Implicațiile majore ale acestor alegeri fac ca predicțiile politice să fie greu de realizat. Practic cele două partide politice majore Likud și Albaștrii/Alb au câștigat un număr egal de mandate (din cele 120 de mandate ale Knesset), urmate, la distanță, de partide mici, dar numeroase. Prima concluzie, clară este că alianța micilor partide ale arabilor israelieni au căstigat un număr serios de mandate, 13, care să le permită să devină a treia forță politică din Israel. Semn al unor schimbări profunde la nivel demografic și nu numai.
Se observă că indiferend de rezultate, nimeni nu a câștigat majoritatea și nici destule mandate pentru a forma o alianță stabilă cu celălalte partide confirmate electoral. Deși cu un numar de deputați redus, micile partide sunt entități puternice, reprezentând filoane ideologice și culturale stabile și extrem de bine conturate. De la partidul secular al lui Avigdor Lieberman până la partidul Casa Noastră a coloniștilor din teritoriile palestiniene, ajungând la partidele ultrareligioase, observăm că harta politică a celui de-al 21-lea Knesset este extrem de vie, dar periculos de fragmentată.
Pentru a decripta în mod serios mecanismul politic israelian trebuie subliniat că pentru a se ajunge la majoritatea de 61 de voturi necesare instalării unui guvern, este necesară parcurgerea a trei etape fixate constituțional și extrem de clare. Faza 1 a avut loc prin alegerile generale pentru Knesset. Faza 2 are loc atunci când partidele care sunt validate prin alegerea listelor lor în Knesset se întâlnesc cu președintele țării și nominalizează un candidat la funcția de prim-ministru. Faza 3 are loc atunci când persoana căreia președintele i-a dat mandatul să formeze noul guvern (unicolor sau de coaliție) își prezintă noul său guvern pentru obținerea votului de încredere. Din analizele specialiștilor în politica israeliană, există mai multe opțiuni pentru a se ajunge la un guvern de coaliție stabil. Problema fundamentală este că cea mai mică destabilizare politică provenită din rigiditatea unor partide mici poate desface orice alianță politică, angrenând Israel într-un ciclu electoral infernal, fără ca cineva să poată câștiga decisiv.
Prima și cea mai simplă strategie pentru rezolvarea acestui puzzle politic ar fi ca partidele de dreapta să îi ofere lui Netanyahu o coaliție ideală a partenerilor săi naturali. Deja blocul Netanyahu are 56/57 de voturi, diferența putând fi oferită de Avigdor Lieberman, care devin practic elementul centra al oricărui calcul serios pentru obținerea unei majorități clare în Knesset. Totuși acesta va avea puțină flexibilitate într-o coaliție aflată la limita inferioară a majorității necesare în Knesset. Bibi ar trebui să acorde portofolii serioase și cu putere partenerilor săi, mai ales lui Lieberman, fapt care ar putea duce la probleme în cadrul propriului său partid. Netanyahu, devenit cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului, speră să rămână în funcție, în ciuda dosarelor și anchetelro în care este implicat, fiind acuzat de fraudă, luare de mită și încălcarea încrederii. Coaliția Albastrul și Albul a spus că nu va sta într-un guvern cu Netanyahu dacă va fi pus sub acuzare și există zvonuri că și în Partidul Likud al lui Netanyahu, există unii membri care preferă un alt lider.
Pentru principalul oponent, șeful Albastrul/Albul, generalul Benny Gantz situația devine însă mult mai complexă. Egalitatea practic matematică cu Likud îl face vulnerabil la jocurile partidelor cu numărul 9, adică a celor care au cîștigat nouă mandate de parlamentari. Dacă decizia lui Gants este să apeleze la o coaliție care să includa și grupul politic al parlamentarilor arabi israelieni, ( 13 mandate) acuzațiile de trădare a intereselor vitale ale Israelului ar fi devastatoare. Deja, o informație pe surse, apărută imediat după confirmarea rezultatelor, anuntă o discuție dintre Gantz și leaderul alianței micilor partide arabe, Ayman Odeh. Bineînțeles că dreapta israeliană a și taxat dilogul telefonic, provocând deja primele tensiuni post alegeri. Coaliția lui Benny Gantz ar fi instabilă din variate motive. UTJ & Shas au exclus să stea cu Lapid. Liberman refuză să stea cu Meretz sau cu Yaalon. Yaalon și Meretz refuză să stea cu Liberman. Mai mult, se pare că nu există suficiente portofolii ministeriale importante pentru a le împărți tuturor doritorilor. Gantz nu poate oferi nimănui o afacere mai bună pentru a defecta din tabăra de dreapta atunci când toată lumea ar primi probabil o ofertă mai bună de la Netanyahu.
Ar putea exista, teoretic și opțiunea unui guvern de uniune (unitate) națională format din alianța primilor doi câștigători. Mai ales că toți vor dori să impresioneze la Washington, declarând că numai alianța lor ar avea un impact pozitiv asupra Marelui Planul de pace al lui Trump, anunțat doar la capitolul economic de către ginerele acestuia. În acest scenariu, Gantz își poate îndeplini promisiunea din campanie de a nu îl nominaliza pe Bibi și de a înlocui partidele din blocul religios de dreapta prin semnarea unui acord de coaliție direct cu membrii Knesset al Likud. O soluție constituțională niciodată pusă în aplicare (apelul direct la membrii Knesset, fără aprobarea partideor din care fac parte) și care l-ar elimina complet pe Bibi din orice ecuație de putere.
