Pentagonul a prezentat opțiuni de reducere a prezenței sale militare în Coreea de Sud
O furtună s-a declanșat de câteva zile, de când New York Times și Wall Street Journal au publicat informația conform căreia, Pentagonul a trimis președintelui american Donald Trump un document prin care se prezintă opțiuni cu privire la reducerea prezenței militare americane în Coreea de Sud.
Aceste opțiuni, pasul ultim și premergător unei decizii iminente de la Biroul Oval, definesc o mișcare strategică cu implicații masive și o dovadă reală că Trump nu prea mai are alte soluții în dialogul cu Coreea de Nord. Căci orice retragere, cât de mică ar fi ea, ar fi percepută de căte Phenian ca o victorie a regimului său dictatorial.
Informațiile publicate de către presa americană indică dorința fermă a ocupantului din Biroul Oval de a continua baletul său militaro-diplomatic, prin constrângerea aliaților, sub amenințarea retragerii sprijinului militar (deci șubrezirea măsurilor de securitate regională sau internațională), de a urma un parcurs politic global care să servească numai interesele înguste ale administrației sale.
John Bolton, în celebra sa carte tocmai publicată „Încăperea unde se iau deciziile”, descrie exact acest mecanism de gândire trumpian. Atunci când președintele american nu poate procesa complexul angrenaj informațional și de nuanțe dintr-un profil major, mai ales în cazul Coreei sau Germaniei, reduce totul la afaceri tip Wall Street, unde profitul trebuie să fie clar monetizat și simplu de calculat. Cât ne plătesc ca să îi apărăm? Transformând armata americană practic în trupe de mercenari, plătite la oră și asigurate la numărul de gloanțe pe care le trag în numele sponsorului, această atitudine a tulburat complet, de aproape patru ani de zile, mecanismele, da altfel, solide de securitate internațională.
Trump, deci, urmează logica dictată de simplul profit, fără a mai respecta principii, valori, istorie sau măcar simpla și educata școală elementară a diplomației. Ca atare acum a sărit pe subiectul Coreea de Sud. Presiunea pe care o pune Trump asupra unuia dintre aliații săi fundamentali în jocul cu China vine după anunțul de retragere a unei treimi din totalul de 37.000 de soldați americani aflați în Germania. De altfel, Trump a pedepsit-o pe cancelarul Merkel, care, excedată de limbajul abrupt și fără nunațele „celor șapte ani de acasă” al lui Trump, i-a refuzat acestuia invitația la un G7 de vară în SUA, organizat exclusiv pentru a îi servi intereselor politice interne mai ales pentru a demonstra că numai el are soluții la criza medicală majoră cu care se confruntă țara sa.
Situația din peninsula coreeană e mult mai complexă
Trump s-a plâns frecvent de costurile staționării trupelor de peste mări și a spus că vrea să le aducă acasă. Politica sa a fost considerată sănătoasă și i-a adus voturile americanilor care trăiesc cu impresia unei armate decupate din filmele Rambo, dar, în realitatea lumii de astăzi, a anihilat decenii de securizare regională. Dacă în Europa semnalele de decuplare cu SUA erau vizibile mai ales de când singura putere atomică continental europeană, Franța, a anunțat că nu mai dorește ca în schimbul unei prezențe simbolice militare americane să ofere beneficii economice enorme și gratuite investitorilor americani (căci despre acest lucru este vorba în realitate) ,în peninsula coreeană situația este cu mult mai complexă și mai instabilă.
Lăsând săriturile cu coarda ale Poloniei, care își dorește cu ardoare o bază militară Trump, pentru care s-a oferit să și plătească cu banii jos, niciun stat normal la minte și cu o școală reală de analize militare nu își permite să aducă trupe străine fără asigurări de securitate națională absolute. SUA sunt cunoscute pentru faptul că nu au dat niciodată aceste asigurări, nici măcar în cazurile în care, rare dar istoric au existat, au obținut avantaje economice enorme și care nu au fost niciodată în interesul național al statului gazdă.
Pe tema finanțării prezenței militare americane în pensinsulă, discuțiile au devenit tensionate atunci când Trump a înțeles că Seulul nu îl vor ajuta cu deblocarea negocierilor privind denuclrearizarea Coreei de Nord. Ca atare, Trump a revenit la obsesia sa cu privire la banii pe care coreenii trebuie să îi plătească SUA.
Ca urmare a expirării ultimului acord de asistență militară dintre cele două state, în decembrie 2018, Statele Unite și Coreea de Sud nu au reușit să ajungă la un nou acord de partajare a costurilor locuințelor americane de pe peninsula divizată. Mai mult Donald Trump a cerut Seului să-și crească contribuția de până la cinci ori mai mult, adică la 5 miliarde de dolari pe an. De asemenea, Seul a fost de acord să cheltuiască aproximativ 200 de milioane de dolari pentru a plăti salariile lucrătorilor de bază din Coreea de Sud pentru a pune capăt unei probleme de două luni, creată de intrarea americanilor din bazele militare în șomaj tehnic ca urmare a lipsei rezervei bugetare.
Pentru ca situația să fie și mai complicată, Congresul american a aprobat, încă de anul trecut, o prevedere atașată legii de finanțare a armatei americane prin care se interzic provizioanele financiare care se referă la reducerea prezenței militare de peste mări. Ca atare, Pentagon nu are finanțarea asigurată pentru reducerea efectivelor militare cerută de Trump.
Mai multe exerciții militare anulate
În 2018, administrația Trump a anulat deja mai multe exerciții militare pe scară largă între Statele Unite și Coreea de Sud, în efortul de a își crea avantaje pentru a ușura discuțiile de dezarmare nucleară cu Phenianului. La una dintre întâlnirile sale cu dictatorul de la Phenian, pe Trump l-a luat gura pe dinainte și i-a promis acestuia că va reduce exercițiile militare organizate cu Coreea de Sud, oferind un punct diplomatic extrem de important dictaturii nucleare nord-coreene. Kim Jong Un s-a întors în capitala sa anunțând fericit că a obținut o deschidere diplomatică fără precedent (fapt real), dar care arunca Seulul sub autobuz.
Reacția Sudului nu s-a lăsat așteptată, efectv guvernul democratic renunțând la a mai sprijinii eforturile diplomatice ale SUA. Trump s-a văzut singur într-o competiție imposibil de câștigat, astfel că politica sa de negocieri tip corporatist s-a prăbușit în secunde. Ca rezultat imediat, Coreea de Nord, care consideră trupele americane și exercițiile militare ca fiind o amenințare deschisă, a revenit rapid la modelul său de a face politică, ultima mare victorie lui Trump în dezechilibrarea relațiilor dintre cele două Corei fiind gestul noii doamne atomice a familiei Kim de a arunca în aer a clădirii care adăpostea noua prezență diplomatică a Coreei de Sud în Nord. Dinamita simplă a distrus diplomația zâmbetului de porțelan trumpian.
Ca atare, ca să acopere eșecul, Trump a decis simplu să mai ceară bani de la Coreea de Sud, răspunzând astfel necesarului primar de politică internă electorală și desigur, dorinței lui de a se arăta ca fiind singurul elefant în magazinul de fine porțelanuri asiatice.
Notă DefenseRomania: Textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News