Implicațiile majore ale acestor alegeri fac ca predicțiile politice să fie greu de realizat. Practic cele două partide politice majore Likud și Albaștrii/Alb au câștigat un număr egal de mandate (din cele 120 de mandate ale Knesset), urmate, la distanță, de partide mici, dar numeroase. Prima concluzie, clară este că alianța micilor partide ale arabilor israelieni au căstigat un număr serios de mandate, 13, care să le permită să devină a treia forță politică din Israel. Semn al unor schimbări profunde la nivel demografic și nu numai.
Se observă că indiferend de rezultate, nimeni nu a câștigat majoritatea și nici destule mandate pentru a forma o alianță stabilă cu celălalte partide confirmate electoral. Deși cu un numar de deputați redus, micile partide sunt entități puternice, reprezentând filoane ideologice și culturale stabile și extrem de bine conturate. De la partidul secular al lui Avigdor Lieberman până la partidul Casa Noastră a coloniștilor din teritoriile palestiniene, ajungând la partidele ultrareligioase, observăm că harta politică a celui de-al 21-lea Knesset este extrem de vie, dar periculos de fragmentată.
Pentru a decripta în mod serios mecanismul politic israelian trebuie subliniat că pentru a se ajunge la majoritatea de 61 de voturi necesare instalării unui guvern, este necesară parcurgerea a trei etape fixate constituțional și extrem de clare. Faza 1 a avut loc prin alegerile generale pentru Knesset. Faza 2 are loc atunci când partidele care sunt validate prin alegerea listelor lor în Knesset se întâlnesc cu președintele țării și nominalizează un candidat la funcția de prim-ministru. Faza 3 are loc atunci când persoana căreia președintele i-a dat mandatul să formeze noul guvern (unicolor sau de coaliție) își prezintă noul său guvern pentru obținerea votului de încredere. Din analizele specialiștilor în politica israeliană, există mai multe opțiuni pentru a se ajunge la un guvern de coaliție stabil. Problema fundamentală este că cea mai mică destabilizare politică provenită din rigiditatea unor partide mici poate desface orice alianță politică, angrenând Israel într-un ciclu electoral infernal, fără ca cineva să poată câștiga decisiv.
Prima și cea mai simplă strategie pentru rezolvarea acestui puzzle politic ar fi ca partidele de dreapta să îi ofere lui Netanyahu o coaliție ideală a partenerilor săi naturali. Deja blocul Netanyahu are 56/57 de voturi, diferența putând fi oferită de Avigdor Lieberman, care devin practic elementul centra al oricărui calcul serios pentru obținerea unei majorități clare în Knesset. Totuși acesta va avea puțină flexibilitate într-o coaliție aflată la limita inferioară a majorității necesare în Knesset. Bibi ar trebui să acorde portofolii serioase și cu putere partenerilor săi, mai ales lui Lieberman, fapt care ar putea duce la probleme în cadrul propriului său partid. Netanyahu, devenit cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului, speră să rămână în funcție, în ciuda dosarelor și anchetelro în care este implicat, fiind acuzat de fraudă, luare de mită și încălcarea încrederii. Coaliția Albastrul și Albul a spus că nu va sta într-un guvern cu Netanyahu dacă va fi pus sub acuzare și există zvonuri că și în Partidul Likud al lui Netanyahu, există unii membri care preferă un alt lider.
Pentru principalul oponent, șeful Albastrul/Albul, generalul Benny Gantz situația devine însă mult mai complexă. Egalitatea practic matematică cu Likud îl face vulnerabil la jocurile partidelor cu numărul 9, adică a celor care au cîștigat nouă mandate de parlamentari. Dacă decizia lui Gants este să apeleze la o coaliție care să includa și grupul politic al parlamentarilor arabi israelieni, ( 13 mandate) acuzațiile de trădare a intereselor vitale ale Israelului ar fi devastatoare. Deja, o informație pe surse, apărută imediat după confirmarea rezultatelor, anuntă o discuție dintre Gantz și leaderul alianței micilor partide arabe, Ayman Odeh. Bineînțeles că dreapta israeliană a și taxat dilogul telefonic, provocând deja primele tensiuni post alegeri. Coaliția lui Benny Gantz ar fi instabilă din variate motive. UTJ & Shas au exclus să stea cu Lapid. Liberman refuză să stea cu Meretz sau cu Yaalon. Yaalon și Meretz refuză să stea cu Liberman. Mai mult, se pare că nu există suficiente portofolii ministeriale importante pentru a le împărți tuturor doritorilor. Gantz nu poate oferi nimănui o afacere mai bună pentru a defecta din tabăra de dreapta atunci când toată lumea ar primi probabil o ofertă mai bună de la Netanyahu.
Ar putea exista, teoretic și opțiunea unui guvern de uniune (unitate) națională format din alianța primilor doi câștigători. Mai ales că toți vor dori să impresioneze la Washington, declarând că numai alianța lor ar avea un impact pozitiv asupra Marelui Planul de pace al lui Trump, anunțat doar la capitolul economic de către ginerele acestuia. În acest scenariu, Gantz își poate îndeplini promisiunea din campanie de a nu îl nominaliza pe Bibi și de a înlocui partidele din blocul religios de dreapta prin semnarea unui acord de coaliție direct cu membrii Knesset al Likud. O soluție constituțională niciodată pusă în aplicare (apelul direct la membrii Knesset, fără aprobarea partideor din care fac parte) și care l-ar elimina complet pe Bibi din orice ecuație de putere.
