În timp ce unii leaderi est europeni regretau plecarea președintelui Donald Trump, alții o vedeau ca fiind sfârșitul oportun al unei politici externe a SUA devenită prea imprevizibilă. Pentru a elimina orice dubiu trebuie spus ca noua administrație Biden va acționa în cadrul unei continuități nuanțate strategice, marcată de un interes real, deși limitat ca scop și resurse, pentru așa-numit „vechiul continent”.
Căci interesul fundamental american pentru următoarelor decenii se află în spațiul indo-pacific și specific pentru următorii ani, zona Mării Chinei de Sud. Acolo, Donald Trump a lăsat moștenire o întreagă infrastructura de îndiguire a dezvoltării Chinei, de la efectiva militarizare a vagului proiect politic denumit Quad până la întărirea relației cu India. Ca atare SUA vor continua politica de a elibera resurse umane, materiale, militare, tehnologice și economice aflate în Europa și le vor direcționa spre Asia de Sud Est.
Același lucru se va întâmpla și în Orientul Mijlociu sau America Latina. În paralel cu aceasta eliberare de resurse, SUA însă vor întări puncte de intersecție europene, singular și care se vor plia pe interesele lor directe de securitate. Grupul de la Vișegrad nu pare a se afla pe aceasta traiectorie. De aceea, analiștii susțin că cele patru țări din grupul de la Vișegrad (Austria deși membru face parte din altă zonă de interes americană) trebuie să își găsească noi culoare de promovare a intereselor lor directe și imediate.
Primul ministru maghiar Viktor Orbán nu și-a ascuns dorința sa de a-l revedea pe Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite. În septembrie anul trecut, în coloanele cotidianului național Magyar Nemzet, premierul maghiar a avertizat împotriva așa-numitului „imperialism moral” al Partidului Democrat al lui Joe Biden, afirmându-și sprijinul pentru Trump în campania prezidențială.
Luptând împotriva a ceea ce a numit o dictatura ideologică în plină desfășurare, Trump s-a dovedit a fi un aliat major pentru guvernul iliberal al prim-ministrului Orban în ultimii patru ani, cei doi conducători fiind în mod evident de acord cu o serie de abordări: o politică dură de imigrație, o viziune tradițională a familiei și societății și o ostilitate față de mass media liberală. Mai mult, cei doi nu au avut o problemă în a discuta cu Moscova, o ciudățenie politică având în vedere fobia Poloniei (alt aliat trumpian) față de disputele istorice cu Rusia și politicile ei în zonă.
În Polonia, partidul Legea și Justiția (PIS) - aflat la putere din 2015 - este, de asemenea, cunoscut pe scară largă pentru relația sa cordială cu administrația Trump. În iunie 2020, președintele polonez Andrzej Duda - susținut de PiS - a fost primul șef de stat străin primit la Casa Albă după ce restricțiile COVID-19 au fost relaxate. Această întâlnire a avut loc cu doar patru zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale poloneze, permițându-i lui Donald Trump să-și exprime susținerea față de Duda, în acel moment candidat pentru propria sa realegere, aflat într-o cursă strânsă cu primarul liberal european pro-european, Rafal Trzaskowski.
Întâlnirea de înalt nivel dintre Trump și Duda a fost evident o lovitură de imagine orchestrată pentru a arăta profunzimea relațiilor dintre conducerea PiS și aliatul american, într-un moment în care Varșovia devenea din ce în ce mai izolată pe scena europeană din cauza acuzațiilor de derapaj democratic și euroscepticism. Duda nu numai că a mers pe acest drum, dar propunerea de construire a unei baze militare care să poarte numele lui Trump, precum și o solidă finanțare în valoarea de un miliard de dolari au constituit exact motivația unei imagini de aliat preferat polonez în spațiul est European. Desigur că am avut impresia unei curse pentru locul celui mai preferat dintre preferați ai împăratului, anumite declarații politice din partea europenilor veniți din frig fiind perle rare ale obedienței față de puterea americană.
În același timp, anunțul victoriei lui Joe Biden la alegerile din 2020 din SUA a fost mult mai bine primit de ceilalți doi membri ai grupului. Republica Cehă și Slovacia mențin, în general, relații bune cu vecinii lor polonezi și maghiari, adoptând în același timp o atitudine mai conciliantă față de Bruxelles și de alți parteneri europeni.