Gantz poate justifica această mișcare curajoasă prin faptul că numai el singur poate oferi stabilitatea necesară unui guvern israelian care să fie de acord să sprijine planul de pace al lui Trump. Pentru Trump, cartea Gantz devine una interesantă numai dacă îi aduce puncte solide atât în jocul său extern cît și în alegerile americane de anul viitor, unde el se prezintă la un al doilea mandat. Dacă Benny Gantz reușește să definească corect așteptările lui Donald Trump și să ofere o soluție de termen lung pentru promovarea planului de pace, fără a face concesii în ceea ce privește conflictul dintre SUA și Iran și fără a se imersa direct în răceala evidentă dintre aceleași SUA și Europa sau Turcia, atunci acesta are o șansă reală de a devenii prim ministru al Israelului.
Cea mai dificilă necunoscută pe care Gantz trebuie să o depășească este aceea dată de problemele legale ale lui Netanyahu. Acestea vor continua și după intrarea Likud într-o coaliție cu Gantz, iar Netanyahu, încă puternic ancorat în joc, va negocia închiderea dosarelor penale pentru a îi menține coaliția la putere. Cu un Trump prietenos mai mult lui Bibi decât lui Gantz, coaliția Albastru/Alb împreună cu Likud, deși pare soluția cea mai stabilă, devine dintr-o dată extrem de vulnerabilă.
Dar istoria ne-a dovedit cî Donald Trump are instinct ascușit când vine vorba de cîștigul direct și personal. Mutarea deciziei privind supraviețuirea lui Netanyahu de la Ierusalim la Washington ar da muniție dreptei (ofensate de ceea ce va fi considerat ca o imixtiunea prea gravă pentru a fi trecută cu vederea), dar va oferi un profit moral net și o echilibrare politică de care Trump chiar are nevoie în relațiile sale, în primul rând cu stânga americană laică și progresistă (violent ostilă lui Netanyahu) și în al doilea rând cu actorii majori din Orientul Mijlociu. În ciuda relației strânse, de prietenie dintre Netanyahu și președintele Donald J. Trump, interesele americane generale și particulare vor rămâne neafectate dacă acesta pierde puterea. Amânarea găsirii unei soluții politice stabile la Ierusalim va duce doar la amânarea negocierilor pentru Marele Plan de pace propus de Trump. Astăzi administrația Trump este concentrată pe Iran și China, două domenii în care Israel joacă deja un rol extrem de important. În contextul relațiilor dintre SUA și Israel, al relațiilor SUA cu palestinienii sau cu alte state din regiune, alegerile din acest septembrie nu sunt cruciale decât prin personalizare și doar dacă Trump decide să devină arbitru intrinsec al dinamicii interne israeliene. Această necunoscută va crea multe nopți albe politicienilor israelieni.
Pentru palestinieni și Autoritatea Palestiniană, precum și pentru stabilitatea eonomică din teritoriile palestieniene, rezultatul acestor alegeri este la fel de complicat. Dacă Netanyahu asigură o coaliție stabilă cu el prim ministru, aproape sigur că Israelul va anexa părți din Cisiordania. Susținătorii unei soluții cu două state și-au pus speranțele în coaliția Albastrul&Alb, dar diferențele de politică dintre Gantz - alături de partenerii săi Yair Lapid, Moshe Yaalon și Gabi Ashkenazi - și Netanyahu nu sunt atât de mari pe cât sugerează optimist și iluzoriu analiștii din exterior. În ceea ce privește problema principală a conflictului cu palestinienii, niciunul dintre cei doi leaderi majori israelieni, nu a susținut statalitatea palestiniană. Lieberman este excepția, susținând o soluție cu două state și transferul cetățenilor palestinieni din Israel în Palestina recent creată. Mai mult, toate strategiile politice si de securitate israeliene prezentate de către principalii actori politici de la Ierusalim au în vedere păstrarea așezărilor israeliene în Cisiordania și menținerea unei prezențe militare în Valea Iordaniei. Practic ambele coaliții vor o invalidare totală a soluției existenței celor două state și, desigur, anularea de facto a acordurilor de la Oslo. Așa cu bine definea renumitul diplomat român Adrian Severin, avem de a face cu prea puțin teritoriu rămas pentru două state și prea puțină democrație pentru doar unul singur.
Este greu de estimat care dintre strategiile majore sau minore vor fi puse in practică. Există mai multe opțiuni de alianță, iar fiecare leader de partide câștigătoare din ultimele alegeri are destule resurse de imaginație pentru a își surprinde adversarii. Rămâne însă o singură concluzie pentru Israel și anume că un nou guvern stabil va fi rezultatul multor săptămâni și luni de negocieri. Exercițiul electoral tocmai încheiat arată că uneori, fracturile politice devin prea multe pentru ca, până și singura democrația solidă din Orientul Mijlociu să le încapă pe toate.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
