Se adună în apele acelea, ca într-un creuzet plin să dea pe afară gaze naturale, petrol, minerale rare amestecate cu dreptul internațional, strategie militară și naționalismul mai vechi sau nou. Ca să nu mai vorbim de luptele zilnice pentru cea mai evidentă resursă a unei mări: pescuitul. După decenii de inginerie, rocile, atolii și bancurile de nisip adăpostesc acum baze militare pentru puterile regionale.
Marea Chinei de Sud, altădată exotică destinație și vis romantic al oricărui aventurier urcat pe o corabie, a devenit astăzi un loc atât de cunoscut.
Ca atare Franța se află acolo, permanent și istoric. De-a lungul istoriei, sporadic dar apăsat, Franța a revendicat în nume propriu suveranitatea asupra insulelor Spratly; a revendicat în numele protectoratului Annam drepturi parțiale asupra insulelor Paracel. Deseori sau doar uneori Parisul, după 1950, a deschis discuția despre drepturile istorice asupra teritoriilor din zonă, însă o făcea lăsând impresia că nu prea merită efortul, chiar dacă mizele erau deseori diferite dar toate subsumate jocului de influență global al Franței.
Cu toate acestea, interese geopolitice fundamentale franceze rămân ancorate în Marea Chinei de Sud. Franța este încă o putere rezidentă în Indo-Pacific, în general, unde trăiesc 1,5 milioane de cetățeni ai săi. Și să nu uităm că președintele Emmanuel Macron a etichetat, pentru prima dată în istoria celei de-a 5-a republici, Franța drept „putere Indo-Pacifică”. Deci consecvența istorică există.
Ca atare discuția despre o prezență navală franceză sporită în Marea Chinei de Sud a câștigat avânt atunci când la Dialogul Shangri-La din 2016, ministrul francez al Apărării de atunci, Jean-Yves Le Drian, a cerut marinei europene să aibă o „prezență regulată și vizibilă” coordonată în zone din Asia. ”Câțiva ani mai târziu, în cadrul aceluiași dialog Shangri-La, în 2019, un alt ministru francez al apărării a reclamat din nou, clar și răspicat, dreptul prezenței militare franceze în acea mare. Ca atare poliția maritimă a Chinei și campaniile chineze de construire a unor insule artificiale nu au speriat Franța. Din contră, au dus la o revigorare a activității și prezenței maritime militare a Franței în Marea Chinei de Sud.
În februarie 2021, submarinul de atac nuclear SNA Emeraude , împreună cu nava de sprijin BSAM Seine, au efectuat patrule în mare. Pasajul submarinului s-a dorit dovada clară a capacității marinei militare franceze de a se desfășura departe, împreună cu partenerii strategici australieni, americani și japonezi.
Submarinul s-a alăturat apoi unui grup de trei nave de război indoneziene pentru a participa la exerciții navale în strâmtoarea Sunda din apropiere. Având în vedere că datorită expansiunii Chinei în apele disputate Indonezia a devenit un partener emergent pentru Franța în dialogul său din Marea Chinei de Sud, se așteaptă în viitor și alte traversări de comun acord.
Pe 9 martie 2021, fregata Prairial a andocat în portul Cam Ranh, Vietnam. Vizita fregatei în acest moment este menită să transmită un mesaj în sprijinul politicii clare franceze de protejare a libertății de navigație în aer și pe mare, care este împărtășit de ambele țări.
În mai 2021, transportatorul de elicoptere de asalt amfibiu FS Tonnerre și fregata FS Surcouf au participat la un tranzit comun al mării cu două nave australiene. Navele au făcut, de asemenea, o escală în Vietnam în portul Cam Ranh și Haiphong.
Între 11 mai până în 16 mai, Tonnerre și Surcouf s-au deplasat ulterior pentru a se alătura exercițiului patrulateral Jeanne D'Arc 21, între Franța, Statele Unite, Japonia și Australia la baza navală Sasebo (Marea Chinei de Est).