Oficialii de la Praga și Bratislava au fost mult mai favorabili unei victorii a lui Biden decât aliații lor de la Budapesta și Varșovia. Politica adesea imprevizibilă a lui Donald Trump a fost departe de a fi liniștitoare pentru ambele țări, în special în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Împotriva tuturor încercărilor lui Donald Trump de a minimaliza, la nivel declarativ, efectele politicilor adversariale rusești, relațiile cu Moscova s-au deteriorat considerabil în ultimii ani pe fondul tot mai multor acuzații de spionaj rusesc, după mai multe incidente diplomatice, în special tensiunile de anul trecut din jurul denumirii pieței Boris Nemțov din Praga.
Praga și Bratislava au fost, de asemenea, lovite de o serie de decizii luate de președintele Trump în timpul mandatului său, inclusiv introducerea de impozite pe produsele europene ca parte a conflictului comercial cu UE. Aceste decizii au avut un impact semnificativ asupra economiilor ambelor țări, puternic dependente de exporturi. Pentru a adăuga benzină peste foc, Trump a amenințat frecvent că va impune taxe noi asupra industriei auto europene, un motiv serios de alarmă pentru Republica Cehă și Slovacia, ambele cunoscute pentru că se numără printre liderii mondiali în producția de mașini pe cap de locuitor și foarte dependenți de piața SUA.
Studiile organizațiilor internaționale de comerț arătau la vremea respectivă că Slovacia ar fi fost țara din Uniunea Europeană cea mai grav afectată de creșterea taxelor la importurile de automobile de către SUA. Ca atare grupul de la Vișegrad a fost împărțit efectiv în două, puterea sa de reprezentare și de promovare a unei politici comune, radiind atât spre nucleul franco-german cât și spre spațiul adânc est European, fiind mult redusă. Efectul benefic pentru România a fost că a permis un contur mai exact al rolului pe care Bucureștiul îl poate juca, adâncind relațiile sale cu Washington.
Sosirea lui Joe Biden la Casa Albă nu anunță răsturnări majore în principalii piloni ai politicii externe americane în Europa. În ochii strategiilor americani, Europa a încetat de mult să fie de interes major, dovadă fiind celebrul „pivot către Asia” inițiat de fostul președinte Barack Obama încă din 2011 - o schimbare strategică menită să deschidă calea pentru o reorientare a eforturile diplomatice americane către Asia, în detrimentul Europei.
De aceea, nu ar fi realist să ne așteptăm ca lucrurile să se schimbe radical cu fostul vicepreședinte al lui Obama. Deși administrația Biden 1 nu va fi sub nici o formă o administrație Obama 3, este clar că nu va exista nici un pivot spre Europa al noului președinte american. Numirea lui Anthony Blinken - un reputat francofil cu puternice legături personale și profesionale în Polonia și Ungaria - în fruntea diplomației americane pare, totuși, să fie un semnal de reapropiere în direcția corectă spre o re-echilibrare a legăturilor transatlantice. Și, deși politica externă americană ar trebui să fie mai previzibilă decât în ultimii patru ani, europenii se vor confrunta în continuare cu numeroase provocări.
Uniunea Europeană dorește nu numai reinventarea relațiilor sale cu SUA dar și afirmarea sa ca actor global pe scena internațională. Tocmai pentru a nu fi marginalizată în interiorul competiției dintre cei doi olimpieni, SUA și China, UE are nevoie de exprimarea unei noi politici, de data aceasta comune și cu piloni fermi, care să o readucă la nivelul de putere globală.
Acest statut a fost ignorant de către administrația Obama (tot Blinken fiind nu numai unul dintre consilierii de securitate națională al ambilor, Biden și Obama, dar și secretar de stat adjunct la externe) și negat violent de către Trump (care va face tot posibilul să irite și să rupă relațiile cu Europa). Acest lucru ar putea fi realizat prin consolidarea capacităților europene de apărare, o problemă care divide însă grupul dela Vișegrad, căci neîncrederea Poloniei și Ungariei în fermitatea militară europeană, în raport cu cea americană s-a instalat de foarte mult timp, încă din timpul războiul rece. De aceea fermitatea României, cu privire la alinierea americană, a venit exact la timp și a adus roadele sperate, prezența militară americană și a programelor sale de securitate fiind practic înzecite.
Pe fundalul acestui nou model european impus de către realitatea internațională, poziția grupului Visegrad cu privire la relațiile transatlantice este clară: NATO trebuie să rămână primul și esențial pilon al securității europene. Dintre cele patru țări din Europa Centrală, Ungaria a fost, fără îndoială, cea mai favorabilă consolidării capacităților de apărare interne ale UE alături de NATO.
