforcement of NATO’s eastern flank in response to the ongoing security challenges and threats coming from the war in Ukraine.
Suedia a afirmat miercuri că a detectat deplasări ale unor nave ce corespund în timp şi spaţiu cu momentul secţionării a două cabluri submarine de telecomunicaţii din Marea Baltică, pe care mai multe ţări le investighează ca posibile acte de sabotaj, relatează agenţiile Agerpres, EFE şi Reuters.
Ministrul de externe al Estoniei a declarat că liderii din Europa ar trebui să se pregătească să trimită trupe în Ucraina pentru a susține un posibil acord de pace între Ucraina și Rusia, o inițiativă probabilă a președintelui ales al SUA, Donald Trump. Într-un interviu acordat Financial Times, ministrul estonian de externe, Margus Tsahkna, a declarat că trupele din Europa după război ar trebui să descurajeze o nouă agresiune rusă dacă Ucraina nu reușește să adere la NATO.
Comentând publicarea noii doctrine nucleare revizuite a Rusiei, Pentagonul a declarat că nu a fost surprins de decizia Moscovei, dar nu a văzut niciun semn că Rusia se pregătește să utilizeze arme nucleare în Ucraina. Acest lucru a fost anunțat de purtătorul de cuvânt adjunct al Pentagonului, Sabrina Singh, în cadrul unui briefing organizat marți, 19 noiembrie.
Potrivit agenției de presă Reuters, Ambasada Statelor Unite de la Kiev a primit miercuri, 20 noiembrie, informații despre un posibil atac aerian masiv al trupelor ruse asupra capitalei ucrainene. După cum susține și agenția slovacă TASR, care a preluat informația de la Reuters, din acest motiv, ambasada americană va fi închisă.
E.S. Adrian Zuckerman, fost ambasador al Statelor Unite în România (2019-2021), semnează de la Mar a Lago un editorial înainte de alegerile prezidențiale din România.
Filiala din Germania a companiei MBDA a inițiat extinderea facilităților sale de producție din Schrobenhausen, Bavaria, printr-o ceremonie de inaugurare la care au participat personalități importante, inclusiv ministrul german al apărării, Boris Pistorius și directorul general al MBDA Germania, Thomas Gottschild. Această investiție strategică vizează îmbunătățirea capacităților de producție pentru sisteme-cheie de apărare, inclusiv rachete Patriot PAC-2 GEM-T, mine antitanc PARM și rachete antitanc Enforcer.
Presa rusă a semnalat, pe 20.11.2024, că în Ucraina se discută despre reducerea numărului de lovituri asupra porturilor și navelor de luptă rusești din zona Mării Negre, inclusiv din Peninsula Crimeea. Experți militari ucraineni recunosc că numărul atacurilor a scăzut într-adevăr în mod semnificativ, dar spun că există motive obiective pentru acest lucru.
Comisia Europeană a aprobat achiziționarea în comun a sistemelor avansate de rachete de apărare aeriană IRIS-T SLM în cadrul „Inițiativei comune de apărare împotriva rachetelor aeriene în Europa” (JAMIE). Această decizie importantă, prezentată la 14 noiembrie 2024, vizează consolidarea capacităților de apărare aeriană a șase state membre ale Uniunii Europene - Germania, Slovenia, Bulgaria, Austria, Estonia și Letonia - ca răspuns la posibilele amenințări venite din partea Rusiei.
Excelența Sa Prokopchuk, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România, la împlinirea a 1.000 de zile de la invazia brutală, neprovocată și pe scară largă a ocupantului rus asupra țării noastre vecine, a semnat pentru DefenseRomania un editorial în care rememorează rezistența eroică a Armatei ucrainene și a poporului ucrainean în fața unui adversar atât de puternic. Șeful misiunii diplomatice a Ucrainei în București mulțumește României pentru sprijinul umanitar, militar și politic pe care țara noastră l-a acordat imediat după invazie și readuce aminte că Ucraina azi e în fața unui război de supraviețuire în care Rusia apelează la teroare, violuri, genocid, execuții și deportări ale populației civile. Redăm integral textul.
În această vară, Statele Unite au aprobat un acord ce prevede vânzarea a 96 de elicoptere de atac Apache Poloniei. Un contract uriaș, în valoare de 12 miliarde de dolari,care va îmbunătăţi capacitatea Poloniei de a face faţă ameninţărilor de la graniță.
H.E. Adrian Zuckerman, former United States Ambassador to Romania (2019–2021), has authored an editorial from Mar-a-Lago ahead of Romania's presidential elections.