În 2019, pentru a ajuta politica de deschidere față de China, Ministerul Forțelor Armate franceze a declarat că portavionul său pilot - și singurul portavion cu propulsie nucleară - Charles de Gaulle nu va intra în Marea Chinei de Sud. În viitor, ne putem întreba dacă Parisul va trimite Charles de Gaulle. Căci situația regional s-a schimbat. Marea Britanie, își trimite deja portavionul pilot HMS Queen Elizabeth în Marea Chinei de Sud și există deja o glumă care face deliciul analiștilor militari care spune că, dacă englezii se aventurează pe mare, francezii sigur vor urma, pentru că, indiferent de cum China acționează, adevăratul mesis al marinei franceze va fi întotdeauna cea engleză.
Lăsând gluma la o parte, deși este de netăgăduit că Franța a fost foarte activă în Marea Chinei de Sud în prima jumătate a anului 2021, este important să nu supra-evaluăm aceste operațiuni navale.
În primul rând, exercițiile navale nu opresc cu adevărat China sau oricine altcineva de la a își apăra interesele în Marea Chinei de Sud. Desigur că Franța arată o hotărâre reînnoită și un interes strategic pentru respectiva mare. Dar Franța dorește doar să reamintească tuturor actorilor din regiune de revendicările sale istorice. Mai mult, prezența franceză navală întărește legăturile cu puteri regionale emergente precum Indonezia. Fără a uita de faptul că statul chinez a fost liniștit și extrem de profesionist în timpul ultimelor exerciții militare franceze sau multi naționale din 2021, Franța, ca majoritatea țărilor occidentale, are mesaje mixte pentru China. Există o tendință de creștere a activității navale militare franceze în Marea Chinei de Sud? Da, dar este important să nu exagerăm cu această dezvoltare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după un summit istoric în Alaska, care nu a adus niciun armistițiu, președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au purtat o convorbire telefonică. Un dialog-cheie care a decurs pe două paliere: inițial, o discuție bilaterală, urmată de o conferință telefonică extinsă cu lideri europeni.
Într-o reacție rapidă și tranșantă, ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky, a dinamitat retorica propagandei ruse, calificând drept „absurdități” declarațiile președintelui Vladimir Putin de după summitul din Alaska cu Donald Trump. Declarațiile sale au punctat o realitate crudă și dureroasă, pe care Kremlinul încearcă din răsputeri să o estompeze: conflictul nu are la bază decât ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lumea a privit cu sufletul la gură spre Alaska. Pentru puțin peste cinci ore, președintele american Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit față în față la o bază militară din Anchorage. Așteptările erau uriașe, alimentate de declarațiile optimiste ale lui Trump, care promisese o încetare a focului. Finalul a fost însă abrupt și, cel puțin pentru Ucraina, fără niciun rezultat concret.
Un summit crucial se desfășoară astăzi în Alaska, unde președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin. Agenda oficială, axată pe posibila încheiere a războiului din Ucraina, este deja umbrită de o strategie elaborată a Kremlinului: distragerea atenției. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia va folosi summitul nu pentru a discuta pacea, ci pentru a încerca să obțină un ajutor economic vital.
SUA blochează un important canal financiar ilegal, prin care Rusia se conecta internațional. Valoarea tranzacțiilor prin el depășise 100 de miliarde de dolari. Administrația americană, înainte cu o zi de summitul Trump – Putin din Alaska, trimite Moscovei un avertisment privind ceea ce va face în continuare dacă Rusia nu acceptă pacea în războiul din Ucraina.
Europa se pregătește pentru o nouă realitate. După ani de zile de investiții timide în apărare, liderii europeni par să fi înțeles că o Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă. Semnalul cel mai clar al acestei schimbări de paradigmă vine nu de la o nouă flotă de tancuri, ci dintr-un proiect aparent banal: redeschiderea unei căi ferate vechi de 170 de ani.
Summitul programat în Alaska, între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, a fost prezentat de unii experti internaționali drept o șansă istorică pentru pace. Realitatea, însă, este departe de a fi atât de optimistă. Conform analizei detaliate a The Institute for the Study of War (ISW) și a declarațiilor oficialilor ruși, Kremlinul nu vine la această întâlnire pentru a negocia, ci pentru a impune condițiile unei capitulări totale a Ucrainei.
Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, propune o extindere majoră a prezenței NATO în Marea Neagră, o zonă care a devenit un teatru de război crucial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Într-un interviu acordat agenției Reuters, oficialul a declarat că grupul de lucru comun format din România, Bulgaria și Turcia, creat inițial pentru a elimina minele navale, ar trebui să evolueze într-un proiect de patrulare. Scopul este clar: protejarea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale de potențialele atacuri ruse.
Surse militare rusești au informat, pe 14.08.2025, că Forțele Armate ale Federației Ruse intenționează să testeze în Ucraina o versiune mini a rachetei Oreshnik, respectiv sistemul de rachete Svirel. Potrivit acestora, mai multe instalații de lansare au fost transferate deja la frontiera cu Ucraina.
Elveția, celebră pentru neutralitatea sa, se confruntă acum cu un paradox: cel mai bun avion de luptă pentru apărarea sa aeriană, F-35, vine cu o factură în creștere și o incertitudine politică tot mai mare. Și de vină e, se pare, ar fi politica tarifară impusă de Donald Trump.
Războiul hibrid al Rusiei nu este un concept abstract, ci o realitate concretă, iar Norvegia simte acum din plin consecințele sale. Declarațiile șefului serviciului de informații norvegian, Nils Andreas Stensones, conform cărora Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, confirmă temerile tot mai mari din Europa. Este un semnal de alarmă pentru o regiune care, decenii la rând, a crezut că pacea este un dat.
În miez de august, Alaska devine, pentru o scurtă perioadă, epicentrul politic al lumii. Aici, președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin, într-un summit care, la prima vedere, pare un exercițiu de diplomație. Dar, în umbra acestei întâlniri, se ascunde o realitate geopolitică dură și plină de incertitudine: soarta Ucrainei.
În capitala germană, la scurt timp după o teleconferință tensionată și plină de implicații strategice, liderii europeni s-au văzut confruntați cu o ecuație politică neașteptată. De la discuțiile lor online, de miercuri, cu Președintele american Donald Trump, a reieșit o schiță a unei păci post-conflict în Ucraina, o schiță care ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri.
Trupele ruse și belaruse vor exersa planificarea loviturilor cu arme nucleare și rachete Oreshnik la exercițiile Vest-2025 (Zapad) din septembrie. Ministrul belarus al Apărării, Viktor Khrenin, a declarat acest lucru astăzi (miercuri 13.08.2025) după discuțiile cu președintele Alexander Lukașenko, a informat agenția de stat belarusă Belta.
DefenseRomania a discutat cu corespondentul de război Radu Hossu despre „cimitirul de tancuri” rusești din Ucraina și noua strategie aplicată de ocupant care a pierdut în Ucraina, în iunie, doar 22 de tancuri. Însă acest lucru substituie cu greu pierderile colosale din ultimii trei ani și jumătate iar predicția potrivit căreia Polonia va depăși Federația Rusă rămâne pe masă. Cel puțin la nivel calitativ, Forțele Terestre ale Poloniei vor avea un avantaj în fața Rusiei. Un uriaș cu picioare de lut, însă nucleare.
Într-un gest cu o simbolistică istorică profundă, Președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni vineri la Baza Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Alegerea locației nu este întâmplătoare, iar summit-ul reînvie importanța strategică a unei regiuni situate la granița fragilă dintre Est și Vest.
O fantomă a unei erori diplomatice bântuie cancelariile europene în aceste zile, iar numele ei este München 1938. Avertismentul, rostit răspicat și fără echivoc de ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, aruncă o serie de întrebări asupra modului în care s-ar putea desfăşura summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Comparația cu acordul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei și a deschis calea expansiunii lui Hitler nu este o simplă figură de stil, ci o teamă profundă, viscerală, că istoria este pe cale să se repete sub forma unei noi tranzacții cinice, de data aceasta pe seama Ucrainei.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Rusia pare să fie pe punctul de a efectua un nou test al controversatei sale rachete de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik (cod NATO: SSC-X-9 Skyfall), de la poligonul Pankovo din arhipelagul arctic Novaia Zemlia.