Fără a fi fundamental opusă ideii, dar în baza experienței sale istorice, Polonia este mult mai critică față de această agendă. Ca țară profund atlantistă, Polonia nu dorește ca UE să concureze sau să pună în pericol dominația NATO în această zonă, iar poziția poloneză este puțin probabil să se schimbe pe termen scurt sau mediu.
În primul rând, Varșovia vede Rusia, cu care împarte granița prin enclava Kaliningrad, ca una dintre cele mai mari amenințări ale sale - o percepție alimentată de relații dramatice din punct de vedere istoric și întărită de intervențiile militare ale Moscovei în Georgia în 2008 și Ucraina în 2014.
În al doilea rând, polonezii sunt convinși că Statele Unite sunt singura țară care îi pot proteja de o astfel de amenințare, având în vedere că Germania nu este suficient de puternică din punct de vedere militar și că aliații britanici și francezi nu au reușit să își respecte promisiunile din trecut. O ecuație care practic pune grupul Vișegrad în imposibilitatea de a acționa coerent.
În special în momentul în care România devine actor serios la Marea Neagră și putere serioasă în furnizarea de securitate pentru Republica Moldova, cu efecte directe asupra situației ucrainiene. Astfel dosarul redefinirii NATO și cel distinct al prezenței militare americane în regiune, devin atuuri de folosit atât în interiorul relațiilor dintre țările membre ale UE dar și cu Rusia sau spațiul asiatic, imens și unde se va duce viitoarea competiție dintre SUA și China.
Candidatul Joe Biden a fost un critic acerb al tendințelor iliberale în Ungaria și Polonia, ajungând chiar să le descrie drept „regimuri totalitare” alături de cel din Belarus. Noua administrație americană marchează probabil sfârșitul acceptării pasive de către Washington a unor măsuri și politici controversate puse în aplicare la Budapesta și Varșovia. De aceea mulți politicieni, din ambele capitale, din acest motiv, regretă deja plecarea lui Donald Trump. Realitatea politică de astăzi este una complicată cu privire la relațiile dintre Varșovia și Budapesta cu administrația Biden.
Datorită importanței sale strategice pentru NATO și flancul estic european, Polonia s-ar putea să nu fie atât de vizată de noile definiții de politică externă americană, cu excepția cazului în care derapajul democratic se înrăutățește semnificativ. Ungaria, pe de altă parte, are o importanță strategică mult mai redusă, amprenta sa de securitate fiind minimală printer toate țările din estul european.
Mai mult, Budapaesta a dezvoltat relații problematice cu Rusia și China, ceea ce Washingtonul vede ca element negative general și fără viitor. Prin urmare, este forate probabil ca președinția Biden să folosească Ungaria, mai degrabă decât Polonia, pentru a da un exemplu și pentru a-și exprima angajamentul de a promova valorile democratice și respectul față de Uniunea Europeană. Semnalul de altfel a venit prin scoaterea din dispozitivul diplomatic extern al SUA, efectiv și în numai câteva zile, a tuturor ambasadorilor politici numiți de către administrația Trump.
Schimbarea garniturii de ambasadori care a fost imediată, înainte chiar de ziua inaugurării administrației Biden a fost semnalul că Anthony Blinken va încerca o remediere rapidă a ceea ce se consideră a fi deficit de autoritate diplomatică provocat de către agenții politici trumpiști trimiși în capitalele europene. O asemenea decizie rapidă și bruscă produce deja efecte directe asupra analizelor din diversele capitale est europene.
Statele Unite vor continua să joace un rol important în Europa, în special în probleme de apărare și securitate. Dar, în timp ce instalarea la Casa Albă a lui Joe Biden pare să anunțe relații transatlantice mai sănătoase și mult mai civilizate, ele rămân conflictuale în mai multe domenii, inclusiv în ceea ce privește relațiile UE cu China și relațiile comerciale UE-SUA. Inevitabil, toate statele membre UE - inclusiv țările Vișegrad - vor trebui să își adapteze viziunea și să redefinească termenii și condițiile relațiilor transatlantice dacă doresc să își promoveze corect interesele naționale. Pentru grupul de la Vișegrad, provocarea cheie va fi să se asigure că garanțiile de securitate semnate sunt protejate de noua administrație. În Europa Centrală, mult mai mult decât în alte părți ale UE, această problemă are prioritate față de oricare alta.
În raport cu cele patru țări, România are un traseu de securitate fundamental diferit, bine stabilit pentru implementare, corect ancorat în politica internă americană și perfect vizionară în ceea ce privește rolul său în interiorul UE. O diferență de ton care, sub administrația Biden va face muzica.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