Gantz poate justifica această mișcare curajoasă prin faptul că numai el singur poate oferi stabilitatea necesară unui guvern israelian care să fie de acord să sprijine planul de pace al lui Trump. Pentru Trump, cartea Gantz devine una interesantă numai dacă îi aduce puncte solide atât în jocul său extern cît și în alegerile americane de anul viitor, unde el se prezintă la un al doilea mandat. Dacă Benny Gantz reușește să definească corect așteptările lui Donald Trump și să ofere o soluție de termen lung pentru promovarea planului de pace, fără a face concesii în ceea ce privește conflictul dintre SUA și Iran și fără a se imersa direct în răceala evidentă dintre aceleași SUA și Europa sau Turcia, atunci acesta are o șansă reală de a devenii prim ministru al Israelului.
Cea mai dificilă necunoscută pe care Gantz trebuie să o depășească este aceea dată de problemele legale ale lui Netanyahu. Acestea vor continua și după intrarea Likud într-o coaliție cu Gantz, iar Netanyahu, încă puternic ancorat în joc, va negocia închiderea dosarelor penale pentru a îi menține coaliția la putere. Cu un Trump prietenos mai mult lui Bibi decât lui Gantz, coaliția Albastru/Alb împreună cu Likud, deși pare soluția cea mai stabilă, devine dintr-o dată extrem de vulnerabilă.
Dar istoria ne-a dovedit cî Donald Trump are instinct ascușit când vine vorba de cîștigul direct și personal. Mutarea deciziei privind supraviețuirea lui Netanyahu de la Ierusalim la Washington ar da muniție dreptei (ofensate de ceea ce va fi considerat ca o imixtiunea prea gravă pentru a fi trecută cu vederea), dar va oferi un profit moral net și o echilibrare politică de care Trump chiar are nevoie în relațiile sale, în primul rând cu stânga americană laică și progresistă (violent ostilă lui Netanyahu) și în al doilea rând cu actorii majori din Orientul Mijlociu. În ciuda relației strânse, de prietenie dintre Netanyahu și președintele Donald J. Trump, interesele americane generale și particulare vor rămâne neafectate dacă acesta pierde puterea. Amânarea găsirii unei soluții politice stabile la Ierusalim va duce doar la amânarea negocierilor pentru Marele Plan de pace propus de Trump. Astăzi administrația Trump este concentrată pe Iran și China, două domenii în care Israel joacă deja un rol extrem de important. În contextul relațiilor dintre SUA și Israel, al relațiilor SUA cu palestinienii sau cu alte state din regiune, alegerile din acest septembrie nu sunt cruciale decât prin personalizare și doar dacă Trump decide să devină arbitru intrinsec al dinamicii interne israeliene. Această necunoscută va crea multe nopți albe politicienilor israelieni.
Pentru palestinieni și Autoritatea Palestiniană, precum și pentru stabilitatea eonomică din teritoriile palestieniene, rezultatul acestor alegeri este la fel de complicat. Dacă Netanyahu asigură o coaliție stabilă cu el prim ministru, aproape sigur că Israelul va anexa părți din Cisiordania. Susținătorii unei soluții cu două state și-au pus speranțele în coaliția Albastrul&Alb, dar diferențele de politică dintre Gantz - alături de partenerii săi Yair Lapid, Moshe Yaalon și Gabi Ashkenazi - și Netanyahu nu sunt atât de mari pe cât sugerează optimist și iluzoriu analiștii din exterior. În ceea ce privește problema principală a conflictului cu palestinienii, niciunul dintre cei doi leaderi majori israelieni, nu a susținut statalitatea palestiniană. Lieberman este excepția, susținând o soluție cu două state și transferul cetățenilor palestinieni din Israel în Palestina recent creată. Mai mult, toate strategiile politice si de securitate israeliene prezentate de către principalii actori politici de la Ierusalim au în vedere păstrarea așezărilor israeliene în Cisiordania și menținerea unei prezențe militare în Valea Iordaniei. Practic ambele coaliții vor o invalidare totală a soluției existenței celor două state și, desigur, anularea de facto a acordurilor de la Oslo. Așa cu bine definea renumitul diplomat român Adrian Severin, avem de a face cu prea puțin teritoriu rămas pentru două state și prea puțină democrație pentru doar unul singur.
Este greu de estimat care dintre strategiile majore sau minore vor fi puse in practică. Există mai multe opțiuni de alianță, iar fiecare leader de partide câștigătoare din ultimele alegeri are destule resurse de imaginație pentru a își surprinde adversarii. Rămâne însă o singură concluzie pentru Israel și anume că un nou guvern stabil va fi rezultatul multor săptămâni și luni de negocieri. Exercițiul electoral tocmai încheiat arată că uneori, fracturile politice devin prea multe pentru ca, până și singura democrația solidă din Orientul Mijlociu să le încapă pe toate.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Medicul Ana Maria Alexandra Stănescu a fost decorată de Statul Major al Apărării.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