Cabinetului de securitate din guvernul israelian a aprobat planul pentru preluarea militară treptată a întregii Fâșii Gaza, o decizie esențială și riscantă luată inclusiv împotriva recomandărilor armatei israeliene.
Oleksandr Levchenko, diplomat și expert în geopolitică, fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania un editorial despre „războiul minților” și confruntarea cognitivă și psihologică pe care statul agresor Federația Rusă o poartă împotriva regiunii noastre și a Europei, pe lângă componenta militară a conflictului pe care Rusia l-a dezlănțuit în Ucraina.
Într-o declarație fermă din 7 august 2025, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskîi, a subliniat că un final favorabil al războiului pentru Ucraina nu poate fi atins printr-o postură pur defensivă, confirmând că la nivelul conducerii militare există planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarația vine într-un moment crucial, pe fondul unor presiuni internaționale pentru acțiune și al unor manevre diplomatice de înalt nivel care ar putea redefini conflictul.
Potrivit premierului Viktor Orban, „soarta Ucrainei pare pecetluită; divizarea țării a început deja”.
Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 08.09.2025, că, prin decret prezidențial, președintele Vladimir Putin i-a acordat Ordinul Curajului generalului de armată Valeri Gherasimov, care îndeplinește funcția de șef al Statului Major General (SMG) al Forțelor Armate (FA) ruse și prim-adjunct al ministrului apărării.
Parlamentarii francezi au votat luni printr-un vot de neîncredere în guvernul prim-ministrului François Bayrou. Bayrou însuși a solicitat votul. Ziarul francez Le Monde relatează că prim-ministrul va demisiona marți.
Un MI-8 rusesc a încălcat spațiul aerian estonian duminică după-amiază, a relatat postul public de televiziune estonian ERR. Șeful misiunii diplomatice a Rusiei la Tallinn a fost convocat la MAE estonian.
Caz de trădare documentat de SRI, în cooperare cu parteneri externi.
Ucrainenii care locuiesc în teritoriile ocupate de Rusia din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson trebuie să solicite pașapoarte rusești până miercurea aceasta sau riscă să fie deportați din casele lor, conform unui decret emis de liderul Kremlinului, Vladimir Putin, în martie.
„Germania este în centrul atenției în mod special”, a declarat un oficial al serviciilor de informații occidentale. „Rusia este capabilă să surprindă orice subiect din Germania cu o viteză și o flexibilitate extraordinare și să îl utilizeze în spațiul informațional. Este înfricoșător cât de rapid, adaptabil și pe termen lung este acest sistem”.
Poliția din orașul polonez Biała Podlaska a anunțat descoperirea „epavei unui obiect zburător neidentificat”. Aceasta a căzut în apropierea graniței cu Belarus, în apropierea punctului de trecere a frontierei Terespol din Polatycz, voievodatul Lublin. Potrivit procuraturii locale, era „probabil o dronă neînarmată care avea inscripții chirilice pe ea”.
În seara de 02 spre 03 septembrie, Rusia a lansat un atac masiv cu drone și rachete asupra Ucrainei. Ulterior, au început să apară informații care sugerau că trei bombardiere rusești au suferit o varietate de probleme tehnice.
Prim-ministrul ungar Viktor Orban a declarat cinic, în stilul său caracteristic, că, în urma negocierilor actuale privind garanțiile de securitate pentru Ucraina, teritoriul acesteia va fi împărțit în trei zone: rusească, demilitarizată și occidentală, relatează Magyar Nemzet .
Forțele ruse au o superioritate numerică de 3 la 1 în oameni și mijloace tehnice față de armata ucraineană pe front, a declarat luni șeful forțelor armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, transmit Agerpres și EFE.
Semnale de alarmă sunt trase tot mai puternic în Europa, în contextul în care analiștii militari, șefi de stat major sau ofițeri de intelligence avertizează că Rusia ar putea pregăti o confruntare pe scară largă cu NATO în viitorul apropiat.
Nu e niciun secret că Ucraina caută să identifice toate soluțiile posibile pentru a-și întări aviația militară, supusă unor presiuni uriașe în cei trei ani și jumătate de invazie pe scară largă rusă. Orice avion e binevenit, fie că vorbim de MiG-29 sau alte modele sovietice, fie că discutăm de aparate occidentale precum F-16 sau Mirage 2000. În mare parte ucrainenii folosesc avioanele pe post de apărare antiaeriană, fiind parte din capacitatea de a respinge atacurile în valuri ale dronelor rusești care vizează infrastructura civilă și energetică a Ucrainei.
Președintele american Donald Trump a lăsat să se înțeleagă duminica aceasta că ar avea în vedere noi sancțiuni împotriva Rusiei, după atacul aerian fără precedent al Moscovei asupra Ucrainei din noaptea de sâmbătă spre duminică, potrivit Agerpres și AFP.
O operațiune specială a forțelor ucrainene, desfășurată în colaborare cu o celulă de rezistență din regiunea Krasnodar a Rusiei, a neutralizat o instalație critică a uneia dintre cele mai mari rafinării private din regiune, Rafinăria de Petrol Ilsky A.A. Shamara. Atacul, care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, a vizat inima tehnologică a complexului, punând în pericol funcționarea întregii unități.
Rusia a desfășurat duminică noapte cel mai masiv atac aerian de la începutul invaziei sale, folosind peste 800 de drone și lovind pentru prima dată o clădire guvernamentală din Kiev. Asaltul, care a durat 11 ore sub sirenele de raid aerian, a lăsat în urmă cel puțin doi morți în capitală, inclusiv un bebeluș, a confirmat biroul de presă al primarului Kievului.
Mândria aviației americane, avionul de vânătoare F-35, se confruntă cu o asa-zisă furtună perfectă de probleme, dezvăluite într-un raport critic al Government Accountability Office (GAO), organismul de control al Congresului SUA. Sub titlul „Actions Needed to Address Late Deliveries and Improve Future Development”, raportul arată că programul F-35 „continuă să promită prea mult și să livreze prea puțin”, în ciuda rolului său crucial pentru securitatea națională.
Sub privirile perplexe ale aliaților și ale „șoimilor” din ambele partide, Pentagonul pare să pregătească o schimbare fundamentală de direcție strategică, una care ar putea reconfigura nu doar politica americană, ci și echilibrul global de putere. Un proiect al noii Strategii Naționale de Apărare, un document menit să ghideze acțiunile militare americane, propune un viraj spectaculos de abordare: de la angajamentul de a contracara China la o concentrare aproape exclusivă pe apărarea teritoriului Statelor Unite și a Emisferei de Vest.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR), Kirilo Budanov, a spus cu voce tare un lucru pe care mulți îl gândeau în șoaptă: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare. Nu e o simplă ipoteză, ci o „amenințare serioasă”, o amenințare care, în ciuda costurilor umane imense, este perfect realistă.
După ani de eșecuri și frustrări, programul de realitate augmentată al Armatei SUA, cunoscut inițial sub numele de Integrated Visual Augmentation System (IVAS), renaște sub o nouă denumire, Soldier-Borne Mission Command (SBMC), și cu o nouă abordare. Pentagonul renunță la vechiul parteneriat cu Microsoft și se orientează către două companii-cheie, Anduril și startup-ul Rivet, ambele având misiunea de a dezvolta viitoarele display-uri optice care ar putea revoluționa lupta pe câmpul de bătălie.
În mijlocul unei piețe europene de apărare aflată în efervescență, Boeing a lansat o nouă ofensivă pentru a-și consolida poziția în Polonia. Sub lumina reflectoarelor de la expoziția MSPO 2025, gigantul american a venit cu un pachet de oferte care depășește simpla vânzare de avioane.
Rusia a lansat sute de drone de atac și rachete spre orașele ucrainene în noaptea de 06 spre 07 septembrie, lovind mai multe clădiri rezidențiale din Kiev, au raportat oficialii ucraineni, citați de kyivindependent.com.
Statele Unite trebuie să devină mai reziliente în fața amenințărilor la adresa propriei securităţi, în contextul în care angajamentele militare globale pun o presiune imensă pe capacitatea de apărare a națiunii, a avertizat generalul în retragere Glen D. VanHerck, fost comandant al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD).
La capătul a 13 ani de pierderi, de datorii gigantice și, mai nou, de insolvență, Romaero București (RORX), un nume strategic al industriei de apărare românești, reușește o performanță spectaculoasă: un profit de 2,5 milioane de lei în primul semestru al anului 2025. O schimbare de macaz monumentală, având în vedere că în aceeași perioadă a anului trecut compania se scufunda în pierderi de aproape 25 de milioane de lei.
Ankara se pregătește să intre într-o nouă eră a apărării, marcând un moment istoric pentru industria militară turcă. Producția de serie a tancului principal de luptă Altay, considerat de oficialii turci o „realizare a unui vis de 100 de ani”, a demarat oficial la noua fabrică BMC din capitală.
Polonia își consolidează rapid capabilitățile de apărare, mizând pe o combinație de achiziții americane de înaltă tehnologie și investiții masive în propria industrie de apărare. La expoziția MSPO 2025 din Kielce, s-au semnat contracte de miliarde de zloți, menite să asigure interoperabilitatea cu NATO și să reducă, în același timp, dependența de alte națiuni.
Statele și Ucraina ar negocia în acest moment un acord cu o valoare de 100 de miliarde de dolari. Nu este un simplu contract de achiziție, ci un troc strategic în care armele americane de ultimă generație ar putea fi plătite cu drepturi de proprietate intelectuală asupra inovațiilor tehnologice ucrainene.
În contextul unei competiții acerbe pentru supremația pe piața globală a dronelor, președintele american Donald Trump a decis să schimbe regulile jocului. Totul se vrea a fi o mutare strategică, menită să ofere companiilor americane un avantaj decisiv în fața concurenței venite din China și Turcia.
Extinderea capacităților de producție ale companiei românești Automecanica SA din Mediaș, unde vor fi produse blindatele 4x4 Cobra II ale Armatei României vizează revitalizarea industriei prin crearea unui hub național industrial în zona de apărare, capabil să susțină dezvoltarea de tehnică militară la standarde NATO, inclusiv cu obiectivul ca în viitor industria de apărare din România să „iasă” și pe piața externă. În acest sens Automecanica Mediaș e implicată într-un proces de achiziție a companiei Popeci Utilaj Greu.
După o pauză lungă, dronele Bayraktar TB-2 aparținând Forțelor Armate ale Ucrainei au început să execute din nou misiuni de atac împotriva forțelor rusești. Cel mai recent exemplu a venit miercuri (03.09.2025), într-un atac asupra unei ambarcațiuni rusești și a trupelor de pe coasta Mării Negre.
Ucraina este pe punctul de a primi o cantitate mare de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, cu scopul de a contracara invazia rusă prin lovirea țintelor strategice aflate în spatele liniilor de front. Primele livrări de rachete Extended-Range Attack Munition (ERAM) nu deschid doar un nou canal de aprovizionare cu arme cu rază lungă de acțiune, dar reprezintă și un nou model de viteză în achiziția, dezvoltarea și producția în masă a armelor aeriene pentru Pentagon.
Printr-o mișcare surprinzătoare, dar bine calculată, Ministerul francez al Forțelor Armate a anunțat o investiție masivă în sistemul de radar Nostradamus, o tehnologie concepută în anii '90, care a zăcut mult timp într-un con de umbră. Decizia, publicată la 5 septembrie, nu este doar un simplu program de modernizare, ci un semnal clar transmis Europei: Franța își asumă rolul de lider în dezvoltarea unei capacități de detectare timpurie proprie, capabilă să contracareze amenințările balistice și hipersonice care redefinesc peisajul geostrategic.
